Incheierea casatoriei creaza un complex de efecte intre soti, dar si intre acestia si terte persoane. Intre soti efectele sunt, pe de o parte, de natura personala iar, pe de alta parte, de esenta patrimoniala. Intre soti si terti efectele sunt de natura patrimoniala.

A. Efectele in relatiile dintre soti p1q18qn
1) Efectele personale
Sunt precumpanitoare si cele mai semnificative. a) Numele sotilor
Daca sotii au luat prin casatorie un nume comun, ei sunt obligati sa-l poarte pe toata durata casatoriei. E posibila schimbarea pe cale administrativa a numelui comun numai de unul dintre soti, dar schimbarea se va produce numai cu consimtamantul celuilalt sot.
In cazul adoptiei unuia dintre soti, presupunand ca sotii au nume comun, numele dobandit prin adoptie nu va fi luat de cel adoptat decat in eventualitatea desfacerii sau desfiintarii casatoriei, cand sotul in cauza, in loc sa revina la numele avut in momentul casatoriei il va dobandi pe cel de adoptie. b) Obligatia de sprijin moral
Rezulta din art. 1 si 2, Codul familiei (sunt dispozitii de recomandare). Nu exista o sanctiune directa pentru nerespectarea acestei obligatii. c) Obligatia de fidelitate
Nu e prevazuta in mod expres, insa are aplicatie particulara in materie de filiatie. Astfel, copilul nascut dintr-o casatorie are ca tata pe sotul mamei.
Ideea fidelitatii presupune reciprocitate. Nesocotirea acestei obligatii poate constitui motiv de divort. d) Obligatia de coabitare
Astfel se mai denumeste obligatia de a locui impreuna. Aceasta nu este de esenta casatoriei, ci e o consecinta importanta a acesteia. Casatoria presupune existenta unei locuinte comune.
Indirect, aceasta obligatie rezulta din art. 100, Codul familiei: “Copilul minor locuieste la parintii sai”. De aici reiese ca, in mod normal, parintii au locuinta comuna. In cazul sotilor cu locuinte separate casatoria nu se stinge. Separatia indelungata si nejustificata a sotilor este motiv temeinic de divort.
Sotul care a plecat de bunavoie sau sotul care a fost izgonit poate solicita instantei de judecata obligarea celuilalt sa-l reprimeasca in locuinta comuna. Aceasta situatie poate fi solutionata inclusiv pe calea sumara a ordonantelor prezidentiale.
Daca unul dintre soti face imposibil traiul in familie se poate recurge la o sanctiune de natura contraventionala sau penala, dupa caz.
E posibila evacuarea unuia dintre soti, daca prin manifestarile sale pune in pericol viata, sanatatea sau integritatea corporala a celuilalt sot sau a celorlalti membri ai familiei. Se impune si o anumita prudenta, pentru ca pot exista si cazuri izolate de violenta.
Evacuarea are loc si daca nu e posibila partajarea locuintei, daca nu e posibil partajul de folosinta. Evacuarea e posibila indiferent de natura imobilului (locuinta inchiriata, comuna sau exclusiva a celuilalt sot). Nu e admisibila evacuarea unuia dintre soti la cererea altor locatari. e) Obligatiie conjugale privesc viata intima
Refuzul unuia dintre soti a vietii intime poate constitui motiv de divort.
Daca exista viol (sau violenta) intre soti, acesta poate, de asemenea, constitui motiv de divort (violul este o infractiune calificata sanctionata cu inchisoarea -; vezi art. 197, cod penal).
2) Efectele patrimoniale
Sunt mai amanuntit reglementate, dar legislatia familiei reglementeaza doar o parte, care sunt completate prin norme ale dreptului civil roman, in masura compatibilitatii dintre norma speciala a dreptului familiei si norma de drept civil.
Ex: Vocatia succesorala apare in dreptul civil dar nu si in dreptul familiei.
De asemenea, avem si contractele dintre soti si contractele dintre soti si terte persoane, care sunt contracte civile. a) Obligatia de sprijin material
Completeaza obligatia de sprijin moral, dar este mult mai concreta. Aceasta presupune:
- Obligatia fiecaruia dintre soti de a contribui potrivit cu mijloacele sale la sustinerea cheltuielilor casatoriei. Fiecare sot e indreptatit sa obtina prin instanta judecatoreasca obligarea celulalt sot la contribuirea pentru cheltuielile gospodaresti.
- Obligatia legala de intretinere. In urma divortului unul dintre soti poate fi obligat la plata unei pensii de intretinere. b) Regimul comunitatii de bunuri a sotilor
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre soti, precum si intre soti, pe de o parte si terti, pe de alta parte.
Legislatia noastra consacra counitatea de bunuri care are un regim deopotriva legal, unic, obligatoriu si imutabil.
- Legal -; Este prevazut de lege si nu admite un regim conventional.
- Unic -; Legea nu mai prevede o alta varietate de regim si nici nu permite unul conventional.
- Obligatoriu -; Se aplica in mod obligatoriu, atitudinea sotilor neputand schimba sau inlatura comunitatea de bunuri.
- Imutabil -; Pe durata casatoriei nu este posibila renuntarea la comunitate ori modificarea unora din trasaturile sale.
Instituind comunitatea patrimoniala, legiuitorul nu inlatura si nici nu neaga patrimoniile proprii ale sotilor. In timpul casatoriei ei vor putea achizitiona bunuri care vor deveni proprii. Intre grupa bunurilor comune si a celor proprii exista interrelatii. Astfel, uneori bunurile comune pot deveni proprii si invers.
Este posibila, in mod exceptional, partajarea in timpul casatoriei a bunurilor comune. Bunurile atribuite fiecaruia prin partaj devin, in mod retroactiv (din momentul dobandirii lor), bunuri proprii. Oricare dintre sot e indreptatit sa doneze comunitatii de bunuri un bun propriu. Vanzarea-cumpararea intre soti este interzisa. Donatiile sunt permise, dar au caracter revocabil.
Art. 30, codul familiei consacra regimul comunitatii de bunuri. Astfel:
- Aln. 1: “Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de catre oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor”.
- Aln. 2: “Orice conventie contrara este nula”.
- Aln. 3: “Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita”.
In ceea ce priveste aln. 1 al acestui articol se deduce ca legiuitorul are in vedere doar activul nu si pasivul (datoriile sunt prezumate). Bunurile comune sunt si cele corporale si cele necorporale. Intre proprietatea comuna si comunitatea de bunuri exista o relatie de la particular la general, de la specie la gen. Comunitatea de bunuri este inclusa in proprietatea comuna.
Comunitatea are doua forme: pe cote parti si in devalmasie.
In cazul cotei parti, intinderea cotelor fiecarui coproprietar este predetermi-nata si exprimata intr-o cota-parte ideala, matematica.
In cazul coproprietatii in devalmasie, sotii nu au o cota parte determinata, partile lor fiind concomitente si concurente asupra fiecaruia din bunurile ce intra in alcatuirea comunitatii.
In primul caz (cote-parti), bunurile se pot dobandi prin orice mod prin care o persoana devine titularul unui drept patrimonial (chiar si bunurile dobandite prin furt sunt bunuri comune).
In cel de-al doilea caz, dobandirea bunurilor trebuie sa se faca intre momentul incheierii casatoriei si momentul desfacerii acesteia.
In cazul darurilor de nuta opereaza prezumtia de comunitate, dorinta donato-rilor fiind de a gratifica pe ambii soti.
Bunurile dobandite prin donatie se prezuma a fi proprii, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca vor fi comune. Daca donatorul e parintele unuia dintre soti si obiectul are o valoare speciala, bunul va fi considerat propriu, dar subzista posibilitatea ca sotul neproprietar sa faca dovada gratificarii ambilor soti.
Si in timpul separatiei faptice bunurile achizitionate de fiecare dintre soti sunt comune. Separatia faptica poate constitui un argument in favoarea stabilirii unei cote mai mari de contributie fata de unul din soti in cazul partajului.
In cazul declararii judecatoresti a mortii, data fixata de aceasta hotarare stabileste si separatia bunurilor comune. In cazul infirmarii hotararii judeca-toresti declarative de moarte (aparitia persoanei declarate moarte) bunurile achizitionate in perioada cand cel in cauza a fost prezumat mort se socotesc a fi tot bunuri comune.
La desfiintarea casatoriei (in cazul casatoriei putative) prezumtia de propri-etate va opera pe toata durata procesului.
Pentru determinarea calitatii de bun propriu sau comun se are in vedere data cumpararii. Pentru bunurile cumparate in rate se are in vedere data incheierii contractului.
Dobandirea in timpul casatoriei trebuie sa se realizeze fie de unul dintre soti, fie de cei doi soti impreuna, fie de ambii soti si o terta persoana. In acest ultim caz va intra in comunitate doar cota-parte ce revine sotului sau sotilor contractant/contractanti.
Art. 30, aln. 2: “Orice conventie contrara este nula”.
Conventiile contrare sunt sanctionate cu nulitate absoluta indiferent daca aceste conventii sau realizat intre viitorii soti, inainte de casatorie, intre soti, in timpul casatoriei ori intre unul dintre soti, pe de o parte si orice alta persoana sau parintii unuia dintre soti, pe de alta parte.
Obiectul conventiilor contrare
Orice conventie de restrangere ori de limitare a sferei de cuprindere a comunitatii de bunuri este nula.
Se pot incheia in mod valabil conventiile de majorare a comunitatii pe seama bunurilor unuia dintre soti cu conditia ca prin asemenea conventie sa nu se aduca atingere drepturilor tertilor. Unul dintre soti poate dona un bun propriu in folosul comunitatii, insa aceste donatii sunt revocabile oricand in timpul vietii donatorului.
Contractul de vanzare-cumparare intre soti este oprit de lege. Si schimbul intre un bun propriu si un bun comun e oprit.
Art. 30, aln. 3: “Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita”.
Partea care pretinde ca aceste bunuri nu sunt proprii trebuie sa faca intreaga probatiune. Prezumtia opereaza atat in favoarea sotilor, cat si in favoarea creditorilor.
Datoriile (pasivul) sunt considerate proprii celui ce le realizeaza.
Exceptie:
Exista doua categorii de datorii pe care legiuitorul le considera comune:
- Creditorul care face dovada ca e creditor comun isi va putea realiza creanta din bunurile comune.
- Creditorul comun nu trebuie sa faca dovada dovada calitatii de bun comun a bunului asupra caruia urmeaza executarea.
- Pentru ca un bun sa fie comun nu trebuie sa faca parte din categoria bunurilor proprii.
B. Bunurile proprii
Art. 31, codul familiei enumera aceste bunuri. Enumerarea are caracter limitativ atat pe orizontala (nu vom putea include pe langa subgrupele nominalizate de legiuitor si alte subgrupe), cat si pe verticala (nu vom putea adauga alte categorii de bunuri).

1) Bunurile dobandite anterior casatorie
Prin casatorie, bunurile detinute de fiecare dintre soti anterior ei nu-si pierd caracterul de bunuri proprii. Aceasta situatie se refera si la cazul in care dreptul de proprietate s-a dobandit anterior casatoriei insa creantele care revin proprietarului in legatura cu bunul pe care l-a dobandit sunt acoperite pe seama comunitatii de bunuri.
Sotul neproprietar care a contribuit la plata bunului va putea cere o cota mai mare de contributie la achizitionarea masei comunitatii. Niciodata, intr-o astfel de situatie, nu se naste un drept de creanta.
Potrivit practicii judiciare, nu este exclus ca pe fundalul vointei comune, precum si a contributiei comune, un bun propriu dobandit anterior casatoriei sa se transforme in unul comun devalmas.
Cand transformarea are loc in timpul casatoriei, bunul propriu al unuia dintre soti sufera transformari radicale prin contributia comuna a celor doi soti. In astfel de situatii instantele sunt indemnate sa verifice, daca fata de natura si amploarea modificarilor aduse imobilului nu ne aflam cumva in prezenta unui bun cu totul nou, care poate fi considerat ca fiind dobandit, in intregul sau, in timpul casatoriei.
2) Bunurile dobandite prin mostenire (legat sau donatie)
Cu exceptia celor la care dispunatorul n-a prevazut ca ele vor fi comune.
Acestea pot fi dobandite prin mostenire (legala) sau prin liberalitati (moste-nire testamentara -; legate, donatii). Cele dobandite prin mostenire legala vor fi, intotdeauna, bunuri proprii ale sotului mostenitor. Cele dobandite prin liberalitati sunt prezumate a fi proprii, dar celalalt sot poate rasturna aceasta prezumtie relativa, dovedind vointa expresa sau tacita a dispunatorului de a gratifica pe amandoi sotii.
3) Bunurile de uz personal precum si cele destinate exercitarii profesiei fiecaruia dintre soti
Sunt bunuri dobandite in timpul casatoriei si nu intereseaza provenienta sumelor cu care s-a facut achizitionarea. a) Bunurile de uz personal
Pentru ca niste bunuri sa fie astfel calificate ne intereseaza nu atat destinatia economica a bunului, cat folosinta efectiva, exclusiva si personala de catre unul dintre soti.
Daca bunul de uz personal are o valoare deosebita, ea va urma regimul bunurilor de lux si va fi considerat propriu al unuia dintre soti, numai daca nu are o valoare disproportionata in raport cu standardul de viata al sotilor.
Ex: bijuterii, blanuri b) Bunurile de uz profesional
Servesc exercitarii meseriei unuia dintre soti. Daca bunul are o valoare deosebita, raportam aceasta valoare la nivelul de trai al sotilor.
Bunul este propriu daca in momentul dobandirii, sotul exercita o profesie care face necesara intrebuintarea acestui bun. Abandonarea profesiei nu are efecte asupra calitatii de bun propriu. Daca amandoi soti au aceeasi profesie, bunul este comun in cote-parti.
4) Premiile si recompensele, manuscrisele stiintifice, literare, schitele proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri a) Premiile si recompensele
Sunt proprii daca nu sunt derivate din contractul de munca al sotului si daca se infatiseaza ca venituri neasteptate, care recompenseaza efortul deosebit al unuia dintre soti. b) Manuscrisele, schitele, proiectele
Dreptul de proprietate asupra originalului care incorporeaza inteligenta creatoare a unuia dintre soti e propriu sotului creator. Drepturile patrimoniale derivand din valorificarea unor creatii intelectuale nu sunt proprii.
5) Indemnizatiile de asigurare, precum si despagubirile primite pentru pagubele pricinuite persoanei unuia dintre soti
Indiferent cine si din ce surse le-a primit, despagubirile constituie bun propriu al sotului vatamat. Aceasta se refera la paguba pricinuita persoanei, nu si bunurilor acestora.
6) Valoarea care reprezinta bunul propriu sau bunuri in care a trecut aceasta valoare
E o aplicatie a subrogatiei reale cu titlu universal. Bunurile din patrimoniul propriu isi conserva aceasta calitate, astfel ca instrainarile succesive ale unui bun sau a unor bunuri sa nu afecteze patrimoniul propriu. Esential este ca intre bunul instrainat, iesit din patrimoniu si cel intrat sa existe o anumita legatura periodica. Suborgatia poate produce si efecte partiale. Cele doua patrimonii (propriu si comun) nu sunt delimitate intr-o maniera rigida.

C. Dovada bunurilor proprii
Art. 5, Decretul nr. 32/1954 afirma ca in raporturile dintre soti, dovada calitatii de bunuri proprii se face prin orice mijloc de proba.
Chiar si in relatiile dintre soti, dovada actelor juridice solemne nu se poate face decat prin forma ceruta de lege ad validitatem. Cat priveste actele juridice in cazul carora forma ceruta ad probationem se deroga de la dreptul comun (putem recurge la orice mijloc de proba). Proba urmeaza regulile dreptului comun.

D. Natura juridica a veniturilor din salariu
Nu pot fi considerate bunuri proprii. Sunt bunuri comune. Salariul e bun propriu prin afectatiune (sub forma dreptului de creanta). Nici dupa ce acesta s-a incasat nu devine pur si simplu comun. Ne intereseaza doar destinatia pe care o are acesta.
Instantele de judecata considera salariul ca fiind bun comun. Pensiile si dreptul de ajutor sunt considerate tot bunuri comune. Economiile pastrate la unitati bancare, daca sunt facute pe baza salariilor sunt comune la fel ca si dobanzile.
Sumele depuse pe numele copiilor (mai ales daca sunt minori) vor fi considerate bunuri proprii ale descendentilor, insa, daca exista contestatii instanta trebuie sa verifice daca, intr-adevar parintii au urmarit sau nu gratifica-rea copilului.
Dobanzile aferente sumelor proprii ale fiecarui sot sunt comune.