UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SI ADMINISTRATIVE RESITA



ORGANIZAREA CREDITULUI FINANCIAR



COORDONATOR:
LECT.UNIV. TIBREA MIHAI
STUDENTA:
TAMAS LUISA
A.P. 3.1




RESITA
2006
CREDITUL FINANCIAR
NOTIUNEA DE FINANTE
Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal si uneori, exclusiv prin bani. Intr-adevar cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat cu bani. Fara bani, nu exista nici finante publice.
Aceasta caracteristica explica si preocuparea pentru etimologia cuvantului "finante". Dupa cat se pare, notiunea de "finante" provine de la cuvintele latinesti "fiare" sau "finis", care se traduc prin a termina, o actiune judiciara in legatura cu plata unei sume de bani. De la aceste cuvinte s-a format "financia" sau "financia pecuniara", adica plata in bani, plata unei amenzi in baza unei hotarari judecatoresti. Se crede ca din aceste cuvinte latinesti s-a nascut notiunea "finance" folosita in Franta in secolele XV-XVI, care avea mai multe intelesuri si anume: sume de bani, resurse banesti, venit al statului, iar "les finances" echivala cu gospodaria publica, patrimoniul statului.
De asemenea, notiunea de "finante" are mai multe sensuri si in dreptul englez, insemnand administrarea (mai ales publica) de bani, raportul financiar al unei intreprinderi sau resursele financiare ale unui stat, companii sau persoane.
Este interesant de retinut ca si in limba romana, in mod frecvent mai ales in vorbirea curenta, notiunea de "finante" este utilizata cu mai multe sesnsuri, cum sunt cele de bani, respectiv resurse banesti.
In doctrina financiara s-au emis mai multe opinii privind obiectul finantelor publice.

CREDITUL
Creditul, ca si moneda este o categorie economico-financiara creata pentru a servi rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb.
Printre primele operatiuni, cu caracter economic infaptuite de indivizi care au trecut viata izolata, individuala, la o forma de viata sociala a fost schimbul in natura si consecinta imediata a lui a aparut creditul care este tot un schimb, cu singura particularitate ca intre momentele schimbului se intercaleaza factorul timp.
CONCEPTUL DE CREDIT
Creditul, fiind o categorie de natura economico-financiara a format obiectul unor ample cercetari in literatura de specialitate. Analizand unele definistii cu privire la credit, vom constata o diversitate de opinii, diferenta dintre ele fiind determinata de punctul de vedere din care este privit creditul.
Astfel, prof. W. Sombrat, ofera o definitie sintetica, dar expresiva, cand spune "creditul este puterea de cumparare, fara a detine numarar". Intr-o maniera asemanatoare, prof. C. Gide defineste creditul ca fiind "schimbul unei bogatii prezente, contra unei bogatii viitoare". Potrivit unei alte opinii "creditul consta in acte si operatiuni de concentrare a disponibilitatilor banesti din economia nationala si de repartizare si utilizare a acestor disponibilitati pentru satisfacerea trebuintelor banesti temporare ale unitatilor economice si ale cetatenilor".
Punctele de vedere dupa care creditul este considerat drept un scop in activitatea economica, nu vor reusi sa ofere o imagine clara a acestuia. Notiunea de credit nu poate fi conceputa ca un instrument de care sa se dispuna oricum si oricand.
Creditul nu este un imprumut in forma sa pura. Obiect al imprumutului il formeaza intotdeuna un bun, care va fii restituit in forma sau substanta sa. Creditul, insa, este un imprumut in moneda. Dupa cum se stie, moneda este o marfa, dar nu orice fel de marfa, o marfa cu calitati deosebite - aceea de marfa a marfurilor, cu rol de echivalent general.
In orice operatiune de credit, de principiu, intervin doua subiecte: cel ce acorda creditul, numit creditor si cel ce primeste creditul, numit debitor. Alte elemente ale creditului sunt: scadenta, ratele partiale care se ramburseaza esalonat, termenul de gratie, garantarea creditului, dobanda.
Creditul este un schimb de moneda conditionat si despartit de un interval de timp, de un termen.











BIBLIOGRAFIE:
1. Ioan Condor, Drept financiar, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1994
2. Dan-Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal vol. I, editura Oscar Print, Bucuresti, 1997