Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Tendinte in domeniul surselor de finantare a invatamantului superior
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

1. Generalitati -; introducere in studiul sistemului de cheltuieli publice

Subiectul propus de noi pentru aceasta dezbatere este finantarea invatamantului, cu precadere a celui superior. Pentru aceasta, este necesara incadrarea acestui subiect in obiectul de studiu al finantelor publice. s1h12hn
Termenul de finante publice (lat. finatio, finacias) are diferite acceptiuni, in functie de epoca si autor, insa, pe plan economic, poate fi definit ca o entitate economica ce intra in relatii de cauzalitate cu statul si banii, moneda.
Finantele publice, astazi, reprezinta o ramura a stiintelor economice ce exprima relatii de repartizare a Venitului National (a Produsului Intern Brut), au legaturi stranse cu dreptul administrativ si cel constitutional, cu politicile adoptate de partidele aflate la conducerea statului. Finantele publice se mai numesc si relatii financiare, o componenta a relatiilor banesti. Aceste relatii (financiare) se concretizeaza prin constituirea si repartizarea unor fonduri financiare la dispozitia statului, necesare satisfacerii nevoilor publice, colective. Fondurile constituite vor deveni obiectul unor cheltuieli publice.
In legatura cu modul de calcul al cheltuielilor publice, exista doua concepte: neconsolidate (se insumeaza toate componentele) si consolidate (se insumeaza cheltuielile publice si apoi se deduc transferurile dintre diferitele categorii bugetare, inlaturandu-se astfel inregistrarea repetata a anumitor resurse financiare publice).
Cheltuielile publice pot fi clasificate in functie de numeroase criterii. O.N.U., atunci cand a clasificat cheltuielile publice, a folosit criteriul functional conform caruia actiunile social- culturale reprezinta o destinatie foarte importanta a fondurilor bugetare.
In Anexa 1 sunt prezentate date despre structura functionala a cheltuielilor publice ale Romaniei: ponderile acestora in P.I.B., in perioada 1990-1999 (in procente fata de total), iar Anexa 2 le reprezinta grafic.



2. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale

Alaturi de nevoile indivizilor cu caracter individual care sunt satisfacute pe seama bunurilor private procurate prin mecanismul pietei, exista o serie de nevoi sociale a caror satisfacere reclama organizarea de catre autoritatile publice centrale si locale a unor actiuni prin intermediul institutiilor publice. Aceste nevoi sociale vizeaza invatamantul, cultura, sanatatea, protectia sociala s.a.
Tabelul Anexa 3 prezinta ponderea cheltuielilor publice la nivel neconsolidat pentru actiuni social- culturale in P.I.B. si in totalul cheltuielilor publice pentru 23 de state aflate in diferite stadii de dezvoltare economica.
Cheltuielile pentru actiuni social-culturale se refera la: invatamant, cultura, religie, actiuni sportive si de tineret, sanatate, securitate sociala (asigurari sociale, asistenta sociala, ajutor de somaj, alte categorii de indemnizatii si ajutoare). In Romania, structura cheltuielilor publice pentru actiuni social culturale, prezinta urmatoarele destinatii:
(a) invatamantul;
(b) sanatatea;
(c) cultura, religia si actiuni privind activitatile sportive si de tineret;
(d) asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii;
(e) alte cheltuieli social-culturale;
(f) asigurari sociale de stat;
(g) ajutorul de somaj.
Tabelul Anexa 4 prezinta structura cheltuielilor publice totale pentru actiuni social-culturale.
Structura cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale difera in functie de gradul de dezvoltare a tarii: in tarile dezvoltate, ponderea cea mai mare o detin cheltuielile cu securitatea sociala. Ponderi importante mai detin si cheltuielile cu invatamantul si/sau sanatatea.
Cheltuielile destinate actiunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice/private, interne/externe, dupa caz. Aceste surse sunt: fonduri bugetare, cotizatii/contributii, fondurile proprii, venituri realizate, procente din veniturile populatiei, fondurile organizatiilor fara scop lucrativ, resurse financiare externe.

2.1. Cheltuielile publice pentru invatamant

In actuala etapa de dezvoltare economico-sociala, dezvoltarea invatamantului apare ca o cerinta a progresului de ansamblu a societatii. UNESCO a intocmit in anul 2000 Raportul mondial asupra educatiei. Conform acestuia, in perioada 1980-1997, cheltuielile publice pentru educatie pe plan mondial au crescut cu 144%, de la 567,6 mld. U.S.D. la 1386,8 mld. U.S.D. Tarile lumii au folosit pentru educatie o medie de 4,8% din totalul P.I.B., tarile dezvoltate alocand intre 4,9% si 5,1%, iar cele in curs de dezvoltare au acordat intre 3,8% si 3,9%. Sintetizand Raportul mondial asupra educatiei, se pot observa datele Anexa 5.
Cresterea cheltuielilor publice pentru invatamant se datoreaza actiunii simultane a unei multitudini de factori: demografici, economici, sociali si politici. Cheltuielile cu invatamantul se fac pe doua directii: calitativ si cantitativ. Din punct de vedere calitativ, cheltuieli se efectueaza pe linia imbunatatirii manualelor (scolare, universitare), cresterii profesionalitatii cadrelor didactice, perfectionarii metodelor si instrumentelor auxiliare de lucru. Din punct de vedere cantitativ, cheltuieli cu invatamantul se efectueaza pentru cat mai multi indivizi, datorita exploziei demografice, dar si datorita constientizarii nevoii de instruire.Aceasta crestere a populatiei a atras dupa sine un necesar sporit de cadre didactice, conducand la o reducere a gradului de analfabetizare (sub 1% in Israel, Singapore, Spania, Italia). Datorita progresului mondial al economiei si tehnicii, forta de munca necesara procesului economic a trebuit sa fie din ce in ce mai performanta. Cheltuielile publice cu invatamantul au crescut in ultimii ani si datorita politicilor scolare adoptate, legislatiei in vigoare, nivelul invatamantului obligatoriu, facilitati, ajutoare, sponsorizari aduse scolilor din partea diferitilor participanti la viata economica.
Pe termen lung, invatamantul contribuie la dezvoltarea economica a unei tari, stimuleaza progresul si ridica standardul de viata al populatiei. Ar fi insa si cateva conditii: invatamantul trebuie sa fie bine dimensionat, organizat rational, adaptat si adaptabil la nevoile prezente si viitoare ale societatii, condus cu profesionalism si competenta.
Invatamantul, privit ca activitate de educare si formare profesionala, se concretizeaza in doua forme, strans legate intre ele: mai intai ca un proces de transmitere-receptie a informatiilor si apoi ca un proces indelungat de stocare si verificare treptata a acestora. Altfel spus, pe termen scurt, invatamantul apare ca o activitate consumatoare de Venit National, iar pe termen lung, ca un proces investitional in resurse umane.
Costurile invatamantului difera de la o tara la alta in functie de gradul de cuprindere a populatiei scolare in invatamant, de marimea si structura retelei scolare, de durata studiilor, de natura economica a cheltuielilor pe care le antreneaza etc.
Rentabilitatea investitiilor educationale difera de la o tara la alta, de la o forma de invatamant la alta (primar, gimnazial, liceal, postliceal, universitar, postuniversitar). Studiile in domeniu au demonstrat ca rentabilitatea investitiilor in invatamant (in capital uman) este mai ridicata decat rentabilitatea investitiilor in economie (in capital real). Cresterea eficientei investitiilor in invatamant poate fi sporita pe diferite cai: prin cresterea gradului de cuprindere a populatiei scolare in invatamant, prin imbunatatirea structurii organizatorice a invatamantului, prin adaptarea planurilor de invatamant si a programelor analitice la cerintele fiecarei etape istorice determinate, prin ridicarea calificarii profesionale a cadrelor didactice, prin crearea infrastructurii necesare modernizarii procesului de invatamant.
Daca imbunatatirile aduse invatamantului de toate gradele vor fi insotite de masuri adecvate pe linia ameliorarii tuturor celorlalte actiuni social-culturale, se va obtine un efect de antrenare deloc neglijabil asupra cresterii economice. Efectul agregat al investitiilor in resurse umane se va traduce printr-o crestere a P.I.B.-ului care va constitui o baza solida pentru alocarea unor sume mai mari din acest produs nevoilor social-culturale.
Se pare insa ca investitiile in capital uman au devenit un concept prea ingust fata de aspiratiile omenirii. De aceea, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.) pledeaza, in rapoartele sale elaborate anual dupa 1990, pentru un nou concept de dezvoltare, si anume Dezvoltarea Umana Durabila (D.U.D.). Pentru a permite compararile intre state, s-a introdus Indicele Dezvoltarii Umane (I.D.U.), care cuprinde trei elemente: i. speranta de viata la nastere - se doreste ca viata sa fie lunga si sanatoasa; ii. nivelul de educatie - se doreste acumularea de cat mai multe cunostinte; iii. standardul de viata - P.I.B.-ul capabil sa asigure o viata decenta fiecarui individ;
Pe linia invatamantului, Romania a inregistrat valori apropiate standardelor internationale la unii indicatori, dar si ramaneri in urma la altii. Astfel, in 1992, in Romania, rata alfabetizarii adultilor a fost de 96,9% fata de 95,8%, cat a reprezentat media inregistrata pe ansamblul tarilor cu I.D.U. ridicat.
Evolutia populatiei scolare evidentiaza, in Romania, urmatoarele aspecte negative: a) in perioada postrevolutionara, ca urmare a unei evolutii demografice negative si a diminuarii gradului de participare in invatamant, populatia scolara s-a redus cu aprox. 1 milion de indivizi (-17,6 %), iar ponderea acesteia in totalul populatei a scazut de la 24% in 1989/1990 la 20,2% in 1994/1995; b) s-au redus efectivele scolare in invatamantul liceal (-43,7%), gimnazial (-23,5%), prescolar (-14,4%), profesional (-5,4%), primar (-2%); c) cresterile de efective scolare inregistrate la invatamantul postliceal de specialitate si tehnic de maistri nu au compensat decat 4,6% din pierderile suferite de licee si gimnazii; d) cu toate ca numarul studentilor cuprinsi in invatamantul superior de stat a crescut apreciabil, cu 55,1%, la care se adauga cei 114500 de studenti care in 1994/1995 erau inscrisi la institutii particulare, proportia studentilor ce revin la 100.000 de locuitori in Romania (1626 studenti pe ansamblu in 1993/1994), ne situeaza cu mult in urma altor tari, chiar si in curs de dezvoltare.
In ceea ce priveste durata invatamantului obligatoriu, in Romania este de 8 ani (s-a redus fata de 10 ani), in timp ce in Germania si Belgia aceasta este de 12 ani, in Marea Britanie, Olanda, Moldova s.a., 11 ani, in S.U.A., Canada, Franta, Spania s.a., 10 ani, 9 ani in Austria, Cehia, Danemarca, Suedia, Grecia, China s.a., iar de 8 ani mai au Italia, Polonia, Brazilia, Bulgaria, Ucraina, India etc. (Anuar statistic, U.N.E.S.C.O. '95).
Cheltuielile cu invatamantul sunt de mai multe forme: cheltuieli curente de intretinere si functionare (cheltuieli cu personalul, cu burse si alte ajutoare acordate elevilor/studentilor, cheltuieli cu materiale si aparatura didactica -; cca. 80-90% din totalul cheltuielilor cu invatamantul) si cheltuieli de capital (cheltuieli cu constructii, dotari, modernizari -; cca. 10-20% din totalul cheltuielilor cu invatamantul).

2.2. Surse de finantare a cheltuielilor pentru invatamant si tendintele acestora cu precadere in cadrul invatamantului superior

In Legea invatamantului nr. 84/1995 republicata in Monitorul Oficial nr. 606/ 10.12.1999 art.7, alin. (5) se prevede ca: "invatamantul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii, sponsorizari, surse proprii si alte surse legale". Finantarea invatamantului se realizeaza din urmatoarele surse: bugetul statului (central sau local), surse ale populatiei, ale intreprinderilor destinate actiunilor de invatamant si educatie (transport, rechizite, uniforme), donatii, sponsorizari, venituri proprii ale institutiilor de invatamant (activ de cercetare, inchirieri, taxe de scolarizare etc.) si alte resurse externe (ajutoare nerambursabile, credite externe acordate de institutiile financiare externe). Invatamantul se finanteaza pe 3 categorii principale de institutii: invatamant primar si gimnazial, invatamant liceal/ secundar si invatamant superior. In Uniunea Europeana exista si o a patra categorie de institutii si anume invatamantul prescolar de cel putin 1 an.

Bugetul statului reprezinta principala sursa de finantare a invatamantului cu precadere a celui preuniversitar. In Anexa 6 sunt prezentate date despre ponderea cheltuielilor publice pentru invatamant in totalul cheltuielilor publice, in totalul cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale si in P.I.B. Trebuie mentionat ca acest procent din P.I.B. a crescut in majoritatea statelor lumii in ultimii ani.
Finantarea invatamantului din bugetul statului difera in functie de structura sistemului bugetar. In unele tari finantarea invatamantului preuniversitar revine bugetelor statelor sau bugetelor locale care folosesc resurse fiscale proprii, dar pot primi si subventii de la bugetul central sau guvernamental. Acesta este cazul Austriei, Marii Britanii, Suediei si Norvegiei. In Germania landurile finanteaza 74% din totalul cheltuielilor publice pentru invatamant. Din totalul cheltuielilor pentru invatamantul superior, landurile Germaniei finanteaza 88,7%, in timp ce, in celelalte tari ale lumii finantarea acestuia se face din bugetele centrale. Landul reprezinta o provincie autonoma in organizarea administrativa a Germaniei.



In tarile dezvoltate si in cele in curs de dezvoltare exista doua tipuri de unitati de invatamant: publice (care in cea mai mare parte sunt finantate de stat) si particulare/ private (care pot fi independente sau partial subventionate de stat). Invatamantul privat este supus controlului statului si se conformeaza reglementarilor oficiale privind numarul si pregatirea cadrelor didactice, organizarea invatamantului, datele si structura examenelor. In invatamantul superior exista, in general, un numar redus de institutii private (de exemplu, in Austria nu exista institutii private de invatamant superior, in Suedia functioneaza doar una cu profil economic, in Franta exista doar Universitatea Catolica, iar in Olanda trei). Pe de alta parte, in S.U.A. aprox. 80% dintre institutiile de invatamant sunt private si functioneaza pe regimul taxelor de scolarizare: intre 5000 si 7000 U.S.D./an pentru invatamantul liceal si intre 20.000 si 32.000 U.S.D./an pentru invatamantul superior.
Unitatile de invatamant private au ca principala sursa de finantare taxele scolare datorate de elevi/studenti, dar pot primi si donatii, sponsorizari. Daca aceste venituri sunt suficiente unei functionari adecvate a institutiei, universitatea functioneaza independent, iar in caz contrar, in completarea acestor venituri, institutia primeste alocatii de la buget si astfel se considera o unitate subventionata.

Populatia participa la formarea fondurilor unei institutii de invatamant in mod direct prin plata taxelor de scolarizare, dar si prin oferirea altor facilitati elevilor/studentilor: cazarea, transportul, rechizitele, cantina, uniforme. In multe tari manualele elevilor se acorda gratuit, definitiv sau sub forma de imprumut, in special datorita costurilor lor foarte ridicate (de exemplu, in S.U.A. un manual de liceu costa aprox. 40 U.S.D.). Cu toate ca institutiile de invatamant publice functioneaza ca institutii cu servicii gratuite, se recunoaste faptul ca, uneori, “invatamantul public este gratuit pana la terminarea scolarizarii obligatorii, in practica numeroase institutii de invatamant trebuie sa faca fata unor cheltuieli suplimentare si atunci solicita interventii financiare ale parintilor elevilor” (Commission Europèenne, Structures des systemes d'enseignement et de formation initiale dans l'Union Europèenne, Bruxelles, 1995). Se observa ca, o data cu constientizarea nevoii de educatie, populatia este dispusa, din ce in ce mai mult, sa investeasca in taxe de scolarizare, manuale si facilitati publice.
In Romania, insa, nu se poate vorbi despre o participare activa a populatiei in aceasta directie, cauza fiind reprezentata in mod special de mentalitatea ei, care inca nu poate concepe importanta studiilor superioare in dezvoltarea unor abilitati, deprinderi, limbaj elevat care conduc la profesionalism, la formarea unei culturi generale vaste si, mai ales, in specializarea capitalului uman in ramura aleasa. O alta cauza ar fi nivelul scazut de trai, care nu permite continuarea studiilor intr-o unitate de invatamant superior.
Intreprinderile efectueza cheltuieli pentru invatamant cu ocazia organizarii de cursuri de pregatire profesionala, de calificare a actualilor salariati sau a viitorilor angajati sau acorda burse private unor elevi/studenti in schimbul viitoarei colaborari.
In Romania, un proiect de lege adoptat de Guvern va da posibilitatea elevilor, studentilor si celor care urmeaza cursuri postuniversitare, la institutii de invatamant acreditate de stat, sa primeasca burse private de la agenti economici sau persoane fizice. Pe baza contractului incheiat intre firme si elevi sau studenti, bursa privata poate fi acordata pe intreaga durata a studiilor sau pe o perioada mai scurta de timp. Cuantumul lunar al bursei trebuie sa acopere cel putin cheltuielile cu masa, cazarea si cele de intretinere, fara a se situa sub nivelul salariului minim pe economie. Insa, cea mai importanta prevedere a acestui proiect, o reprezinta faptul ca firmele sunt incurajate sa-si deschida larg buzunarele pentru intretinerea in scoala a tinerilor, prin faptul ca aceste burse private sunt deductibile fiscal. Aceasta inseamna ca agentii economici vor putea scadea din impozitul pe profit datorat sumele aferente acordate pentru burse daca sunt indeplinite doua conditii: bursele private acordate sunt in limita a trei procente din Cifra de Afaceri si nu depasesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Conducerii intreprinderii nu i se permite, prin lege, acordarea acestui tip de ajutor catre elevii sau studentii cu un grad de rudenie mai mic de IV. Elevii si studentii sunt nerabdatori, unii patroni sunt dispusi sa-i ajute, insa, cadrele didactice sunt neincrezatoare.

Donatiile, sponsorizarile sau alte forme de ajutor banesc nerambursabil ce pot fi primite de catre institutiile de invatamant sunt facute de catre intreprinderi, fundatii, societati de binefacere, asociatii non-profit sau chiar persoane fizice. In S.U.A. cei mai multi sponsori sunt fosti studenti ai respectivei institutii, dar si in multe alte tari se fac eforturi pentru a atrage sponsorizari si donatii din partea acestora.
In Romania, aceste sponsorizari sunt oferite, in general, studentilor cu o stare materiala mai dificila, dar care sunt dornici sa urmeze cursurile unei institutii de invatamant superior acreditate de stat pe locurile subventionate. De exemplu, fundatia Blaizer din Braila acorda studentilor cazare, masa si o anumita suma de bani lunar, iar, in unele cazuri, mai ofera si o bursa pentru rezultate deosebite. De asemenea, una din conditiile impuse de anumite fundatii reprezinta o participare cat mai intensa si un nivel cat mai ridicat al notelor in timpul anilor de studii excluzandu-se eventualitatea vreunei restante din momentul incheierii contractuli. In caz contrar, studentului respectiv nu i se mai ofera nici un fel de sprijin si poate sa-si continue studiile pe cont propriu daca mai doreste.

Un alt instrument de finantare a invatamantului atat in Europa, cat si in S.U.A., il reprezinta sistemul de vouchere. Voucherele sunt niste cupoane cu acoperire in bani echivalente unui procent din impozitele platite de un anumit contribuabil. Se stie ca cheltuielile bugetare pentru invatamant au ca sursa principala impozitele platite de contribuabili. Sistemul de vouchere ofera acestora posibilitatea de a plasa suma de bani reprezentata de procentul din impozit care revine invatamantuli unei anumite unitati de invatamant aleasa spre a fi urmata de copilul sau. Unitatile de invatamant prezinta aceste cupoane reprezentantilor autoritatilor guvernamentale si cheltuielile respectivei institutii vor fi acoperite pe baza lor. Cu cat vor fi atrase mai multe cupoane, cu atat institutia va putea asigura un nivel mai ridicat al procesului de invatamant. De asemenea creste si calitatea frecventei si pregatirii scolare.
In S.U.A. voucherele sunt date persoanelor cu un venit scazut care nu pot plati taxele care sa asigure un nivel de pregatire ridicat.

Resursele externe in domeniul finantarii invatamantului se intalnesc in special in tarile in curs de dezvoltare si reprezinta cca. 10% din volumul total al cheltuielilor cu invatamant ale acestor tari. Resursele externe imbraca forma subventiilor directe, a imprumuturilor, a finantarilor sau se refera la dotarea institutiei cu aparatura si cadre didactice specializate.
Subventiile directe sunt forme de ajutor banesc acordate institutiilor de invatamant de catre persoane fizice sau juridice cu scopul imbunatatirii calitatii respectivei institutii prin dotarea cu aparatura moderna, materiale si instrumente didactice si renovari.
Finantarea invatamantului, ca resursa externa, reprezinta actiunea de asigurare a mijloacelor banesti necesare acoperirii cheltuielilor curente cerute de realizarea unui proiect, a unei activitati didactice, economice sau sociale. La nivelul unei institutii de invatamant, finantarea se poate realiza prin finantare externa, care se efectueaza pe baza resurselor rambursabile sau nerambursabile catre institutie si consta in principal in finantarea bancara, adica in credite pe termen scurt, mediu sau lung. In afara imprumutului bancar, o institutie de invatamant poate beneficia si de imprumut de folosinta (comodat), contract prin care o persoana fizica sau juridica imprumuta un bun neconsumabil in scopul folosirii temporare in mod gratuit. Institutia are obligatia de a restitui bunul in individualitatea sa dupa ce acesta nu-i mai este folositor.

O alta forma de finantare o reprezinta autofinantarea realizata pe baza resurselor proprii concretizate prin diferite categorii de venituri (taxe de scolarizare, venituri din inchirieri de cladiri sau terenuri, venituri din cursuri de specializare efectuate de catre cadrele didactice ale respectivei instititii catre angajatii diferitelor societati sau intreprinderi).

Anexele 7 si 8 arata evolutia cheltuielilor pentru invatamant in Romania in ani selectionati din perioada 1990-2002, iar Anexa 9 si pentru alte tari ale lumii.
In Anexa 10 sunt prezentate date statistice despre cheltuielile publice cu invatamantul in 32 de tari dezvoltate/ in curs de dezvoltare ca procent din P.I.B. si ca sume in U.S.D., precum si o ierarhizare a tarilor in functie de acesti indicatori.
In Romania, legea 84/1995 a invatamantului, articolul 170, alineatul (1), prevede ca finantarea invatamantului sa se faca cu cel putin 4% din P.I.B., insa pana acum nu s-a atins acest nivel .Se pune foarte mult accent pe managementul fondurilor banesti ale institutiilor de invatamant deoarece acesta ar putea creste autonomia respectivelor institutii si ar putea genera competitie intre diferitele unitati de invatamant. In Anexa 11 sunt prezentate cheltuielile pentru educatie ale familiilor (private) si pentru formarea profesionala facute de catre agentii economici.

2.3. Imprumuturile pentru studii -; sursa moderna de finantare a invatamantului superior

In noile conditii de functionare a societatii in care traim se impune gasirea unor noi surse de finantare, care, alaturi de sursele traditionale de finantare a invatamantului, sa asigure fondurile necesare desfasurarii, dezvoltarii si modernizarii activitatii didactice in invatamantul superior. Se pare ca solutia acestei probleme o reprezinta imprumuturile pentru studii contractate de catre studenti pe perioada efectuarii studiilor universitare.




Aceste imprumuturi contribuie la cresterea resurselor de finantare a invatamantului superior si in acelasi timp reprezinta un mecanism care impune studentilor alegerea specializarii dorite si incadrarea in perioada normala de promovare a anilor universitari. Aceasta forma inovatoare de finantare a invatamantului permite tuturor celor dornici de a studia sa o faca, in unele tari ajungandu-se chiar sa fie considerata o modaliatate de ajutorare a studentilor alaturi de burse sau alocatii de studiu. Aceste imprumuturi se pot contracta prin intermediul bancilor comerciale si respectiv prin acele institutii special create. In tarile cu o economie de piata dezvoltata, creditul reprezinta un instrument foarte important in majoritatea domeniilor de activitate, inclusiv in invatamant.
In Europa, imprumuturile pentru studii se intalnesc in special in tarile nordice (Finlanda, Danemarca, Norvegia) si reprezinta de mai multi ani cea mai importanta forma de ajutor pentru studenti. Aceste imprumuturi sunt garantate de stat. In Finlanda, dobanda acestor imprumuturi este de 3,25% initial si creste pana la 6,25% la terminarea studiilor. Rambursarea se face in 10 ani dupa o perioada de gratie de 2 ani de la terminarea studiilor. In Danemarca rambursarea se face in 15 ani de la terminare. In Norvegia, peste 80% dintre studenti beneficiaza de aceste fonduri. Se observa ca, pe perioada studiilor, dobanda este zero, iar la terminarea studiilor se incepe perceperea unei dobanzi cu 4 - 5 procente sub nivelul practicat in mod normal de bancile comerciale. Rambursarea se face in 20 de ani.
In Japonia imprumuturile pentru studii sunt foarte importante si de aceea s-a creat “Fundatia japoneza de burse de studii” care acorda fie numai imprumuturi (2/3 din totalul tranzactiilor), fie o combinatie intre imprumut si bursa. Imprumuturile se acorda cu dobanda redusa sau fara dobanda.
In S.U.A. programele de ajutorare a studentilor sunt foarte vaste. Un astfel de program este “Work and Study” care permite studentilor sa lucreze si in paralel sa frecventeze cursurile. Cele mai raspandite imprumuturi pentru studii sunt cele garantate de guvern, insa, inaintea acordarii acestora se fac diverse examinari pentru a evita risipa si abuzul.
Studentii beneficiari de aceste imprumuturi pot fi independenti (absolventii care urmeza studii aprofundate sau masterat) sau dependenti (studentii care frecventeaza cursurile unei facultati). Imprumuturile nu se fac de catre banci; guvernul obtine fondurile prin licitatii ale titlurilor de stat. Guvernul suporta dobanda acestor imprumuturi pentru studentii care sunt in activitate, care beneficiaza de amanari sau care sunt in perioada de gratie. Suma anuala de care beneficiaza in realitate studentul, depinde de dependenta sau independenta acestuia. Diferentele dintre acestea sunt prezente in Anexa 12.
Si in Romania exista posibilitatea folosirii imprumuturilor pentru studii. Pentru punerea in aplicare a prevederilor legii invatamantului, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului a demarat o serie de actiuni pe linie legislativa si a initiat un mecanism concret de acordare a creditelor pentru studii. Actul normativ care prevede acordarea de credite de studii este Ordonanta Guvernului nr. 105/ 1998 privind acordarea de credite bancare pentru studentii din invatamantul de stat publicata in Monitorul Oficial nr. 321/ 28.08.1998, ulterior aprobata prin Legea 193/ 1999.
M.E.C.T. a purtat discutii cu cateva banci comerciale pentru a testa disponibilitatea lor privind acordarea de credite de studiu - in 1998 cu B.C.R., BancPost si C.E.C., iar in 2000 cu B.R.D. De la inceput, insa, bancile nu au fost interesate de aceasta idee a Ministerului, in principal datorita nivelului redus al dobanzii (5-6%, max.. 10%) comparativ cu nivelul dobanzilor practicate pe piata. Pe de alta parte, nivelul redus al sumelor solicitate de studenti nu facea aceasta oferta atractiva (cca. 15 - 20 mil. lei). Unul dintre avantajele pe care M.E.C.T. si Directia Generala Buget- Finante au pus accent este castigarea de clienti statornici pe termen lung din randul celor ce ar urma sa beneficieze de aceste credite, insa nici acest argument nu a convins bancile romanesti.
Mecanismul de acordare a creditelor pentru studenti stabilit de M.E.C.T. prevede urmatoarele:
A beneficiarii de credite sa fie studenti din institutii de invatamant superior de stat si particular acreditate, care urmeaza cursuri de zi si care indeplinesc urmatoarele conditii:
¥ sunt in varsta de sub 30 ani;
¥ au un venit lunar pe membru de familie cel mult egal cu salariul mediu pe economie;
¥ au promovat toate examenele si probele anului precedent;
A creditele bancare pentru studenti au ca obiect:
¥ procurarea de carti si publicatii;
¥ materiale didactice;
¥ calculatoare personale;
¥ instrumente si materiale de laborator;
¥ imbracaminte si incaltaminte;
¥ cheltuieli legate de desfasurarea studiilor;
A se pot acorda doua categorii de credite:
¥ credite pentru studentii care prezinta garantii materiale (bunuri materiale proprietatea studentului sau a altor persoane care accepta sa garanteze imprumutul) si profesionale (documente prezentate de la facultatea unde este student prin care dovedesc respectarea conditiilor cerute pentru acordarea creditului bancar);
¥ credite pentru studentii care nu pot prezenta garantii materiale; pentru ei garantarea imprumutului se face de catre M.E.C.T. care dispune de un fond de garantare constituit din alocatii de la buget, donatii, sponsorizari, dobanzi, existent din 1999; volumul fondurilor de garantare a fost in 2002 de 5 mld. lei.
Limita maxima a creditului se va stabili prin normele metodologice privind acordarea de credite bancare. Banca comerciala care va acorda credite se va alege de catre minister prin licitatie publica, pe baza ofertelor cuprinse in "conditiile de creditare": comisia de licitatie va examina ofertele, care vor fi apreciate pe baza punctajului prezentat in Anexa 13.
Termenul de rambursare incepe dupa o perioada de gratie de doi ani dupa absolvire, in rate lunare si nu poate depasi 5 ani. Dupa 90 de zile de la absolvire debitorul va incepe sa plateasca dobanda aferenta creditului respectiv.
Cu toate ca aceasta sursa de finantare ar putea ajuta foarte multi tineri sa urmeze cursurile unei facultati, sunt putin cei care stiu de existenta acestor credite speciale. In Romania insa, bancile nu acorda credite la standarde internationale.
De exemplu, B.C.R. detine un pachet de credite “pentru tratamente medicale, studii, conferinte, simpozioane si sejururi, in tara si in strainatate, in lei si in valuta”. Creditele se acorda in lei pe o perioada de maxim 1 an si in valuta pe maxim 3 ani. Cele in valuta se acorda numai pentru desfasurarea in strainatate a activitatilor mentionate. Creditele pentru studii sunt destinate acoperirii costului scolarizarii (taxe de scolarizare), cheltuieli de intretinere, iar pentru studiile efectuate in strainatate si a cheltuielilor cu procurarea de material didactic, a cheltuielilor de transport. Solicitatul trebuie sa prezinte bancii din partea institutiei de invatamant un act doveditor (o adeverinta sau o scrisoare din partea facultatii). Creditul se acorda prin virament in contul institutiei de invatamant. La solicitarea clientului, in cazul creditelor acordate in valuta, o parte din suma (pana la 25% din credit), se poate acorda pe card, cec de calatorie sau in numerar. In mod expres, in cazul finantarii in lei a unor forme de scolarizare, la solicitarea clientului, suma aferenta cheltuielilor de cazare asigurata de institutiile de invatamant va putea fi virata beneficiarului creditului in contul curent, contul de card sau in cash. Creditul se acorda normal, ca si celelalte, numai persoanelor fizice care au un venit. Deci nu este posibila rambursarea creditului dupa terminarea studiilor (plata amanate).
In anul 1999, a fost infiintata Agentia Sociala a Studentilor (A.S.S.) ca o institutie publica subordonata M.E.C.T., prin Hotararea Guvernului nr. 120/ 1999 publicata in Monitorul oficial nr. 90/ 02.03.1999 in art.2, alin. (1), subpunctul c) se stabileste una dintre sarcinile A.S.S: “agentia elaboreaza si propune Ministerului Educatiei Nationale, actualul Minister al Educatiei si Cercetarii, normele metodologice de acordare a creditului bancar pentru studentii din invatamantul de stat”. Agentia a elaborat si depus la M.E.C.T. “Caietul de sarcini privind acordarea de credite bancare pentru studentii din institutiile de invatamant superior de stat si particular acreditate”. Studentii care au aflat si s-au interesat de la A.S.S. de posibilitatea contractarii unor astfel de imprumuturi, si-au manifestat interesul. Insa sunt foarte putini acei studenti care stiu de aceasta posibilitate si se impune deci ca M.E.C.T. si A.S.S. sa inceapa sa actioneze sustinut pentru intrarea in vigoare a acordarii de credite de studii. Ca o prima masura trebuie sa se publice “Caietul de sarcini” si sa existe banci comerciale interesate sa-l cumpere si sa-l studieze. De asemenea, pentru a pune in functiune acest nou mecanism de finantare a cheltuielilor cu invatamantul superior si in Romania, trebuie sa se organizeze licitatii la care bancile sa participe din dorinta de a creste retail-ul bancar, de a aduce noi clienti, de a-si mari oferta de creditare si nu in ultimul rand de a-i ajuta pe studenti.
Dupa cum am aratat in cele de mai sus, invatamantul este o cerinta indispensabila a progresului unei tari, iar a investi in capital uman este, pe termen lung, cea mai profitabila investitie. De asemenea, daca exista vointa, oricine poate fi student, iar facilitatile de care se beneficiaza sunt foarte variate.

3. Anexe


ANEXA 1

Structura functionala a cheltuielilor publice ale Romaniei: ponderile acestora in P.I.B.,
in perioada 1990-1999 (in procente fata de total)

Destinatiile cheltuielilor publice 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Cheltuielile bugetului general consolidat -; TOTAL - din care: 37,7 38,1 41,4 33,5 33,4 34,7 33,8 33,9 35,6 36,3
Cheltuieli publice social-culturale 16,9 16,9 16,6 15,4 15,7 16,5 16,1 16,2 17,8 18,6
-din care cheltuieli cu invatamantul 3,0 3,5 3,6 3,2 3,1 3,4 3,6 3,3 3,3 3,1
Cheltuieli publice pentru actiuni economice 15,8 13,0 15,5 11,8 10,5 10,5 10,4 8,1 6,6 7,1
Cercetare stiintifica 0,2 0,6 0,9 0,6 0,5 0,6 0,4 0,3 0,3 0,2



Alte actiuni 0,4 2,3 2,1 0,3 0,2 0,4 0,5 0,4 0,4 0,5
Aparare 3,5 3,6 3,2 2,1 2,4 2,1 1,9 2,3 2,3 1,6
Autoritati publice, ordine publica si siguranta nationala 1,1 2,1 2,3 2,3 2,8 2,8 2,6 2,2 2,9 3,4
Dobanzi si alte cheltuieli pentru datoria publica - 0,0 0,2 0,9 1,3 1,3 1,6 3,7 4,5 5,2
Sursa: Ministerul Finantelor Publice

ANEXA 2

Structura functionala a cheltuielilor publice ale Romaniei: ponderile acestora in P.I.B.,
in perioada 1990-1999 (in procente fata de total)


Sursa: Ministerul Finantelor Publice

ANEXA 3

Ponderea cheltuielilor publice pentru actiuni social- culturale in P.I.B. si in total cheltuieli publice

Nr. crt. Tara An Cheltuieli publice pentru actiuni social-culturale
in % din P.I.B. in % din totalul cheltuielilor publice (la nivel neconsolidat)
1. Canada 2000 25,1 38,4
2. S.U.A. 1999 23,9 62,8
3. Austria 1994 35,8 59,9
4. Danemarca 2000 - 72,8
5. Finlanda 1998 18,4 34,6
6. Franta 1993 39,8 69,7
7. Germania 1996 38,2 66,4
8. Grecia 1998 12,2 9. Irlanda 1997 30,7 63,6
10. Luxemburg 1995 32,6 67,5
11. Marea Britanie 1998 29,9 62,2
12. Olanda 1997 39,9 65,1
13. Spania 1997 27,2 53,3
14. Suedia 1999 22,6 37,1
15. Bulgaria 2000 25,2 54,1
16. Polonia 2000 32,6 64,9
17. Cehia 2000 31,0 65,4
18. Slovacia 2000 23,9 57,7
19. Ungaria 1999 26,8 47,8
20. Romania 1999 21,9 55,9
21. Etiopia 1998 6,9 27,3
22. Indonezia 1998 5,4 29,3
23. Mexic 2000 9,1 43,0

Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington si
Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I.

ANEXA 4

Structura cheltuielilor publice totale pentru actiui social- culturale

Nr. crt. Tara Anul de referinta Cheltuieli publice totale pentru actiunisocial-culturale din care:
Invatamant Sanatate Securitate sociala Locuinte, cultura, culte, recreere
1. Canada 2000 20,3 26,3 49,0 4,4
2. S.U.A. 1999 30,8 29,7 34,4 5,1
3. Austria 1994 16,1 20,1 58,3 5,5
4. Danemarca 2000 17,1 10,8 66,8 5,3
5. Finlanda 1998 19,3 6,2 67,3 7,2
6. Franta 1993 13,3 26,3 50,4 10,0
7. Germania 1996 11,6 23,4 57,1 7,9
8. Grecia 1998 27,5 17,9 45,6 9,0
9. Irlanda 1997 20,4 37,1 32,6 9,9
10. Luxemburg 1995 16,4 2,9 67,0 13,7
11. Marea Britanie 1998 15,0 19,9 58,8 6,3
12. Olanda 1997 18,0 18,6 52,5 10,9
13. Spania 1997 15,6 20,0 53,4 11,0
14. Suedia 1999 11,5 3,6 80,7 4,2
15. Bulgaria 2000 16,4 14,6 58,9 10,1
16. Polonia 2000 18,2 13,0 57,4 11,4
17. Cehia 2000 13,7 22,1 48,9 15,3
18. Slovacia 2000 15,9 29,0 43,7 11,4
19. Ungaria 1999 23,5 15,7 49,5 13,3
20. Romania 1999 17,3 21,7 49,1 11,9
21. Etiopia 1998 49,1 20,6 16,0 14,3
22. Indonezia 1998 23,2 7,6 17,9 51,3
23. Mexic 2000 43,2 8,6 35,1 13,1

Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington si
Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I.

ANEXA 5

Cheltuielile publice pentru invatamant pe plan mondial
in perioada 1980-1997

Miliarde U.S.D. % din P.I.B.
1980 1985 1990 1995 1997 1980 1985 1990 1995 1997
TOTAL MONDIAL 567,6 606,7 1004,6 1324,6 1386,8 4,9 4,8 4,7 4,7 4,8
Regiuni dezvoltate din care: 407,8 444,4 816,5 1101,9 1098,4 5,1 4,9 5,0 5,0 5,1
-America de N 155,1 221,6 330,2 406,8 452,8 5,2 5,0 5,4 5,3 5,4
-Asia/Oceania 63,3 67,5 133,3 225,4 193,5 5,0 4,3 4,0 4,0 4,0
-Europa 189,5 155,4 352,9 469,7 452,2 5,2 5,2 5,1 5,3 5,3 tari in tranzitie 61,3 62,3 49,6 36,5 45,5 6,4 6,3 4,3 4,6 4,8 tari in curs de dezvoltare 98,5 99,9 138,5 204,3 242,9 3,8 3,9 3,8 3,8 3,9 tari mai putin dezvoltate 3,8 3,5 4,6 5,3 6,4 2,8 2,7 2,3 2,1 2,0

Sursa: Raportul mondial asupra educatiei, U.N.E.S.C.O. 2000

ANEXA 6

Ponderea cheltuielilor publice pentru invatamant in total cheltuieli social- culturale, in total cheltuieli publice si in P.I.B.

Nr. Crt. Tara Anul de referinta Ponderea cheltuielilor publice pentru invatamant
In total cheltuieli social-culturale (%) In total cheltuieli publice (%) In P.I.B.(%)
1. Canada 2000 20,3 7,8 5,1
2. S.U.A. 1999 30,8 19,3 7,4
3. Austria 1994 16,1 9,6 5,8
4. Danemarca 2000 17,1 8,1 5. Finlanda 1998 19,3 6,6 3,5
6. Franta 1993 13,3 9,2 5,3
7. Germania 1996 11,6 7,7 4,4
8. Grecia 1998 27,5 - 9. Irlanda 1997 20,4 - 6,3
10. Luxemburg 1995 16,4 11,0 5,3
11. M. Britanie 1998 15,0 9,1 4,5
12. Olanda 1997 18,0 11,7 7,2
13. Spania 1997 15,6 8,3 4,2
14. Suedia 1999 11,5 4,2 2,6
15. Bulgaria 2000 16,4 8,9 4,1
16. Polonia 2000 18,2 4,1 5,9
17. Cehia 2000 13,7 8,9 4,2
18. Slovacia 2000 15,9 9,2 3,8
19. Ungaria 1999 23,5 11,2 6,3
20. Romania 1999 17,3 9,7 3,8
21. Etiopia 1998 49,0 - 3,4
22. Indonezia 1998 23,2 6,8 1,2
23. Mexic 2000 43,2 18,5 3,9

Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington si
Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I.

ANEXA 7

Evolutia cheltuielilor publice pentru invatamant in Romania

Nr. Crt. Indicatori 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2001 2002
1. P.I.B. (mld. lei) 857,9 6029,0 49794,8 108919,6 373798,2 800308,1 1154126,4 1498600,0
2. Cheltuieli social-culturale (mld. lei) 146,8 1001,5 7871,0 17546,6 65446,1 138425,4 203635,3 262833,6
3. Cheltuieli pentru invatamant (mil. lei) 26,1 216,5 1545,1 3882,6 12174,4 24985,4 37053,8 47980,6
4. Ponderea cheltuielilor pentru invatamant
- in P.I.B.-in total cheltuieli publice (%)-in chelt. social-culturale (%) 3,07,917,7 3,68,721,6 3,19,219,6 3,610,522,1 3,29,418,6 3,18,818,0 3,29,518,1 3,29,918,2

Sursa: Ministerul Finantelor Publice


ANEXA 8

Evolutia cheltuielilor publice pentru invatamant in Romania in perioada 1990-1994

Unitatea de masura In marimi absolute In % fata de P.I.B. In U.S.D./loc.la cursul de schimb
‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 mld. lei 25,8 78,4 216,5 637,0 1534,4 3,01 3,79 3,56 3,23 3,08 57 44 31 36 41 mil. U.S.D. 1323 1026 703 838 933

Sursa: Ministerul Finantelor Publice

ANEXA 9

Cheltuielile publice pentru invatamant

Nr. Crt. Tara Cheltuielile publice pentru invatamant Chelt. pt. inv. superior in total chelt. pt. inv. din P.I.B. din total chelt. publice
1985-1987 1995-1997 1985-1987 1995-1997 1985-1987 1995-1997
1. Suedia 7,3 8,3 12,8 12,2 13,1 27,2
2. Danemarca 7,2 8,1 13,7 13,1 - 22
3. Finlanda 5,5 7,5 11,6 12,2 18,7 28,9
4. Franta 5,5 6,0 18,0 10,9 12,9 17,9
5. Irlanda 6,7 5,0 9,5 13,5 17,7 23,8
6. Portugalia 3,8 5,8 - 11,7 12,7 16,4
7. Marea Britanie 4,8 5,3 11,3 11,6 19,8 23,7
8. Austria 5,9 5,4 7,8 10,4 16,6 21,2
9. Olanda 6,9 5,1 - 9,8 26,4 29,3
10. Spania 3,7 5,0 8,8 11,0 - 16,6
11. Italia 5,0 4,9 8,3 9,1 10,2 15,1
12. Germania 4,8 4,8 - 9,6 - 22,5
13. Luxemburg 4,1 4,0 9,5 11,5 3,3 4,7
14. Belgia 5,1 3,1 14,3 6,0 16,7 21,5
15. Grecia 2,2 3,1 6,1 8,2 20,1 25,0
16. S.U.A. 5,0 5,4 11,9 14,4 - 25,1
17. Tailanda 3,4 4,8 17,9 20,1 13,2 16,4
18. Filipine 2,1 3,4 11,2 15,7 22,5 18,0
19. Turcia 1,2 2,2 - 14,7 23,9 34,7
20. Tunisia 6,2 7,7 14,9 19,9 18,2 18,5
21. Indonezia 0,9 1,4 4,3 7,9 - 24,4
22. India 3,2 3,2 8,5 11,6 15,3 13,7
23. Senegal - 3,7 - 33,1 19,0 23,2
24. Guineea 1,8 1,9 13,0 26,8 23,5 26,1
25. Etiopia 3,1 - 9,3 13,7 14,4 15,9
26. Romania 2,2 3,6 7,5 10,5 - 16,0
Sursa: Human Development Report, 2001, U.N.P.D., New York
ANEXA 10

Ierarhizarea a 32 tari in functie de ponderea cheltuielilor publice pentru invatamant

Tari dezvoltate % Ch. publice ptr. inv. in P.I.B. Loc ierarhic Ch. publice pt. inv. in U.S.D./loc. Loc ierarhic Tari in curs de dezvoltare si in tranzitie % Ch. publice ptr. inv. in P.I.B. Loc ierarhic Ch. publice pt. inv. in U.S.D./loc. Loc ierarhic
Norvegia 8,3 1 2792 1 Ucraina 7,7 1 - Danemarca 8,3 2 2741 2 Tunisia 6,8 2 137 4
Suedia 8,0 3 2089 4 R. Ceha 6,1 3 279 1
Canada 7,3 4 1395 9 Ungaria 6,0 4 - Franta 5,9 5 1558 6 Slovenia 5,8 5 - Elvatia 5,5 6 2409 3 Maroc 5,6 6 68 7
Austria 5,5 7 1594 5 Egipt 5,6 7 57 8
M. Britanie 5,5 8 1043 12 Mexic 5,3 8 168 2
Portugalia 5,4 9 527 15 Croatia 5,3 9 - S.U.A. 5,3 10 1461 8 Polonia 4,6 10 141 3
Olanda 5,3 11 1356 11 Slovacia 4,4 11 - Spania 5,0 12 714 14 Bulgaria 4,2 12 - Italia 4,9 13 930 13 Rusia 4,1 13 - Germania 4,7 14 1390 10 Columbia 3,5 14 79 6
Japonia 3,8 15 1558 7 Turcia 3,4 15 95 5
Gecia 3,7 16 404 16 Romania 3,4 16 53 9

Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington si
Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I.

ANEXA 11

Cheltuieli pentru educatie si pentru formarea profesionala

Cheltuieli ale familiilor (private)ca % din P.I.B. Cheltuieli ale agentilor economicica % din costurile muncii
Nr. crt. Tara 1995 1999 Nr. crt. Tara 1995 1999
1.2.3. GermaniaSpaniaMarea Britanie 1,31,00,2 1,21,00,7 1.2.3.4. DanemarcaOlandaSuediaMarea Britanie 1,31,8-2,7 3,02,82,83,6
Media U.E. 0,6 0,7 1,6 2,3
S.U.A.Japonia 1,71,2 1,61,2

Sursa: Education at a Glance, 2002, O.E.C.D. si EUROSTAT

ANEXA 12

Suma anuala imprumutata studentilor

Anul de studiu Student dependent Student independent
I 2625 $ 6625 $
II 3500 $ 7500 $
III si IV 5500 $ 10500 $
Absolvent/ profesionist - 18500 $

Sursa: Revista “Finante publice si contabilitate” nr. 2/2003, articolul “Imprumuturile pentru studii- sursa moderna de finantare a invatamantului superior”, autor: prof. univ. dr. Maria Bodnar

ANEXA 13

Baremul pentru oferta bancilor comerciale romanesti

INDICATOR Numar de puncte
Suma totala, intr-o perioada pentru acordarea creditelor 10
Suma totala anuala pentru acordarea creditelor 10
Dobanda perceputa la credite 20
Dobanda acordata la fondul de garantie 20
Nivelul comisionului solicitat de M.E.C.T. 5
Nivelul comisionului perceput de la debitor 5
Nivelul garantiilor materiale soliciate 5
Termen de rambursare 15
Experienta bancii la nivel central si de sucursale in domeniul acordarii de credite 10
TOTAL 100

Sursa: Revista “Finante publice si contabilitate” nr. 2/2003, articolul “Imprumuturile pentru studii- sursa moderna de finantare a invatamantului superior”, autor: prof. univ. dr. Maria Bodnar






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite