Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


11.1. Aspecte generale, clasificari
11.2. Izvoarele interne
11.3. Izvoarele Internationale
11.1. Aspecte generale, clasificari
Schimburile comerciale internationale si dezvoltarea continua a acestora implica existenta unor reglementari sub forma legilor, conventiilor, tratatelor, instrumente juridice care sa asigure comerciantilor si respectiv relatiilor comerciale stabilitate si securitate juridica.
Izvoarele dreptului comertului international pot fi clasificate in : Izvoare interne si izvoare internationale; apare deci necesitatea de a se face distinctie intre categorii in care le-am clasificat le doua categori: izvoare internationale si izvoare interne, intre dreptului comertului international si dreptul comercial intern.
II.2. Izvoarele interne
Izvoarele interne pot fi clasificate in doua mari categorii: Izvoare specifice si izvoare nespecifice.
II.2.1. Izvoare specifice ale dreptului comertului international
Analizam dreptul comertului international ca o prelungire a actiunii normelor de drept comercial national in domeniul raporturilor de comert international.
Acestea reprezinta in marea lor majoritate norme destinate reglementarii raporturilor din comertul international. Dintre acestea amintim cele mai reprezentative :
. Decretul - Lege nr. 122/1990 privind autorizarea si functionarea in Romania a reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine ;
. Legea nr.35/1991 privind regimul investitiilor straine ;
. H.G.nr.265/1991 privind conditiile de contractare pentru proiectele finantate din credite si imprumuturi externe ;
. H.G.nr.215/1992 privind regimul licentelor de export si import al Romaniei si actele normative tangente ;
. Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere ;
. Regulamentul privind organizarea si functionarea


Curtii de arbitraj comercial de pe linga C.C.I.a Romaniei , in vigoare la 1 aprilie 1993 ; Regulile de procedura arbitrala in arbitrajul pentru solutionarea litigiilor de comert international si Regulile de procedura aplicabile in arbitrajul comercial ad-hoc, adoptate in baza Decretul - Lege nr. 139/1990
. Lege nr. 390 din 13/06/2002 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Romane pentru Investitii Straine
. Lege nr. 406 din 20/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind incetarea aplicabilitatii unor facilitate prevazute de legea nr. 35/1991 privin regimul investitiilor straine
. Lege nr. 187 din 09/05/2003 privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene
. Lege nr. 387 din 30/09/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dubla utilizare
. Lege nr. 511 din 28/11/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 120/2002 privind aprobarea Sistemului de sustinere si promovare a exportului cu finantare de la bugetul de stat
II. 2.2.Izvoare nespecifice ale dreptului comertului international
Acestea sunt constituite din acte normative care nu privesc in primul rand ramura dreptului comertului international, dar care contin si norme de drept in domeniu:
. Codul comercial de la 1887 - dispozitii ale codului privesc direct raporturile comerciale cu element de extraneitate, ca de exemplu cele din sectiunea VIII-a "Dispozitii relative la societatile civile si la soc. constituite in tari straine" art.237-250 cu exceptia celor abrogate
. Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin ;
. Legea nr.59/1934 asupra cecului;
. Legea nr.507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice, care abroga Decretul lege nr.54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative si H.G. nr.201/1990 privind aprobarea normelor de aplicare a acestui Decretul Lege ;
. Decretul Lege nr.139/1990 privind Camerele de Comert si Industrie din Romania ;
. Lg. nr. 15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si SC ;
Lege nr.26/1990 privind registrul comertului cu modificarile ulterioare;
Lege nr.31/1990 privind societatile comerciale cu modificarile ulterioare;
H.G. pentru aprobarea metodologiei concesionarii, inchirierii si locatiei de gestiune ;
Lege nr.1l/1991privind combaterea concurentei neloiale;
Lege nr.58/1991 privind privatizarea societatile comerciale cu legislatia aferenta ;
O.G nr.21/1992 privind protectia consumatorilor ;
Legea nr. 66/1993 a contractului de management;
Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.
. O.U.G nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe, modificata si completata de Legea nr. 241/1998;
. Ordonanta Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania, realizate prin cumparare de titluri de stat, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 131/1998;
. Hotararea Guvernului nr. 94/1998 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe;
. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicata, modificata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 75/2000;
. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit;
. Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii;
. Ordonanta Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale;
. Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ in economie;
. Ordonanta Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microintreprinderilor.
. Lege nr. 525 din 17/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate
. Lege nr. 637 din 07/12/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei
. Lege nr. 650 din 07/12/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
. Lege nr. 507 din 12/07/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice
Legea nr. 509 din 12/07/2002 prvind agentii comerciali permanenti
Legenr. 512 din 12/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate
Lege nr. 513 din 12/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare
Lege nr. 490 din 11/07/2002 pentru aprobarea O.G nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale
Lege nr. 469 din 09/07/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale
Lege nr. 437 din 27/06/2002 - pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier in proprietate industriala
Lege nr. 414 din 26/06/2002 privind impozitul pe profit
Lege nr. 370 din 11/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru mregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor
Lege nr. 376 din 11/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agentiilor de credit in vederea administrarii fondurilor pentru acordarea de microcredite
Lege nr. 365 din 07/06/2002 privind comertul electronic
Lege nr. 345 (r1) din 01/06/2002 privind taxa pe valoarea adaugata
Lege nr. 203 din 19/04/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie
Lege nr. 505 din 26/11/2003 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor
Lege nr. 357 din 11/07/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
Lege nr. 250 din 10/06/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata
Lege nr. 252 din 10/06/2003 privind registrul unic de control
Lege nr. 111 din 02/04/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microintreprinderilor
Reglementari care privesc comertul international mai gasim in:
. Constitutia Romaniei adoptata la 21 noiembrie 1991 si aprobata prin referendum la 8 decembrie 1991, consacra principiile generale ale politicii economice si internationale a statului roman, art. 134 al.l si 2 principiile : Economiei de piata, asigurarea de catre stat a libertatii comertului, protectia concurentei loiale; art. 10 ref. La dezvoltarea relatiilor cu toate statele intemeiate pe principiile si pe celelalte norme generale admise ale dreptului international" ;
. Codul de procedura civila - cap.X "Arbitrajul international" din cartea IV-a " Despre arbitraj" ;
. legea nr. 18/1991, art.47 (legea fondului funciar);
. legea salarizarii
Legea nr.l /1971 cu privire la comertul exterior cuprinde in mare parte norme ce nu-si mai justifica existenta in procesul de tranzitie catre economia de piata, fie ca ele sunt depasite fie abrogate implicit. Legea nu a fost abrogata in intregul ei si de aceea raman in vigoare normele compatibile si cele care se mai aplica in conditiile economiei de piata.
Legea nr.l05/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat se distinge de celelalte acte normative elaborate de Parlamentul Romaniei dupa 1990. Ea cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat si norme de procedura in litigiile privind raporturi de drept international privat. Impactul acestei legi asupra sa drept international privat raporturilor de comert international rezulta clar din art.l al.2 in care se arata ca " raporturile drept international privat sunt raporturi civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate".
II.2.3..Izvoare interne ale dreptului comertului international din alte tari
Natura si continutul izvoarelor dreptului comertului international din alte tari privite intr-o analiza comparativa, difera in mod semnificativ de la o tara la alta prin diferitele sisteme de drept ale fiecarei tari dar mai ales in cadrul celor doua sisteme de drept ale lumii: cel romano-germanic si cel de common-law
Importanta pentru partea romana
Sunt ca regula tot legi; acestea sunt de regula cuprinse fie intr-un cod care contine alaturi de normele de drept comercial national si reguli aplicabile raporturilor juridice comerciale cu element de extraneitate, internationalitate, fie intr-un Cod comercial destinat anume sa grupeze regulile juridice aplicabile comertului international. Ca exemplu mentionam Codul Comercial al SUA (Uniform Commercial Code) prescurtat UCC - care primeste aplicare in toate statele federatiei americane cu unele rezerve ale statului Louisiana.
II.3. IZVOARELE INTERNATIONALE
Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina.
Conventiile comerciale internationale
Conventiile comerciale internationale reprezintd intelegeri scrise intre doua sau mai multe state privind reglementarea problemelor de comert exterior.
In dezvoltarea schimburilor internationale conventiile comerciale au o pondere si un rol foarte important. In cuprinsul acestora sunt precizate dr si obligatiile partilor si prin aceasta se asigura corecta lor indeplinire, precum si stabilitatea raporturilor juridice.
Conventiile multilaterale
Conventiile comerciale multilaterale nu sunt foarte numeroase dar ele au un rol deosebit prin aceea ca ele au o sfera larga de reglementare. Ele au un dublu rol in sensul ca ele contribuie la unificarea normeleor de drept material si conflictual privind comertul international.
Din prima categoric, respectiv a conventiilor internationale ce contribuie la unificarea normelor de drept material amintim:
. Legea uniforma pentru formarea contractelor de vanzare internationala de bunuri, (ULFIS), Haga, iunie 1964
. Conventia referitoare la legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporate Haga, iulie 1964 (ULIS)
. Conventia Natiunilor Unite de la Viena din 11 aprilie 1980 Din cea de a doua categoric, cu privire la unificarea normelor de drept conflictual cele mai semnificative sunt:
. Conventia de la Haga asupra legii aplicabile vanzariii cu caracter international de bunuri mobile corporale din 15 iunie 1955,
. Conventia de la Haga din 22 decembrie 1986 asupra legii aplicabile vanzariii internationale de bunuri mobile corporale (scopul a fost acela de a revizui conventia din 1955 si de a suplimenta si facilita aplicarea conventiei Organizatiei Natiunilor Unite de la Viena din 1980.
. Conventia comunitara din 19 iunie 1980 asupra legii aplicabile obligatiilor contractuale (Conventia de la Roma din 1980)
. Conventia asupra legii aplicabile contr. de intermediere si de reprezentare de la Haga din 1978 In domeniile comertul international, intilnim urmatoarele conventii:
. conventiile asupra arbitarjului comerciale
. conventiile privind instrumentele de plata
. conventiile vamale
. conventiile cu privire la transportul international
. conventiile cu privire la proprietatea industriala
. conventiile Conferintei de drept international privat de la Haga privind Unificarea dreptului
. conventiile sub egida ONU
Conventiile bilaterale
Acestea constituie o modalitate juridica importanta si eficienta. In relatiile comerciale conventiile bilaterale sunt foarte numeroase.
Folosirea cu prioritate a Conventiile bilaterale prin faptul ca realizeaza un echilibru intre cerintele celor doua state si contribuie la mentinerea unor relatii favorabile scimburilor internationale. Facem precizarea ca in mare parte, conventiile bilaterale sunt mai mult izvoare de drept conflictual decat de dreptul material.
In practica internationala conventiile bilaterale sunt utilizate sub forma tratatelor si acordurilor.
TRATATUL COMERCIAL
Este actul juridic exprimind acordul de vointa a doua sau mai multe state in temeiul caruia acestea reglementeaza o anumita sfera a relatiilor internationale, forma
prin care statele isi organizeaza schimburile de marfuri, creand in felul acesta norme noi de drept international, modificand ori abrogand norme de drept international existente.
Tot prin intermediul tratatelor se solutioneaza si aspectele adiacente relatiilor comerciale cum ar fi: transportul marfurilor, regimul vama, tranzitul, situatia juridica a reprezentantelor, a agentiilor comerciale, a oficiilor consulare precum si a persoanelor fizice sau juridice ce savarsesc fapte de comert pe teritoriu celuilalt stat.
Tratatele multilaterale prezinta o importanta deosebita ca izvor de drept al comertului international, deoarece statornicesc norme uniforme de drept material sau conflictual prin care se reglement. amimite raporturi de comert exterior si cooperare economica si tehnico-stiintifica.
Atunci cand problemele comerciale sunt reglementate impreuna cu cele de navigatie avem de a face cu tratatul de comert si navigatie.
CONTINUTUL TRATATULUI COMERCIAL
Tratatul de comert este format din principii generale care prezinta un cadru juridic pentru o perioada mai indelungata. Pe baza acestuia (tratat anual) se incheie intelegeri comerciale.
Tratatul este alcatuit din : titlu, preambul si continut (un numar variabil de articole).
Titlul cuprinde denumirea tratatului si statele semnatare; preambulul se refera la vointa partilor de a promova si dezvolta relatiile lor comerciale. Continutul este format dintr-o serie de clauze dintre care cele mai importante sunt:
a)clauza natiunii celei mai favorizate;
b)clauza regimului national
Clauza natiunii celei mai favorizate inseamna ca tarile semnatare isi acorda reciproc conditii si inlesniri comerciale, la fel de favorabile ca oricarui alt stat tert. In practica relatiilor comerciale intilnim aceasta clauza in doua forme:
. forma neconditionata sau principiul egalitatii care presupune ca partile isi confera, fara rezerve sau restrictii, privilegiile si avantajele recunoscute unei tari terte
. forma conditionata sau principiul compensatiei care inseamna ca privilegiile si avantajele acordate unui stat tert sunt extinse intre parti numai in schimbul unor conditii speciale si compensatii reciproce.
Clauza natiunii celei mai favorizate poate prezenta si o forma modificata. In aceasta forma aplicarea tratamentului favorizant este sub rezerva unor anumite avantaje sau facilitati. In genere se acorda numai unor state rezultind dintr-o uniune vamala, zona a liberului schimb sau in alte intelegeri comerciale intervenite in relatiile bilaterale. Clauza regimului national sau principiul posibilitatilor egale consta in faptul ca persoanele, apartinand unei tari straine care desfasoara activitati de comert pe teritoriul statului partener, au in principiu, aceleasi drepturi si obligatii ca si nationalii.
In domeniul vast al dreptului comertului international putem intalni termeni ce desemneaza trataul, ca de exemplu: act final, acord, aranjament, conventie, declaratie, concordat, memorandum, pact, modus vivendi, protocol, gentlemen's agreement, aide memoire, statut.
ACORDUL COMERCIAL
Este o intelegere convenita intre doua sau mai multe tari prin care se stabilesc modalitati si reguli de desfasurare a raporturilor comerciale al tarilor respective intre ele, ori privind cooperarea pe terte piete. Acordul se poate referi in general la comert sau numai la anumite domenii ale comertului international.
Acordul comercial reprezinta actul juridic prin care se reglementeaza schimbul de marfuri intre tarile semnatare. Prin acordul comercial international se reglementeaza de
regula:
. instituirea sistemului de plati prin clearing sau devize libere
. nivelul platilor
. reduceri si scutiri de taxe vamale
. instituirea sua elimeinarea de contingente
. acordarea reciproca a clauzei natiunii cele mai favorizate.
Acordurile comerciale internationale pot fi:
. Pe termen scurt (adica anuale); - Pe termen mediu (2-3 ani); - Pe termen lung (5 sau mai multi ani).
Continutul acordului comercial international
Un acordul comercial este alcatuit din doua parti: textul propriu-zis si anexele. Textul acordul comercial international este format din titlul, preambul si un numar de articole.
In titlu si preambul se arata obiectul, precum si scopul pentru care s-a incheiat acordul comercial. De asemenea, in preambul se specifica motivele care au stat la baza intelegerii.
Articolele acordului contin dispozitii de dr international, administrativ, sau de dr fiananciar. Ele se refera la urmatoarele domenii:
. contingentele de marfuri stabilite in listele anexe,
. modalitatea si termenul de contractare a contingentelor,
. nivelul de preturi,
. instituirea unui regim preferential,
. eliberarea licentelor de export si import,
. reglementari vamale,
. comisiile mixte,
. reglementarea reexporturilor,
. modul de efectuare a platilor,
. conditia persoanelor fizice si juridice straine,
. solutionarea litigiilor,
. modul de lichidare a acordurilor,
. valabilitatea acordului si modul de prelungire a acestuia.
Articolele pot cuprinde si unele stipulatii speciale; astfel pot fi reglementate o serie de operatiuni ca tranzitul, prelucrarea marfurilor, si alte prestatiuni si servicii.
Anexele au rolul de a exemplifica si interpreta principiile generate inserate in textul acordului; felul si numarul anexelor fiind determinat de specificul acordului comercial.
UZANTELE COMERCIALE INTERNATIONALE (Uzurile comerciale)
Uzantele comerciale sunt reguli conturate prin folosirea repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in comertul international. Cea ce caracterizeaza uzantele sau uzurile comerciale este continuitatea, constanta si uniformitatea.
Folosirea uzantelor elimina tratativele indelungate dintre parteneri si contribuie astfel la incheirea mai rapida a contractelor.
Felurile uzantelor
Aplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri de uzante.
Sunt uzante locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in sensul ca se aplica la o anumita piata comerciala, localitate, port sau regiune,etc.
Uzantele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr. respective ori ramurile de activitate, cum ar fi uzantele de cereale, sau cele ale unei profesiuni (ca de ex.agentii de bursa).
Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de relatii comerciale, independent de obiectul contractului, ramura de activitate, profesiunea partilor sau alte asemenea criterii. De exemplu, uzantele potrivit carora daca intr-un contract nu s-au stipulat precizari cu privire la calitatea marfii aceasta calitate va fi cea locala si comerciala potrivit uzantelor de concurenta loiala.
Uzantele pot fi specifice cand se folosesc in anumite branse in genere care sunt aplicabile pentru toate marfurile. Cel mai des intilnite au ca obiect conditiile de livrare, platile dintre partenerii externi, asigurarile de marfuri ce fac obiectul unui contract international.
Uzante normative si uzante conventionale
O distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre uzantele de drept (legale sau normative) si uzantele conventionale sau de fapt.
A.Uzantele normative (uzante de drept legale, denumite uneori si cutume)
Sunt acele uzante care au valoare de norma de drept, deoarece nu-si au izvorul in vointa partilor ca uzantele conventionale, nu fac parte din domeniul autonomiei de vointa, ci isi trag forta dintr-o practica sau jurisprudenta bine stabilita, care le acorda o autoritate proprie. La asemenea uzante se refera legea cand spune de pilda , ca un contract obliga partite nu numai la ceea ce se afla, in mod expres cuprins in el, ci si la toate consecintele ce deriva din acesta potrivit legii, potrivit uzantelor si echitatii (art.970 "conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres in ele dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea, da obligatiei dupa natura sa" o prevedere similara gasim si in cod civil roman si in art. 1374 codului civil italian.
B.Uzantele conventionale
Uzantele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa contractantilor, care au deplina libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul contr.pe care incheie. Acest gen de uzante se formeaza de regula spontan, la initiativa unui partener contractual. Ele au ca urmare satisfactia ambilor contractanti, pe care acestia urmeaza a le utiliza si in raporturile lor viitoare si chiar a le oferi si altor subiecti de drept care convin sa perfecteze contr. de acelasi fel cu cel intervenit intre aceia are au statornicit uzanta respectiva.
Preluarea solutiei respective si de catre alti parteneri contractuali "cat si respectarea ei de acestia in derularea raportului juridic, a determinat formarea in timp a unei practici in acest sens". Pe aceasta cale s-au format, contractele tip, in care au fost incorporate uzantele comerciale existente in domeniul vizat de respectivele contracte.
Avand un caracter spontan uzantele conventionale prezinta inconvenientul de a fi incerte si imprecise. Aceste inconveniente pot fi inlaturate pe doua cai:
1.prin certificarea existentei si continutului lor data de camerele de comert, la cererea organului de jurisdictie sau a partii intersate atunci cand uzantele sunt invocate in fata instantei sau arbitrajului;
2. prin formularea pe care le-o dau organizatiile profesionale dintr-un anumit domeniu. Astfel, de exemplu, Camera Internationala de Comert, in domeniul bancar, a uniformizat asa numitele Usances de credit documentaire (R.egulile si uzantele uniforme la creditele documentare, Conditiile generale de vanzare si contractele model, elaborate sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a ONU, Conditiile generale si contr. tip adoptate de asociatiile comerciale internati.
Uzantele mai prezinta un caracter colectiv, in sensul ca ele implica o practica de masa, nascuta din preluarea si repetarea, in alte ocazii, a acelorasi acte sau practici, de catre parti contractante, de obicei in aceeasi ramura de activitate sau categoric profesionala.
Uzantele comerciale sunt in esenta lor profesionale deaorece atat formularea lor cat si participarea lor (cu caracter de masa) se realizeaza cu participarea subiectilor de drept implicati in derularea comertului.
Uzantele sunt incluse, de regula, in continutul contractului, deci forta lor juridica nu o depaseste pe cea a clauzelor contractuale.
Aceasta situatie este fireasca deoarece inserarea lor in contract se face de catre parti (implicit sau explicit), cu titlu de clauza contractuala, si nu cu titlu de norma juridica apartinand sistemului de drept national din tara unde le s-au format.
Si in sfarsit, uzantele conventionale, nu pot indeplini prin ele insele, functia de drept aplicabil contractului, lucru normal, deoarece apartin domeniului contractului. Rolul lor se reduce la determinarea, precizarea, si completarea continutului contractului.
Conform punctelor de vedere exprimate in doctrina, cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptului comertului international, deoarece multe materii ale dreptului s-au format pe cale cutumiara ca de exemplu : dreptul diplomatic, dreptul maritim international.
Ca urmare a cresterii numarului de conventii internationale si a cresterii rolului acestora in reglementarea raporturilor juridice de comert international, in prezent cutuma a inceput sa piarda o mare parte din importanta sa ca izvor al dreptului comertului international.
Prin codificare (standardizare) uzantele comerciale internat., dobandesc o mai mare certitudine pentru domeniile lor de aplicare, constituind adevarate premise ale unui drept material uniform.
Regulile INCOTERMES
Notiuni introductive
In orice contract de vanzare se pune problema stabilirii modalitatilor de livrare, a transferului riscurilor si a repartizarii intre vanzator si cumparator a cheltuielilor aferente transportului marfurilor (cheltuieli privind asigurarea marfii, contravaloarea transportului) .Este mai dificil sa rezolvi aceste chestiuni de fiecare data prin inserarea in contract a clauzelor detaliate cuprinzand reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metoda de a scurta drumul pana la incheierea contractului, recurgand la termeni comerciali ce condenseaza intr-o forma cat mai simplificata posibil, situatiile cele mai uzuale.
Astfel, de exemplu, stipuland simplu intr-un contract ca marfa a fost vanduta FOB Hamburg, partile au vrut sa spuna ca vanzatorul trebuie sa incarce si sa expedieze marfa pana in portul Hamburg pe cheltuiala sa, folosind transportul maritim, in timp ce cumparatorului ii incumba obligatia sa plateasca cheltuielile de navlosire, riscurile netrecand asupra acestuia decat din momentul imbarcarii.
In cazul unui acord CAP Hamburg partile s-au inteles sa puna in sarcina vanzatorului obligatiile suplimentare privind organizarea transportului si de asigurare a marfii, fara o modificare in ceea ce priveste transferul riscurilor.
Termenii acestia comerciali au fost la origine, proprii vanzarilor maritime si intelesul lor era diferit in functie de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de tara. Acest fapt crea dificulati in ceea ce priveste cunoasterea de catre parti, care nu stiau exact consecintele exacte ale actelor lor, acestea fiind diferite in fiecare port. De exmplu, o vanzare FOB implica intr-un port obligatia vanzatorului de a incarca marfa la bordul navei, in timp ce intr-un alt port, se impunea numai sa aduca marfa la chei, langa nava. Ori aceste diferente erau stanjenitoare si erau surse de neintelegeri intre parti, fiind extrem de dificil de stabilit care a fost intentia initiala a partilor (Ce s-a convenit de fapt initial).
Pentru a inlatura aceste inconveniente Camera Internationala de Comert de la Paris , ( incepand cu anul 1920) a avut initiativa si a intreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.
Prima codificare a avut loc in anul 1936, a fost revizuita in anul 1953, completata in 1967, 1976,1980 si 1990. Varianta cea mai recenta dateaza din 1999 fiind publicata in anul 2000 (Incoterms 2000, Publication CCI no 560). Aceasta din urma editie aduce doar mici modificari a Regulilor Incoterms 1990, considerata cea mai completa.
INCOTERMS, adica International Rules for the Interpretation of Trade Terms ceea ce inseamna reguli Internationale pentru interpretarea uzantelor de comert, contin un preambul in care se arata ca prevederile acestor reguli nu se impun vointei partilor ( nu au deci caracter obligatoriu), partenerii avand libertatea sa insereze in cuprinsul contractului alte dispozitii speciale. Cele doua parti se pot referi la Incoterms ca baza a contractului lor dar pot prevedea anumite modificari sau adaugiri in functie de natura marfurilor care fac obiectul contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativa este dependenta de vointa partilor; adoptarea de catre ele a conditiilor de livrare reglementate prin aceste uzante nu comporta alte formalitati precizari decat simpla inscriere in contractul de vanzare internationala a clauzei alese, urmata de indicarea denumirii prescurtate a regulii (de ex. F.O.B. Incoterms 1990).
In cazul in care contractantii doresc sa inlocuiasca anumite prevederi din clauza aleasa, ori sa completeze prevederile acestei clauze, vor adauga in continuare formularile convenite.
Incoterms 1953 cuprind 11 tipuri fundamentale de livrare:
1 .Ex works franco fabrica;
2.F.O.R - F.O.T.(free on rail, free on track) - franco vagon sau franco camion (punct de plecare convenit);
3.F.A.S.(free alongside ship) - franco de-a lungul vasului (port de imbarcare convenit);
4F.O.B.(free on board) - franco la bord (bord de incarcare convenit);
5.C and F (cost and freight) cost si navlu (port de destinatie convenit);
6.C.I.F. (cost, insurance, freight) cost, asigurare, navlu (port de destinatie convenit);
7. Freight or Carriage Paid to....Navlu sau porto platit la...(punct de destinatie convenit) conditie care se realizeaza numai pentru transporturi terestre pe trafic intern si international precum si pe caile fluviale navigabile;
8.Ex ship...- pe nava la....(port de destinatie convenit);
9 .Ex quay... -pe chei... (port convenit, vamuit);
10. Delivered at frontier... -livrat la frontiera.... (locul convenit);
11 .Delivered...- livrat... .(loc de destinatie convenit in tara de import).
Adoptarea conditiei de livrare intr-un contract de vanzare internationala presupune luarea in considerare de catre parti a mai multor elemente precum: natura marfii, mijlocul de transport, distanta, calea de transport (aeriana, maritima, terestra).
INCOTERMS 1990
1. Obiective
Dupa cum am mai aratat Camera Internationala de Comert pe baza practicii comerciale, a elaborat o terminologie specializata, care a facut obiectul unei codificari internationale incepand cu anul 1920. Versiunea cea mai recenta a fost adoptata in anul 2000. Regulile Incoterms trateaza patru categorii de probleme in cadrul relatiilor dintre vanzator si cumparator, in cazul unui contract ce presupune deplasarea marfurilor intre eel putin doua tari. Acestea sunt:
Livrarile de marfuri, tranferul riscurilor de la vanzator la cumparator, cu Repartizarea cheltuielilor intre partenerii contractuali,
Incheierea unor contracte subsecvente de transport si de asigurare a marfurilor
Ambalarea sau marcarea marfurilor
Indeplinirea formalitatilor pentru export si import, plata taxelor vamale
Codificarea acestor reguli nu are valoare juridica internationala proprie, si nu constituie izvor de drept, cum este in cazul conventiilor. Autoritatea lor rezulta din folosirea frecventa in contr. internationale a termenilor urmatori: FOB sau GIF, cat si din faptul ca generalizarea folosirii lor poate sa ne determine sa consideram ca aceasta codificare exprima cutuma comerciala internationala.
Datorita naturii lor contractuale, regulile pot fi modiflcate prin vointa partilor ceea ce poate crea, in acelasi timp,dificult.de interpretare sau de coerenta daca ne indepartam prea mult de modelul propus.
Insasi aceasta natura juridica a lor le confera o prioritate de aplicare fata de dispozitiile legii sau cele conventional supletive.
Ultima revizuire s-a datorat faptului ca ele au trebuit adaptate schimbarilor mijloacelor moderne de transport pe de o parte si cresterii schimbului de date informatizate pe de alta parte. Cu aceasta ocazie, regulile Incotermes au fost grupate in patru categorii, identificate prin litera initiala, dupa obligatiile vanzatorului.
Termenul E (EXW) corespunde cerintei minime deoarece vanzatorul pune marfa la dispozitia cumparatorului in depozitele sale, apoi
Termenii F (FCA, FAS, FOB), C (CFR, GIF, CPT, CIP) si D (DAF,DES,DEQ,DDU,DDP) acestea corespunzand, obligatiunilor sporite de vanzare. Conform termenilor F, vanzatorul este obligat sa puna marfa la dispozitia unui transportator desemnat de cumparator.
Dupa termenii C, vanzatorul trebuie sa incheie contractul de transport fara sa-si asume riscul pierderilor sau deteriorarii marfurilor si nici cheltuielilor suplimentare datorate unor fapte ulterioare mcarcarii sau expedierii.
Si, in sfarsit, termenii D lasa in sarcina vanzatorului toate costurile si riscurile antrenate de traseul marfurilor pana la tara de destinatie. O alta clasificare importanta a noilor reguli Incoterms este in functie de modul de transport utilizat. Transportul maritim traditional a pastrat termenii obisnuiti FAS,FOB, CFR, DBS, DEQ) in timp ce alti termeni (CFA,CPT,CIP, DAF, DDU, DDP) s-au aplicat tuturor mijloacelor de transport. In consecinta acestia s-au adaptat perfect tuturor tipurilor de transport iar folosirea lor trebuie sa ia amploare.
Initierea in regulile Incoterms presupune urmatorul avertisment: "Comerciantii care doresc utilizarea prezentelor reguli vor specifica faptul ca in mod bligatoriu contractul lor va fi guvernat de Regulile Incoterms 1990" Este vorba de o precautie mai ales in contractele in care una din parti este americana, deoarece practica comerciala din SUA utilizeaza termeni identici (FOB de exemplu) dar cu mari diferente ce au fost codificati in codul comercial Uniform (UCC).













Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2018 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite