Caracteristica esentiala a economiei de schimb

In legatura cu notiunea de proprietate, in decursul timpului s-au conturat cel putin trei opinii, adesea opuse: una juridica, alta filozofica si alta economica. In sens juridic, proprietatea exprima relatia de posesiune “a ceva” adica a unui bun economic, de catre “cineva”, adica o persoana fizica sau juridica. p1d11dh
Filozofii spun ca omul intra in relatiile de proprietate ca “fiinta totala”, dupa acestia problema proprietatii fiind una de eficienta economica ce implica realizarea personalitatii umane in general.
Din punct de vedere economic, proprietatea exprima un raport de insusire a unor bunuri de catr eom.
In concluzie, proprietatea reprezinta totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu bunurile, relatii reglate de nrome istoriceste stabilite pe plan social.
Din analiza proprietatii in sens eocnomic, rezulta faptul ca ea apare odata cu societatea umana si va dispare prin desfiintarea acesteia.
Relatiile de proprietate au fost analizate inca din antichitate. Astfel, in dreptul roman erau consemnate trei atribute ale proprietatii:
- dreptul de utilizare;
- de a culege roadele;
- de a dispune de obiectul proprietatii.

In prezent, atributele relatiilor de proprietate s-au diversificat, acestea fiind:
- dreptul de posesiune;
- dreptul de utilizare;
- dreptul de dispozitie ;
- dreptul de uzufruct.
Exercitarea acestor atribute este monopolul proprietarului, instrainarea acestora fiind un drept exclusiv al acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate atributele proprietatii.
Instrainarea tuturor atributelor relatiei de proprietate, pe baza unui contraechivalent, reprezinta actul de vanzare-cumparare a bunului respectiv. Daca instrainarea tuturor elementelor proprietati se face fara un contraechivalent are loc prin actul de donatie sau prin actul de mostenire.
Transmiterea temporara a unor atribute ale proprietatii genereaza relatii de proprietate specifice si anume: a. instrainarea dreptului de posesiune genereaza relatii de inchiriere, locatie de gestiune, concesionare, arendare, credit etc. b. instrainarea temporara a dreptului de utilizare, conducere si gestionare a obiectului proprietatii genereaza relatii manageriale; c. instrainarea temporara a dreptului de culegere a roadelor genereala relatii de uzufruct.
Obiecutl proprietaiti il reprezinta bunurile, obiectul comun al vietii economico-sociale. Acestea au o dubla determinare: existentiala si economica.
Subiectul proprietatii il reprezinta agentii economici, ce pot fi:
- persoane fizice;
- persoane juridice;
- statul.
In evoluta societatii omenesti s-au cunoscut doua tipuri de proprietate si anume:
- proprietatea colectiva
- proprietatea particulara

Proprietatea colectiva sau obsteasca -; o intalnim in societatile primitive, ea fiind determinata de nivelul redus al tehnicii si tehnologiei ce a generat munca in comun ca singurul mod de supravietuire a omului. Toti membrii colectivitatii stapaneau in comun conditiile de munca si bunurile create -; aveau o pozitie egala fata de acestea -; colectivitatea respectiva fiind titular al proprietatii.
Proprietatea particulara -; individuala apare treptat, odata cu evolutia societatii.

In prezent coexista urmatoarele forme de proprietate: a. proprietate particulara, care are mai multe forme:
- proprietate indivduala;
- proprietate privat-individuala;
- proprietate privat-asociativa b. proprietate publica c. proprietate mixta.
Proprietatea particulara, indiferent de forma sub care se manifesta asigura libertatea economica a individului, reprezinta baza liberei de initiative. O astfel de latura a libertatii se manifesta in initiativa libera a agentului economic de a fi intreprinzator.
Libera initiativa bazata pe proprietatea particulara creaza acel comportament al agentilor economici ce determina realizarea unei activitati economice eficiente, profitabile pentru fiecare producator si consumator in parte, ca si pentru societate in ansamblul sau.
Acolo unde proprietatea particulara este ingradita prin existenta unor monopoluri de stat sau prin masuri dictatoriale ale partidelor guv ernamentale, pe cai de constrangere extraeconomica, libera initiativa este lichidata sau restransa, ea inceteaza a mai fi o sursa de eficienta si rentabilitate, in astfel de cazuri asistam la o “instrainare” a oamenilor fata de procesul de productie si de rezultatele acestuia.