Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?


Ultimele referate descarcare de pe site
  OBIECTUL PSIHOLOGIEI SOCIALE (psihologie)
  MANAGEMENTUL CALITATII PROIECTULUI (marketing)
  Etnologia juridica - Judecata cetelor de batrani (drept)
  Societatea comerciala (marketing)
  EXCLUDEREA ASOCIATILOR DIN SOCIETATILE COMERCIALE (drept)
  Controlul financiar - Conceptul de control financiar (economie)
  Contabilizarea amortizarii imobilizarilor corporale (economie)
  MANAGEMENT EDUCATIONAL (marketing)
  RADIATIILE X (fizica)
  LACUL de Mihai Eminescu - argumentare ca este opera lirica - (romana)
 



Ultimele referate cautate in site
   contabilitate de gestiune
   legende istorice bolintineanu
   o noapte furtunoasa
   Conul leonida fata cu reactiunea
   conflict pozitiv
   conexiune graf
   hiperkinetism
   camariteanca
   mesterul manole si monastirea argesului diferente
   economia intreprinderii clasa a x a
 
 
despre:
 

SOCIETATILE COMERCIALE - NOTIUNI GENERALE ASUPRA SOCIETATILOR COMERCIALE

 
 


Comertul international se desfasoara si se realizeaza aproape in exclusivitate de catre intreprinderi specializate ce se prezinta sub forma de persone juridice.
De aceea se impune cu necesitate cunoasterea structurilor societatilor comerciale, atat acelora ce functioneaza pe teritoriul tarii noastre care sunt persoane juridice romane (ce sunt supuse legii romane) cat si acelora care pot functiona pe teritoriul altor tari fiind supuse, sub aspectul regimului juridic, sisitemelor de drept al acelor tari. Datorita dezvoltarii schimburilor comerciale internationale si mai ales a cooperarii economice si tehnico-stiintifice internationale, prezinta interes cunoasterea si altor instrumente juridice moderne cum sunt societatile multinationale sau gruparile de interese economice.
CONTRACTUL DE SOCIETATE
In conformitate cu definitia data de codul civil roman in art. 1491 societatea este un contract prin care doua sau mai multe persone se invoiesc sa puna ceva in comun, in scop de a imparti foloasele ce ar putea rezulta. Codul civil reglementeaza si societatea civila dar spre deosebire de acesta, societatea comerciala nu reprezinta numai un simplu contract, ci ea este si o persoana juridica. In sistemele de drept mai sunt reglementate si alte personae juridice cum ar fi asociatiile si fundatiile persoane juridice fara scop lucrativ. Societatea comerciala se caracterizeaza prin aceea ca are in primul rand un scop lucrativ.
O definitie mai cuprinzatoare si mai apropiata de esenta contractului de societatea este cea data de art. 1832 cod civil francez in urma modificari aduse de legea din 11 iulie 1985. "societatea este instituita de doua sau mai multe persoane care convin printr-un contract sa afecteze unei intreprinderi comune bunurile sau industria lor in vederea impartirii beneficiului, sau de a profita de pe urma economiei ce ar putea rezulta. Asociatii se obliga sa contribuie la pierderi".
Desigur vom face distinctia necesara intre intreprinderea individuala ce apartine unei persoane fizice comerciantului individual, si intreprinderea sociala sau societatea comerciala ce are personalitate juridica proprie distincta de a asociatilor ce o formeaza, fiind deci subiect de drept autonom, distincta de terti (art.78 al.3 cod comercial) sau de memebrii asociati ce o compun.
Referitor la denumirea de societate comerciala aceasta este folosita in legislative statelor unde dreptul comercial are o existenta autonoma, in legislatia celorlate state nu exista o distinctie formala intre societatile civile si cele comerciale.
Elementele esentiale ale contractului de societate
Societatea comerciala este o persoana juridica ce ia nastere printr-un contract de societate, statut (cazul asociatului unic), sau printr-un act constitutiv.
In mod obligatoriu pe langa elementele specifice oricarui contract, mai trebuie sa cuprinde elemente specifice cum ar fi: aportul asociatilor, realizarea de beneficii ca scop al infiintarii societatii, exercitiul comun al unor activitati comerciale.
Conditiile generale de validitate: sunt cele prevazute de art.948 cod civil si anume capacitatea de a contracta, consimtam. valabil al partilor ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Aportul asociatilor
Capitalul social este constituit prin aportul fiecarui asociat, fiecare asociat avand obligatia de a aduce aceasta contributie numit aport. Acesta nu este in mod obligatoriu egal intre asociati si nu trebuie adus in mod necesar in momentul incheierii contractului de societate.
Aporturile pot fi: in numerar, in natura, in industrie.
Aportul in numerar este obligatoriu la constituirea oricarei forme de societate. Este necesar deoarece in absenta numerarului, societatea s-ar afla in stare de insolventa.
Aportul in natura are ca obiect anumite bunuri altele decat sume de bani si pot fi bunuri mobile, imobile corporale sau necorporale (creante, fond de comert) asociatilor
La constituirea SC poate fi orice bun care din punct devedere economic reprezinta o valoare:
. Un fond de comert
. O marca de fabrica
. Un drept de concesiune (cand acesta nu are caracter strict personal)
. Actiuni ale socetatilor comerciale
. O promisiune de vanzare
. Un procedeu de fabricatie, know-how
. Un aport in munca (adica "in industrie", dar nu in societatea pe actiuni unde nu ar prezenta o garantie suficienta pentru terti carora le confera o certitudine capitalul, sau in societatea cu raspundere limitata cum se prevede expres in legea nr.31/1990. Asociatii care aduc aport in munca pot primi actiuni industriale adica actiuni care dau dividende, fara sa reprezinte vreo parte din capitataul social.
. Creditul personal sau comercial
. Dreptul de folosinta asupra unui bun situatie in care proprietarul pastreaza nuda proprietate, iar in caz de dizolvare il poate recupera cu usurinta.
Aportul in industrie consta in obligatia pe care si-o asuma asociatul de a pune la dispozitia societatii cunostintele sale tehnice, serviciile sau munca sa. Aportul in industrie nu poate servi drept gaj creditorilor, legea prevede ca acesta nu poate constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. Nu este permis in cazul societatilor pe actiuni si al societatilor cu raspundere limitata; este permis insa asociatilor din societatile in nume colectiv, comanditatilor din SC simpla deoarece acestia raspund cu intregul lor patrimoniu pentru obligatiile societatii.
In cazul aportului constand in le savoir faire sau know-how parerile sunt impartite. Majoriatatea autorilor considera ca ar fi un aport in munca. Trebuie facuta o distinctie dupa cum le savoir faire consta intr-o serie de cunostinte de specialitate tehnice sau industriale, prezente sau viitoare, atunci este vorba de un aport in industrie. Daca insa daca este vorba de un procedeu de fabricatie cu studii, planuri, schite atunci este un aport in natura.
O problema care se pune este aceea a evaluarii aportului fiecarui asociat care in principiu se face la valoarea de la data varsarii lui. In cazul intarzierii varsarii lui asociatul este raspunzator fata de societate de daunele cauzate si obligat de drept, fara a fi pus in intarziere, la plata dobanzilor legale.
Capitalul social este o suma pe care asociatii convin sa o lase in pasivul societatii si care suma reprezinta un interes contabil. Reprezinta garantia ca in anumite situatii creditorii se pot indestula din el. Astfel capitalul social se constituie din aportul in numerar si in natura. Notiunea de "capital social" nu trebuie confundata cu cea de "activ social" aceasta din urma avand un sens mai larg cuprinzand toate bunurile pe care le poseda societatea. La inceput, in momentul constituirii ele pot coincide cat timp societatea nu a inceput sa functioneze si nu are deci nici beneficii, nici pierderi si tot activul sau este constituit din capitalul social.
Participarea la beneficii
Urmare activitatii comerciale a societatii beneficiile vor fi impartite intre asociati in mod corespunzator si in aceeasi proportie si pierderile intervenite. Derogari de la regula privind impartirea beneficiilor si a pierderilor in procentele pe care asociatii le-au stabilit prin contractul de societate, nu sunt permise. O asemenea eventuala clauza prin care un asocial isi stipuleza totalitatea beneficiilor sau aceea prin care se dispune ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de participarea la pierderi poarta numele de clauza leonind. Evident o asemenea clauza este nula, restul actului (contractului de societate) ramanand valabil (nulitate partiala).
Esenta constituirii societatii comerciale este reprezentata de impartirea beneficiilor intre asociatii care si-au unit aporturile in societate. Beneficiile care se impart intre asociati se numesc dividende. Acestea se formeaza din beneficiul net (adica excedentul activului fata de pasiv) dupa ce s-au dedus cheltuielile si cotele destinate fondului de rezerva si amortizare.
Asociatii vor fi indreptatiti la plata dividendelor atunci cand vor fi indeplinite urmatoarele conditii:
1. Exista beneficii reale si nu o simpla reevaluare a activului
2. Beneficiile sunt constatate printr-un bilant intocmit cu respectarea formelor legale, aprobat de adunarea generala, etc
3. Cuantumul beneficiilor sa fie stabilit prin contract sau statut ori act constiutiv.
Prin hotararea adunarii generale cu privire la dividende, asociatul dobandeste un drept de creanta exigibil impotriva societatii (pentru suma reprezentand dividendele corespunzatoare actiunilor sale). Astfel suma respectiva nu mai face parte din patrimoniul societatii iar in caz de faliment, asociatul se inscrie cu suma reprezentand dividendele ce i se cuvin, la masa falimentara, ca orice creditor al societatii. Animus societatis
Scopul asocierii sub forma societatii comerciale, exercitiul comun al unor activitati producatoare de venituri, a conlucra in vederea realizarii de catre societate a obiectului sau de activitate de beneficii; altfel spus vointa asociatilor de a colabora pentru realizarea scopului comun; de a se asocia, in scopul obtinerii si impartirii castigurilor, suportand riscul eventualelor pierderi, se numeste affectio societatis sau animus societatis. Daca acest spirit lipseste contractul de societate este nul.
Ponderea elementului affectio societatis este diferita in functie de forma si de dimensiunea societatii fiind maxima in cadrul societatilor de persoane si aproape inexistent in cazul societatilor pe actiuni cotate la bursa..
Caracterele contractului de societate
Acest tip de contract se distinge de alte contracte prin trasaturile sale specifice:
. Este un contr.plurilateral deoarece sunt mai multe parti ce activeaza pt un interes propriu;
. Este un contract consensual deoarece se perfecteaza prin consimtamantul partilor (predarea bunului fiind o executare a contractului) spre deosebire de contractul real (unde predarea bunului este conditia existentei lui)
. Reprezinta o uniune de interese, spre deosebire de contr. sinalagmatice, in care partile au interese opuse
. Cu executare succesiva motivat de faptul ca obiectul si scopul contractului se realizeaza pe toata durata societatii
. Cu titlu oneros, prin participare la constituirea societatii fiecare urmareste un avantaj (lucrurri)
. Comutativ (si nu aleatoriu) intrucat intinderea prestatiilor datorate de parti este certa si se poate aprecia chiar din momentul incheierii contractului
Asociatii. Numarul asociatilor este de minim doua persoane (cu exceptia s.r.l. asoc. unic cf. Legii romane) ca la orice contract sinalagmatic; pentru societatile pe actiuni legea romana prevede un minim de 5 persoane. In societatile cu raspundere limitata numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50 cf legii 31 la fel ca in legislature Frantei, Belgiei. In Germania, Italia si Elvetia numarul maxim nu este limitat.
Societatile comerciale pot participa la formarea unei alte societati; in acest mod s-au constituit marile trusturi denumite si holding-uri. Un holding trust detine actiunile mai multor societati pe care le conduce; societatile pot colabora sub forma de carteluri (intelegeri in cadrul carora fiecare societate isi pastreaza individualitatea, intelegerea privind doar anumite activitati cum ar fi acceea de a cumpara in comun materii prime pentru a mentine pretul produsului, etc. Atunci cand se realizeaza o fuziune intre mai multe soc., mai mult sau mai putin reala, se creeaza un trust.
FUNCTIONAREA SOCIETATII (ORGANELE DE CONDUCERE SI CONTROL)
Societatile comerciale sunt conduse de organe care exprima vointa insasi a societatii si care sunt organizatre in mod foarte diferit, in functie de tipul de societate. Desigur atributiile acestor organe, aratate de lege sau desemnate prin statut, sunt circumscrise in cadrul regulii specialitatii obiectului societatii, iar pentru securitatea si interesul tertilor exista cerinta pubsicitatii cu privire la numirea, revocare sau incetarea in alt mod a functiilor organelor de conducere, pt. a le face opozabile tertilor. Mai mult in unele sisteme de drept daca unele organe de conducere isi depasesc limitele puterii lor, se aplica teoria mandatului aparent in favoarea tertior de buna credinta.
Cat priveste controlul activitatii societatilor comerciale acesta este infaptuit in mod diferit, in raport cu tipul de societate si cu legile statului respectiv. In genere controlul se realizeaza prin intocmirea unor documente contabile: inventar, bilant, contul de profit si pierderi, etc. si prezentarea unor rapoarte scrise asupra activitatii societatii pe o anumita perioada. Mai nou se prevede prin acte normative, prin lege deci, obligativitatea procedarii la amortizari industriale sau fianciare.
Exista de asemenea la unele tipuri de societati comerciale un control organizat in mod diferit, prin persoane specializate numite cenzori.
4. DIZOLVAREA SOCIETATII COMERCIALE
Fiind creata printr-un contract societatea comerciala isi inceteaza activitatea prin vointa partilor contractante adica ceea ce s-a incheiat mutuus consensus poate sa se desfaca mutuus dissensus, Aceasta dizolvare anticipata a societatii se face in conditiile stabilite in statut.
Societatea se mai dizolva in cazul in care ii lipseste un element constitutiv, cum ar fi:
. Realizarea scopului pentru care a fost creata
. Diparitia obiectului sau faptul ca el a devenitt ilicit sau imposibil
. Trecerea timpului pentru care a fost constituita ( daca nu s-a prorogat termenul in conditii statutare)
. Disparitia asociatilor, prin reunirea tuturor partilor sociale in mana unei singure persoane (cu exceptia situatiei in care legislatia statului respectiv prevede posibilitatea existentei societatii cu un singur asociat), sau prin scaderea numarului asociatilor sub minimul admis de lege (in societatile de capitaluri reducerea capitalului sub minimul admis de lege poate constitui o cauza de dizolvare a societatii)
. Existenta unor motive ce impun dizolvarea pe cale judiciara (de exemplu ivirea unor neintelegeri mari care fac imposibila colaborarea , lipsind astfel societatea de un element esential affectio societatis.
In afara de acestea exista cauze de dizolvare care tin de importanta pe care o are elemental intuitu personae. Astfel in societatile de persoane sunt cauze de dizolvare: moartea unui asociat, incapacitatea, interdictia de a mai practica profesiunea de comerciant, falimentul unui asociat.
5. LICHIDAREA
Prin lichidarea unei societati comrciale se intelege ansamblul de operati necesare pentru terminarea afacerelor in curs, transformarea activului in numerar (realizarea activului), plata creditatorilor societati si inpartirea intre asociati a activului net ramas.
O regula fundamentala a lichidarii este aceea potrivit careia pe tot timpul cat dureaza de lichidarea si numai pentru nevoile lichidarii, personalitatea juridica a societati subzista pana la ultimul act de lichidare, cu toate prerogativele ce decurg de aici (denumirea,la care se adauga mentiunea "in lichidare", sediul social, patrimoniul care continua sa fie gajul general al creditorilor societati, calitatea de a sta in justitie etc.). Soc. dizolvata poate sa-si continue operatile in curs si chiar sa intreprinda noi operatii, in masura in care acestea nu contravin scopului lichidarii.
Din momentul dizolvarii societatii inceteaza puterile administratorilor societatii,dar subzista functiile organelor de control, carora li se pot adauga eventual alte organe de control.
Drepturile creditorilor societatii dizolvate nu sunt, in principiu, modificate pe timpul lichidarii; ei pastreaza dreptul lor de gaj general asupra patrimoniului si vor fi platiti inaintea asociatilor, precum si inaintea creditorilor personali ai asociatilor.
Procedura lichidarii este de regula stabilita prin statutul societatii (este deci o lichidare amiabila sau convetional) si numai in masura in care statutul nu prevede o reglementare a procedurii lichidarii, intrvine lichidare legala care in anumite cazuri este judiciara.
Persoanele carora le revine sarcina lichidarii au cele mai intinse puteri pentru a realiza activul societatii, deoarece ele reprezinta societatea; drept urmare, acestea pot vinde bunurile societatii, pot tranzactiona, pot incheia o conventie de arbitraj (compromis sau clauza compromisorie), pot urmari realizarea creantelor societatii etc. Dar au si unele indatoriri, ca, de pilda, de a raspunde de indeplinirea sarcinilor. De altfel, pe timpul lichidarii, organelor de control ale socetatii isi continua functile, iar asociatii isi exercita dreptul lor de control. Lichidatorii au raspunderii, nu numai pe planul dreptului civil, ci si pe planul dreptului penal.
Daca dupa plata creditatorilor societatii, mai exista un activ, se procedeaza la impartirea lui intre asociati, care sunt in principiu, creditori ai societatii, atat pentru valoarea aporturilor cat si pentru partea ce li se cuvine din aceea ce ramane dupa restituirea aporturilor (sold care se cheama "supraactiv" sau "beneficiu de lichidare" si care figureaza in bilant la pasiv).
Asociatii cer restituirea aporturilor, daca au efectuat un aport in folosinta (si deci au pastrat nuda propietate) si vor primi aporul in natura.
Activul net sau "beneficiul de lichidare" se imparte intre asociati proportional cu aportul fiecaruia la capitalul social.
Forma contractului si publicitatea
De regula contractul de societate are forma scrisa (inscris sub semnatura privata), iar in cazul societatilor pe actiuni se cere chiar ca inscrisul sa fie autentic, mai ales cand constituirea societatii se face prin subscriptie publica (motivat de siguranta operatiunii juridice). In dreptul roman, (urmare modificarilor legii 31/1990 prin OUG 32/97 si OUG 76/2001 privind simplificarea formalitatilor administartive pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, aprobata si modificata prin legea 370/2002 si modificata din nou prin OUG nr.26/2002), SNC; SCS se constitute prin contract, iar SA , SC pe actiuni si SRL prin contract de societate si statut. Noua reglementrare prevede posibilitatea reunirii contractului de societate si a statutului intr-un inscris unic numit act constitutiv.
Daca vechea reglenetare cerea pt actul de constituire a tuturor formelor de asociere a fost ceruta forma autentica -. Dupa legii cerinta formei autentice a ramas doar pentru urmatoarele situatii -prev de art.5 al.(5):
. Cand printre bunurile subscrise ca aport in natura la capitalul social se afla un teren;
. Cand forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimiatta a asociatilor pentru obligatiile sociale, sau a unora dintre ei;
. cand constituirea societatii se face prin subscriptie publica
Actul scris (forma inscrisului sub semnatura privata sau inscrisul autentic) este cerul ad validitatem lipsa atragand nulitatea actului constitutiv. Societatea nu se poate considera constituita mai inainte de indeplinirea unor formalitati, printre care si inscrisul constatator al contr. de societate.
Contractul de societate, statutul sau actul constitutiv trebuie publicat in Buletinul Oficial, masura ceruta pt interesul tertilor. La acesta se adauga si obligativitatea ca in orice document ce emana de la societate sa se prevada in antet alaturi de denumirea societatii, sediul si capitalul social, forma juridica: SRL, SA,etc.
Modificarile de esenta ale contractului (cele privind denumirea, sediu, capitalul social, durata) sunt supuse formelor de publicitate fara de care modificarile nu sunt opozabile.
DOBANDIREA PERSONALITATII JURIDICE
a) Intocmirea documentelor constitutive
Ca orice persoana juridica si sociatea comerciala in vederea dobandirii personalitatii juridice trebuie sa existe un grup de persoane care sa aibe un sediu, o organizare proprie si un patrimoniu propriu distinct de cel apartinand fiecaruia din membrii sai.
In acest scop se vor intocmi documentele constitutive ale societatii (contract si statut, sau numai statut sau doar un singur act constitutiv ce inlocuieste cele doua). Acestea trebuie sa contina in mod obligatoriu anumite elemente pe care legea le cere in mod expres:
. Denumirea, cu particularitatile pt fiecare tip, forma de societate si pt cazul filialelor sau sucursalelor unei societati straine in Romania.
. Numele, cetatenia, nationalitatea, sediul persoanelor fizice sau juridice ce constituie societatea
. Capitalul social subscris sau varsat
. Participarea la beneficii si la pierderi
. Obiectul de activitate conform codificarilor existente in fiecare tara
. Modul de varsare a sumelor la care s-au obligat si care reprezinta aportul in numerar,
. Organizarea, conducerea si functionarea societatii (datele personale ale administratoriolor, Consiliului de administratie,etc)
. Existenta filialelor sau a sucursalelor
. Modul de lichidare sau dizolvare,
. Durata societatii
b) autentificarea documentelor constitutive
In genere se cere forma autentica pt actul constitutiv, contract sau statut. Acest fapt se realizeaza prin prezentarea la notarul public prin plata unei taxe notariale. Conform modificarilor aduse legii 31/1990 forma autentica se cere numai in cazurile aratate expres de lege, iar pt celelate forme de soc com se cere doar un inscris sub semnatura privata.
c) Inregistrarea la ARD
Aceasta etapa este specifica doar procedului de constituire a societatilor comerciale cu capital strain in Romania
d) Interventia instantei de judecata
Judecatorul delegat verificand existenta tuturor documentelor (act constitutiv, contract, statut), existenta unui capital subscris si varsat, a unui sediu social, administrator fara cazier, avizul ARD, avizul Camerei de Comert si Industrie si a continutului lor, va dispune publicare in Monitorul Oficial si inscrierea societatii in registrul comertului. Din acest moment societatea dobandeste personalitate juridica. In cazul societatilor cu participare straina dupa incheirea procesului de constituire legala se va elibera certificatul de investitor strain.
Societatile comerciale cu participare straina cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane conform art.l al.2 din legea nr.31/1990 "societatile comerciale....". Particularitatea lor esentiala si anume existenta elementului de extraneitate, constand in existenta partenerului si a capitalului strain, face ca aceste societati sa aibe o particularitate proprie in cadrul celorlate persoane juridice de nationalitate romana.
Criteriul sediului ca element definitoriu pt determinarea nationalitatii societatilor comerciale este traditional in dreptul international privat roman si se deduce din prevederile codului comercial roman (art.237, 239, 246, art.l a.2 din legea 31/1990 si din legea nr. 105/1992 privind reglememtarea raporturilor de drept international privat.
Art.40 prevede ca "Persoana juridica are nationalitatea statului pe al cdrui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Daca exista sedii in mai multe state determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice, este sediul real.
Prin sediul real se intelege locul unde se afla centru principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati aflati in alte state".
Tema societatile comerciale este studiata separat in cadrul unei discipline care se numeste dreptul societatilor internationale (droit des societes)
l.l.Sediul materiei
In dreptul englez societatile comerciale sunt reglementate in acte normative diferite, in functie de tipul de societate avut in vedere. Astfel exista Partenership Act din 1890, Limited Partenership Act din 1907 in materia societatilor in nume colectiv din dreptul romanist si respectiv a societatilor in comandita simpla si in participatiune.
In materia societatilor comerciale de capitaluri (companies) principalul izvor de drept scris (Statutary Law) este Companies Act 1985.
In dreptul francez, societatile comerciale cu exceptia celor in participatie(supuse disp. Art.1871-1873 din codul civil) sunt reglementate de legea nr.66-537 din 24 iulie 1966 si decretul 67-236 din 23 martie 1967 asupra societatilor comerciale.
In sistemul de drept german regimul juridic al diferitelor tipuri de societati este prevazut in mai multe legi. Astfel pentru societatile in nume colectiv, in comandita simpla si in participatiune, sunt aplicabile dispozitiile codului comercial (H.G.B.), pentru cele pe actiuni Lg.asupra SA (Aktiengesetz -AktG) din 6 sept. 1965, iar pentru cele cu raspundere limitata (Gesetzbetreffend die Gesellschaften mit beschraenkter Haftung GmbHg) din 20 aprilie 1892.
TIPURI DE SOCIETATI SI FUNCTIONAREA LOR
1.Tipuri de societati comerciale; 2. Clasificarea societatilor comerciale
1.Tipuri de societati comerciale
In sistemele de drept german si francez sunt reglementate urmatoarele tipuri de societati comerciale: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatatea in participatie, societatea pe actiuni (care pot fi la randul lor anonime pe actiuni si in comandita pe actiuni) si cu raspundere limitata.
In dreptul englez exista Partenerships sau General Partenerships, echivalentele societatilor in nume colectiv, Limited Partenerships echivalentul societatilor in comandita simpla si in participatie. Mai exista reglementate si Companies care la randul lor sunt Unlimited Companies unde raspunderea nelimitata a asociatilor fac sa fie putin raspandita practic si Limited Companies unde actionarii (shareholders) raspund limitat la valoarea actiunilor lor (shares). Limited Companies pot fi la randul lor publice sau private.
Legea romana privind societatile comerciale legea nr.31/1990 reglementeaza 5 tipuri de societati comerciale: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea in comandita pe actiuni, societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata.
In raport de forma lor de constituire si functionare sunt reglementate urmatoarele tipuri de SC:
. societatea in nume colectiv, . societatea in comandita simpla, . societatea in comandita pe actiuni, . societatea cu raspundere limitata
. societatatea in participatiune, . societatea anonima pe actiuni, . soc. anomima pe cote parti.
2.Clasificarea societatilor comerciale
Societatile comerciale sunt susceptibile de mai multe clasificari pe baza unor criterii diferite:
A) Potrivit criteriului importantei pe care-l are elementul intuitu personae, ele se grupeaza in doua clase si anume:
. societatile de persoane. In aceasta clasa se includ: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea in participatiune. Aceste societati se formeaza intuitu personae pe baza incerederii reciproce si a calitatii personale
. societatile de capitaluri din clasa carora fac parte: societatea in comandita pe actiuni, societatea anonima. Acestea se intemeiaza pe baza aportului actionarilor la formarea capitalului social, persoana lor fiind fara importanta
Societatea cu raspundere limitata (SRL-ul) este considerata in literatura juridica aceasta ca avand elemente din ambele grupe si de la societatile de persoane si de la societatile de capitaluri.
B) dupa criteriul raspunderii asociatilor, societatile comerciale se grupeaza in:
. Societati comerciale cu raspundere nelimitata in clasa carora sunt incluse societatile de persoane mai putin societatea cu raspundere limitata. In cadrul acestei soc. obligatiile sociale ale partenerilor sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea solidara si nemarginita a tuturor.
. societatile cu raspundere limitata in care sunt incluse societatile de capitaluri si SRL si in care obligatiile sociale ale partenerilor sunt garantate numai cu patrimoniul social.
. Societatile cu raspundere atenuata sau mixta in care obligatiile sociale ale partenerilor sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea solidara si nemarginita a asociatilor comanditati si cu raspunderea limitata a asociatilor comanditari. Acesta este cazul societatii in comandita simpla si a societatii in comandita pe actiuni.
C) dupa obiectul activitatii societati comerciale pot fi:
. Societati de desfacerea marfurilor
. Societati de productie de marfuri
. Societati de constructii montaj si exploarari miniere
. Societati de prestari servicii.
Societatile multinationale sunt societati comerciale care, inca de la infiintare, au o structura compusa din elemente fara caracter national si lipsite de legatura juridica cu un anumit stat. Elementele componente si care nu au caracter national sunt:
Capitalul care este in mod obligatoriu multinational, provenind de la societati din diferite tari,
Asociatii
Organele de directie si uneori chiar
Sediul este fixat in tari diferite (deci cu mai multe sedii in acelasi timp) fie ca functioneaza alternativ in fiecare dintre tarile respective

SOCIETATILE DE PERSOANE
In aceasta clasa se includ: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea in participatiune. Aceste societati se formeaza intuitu personae pe baza incerederii reciproce si a calitatii personale.
SOCITATEA IN NUME COLECTIV
(in alte legislatii: la societe en nom colectif, societa in nome collective, offene Haldelsgesellschaft)
In acest tip de societate pe langa aportul lor patrimonial asociatii participa si personal la activitatea intraprinderii indeplinind un rol un anumit rol in cadrul acesteia ( spre deosebire de societatile anonime de exemplu unde actionarii de multe ori nu-si cunosc decat numele intreprinderii care este imprimat pe actiuni).
Socitatea in nume colectiv a aparut ca o uniune familiala impotriva faramitarii capitatlului prin mostenire, exprimand adeseori, executarea unei dispozitii testamentare. Astfel s-a constituit cel mai adesea ca uniune a rudelor mostenitoare ale unei intreprinderi, dupa moartea proprietarului.
Ceea ce caracterizeaza acest tip de societate comerciala este raspunderea solidara si nemarginita a asociatilor pt datorii, asociatii obligandu-se in nume colectiv. In situatii speciale ei raspund in subsidiar si cu propriul lor patrimoniu portivit dreptului comun.
Firma sociala se compune din numele asociatilor sau din numele asociatilor sau din firmele lor comerciale individuale, sau numai a unora dintre ei cu precizarea ca mai sunt si altii (Smith,Graham & Co).
Obligatii asumate sub firma sociala vor fi numai sub senatura sociala a administratorilor adica a persoanelor autorizate sa efectueze acte de administrare si in consecinta numai acestea vor angaja raspunderea solidara si nelimitata a asociatilor. Daca prin actul de infiintare nu s-au numit administratori si nici ulterior se prezuma ca toti asociatii si-au acordat reciproc dreptul de a administra unul pt altul iar cand se opun se decide prin majoritate. Aceasta reprezinta singura situatie in care se cere majoriattea absoluta in luarea deciziilor.
De regula se numesc administratori care vor actiona in limita puterilor acordate si astfel vor angaja societatea. Prin contract se stabileste de asemenea care dintre administartori au dreptul la semnatura sociala respectiv care dintre ei va angaja societatea in raporturile cu tertii. Acest drept in principiu nu se cedeaza.
Pt modificarea contractului de societate se cere acordul tuturor ca si pentru unele operatiuni. Membrii asociati au obligatia de a nu intrebuinta capitalul sau bunurile societatii decat in scopul propus si numai cu acordul celorlalti; de a nu lua fonduri mai mari decat cele fixate pentru cheltuieli personale; de a nu se angaja intr-o alta societate cu raspundere nelimitata avand acelasi obiect si facand aceleasi gen de comert pe cont propriu. Aceasta obligatie apare ca o masura impotriva concurentei neloaiale. Asociatul se poate angaja in schimb intr-o societate cu raspundere limitata pentru ca in aceasta situatie nu-si va face siesi concurenta.
Excluderea asociatilor. Acestia pot fi exclusi atunci cand nu-si indeplinesc obligatiile fata de societate (nu aduc aportul la care s-au obligat prin contract) sau comit fraude folosindu-se de calitatea de asociat, folosind semnatura sociala, capitalul societatii, etc.Ca urmare a excluderii raspunderea se va limita la obligatiile contractate de societate pana in momentul excluderii.
Orice activitate a soc.va inceta ca urmare a ajungerii la termenul fixat (durata soc. pe un anumit termen fixat initial prin actul constitutiv) sau datorita situatiilor specifice soc. de pers. ce se constiutie intuitu personae: interdictia, incapacitatea, moartea, falimentul oricaruia dintre asociati.
De regula prin actul de constiutire se specifica forma asocierii; in cazul in care s-a omis a se face aceasta precizare privind natura societatii, aceasta va fi considerata societate in nume colectiv.
SOCIETATEA IN COMANDITA SIMPLA
(in alte legislatii: la societe en commandite simple(fr), societa in accomandita semplice(it), Limited Partnership(engl), Kommanditgesellschaft(germ))
Tipul acesta de societate isi are originea in imprumuturile medievale (commenda), in care o persoana (sau mai multe) numita commendator sau commendans incredinta altei persoane numita comendatarius sau tractor un capital in marfuri sau bani pt a face comert in tarile straine, ducand sau aducand marfuri. In 1673 in Ordonanta lui Colbert gasim denumirea de societatea in comandita simpla de unde a fost preluata si reglemenatata in C. com. francez.
In cadrul societatilor in comandita simpla intalnim doua categorii de asociati:
. Comanditatii care au statutul asociatilor de la societatea in nume colectiv, deci raspund in mod solidar si nemarginit pt datoriile societatii si
. Comanditarii care raspund numai pana la concurenta aportului lor.
Societatea in comandita simpla se foloseste mai ales atunci cand o parte din asociati doresc sa ramana necunoscuti tertilor.
Comanditarii nu pot face acte de gestiune externa sub sanctiunea de a deveni comanditati pt actele respective. Comanditarii au dreptul ca periodic sa li se comunice registrele si documentele societatii si sa fie informati in legatura cu gestiunea sociala.
Datorita modului de reglemetare acest tip de societate este rareori intilnit, iar in unele state nu este nici reglementat (Finlanda, Norvegia, Suedia).
SOCIETATEA IN PARTICIPATIUNE
(in alte legislatii: la societe en participation(fr), Associatione in participatione(it), Sleeping Partnership(engl), Stille Gesellschaft(germ))
Este reglemetata de codul civil francez in art.1871-1873, in HGB art.335-342 iar in dreptul englez elementele sale esentiale se regasesc in Limited Partenerships Act 1907.
Societatea in participatiune reprezinta un contract prin care partile se asociaza, urmarind realizarea de beneficii si impartirea lor. Este lipsita de personalitate juridica, are un caracter ocult (ascuns) in sensul ca nu este adusa la cunostinta tertilor.Nu se inmatriculeaza la registrul comertului si nu se cere indeplinirea altor forme de publicitate Bunurile aduse de asociati nu formeaza un capital social si de aceea drepturile asociatilor nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
Toate aspectele legate de obiectul de activitate, modul de participare la beneficii, organizarea si functionarea societatii sunt stabilite in mod liber prin contract.
Societatea este condusa de un administartor numit de contractanti. Administartorul nu are caliatatea de a reprezenta societatea. .el lucreaza in nume propriu si raspunde personal pt intreaga activitate desfasurata.Ceilalti asociati pot exercita un control intern asupra gestiunii sociale in aceleasi conditii ca si comanditarii. Deoarece ei nu participa la gestiunea sociala acestia trebuie sa astepte "in tacere" rezulattele activitatii administratorului, ceea ce justifica denumirea de "soc. tacuta" (Stille Gesellschaft, Sleeping Partnership) data acesteia in unele sisiteme de dr..
Incetarea societatii
. pt.cauze comune ...
Lichidare, dizolvare.. .ca si la celelate societati.....
Neexeistand un patrimoniu propriu lichidarea cuprinde numai o reglementare de conturi, asociatii urmand sa primeasca aportul depus si eventual beneficiile conform contarctului lor.
SOCIETATILE DE CAPITALURI
In aceasta categ sunt cuprinse: societatea anonima pe actiuni, societatea anonima pe cote-parti.
SOCIETATEA ANONIMA
(in alte legislatii: la societe anonyme- SA - (fr), Societa per azioni(it)- S.p.A, Public Company (engl), Aktiengesellschaft -AG-(germ), Corporation, business corporation, business stock corporation, sau share corporation in dr. american)
Societatea anonima pe actiuni este acel tip de societate la care capitalul social este impartit in parti egale numite actiuni; obligatiile comerciale sunt garantate in mod limitat numai de patrimoniul societatii si fiecare asociat raspunde numai in limita aportului (adica numai cu sumaele la care s-a obligat sa le aduca in societate sau cu valoarea actiunilor sale). Aceasta soceiatate se caracterizeaza prin aceea ca are o raspundere limiata, iar faptul ca actiunile sunt titluri negociabile (in marile soc. trec foarte usor de la un detinator la altul) ii da soc. caracterul anonim.
Constituirea societatii se face in doua feluri:
1 .constituire continuata (prin subscriptie publica)
2. constituire simultanac(fara apel la subscriptie publica)
Forma de constituire cel mai utilizata este aceea a constituiri simultane in care se subscrie de la inceput tot capitatlul. Aceasta forma ofera si avantajul ca imediat dupa subscrierea intregului capital actiunile se pot vinde la un pret mai ridicat decat cel nominal de emisiune.
Conditii de constituire: pe langa actul costitutiv al societatii se mai cer indeplinite urmat conditii:
. Minimul de asociati, numarul acesta difera de la o legislate la alta (cel putin 7 potrivit C. comercial roman si legii franceze asupra societatilor comerciale, minimum 5 persoane potrivit legii germane, 3 persoane potrivit legii elvetiene, 2 pers. cf. Dr. italian
. Minumum de capital - in genere legislatiile moderne fixeaza un minim fara de care aceste persoane juridice nu se pot infiinta
. Varsarea in prealabil a unei cote din capital (3/10 in dr.italian) ca dovada a seriozitatii in a contribui la formarea capiataului social si a de a deveni actionar
. Forma autentica a actului constitutiv ( ca urmare a nr mare de persoane ce prticipa la o societate anonima si o garantie pt indeplinirea formelor de publiciatte. In ceea ce privesc societatile de persoane este suficient actul sub semnatura privata
. Un anumit cuprins al actului constitutiv (denumirea, semnul distinctiv al intreprinderii fata de altele, poate fi o denumire generica (Dundrea, Ceahlaul,etc) sau poate fi si numele unuia dintre actionari (Pirelli, Erba,etc)
. Sediul societatii, filialele sau sucursalele, reprezentantele comerciale
. Felul si natura afacerilor ce constituie obiectul activitatii, deoarece o societate nu poate face operatiuni in afara acestui scop
. Capitalul subscris si cel varsat
. Asociatii si domiciliul lor, valoarea actiunilor cu aratarea daca sunt nominale sau la purtator
. Valoarea creantelor sau a altor bunuri aduse in societate
. Modul in care trebuie sa se faca bilanturile si impartirea beneficiilor,
. Avantajele si drepturile speciale acordate fonadtorilor
. Numele administartorilor, dr si indatoririle lor cu indicarea celor care au drept la semnatura sociala
. Competentele consiliului de adminitartie, a adunarii generale, exercitiul dreptului la vot
. Numarul cenzorilor
Titlurile sau valorile mobiliare emise de societate
Valorile mobiliare emise sunt actiunile si obligatiunile.
Actiunile sunt titluri reprezentative ale partilor sociale constituind fractiuni ale cap. social.
O actiune reprezinta:
a) o fractiune a capitalui social, in mod obligatoriu de valoare egala (spre deosebire de societatea anonima pe cote ale caror cote pot fi de valoare inegala)
b) titlul de credit constatator al drepturilor si obligatiilor derivand din calitatea de actionar, adica inscrisul in care dreptul actionarului este incorporat
c) o expresie a rap dintre actionar si soc.cuprinsa in notiunea de "actiune"(care da calit.de actionar).
Actiunea ca titlu (cu valoare de titlu) cuprinde : denumirea societatii, data actului constituiv, cifra capitalului social, nr si suma totala a actiunilor, durata societatii.
In principiu actiunile sunt egale, de egala valoare si confera dr. egale, dar prin actul de constituire se pot crea actiuni privilegiate ce confera dr. la dividende speciale, vot plural, fie unui drepr la dividende care nu acorda calitatea de asociat ("actiunile industriale" pentru aport in munca).
Actiunile sunt de doua feluri; nominative(numele este aratat si pe titlu si in regisrtul actionarilor si in caz de cesiune trebuie mentionata in registrul societatii pentru a fi opozabil tertilor) si la purtator ( numele posesorului nu este mentionat pe titlu, ele sunt proprieatea celui care le poseda, transmiterea lor se face prin simpla traditie a titlului).
Obligatiunile sunt titluri de credit care nu trebuie confundate cu actiunile. Cand capitalui social se dovedeste a fi insuficient pentru opeartiunile societatii aceasta poate sa recurga la mai multe mijloace:
1 .o sporire de capital care inmulteste si numarul actionarilor, se emit noi actiuni
2.un imprumut pe termen scurt pe piata
3.emiterea de obligatiuni in schimbul sumelor de bani imprumutate,cand nevoile soc. impun un imprumut pe termen lung, care nu poate fi acordat de piata mai ales in momente de criza si fluctuatii.
In timp ce actiunea este o fractiune de capital si posesia ei confera, caliatatea de asociat cu drepturile aferente acestei calitati, obligatiunea confera calitatea de creditor pentru suma respectiva si dreptul la restituirea sumei indiferent daca societatea produce sau nu beneficii...
SOCIETATEA IN COMANDITA PE ACTIUNI
Aceasta societate se deosebeste de societatea pe actiuni prin faptul ca are o firma personala, compusa din numele comanditatilor ori numai a unuia dintre acestia, iar obligatiile sociale sunt garantate si cu patrimoniul comanditatilor. Poate fi si un singur comanditat. Comanditarii au partile sociale sub forma de actiuni, de egala valoare.
Spre deosebire de SCS, administratorii sunt numiti si revocati de adunarea generala in care sunt comanditarii. Asociatul numit administrator devine comanditat chiar daca era comanditar.

 
 
 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: 0 (media unui numar de 144 de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2008| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite