Sunt situatii cand legea prevede ca, desi sunt intrunite toate elementele si conditiile raspunderii juridice, aceasta totusi nu opereaza.Asemenea cauze sunt mai ales de domeniul dreptului penal, ca de exemplu:
a) Legitima aparare (art. 44 Cod penal). Este situatia cand persoana constransa sa actioneze pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia, sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav acea persoana sau drepturile sale, ori interesul public.
Conditiile care concretizeaza legitima aparare sunt:
- sa existe un atac provenit din partea unei personae fizice;
- atacul sa fie material, adica concretizat in acte efective de violenta fizica sau verbala evidente;
- atacul sa fie imediat, adica dezlantuit ori pe punctual de a se declansa;
- atacul sa fie injust, adica fara temei legal;
- atacul sa fie indreptat impotriva persoanei sau bunurilor celui care riposteaza ori impotriva unui interes public;
- riposte sa fie necedara, adica sa urmareasca nemijlocit inlaturarea atacului;
- riposta sa fie proportionala - prin natura si gravitatea consecintelor - cu atacul.
b) Starea de necesitate (art. 45 Cod penal)- este imprejurarea in care persoana savarseste fapta pentru a se salva de la un pericol imminent, care nu poate fi inlaturat altfel, fiindu-I amenintata viata, integritatea corporala sau sanatatea sa sau a altuia, ori un bun important al sau sau al altuia, un interes obstesc.
Pentru a fi in stare de necesitate, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- sa existe un pericol care ameninta grav persoana sau bunurile;
- pericolul sa fie in dezlantuire, imminent si fortuit. Pericolul este fortuit cand declansarea san u se datoreaza nici intentiei, nici culpei afla
t in stare de necesitate;
- evitarea pericolului san u fi fost posibila decat prin savarsirea unei fapte ilicite;
- cel amenintat cu pericolul imminent si fortuit sa nu aiba obligatia de a-l infrunta;
- cand este vorba despre salvarea unor bunuri cu pretul sacrificarii altora, bunul sacrificat san u fie mai important decat cel salvat.
c) Constrangerea fizica si constrangerea morala (art.47 Cod penal)- consta in presiunea de neinvins exercitata de o forta asupra unei personae care astfel este determinate sa comita o fapta ilicita.
Savarsirea faptei ca urmare a constrangerii fizice este independenta de vointa autorului ei si deci, il exonereaza de raspundere. Consrtangerea morala este presiunea exercitata asupra psihicului unei personae sa produca efecte ilicite.
d) Cazul fortuit (forta majora) (art. 47 Cod penal)- este imprejurare de fapt, neasteptata, imprevizibila si de neinlaturat, care face ca o actiune sau inactiune a unei personae sa produca efecte ilicite.
Forta majora este constituie deci o cauza care exonereaza de raspundere. Pentru aceasta insa , atat forta majora, cat si imposibilitatea de a o inlatura trebuie sa fie cu totul independente de orice conduita culpabila a persoanei care urmeaza sa fie angajata in raspunderea juridica respectiva.
e) Iresponsabilitatea (art. 48 Cod penal) - consta in situatia in care persoana care savarseste actul illicit, in momentul savarsirii ei, nu-si poate da seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu poate fi stapana pee le, fie din cauza alienarii mintale, fie din alte cause, care il fac incapabil de a rationa si de actiona in consecinta.
f) Betia involuntara (art. 49 Cod penal). Betia consta in intoxicarea cu alcool sau alte substante, care conduc la tulburari neuropsihice si fizice ale comportamentului uman. Numai stare a de betie care afecteaza in totalitate facultatile psihice (betia completa) si care este produsa de imprejurari cu totul independente de vointa faptuitorului ( betia involuntara) inlatura raspunderea penala.
Starea de betie care este rezultatul uniu consum voit si constient de substante susceptibile de a produce (betia voluntara), chiar daca este completa, nu inlatura raspunderea penala. Starea de betie in acest caz poate constitui o circumstanta agravanta, daca este provocata inadins.
g) Eroarea de fapt - consta in reprezentarea falsa de catre o persoana , cu prilejul incheierii unui act juridic ori a savarsirii unei actiuni. Daca reprezentarea gresita, falsa, se refera la situatii sau imprejurari obiective, eroarea se numeste a fi "de fapt",iar daca se refera la existenta, inexistenta sau intelesul unei norme juridice , ea se numeste "eroare de drept".
Cu privire la actele civile , se face deosebire intre "eroare obstacol" si "eroare viciu de consimtamant".
Eroarea obstacol priveste natura insasi a actukui ce urmeaza a fi incheiat. De exemplu, o parte considera ca incheie un act de vanzare-cumparare , iar cealalta parte considera ca este un act de donatie. Intrucat in nici una din aceste situatii nu s-a putut forma acordul de vointa, actul respectiv este lovit de nulitate absoluta.
Eroarea viciu de consimtamant vizeaza substanta obiectului conventiei respective sao persoana. Prin substanta obiectului se intelege totalitatea insusirilor considerate de parti ca avand un rol determinant pentru incheierea actului. Daca eroarea se refera la valoarea obiectului , acea eroare este viciu de consimtamant numai in cazul in care actul este anulabil pentru leziune.
f) Exercitarea unui drept sau obligatii legale .
In anumite situatii, cand prin exercitarea unui drept