Aceasta se caracterizeaza printr-o singura actiune, un singur rezultat si un singur raport de cauzalitate. g4l11lv
Unitatea de infractiuni este de doua feluri: a) Unitatea naturala de infractiuni exista atunci cand o fapta constituie, in mod natural, firesc o singura infractiune. b) Unitatea legala de infractiuni exista atunci cand, in mod normal, ar exista o pluritate de infractiuni, dar legiuitorul a prevazut expres existenta unei singure infractiuni.
Ex: Talharia (art. 211, cod penal) e compusa din furt si violenta (verbala sau fizica).

Formele unitatii naturale de infractiuni
1) Unitatea naturala colectiva exista atunci cand, prin mai multe acte care se unesc intr-o singura actiune, se produce un singur rezultat si, in consecinta, o singura infractiune.
Conditii de existenta: a) Trebuie sa existe o singura actiune realizata prin mai multe acte.
O actiune cuprinde mai multe acte atunci cand actele respective sunt executate in mod continuu, adica printr-un proces executional unic.
Pentru ca actiunea sa cuprinda mai multe acte trebuie ca intre aceste acte sa nu existe intreruperi sau intervale de timp, care sa fie nefiresti in raport de natura infractiunilor. b) Trebuie sa existe aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actele de executare.
Daca elementul nou aparut in cadrul rezolutiei infractionale intervine inainte de epuizarea actiunii, atunci exista doar o modificare a rezolutiei initiale, iar conditia unicitatii rezolutiei este indeplinita.
In schimb, daca elementul nou aparut intervine dupa epuizarea actiunii, atunci exista o noua rezolutie infractionala si o pluralitate de infractiuni. c) Toate actele care creeaza actiunea unica trebuie sa aiba acceasi incadrare juridica.
Este indeplinita aceasta conditie, existand incadrare juridica si atunci cand o parte dintre actele de executare realizeaza forma simpla a infractiunii, iar alte acte de executare realizeaza forma calificata (agravanta) a infractiunii. Intr-o astfel de ipoteza, incadrarea juridica a faptei va fi in forma agravanta a acesteia.
Ex: Avem acte de executare incepute ziua, continuate si incheiate pe timp de noapte. In acest caz avem forma calificata a pedepsei. d) Existenta aceluiasi subiect pasiv sau existenta aceluiasi obiect juridic lezat.
Potrivit unei prime opinii, unanima in jurisprudenta, majoritara in doctrina, trebuie facuta distinctia intre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului. In cazul infractiunii contra persoanei este obligatorie unicitatea subiectului pasiv, in timp ce in cazul infractiunii contra patrimoniului aceasta conditie nu trebuie indeplinita pentru a exista unitate naturala colectiva.
Argumentele aduse in favoarea acestei distinctii sunt urmatoarele doua:
- Pe de o parte, in cazul infractiunii contra persoanei conteaza pentru faptuitor, in mod esential, identitatea subiectului pasiv. Pe de alta parte, in cazul infractiunii contra patrimoniului, pe faptuitor nu intereseaza identitatea subiectului pasiv.
- In cazul infractiunii contra persoanei exista atatea obiecte juridice lezate cate persoane sunt lezate, in timp ce in cazul infractiunii contra patrimoniului exista un singur obiect juridic lezat, indiferent de cati subiecti pasivi exista.
Potrivit unei a doua opinii (Florin Streteanu), nu trebuie facuta nici un fel de distinctie intre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului, conditia unicitatii subiectului pasiv fiind obligatorie in amandoua cazurile.
Argumente:
- Exista infractiuni la care nu putem spune ca il intereseaza pe infractor identitatea persoanei, cum ar fi infractiunea de violare de domiciliu (infractiune contra persoanei).
- In realitate, fiecare are un patrimoniu distinct. Nu exista un patrimoniu comun.
- Orice forma de unitate de infractiuni, inclusiv unitatea naturala colectiva, presupune un singur rezultat, iar lezarea unor persoane diferite nu poate sa produca un singur rezultat, deoarece drepturile unor persoane distincte nu pot fi insumate.

1. Infractiunea simpla exista atunci cand avem un singur act de executare si un singur rezultat, fapta incadrandu-se intr-o singura norma legala.

2. Infractiunea continua
Este acea infractiune care se caracterizeaza prin faptul ca fie actiunea, fie re-zultatul actiunii se prelungesc pe o perioada mai lunga de timp datorita naturii lor.
Exista doua forme de infractiuni continue: a) Acea forma la care actiunea este continua (Ex: Conducerea in stare de ebri-etate, portul ilegal de arma, detinerea de instrumente in vederea falsificarii). b) Acea forma la care actiunea este unica, insa efectul ei se prelungeste in timp (Ex: furtul de curent).

Infractiunile continue mai pot fi clasificate in: a) Infractiuni continue succesive - Acele infractiuni in cazul carora, datorita naturii infractiunilor respective exista anumite intreruperi ale continuitatii (in cazul furtului de curent, este evident ca acesta nu este furat in continuu, ci mai sunt si perioade in care nu este folosita reteaua de curent). Aceste intreruperi nu afecteaza unitatea de infractiuni. Aceasta ar fi afectata doar daca intreruperile nu ar mai fi normale sau firesti. b) Infractiuni continue permanente - Se caracterizeaza prin faptul ca actiunea incriminata nu presupune prin natura ei anumite intreruperi, astfel incat orice intrerupere a actului de executare conduce la solutia retinerii unei pluralitati de infractiuni. O astfel de infractiune continua permanenta este orice fel de detinere ilegala: de droguri, de arme etc.
Aceasta clasificare este importanta deoarece se tine cont de faptul ca in cazul infractiunilor continue succesive doar intreruperile anormale duc la un concurs de infractiuni, in timp ce la infractiunile continue permanente orice intrerupere duce la un concurs de infractiuni.

Intreruperile judiciare ale actului de executare
In mod normal, atunci cand un infractor care fura curent electric e prins si debransat de catre politie, insa el se rebranseaza imediat, nu se intrerupe actul de executare, deoarece este o intrerupere fireasca.
Potrivit doctrinei, momentul trimiterii in judecata echivaleaza cu intreruperea actului de executare. Astfel, printr-o fictiune se considera ca infractiunea s-a epuizat, iar ceea ce se comite ulterior acestui moment intra in interiorul unei noi infractiuni. Argumentele care sustin acest punct de vedere sunt urmatoarele:
- In momentul trimiterii in judecata infractorului i se imputa faptele comise, iar ceea ce se intampla ulterior nu poate face parte din rechizitoriu.
- Daca s-ar lua in considerare momentul condamnarii ca fiind momentul intre-ruperii actului de executare, s-ar crea un perpetum mobile judiciar.
Potrivit altor instante si altor autori momentul care trebuie luat in calcul este cel al condamnarii definitive, pentru ca in dreptul penal roman singurele hotarari judecatoresti sau singurele acte de procedura care produc efecte sunt cele defini-tive. In fapt intreruperile judiciare sunt niste intreruperi artificiale, deoarece infrac-tiunea se comite in continuare, ele fiind rezultatul unei fictiuni prin care se con-sidera ca o infractiune s-a epuizat.

Momentul consumarii si epuizarii infractiunii
Ca regula generala, in cazul infractiunilor cu durata de executare, raportarea altor institutii de drept penal se face la momentul epuizarii infractiunilor, insa exista destul de multe exceptii de la regula.
Este important de precizat ca atat capitolul referitor la intreruperile judiciare ale actului de executare, cat si cel referitor la momentul epuizarii infractiunii sunt la fel reglementate in cazul tuturor infractiunilor cu durata de executare.
Momentul consumarii infractiunii este momentul primului act de executare, iar momentul epuizarii infractiunii echivaleaza cu momentul ultimului act de execu-tare. Singurul rationament dupa care se alege momentul la care ne raportam e unul de natura pur practica, in baza caruia se urmareste ca faptuitorul sa nu aiba o pozi-tie mai buna decat cel care a comis fapta pe o perioada mai scurta.

Formele unitatii legale de infractiuni
Unitatea legala de infractiuni exista atunci cand doua sau mai multe actiuni sau rezultate, care in mod normal ar fi realizat continutul a mai multe infractiuni, sunt unite prin vointa legiuitorului, intr-o infractiune unica. In aceasta categorie intra infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea de obicei si infractiunea progresiva.

1) Infractiunea continuata
Este reglementata in art. 41 (2), cod penal potrivit caruia ,,infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni”. Mai explicit, ea reprezinta o suma de infractiuni de acelasi fel, comise in baza aceleiasi hotarari.

Conditiile de existenta ale infractiunii continuate a) Sa existe mai multe actiuni comise la diferite intervale de timp. Prin existenta acestei conditii, infractiunea continuata se delimiteaza de unitatea naturala colectiva la care actele de executare erau comise in mod continuu, fara inreruperi. b) Sa existe o singura rezolutie infractionala. Este necesar ca inainte de incepe-rea executarii actiunii faptuitorul sa ia aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actiunile comise ulterior. Rezolutia unica presupune mai mult decat o simpla idee infractionala. Pentru a putea vorbi de o rezolutie infractionala trebuie ca aceas-ta sa fie determinata, adica faptuitorul sa aiba in minte, cel putin in linii mari, desfasurarea ulterioara a infractiunii.
Existenta unei rezolutii infractionale unice se determina in practica dupa anumi-te criterii. De exemplu, dupa marimea intervalului de timp dintre actiuni. Astfel, daca acest interval e scurt, se poate vorbi de o singura rezolutie. De asemenea, se mai au in vedere modalitatea de comitere a actiunii, precum si obiectele vizate, care, daca sunt asemanatoare, pot sa probeze existenta unei rezolutii unice. c) Toate actiunile sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni. Aceasta presu-pune doua lucruri:
- In primul rand, sa existe unitate de incadrare juridica.
- In al doilea rand, sa existe acelasi rezultat al intregii infractiuni. Rezultatele partiale trebuie sa poata fi cumulate intr-un rezultat unic. E obligatoriu sa existe acelasi subiect pasiv. d) Toate actiunile sa fi fost comise de aceeasi persoana, fara sa conteze insa for-ma de participatie si fara sa conteze daca isi schimba sau nu calitatea in care parti-cipa la comiterea infractiunii (autor, coautor, instigator, complice). In cazul in care in cadrul unei infractiuni continuate un infractor participa in mai multe forme de participatie se ia in considerare forma de participatie cea mai grea. In situatia in care o persoana participa la o singura actiune se va retine ca a comis o infractiune continuata doar daca stia ca participa la o astfel de infractiune.
In raport de aceste conditii trebuie sa se faca distinctie intre infractiunea conti-nuata si concursul real omogen. Criteriile de delimitare sunt urmatoarele: a) La infractiunea continuata exista o unitate de rezolutie, iar la concursul omo-gen exista o pluralitate de rezolutii. De regula, se considera ca atunci cand intre actiuni trec intervale de timp foarte lungi exista mai multe rezolutii. Daca infracti-unile sunt comise in modalitati asemanatoare si vizeaza acelasi obiect exista, de re-gula, o singura rezolutie. b) In cazul infractiunii continuate este obligatorie existenta aceluiasi subiect pa-siv, in timp ce la concurs nu este ceruta aceasta conditie. c) La infractiunea continuata se cere ca intre actiuni sa existe anumite intervale de timp, iar la concurs nu exista acesta conditie.

Categorii de infractiuni care nu se pot comite in forma continuata
1) Infractiunile al caror rezultat este indivizibil sau definitiv (Ex: omor, avort).
Se discuta in doctrina daca tentativa de omor poate fi infractiune continuata. Potrivit unei opinii, pe care o impartaseste si prof. F. Streteanu, tentativa de omor poate fi comisa in forma continuata.
Ex: La otravirea cu arseniu sunt necesare mai multe acte de executare. Astfel, se dau victimei mai multe doze pe o perioada de timp la anumite intervale.
Potrivit unei a doua opinii (sustinuta de R. Chirita), tentativa de omor, ca la ori-ce alta infractiune, nu poate fi comisa in forma continuata pentru ca nu se poate indeplini niciodata conditiia unitatii de rezolutie infractionala.
2) Infractiunile din culpa, deoarece in cazul acestora nu exista rezolutie infrac-tionala. Din aceeasi ratiune nu pot fi comise sub forma infractiunilor continuate nici infractiunile praeterintentionate.
Este important de precizat ca si unele infractiuni omisive se pot comite in forma continuata. De exemplu, ceferistul care nu lasa, in mod repetat, bariera la trecerea trenului. De asemenea, infractiunile continue si cele de obicei se pot comite in forma continuata.
Sanctionarea infractiunii continuate
Potrivit art. 42, cod penal infractiunea continuata se sanctioneaza dupa acelasi sistem ca si recidiva postexecutorie, adica cu o pedeapsa intre minimum si maximum special al infractiunii comise, insa sporul e cel de la concursul de infrac-tiuni (5 ani pentru inchisoare si jumatate din maxim pentru amenda).

2) Infractiunea complexa
Este infractiunea in cazul careia unul dintre elementele constitutive ale infracti-unii realizeaza continutul unei alte infractiuni (Talharia -; formata din furt si violen-ta, violul -; format din violenta si act sexual). Ea este reglementata in art. 41 (3), cod penal. Nu e necesar ca aceasta sa fie comisa prin doua actiuni, existand si in-fractiuni complexe comise printr-o singura actiune (ultrajul).

Infractiunea complexa poate fi de doua feluri: a) Infractiune complexa in forma simpla -; Cand continutul de baza al infrac-tiunii cuprinde un element care realizeaza singur continutul unei infractiuni.
Ex: ultraj, talharie b) Infractiune complexa in forma agravata -; Cand elementul care realizeaza continutul altei infractiuni este o circumstanta agravanta (Ex: furt prin efractie).
Ceea ce caracterizeaza infractiunea complexa este existenta a doua obiecte juri-dice, dintre care unul este principal iar celalalt, secundar. In cazul in care se lezeaza doar obiectul juridic secundar, fara a se leza si cel principal, exista tentativa la in-fractiunea complexa. Aceasta se consuma atunci cand se aduce atingere obiectului principal.
Importanta acestei clasificari consta in faptul ca in cazul infractiunii complexe in forma simpla, inexistenta conditiilor de existenta ale infractiunii complexe con-duce la retinerea a doua infractiuni distincte, in timp ce la infractiunea complexa in forma agravata, daca nu sunt indeplinite criteriile de existenta ale infractiunii com-plexe se vor retine tot 2 infractiuni, insa una dintre ele este infractiune banuita a fi complexa, dar in forma simpla.
Infractiunea complexa prezinta importanta doar din punct de vedere al delimi-tarii acesteia de concursul de infractiuni. Astfel, s-au format trei criterii de delimi-tare, care sunt si conditiile de existenta ale infractiunii complexe:
1) Criteriul necesitatii absorbtiei - Potrivit acestui criteriu, o infractiune este complexa si o absoarbe pe alta atunci cand infractiunea absorbanta nu se poate co-mite niciodata fara a comite automat si infractiunea absorbita. Acest criteriu se ana-lizeaza in abstract.
Au existat discutii in doctrina daca furtul prin efractie absoarbe sau nu violarea de domiciliu. Dupa parerea noastra, acesta nu absoarbe violarea de domiciliu, deoa-rece poate exista furt prin efractie si din masina, fabrica, uzina etc.. Deci, in acest caz va exista concurs de infractiuni.
De asemenea, au existat discutii cu privire la textul art. 178 (3), cod penal care incrimineaza uciderea din culpa comisa de catre un conducator auto aflat in stare de ebrietate. La prima vedere art. 178 absoarbe prevederea din Codul rutier, insa nu e asa, deoarece aceasta infractiune se poate comite si in alte locuri decat pe drumurile publice, asa cum prevede Codul rutier.
2) Criteriul caracterului determinat sau determinabil al infractiunii absorbite - Presupune ca textul legal al infractiunii complexe trebuie sa precizeze, fie explicit, fie implicit, infractiunea care este absorbita. Daca lipseste acest carac-ter determinat sau determinabil fapta nu este complexa si nu absoarbe o alta infrac-tiune. Infractiunea de inselaciune nu e una complexa, nefiind determinata sau determinabila.
3) Criteriul pericolului social -; Potrivit acestuia, infractiunea absorbanta trebuie sa aiba un pericol social mai mare decat infractiunea absorbita (sa aiba o pedeapsa mai mare). Daca pedeapsa pentru infractiunea absorbita este mai mare se retine intotdeauna concurs de infractiuni.

3) Infractiunea de obicei
Pentru a exista infractiune de obicei, potrivit textului legal, este necesar sa fie comise mai multe acte de executare, care sa evidentieze existenta unei obisnuinte.
Ex: prostitutia, cersetoria
Ceea ce diferentiaza infractiunea de obicei de cea continuata este faptul ca in cazul celei dintai un act de executare luat separat nu are relevanta penala, in timp ce la infractiunea continuata orice act de executare luat separat este infractiune.
Exista o anumita forma a acestei infractiuni numita infractiune de simpla repe-tare, care se caracterizeaza prin faptul ca legea precizeaza cu exactitate numarul ac-telor de executare care trebuie comise pentru a exista infractiune. Astfel, art. 98, cod silvic incrimineaza insusirea de cel putin doua ori a vreascurilor din padure ce depasesc o cantitate de 3m² de lemn.

4) Infractiunea progresiva
Exista atunci cand, dupa comiterea actiunii de catre faptuitor, rezultatul faptei se agraveaza fara interventia faptuitorului, conducand la o alta incadrare juridica a faptei (Exemplul clasic: art. 180 -; art. 183, cod penal). Chiar daca de cele mai multe ori infractiunea progresiva apare la infractiunile comise praeterintentionat, exista si cazuri de infractiuni progresive comise intentionat sau din culpa.
Ceea ce conteaza pentru incadrarea juridica a faptei este rezultatul final care se produce, acesta determinand incadrarea juridica a faptei, in timp ce incadrarile an-terioare isi pierd relevanta. Daca infractorul a fost condamnat pentru prima fapta, atunci cand se produce rezultatul mai grav se face recurs in anulare si se da o noua hotarare de condamnare.