1. Metodologia de calcul la PIB

PIB-ul exprima valoarea bruta de piata a productiei de bunuri finale şi servicii obtinute de agentii economici intr-o perioada de 1 an, agenti care işi desfaşoara activitatea in interiorul tarii. Potrivit fluxurilor reale de venituri şi cheltuieli din circuitul economic, exista 3 metode de determinare a PIB-ului:

1.metoda de productie (metoda valorii adaugate);

2.metoda utilizarii productiei;

3.metoda veniturilor.

1.Metoda de productie presupune agregarea fluxurilor reale din circuitul economic. Aceasta metoda se foloseşte in primul rand pentru a evidentia contributia sectoarelor de activitati la realizarea PIB-ului. Dupa aceasta metoda PIB-ul exprimat la preturile pietei este suma valorilor adaugate brute exprimate la preturile pietei.

Valoarea adaugata bruta dintr-o ramura exprima producþia finala bruta obþinuta din acea ramura. Aceasta inseamna ca pentru determinarea valorii adaugate brute a unei ramuri, trebuie sa eliminam din producþia bruta a ramurii consumul intermediar (valoarea bunurilor produse ºi consumate in aceeaşi perioada).

2.Daca luam in considerare fluxurile de cheltuieli din circuitul economic spunem ca determinam PIB-ul prin metoda utilizarii productiei finale. Metoda utilizarii productiei finale presupune insumarea componentelor care exprima folosirea productiei finale, adica:

CP-consumul privat; CPL-consumul public; EXN-exportul net;

IB-investitiile brute (formarea bruta a capitalului.

Aceasta modalitate de exprimare a PIB presupune masurarea fiecarei componente.

Marimea CP este formata din valoarea bunurilor finale şi a serviciiilor cumparate de pe piata pentru a fi destinate satisfacerii nevoilor oamenilor. Prin masurarea CP trebuie sa avem o anumita viziune asupra conceptului de piata. Potrivit conceptului de piata in sens restrans, in CP s-ar include numai bunurile finale şi serviciile cumparate de pe piata. Cu toate acestea in CP intra şi alte elemnte care nu au fost procurate de pe piata (consumul din productia proprie, cadourile). Aceasta inseamna ca potrivit conceptului larg de piata, in CP ar trebui incluse toate elementele care satisfac anumite necesitati ale oamenilor, indiferent daca sunt sau nu procurate de pe piata.

Adoptarea conceptului larg de piata creaza dificultati metodologice legate indeosebi de masurarea activitatii casnice, a cadourilor, etc. In practica s-a ajuns la un compromis intre cele 2 concepte, in sensul ca in CP se cuprind bunurile finale şi serviciile cumparate de pe piata, precum şi bunurile consumate din productia proprie, acestea din urma fiind evaluate la preturile produselor similare, produse şi vandute pe piata.

CPL exprima totalitatea cheltuielilor efectuate de sectorul stat (guvern) cu cumpararea de bunuri finale şi servicii. Este ştiut faptul ca activitatile din cadrul sectorului public au drept obiectiv realizarea de bunuri şi servicii care nu sunt produse de catre sectorul firme sau care sunt produse in cantitati insuficiente. Pentru realizarea acestor bunuri şi servicii sectorul stat efectueaza o serie de cheltuieli legate de cumpararea de bunuri şi servicii de la alte sectoare. Totalitatea acestor cheltuieli reprezinta de fapt partea din PIB realizata in sectorul stat. Din cele prezentate se observa ca in determinarea CPL se au in vedere fluxurile duble, reale şi de cheltuieli manifestate in sensuri opuse. Se au in vedere numai aceste tipuri de fluxuri, cu toate ca in economie exista şi fluxuri unilaterale.

Fluxurile unilaterale de tipul plata pensiilor, ajutoarelor de şomaj, burselor, ajutoarelor sociale, alocatiilor, etc, nu sunt luate in calcul pentru determinarea CP sau CPL.

Formarea bruta a capitalului se refera pe de o parte la formarea bruta a capitalului fix, iar pe de alta parte modificarea stocului de mijloace materiale. In formarea bruta a capitalului fix se includ:

a.bunurile durabile noi cumparate de pe piata pentru a fi utilizate in procesele de productie pe o perioada mai mare de 1 an;

b.bunurile şi serviciile incorporate in mijloacele fixe existente pentru a le marii durata de viata, capacitatea de productie, performantele tehnice (valoarea reparatiilor capitale).

c.valoarea bunurilor şi serviciilor incorporate in terenuri.

Nu se cuprind in formarea bruta a capitalului fix elemente cum ar fi:

a.valoarea echipamentelor de protectie, a pieselor de schimb, a uneltelor de

mica valoare chiar daca au o durata de intrebuintare mai mare de 1 an. Acestea nu sunt luate in considerare in formarea bruta a capitalului, intrucat sunt incluse in costul productiei.

b.valoarea reparatiilor curente şi de intretinere a mijloacelor fixe existente.

c.valoarea bunurilor durabile dobandite de gospodarii pentru satisfacerea nevoilor casnice.

d.valoarea bunurilor durabile dobandite de unitatile militare, cu exceptia locuintelor pentru familiile militarilor.

Modificare sau valoarea stocului de mijloace materiale reprezinta diferenta care exista intre stocul de la sfarşitul anului şi stocul existent la inceputul anului. Practic, in cadrul stocurilor se incadreaza toate bunurile care nu sunt mijloace fixe.

Exportul net reprezinta diferenta dintre valoarea bunurilor finale şi a serviciilor exportate şi a celor importate (soldul export - import).

Exportul se concretizeaza in exportul de bunuri şi exportul de servicii. In cadrul exportului de bunuri se cuprind toate bunurile care parasesc teritoriul economic al tarii, fiind destinate strainatatii. Concret, in cadrul exportului se incadreaza in principal:

a.marfurile nationale care parasesc definitiv teritoriul economic al tarii, fiind destinate strainatatii.

b.marfurile nationale exportate in strainatate pentru efectuarea unor operatii de montare, fixare, reparare, etc, urmand apoi sa fie reimportate.

c.marfurile straine reexportate din tara, dupa ce au fost supuse operatiilor de montare, reparare, finisare.

d.produsele de pescuit şi hidrocarburile obtinute in apele nationale şi internationale, precum şi recuperarile de marfuri din apele internationale care sunt debarcate in alte tari.

Exporturile de marfuri sunt evaluate la preturi FOB. Acest pret FOB inseamna costul de productie + adaosul comercial + cheltuielile de transport pana la frontiera sau pana la bordul vasului + costul de incarcare pe vas (daca nu este suportat de importatori) + eventualele taxe de export.

Exportul de servicii se refera la serviciile de transport international de calatori şi marfuri strain, serviciul de asigurari internationale, publicitate, asistenta tehnica, participare la targuri şi expozitii internationale, inchirieri de mijloace de transport.

Importurile de bunuri şi servicii cuprind toate elementele prezentate in

cadrul exporturilor, dar privite din punctul de vedere al tarii importatoare. Importurile de bunuri, de regula, sunt evaluate la preturile CIF. Pretul CIF include pretul FOB + cheltuielile de transport de la frontiera la destinatie, cheltuielile cu asigurarea marfii pe perioada transportului de la frontiera pana

la destinatie, eventualele prime de asigurare pe paguba.

Sursele de date utilizate pentru determinarea importurilor şi exporturilor sunt indicatorii prezentati in balanta comertului exterior şi in balanta de plati externe. Soldul export minus import sau semnul EXN poate contribui la creşterea sau diminuarea PIB.

3.Metoda veniturilor presupune agregarea de fluxuri de venituri existente in circuitul economic. Practic aceasta metoda de determinare a PIB consta in insumarea veniturilor obtinute de proprietarii factorilor de productie (salarii, dobanzi, rente, profituri) la care se adauga alocatia pentru consumul de capital fix, precum şi impozitele indirecte nete. Impozitele indirecte nete reprezinta diferenta dintre impozitele indirecte brute platite de firme guvernului şi subventiile de exploatare acordate de guvern firmelor.

Impozitele percepute de stat sunt impozite directe şi indirecte. Impozitele directe sunt stabilite asupra veniturilor populatiei (se fixeaza pe salarii, pe dobanzi, pe dividende, pe chirii). Acestea sunt suportate direct de populatie.

Impozitele indirecte sunt fixate pe volumul vanzarilor, pe importul de marfuri, pe unele produse (tigari, bauturi), etc. Aceste impozite indirecte, intr-o prima faza, sunt achitate de catre firme statului, apoi firmele includ contravaloarea lor in costul productiei şi implicit in preturile de piata ale marfurilor. In ultima instanta ele sunt suportate tot de populatie. Impozitele indirecte reprezinta una din sursele principale de venituri la bugetul statului.

Subventiile de exploatare reprezinta sumele virate de guvern firmelor pentru a le completa veniturile obtinute din vanzarile de marfuri şi servicii.

2. PNB evaluat la pretul factorilor mai este numit şi VNB, iar evaluat la

pretul pietii mai este numit şi cheltuiala nationala bruta.

PNB reprezinta totalitatea bunurilor finale şi a serviciilor produse de agentii economii nationali. Din aceasta cauza, daca PIB reflecta oferta nationala de bunuri finale şi servicii, PNB prin prisma fluxurilor de cheltuieli efectuate de agentii economici, reflecta cererea nationala de bunuri şi servicii. PNB de determina prin aceeaşi metoda ca PIB. De regula PNB se determina pornind de la PIB la care se adauga VAB obtinuta de agentii economici nationali in strainatate şi se elimina VAB obtinuta de agentii economici straini

pe teritoriul tarii.

-soldul VAB

In functie de acest sold PNB poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PIB. Aceasta este şi cauza pentru care in unele tari, in analize macroeconomice, accentul este pus pe PNB in tarile in care SVAB este pozitiv, iar in alte tari

accentul este pus pe PIB.

In literatura macroeconomica sunt exprimate puncte de vedere potrivit carora PNB ar reflecta bunastarea economica şi sociala dintr-o tara. Consideram ca aceasta functie nu poate fi indeplinita de PNB deoarece nu ofera nici o informatie privitoare la distributia rezultatelor in economie. Consideram ca nu contine elemente referitoare la calitatea bunurilor finale şi servicii produse. Nu cuprinde informatii referitoare la activitatile casnice, costul combaterii poluarii.

1.Care sunt argumentele care justifica valoarea de adevar a afirmaþiei: “Economia naþionala este un sistem complex” ? Care sunt criteriile in funcþie de care se realizeaza transferarea sistemului ? -15p

2.Care sunt elementele in funcþie de care se calculeaza avuþia naþionala acumulata? -10p

3.Care sunt indicatorii cu ajutorul carora se caracterizeaza starea fizica a fondurilor fixe ? Explicaþi conþinutul relaþiilor de calcul ºi utilizarea lor in analizele macroeconomice ºi in deciziile manageriale. -15p

4.Explicaþi ºi reprezentaþi grafic fluxurile existente pe piaþa muncii. Ce deosebire exista intre rata de neocupare a forþei de munca ºi rata ºomajului? 20

5.Contul macroeconomic. Producþia are sold ? Daca da sau nu, explicaþi de ce ? -10p

6.PIB poate fi mai mare decat PNB ? Explicaþi cand, de ce ºi cu cat ? Care este diferenþa dintre venitul produs ºi cel disponibil ? -20p

7.Explicaþi cum se diferenþiaza elementele de consum intermediar de cele ale consumului final.

8.Se cunosc urmatoarele date:

Ramura	PIB (mld.lei pe	componente)	Mijloace fixe-mld	lei valoare ramas
	1997	1998	1997	1998
Industrie	360	400	1700	2300
Celelalte ramuri	440	580	2500	2700

Sa se calculeze ºi sa se analizeze:

a.eficienþa mijloacelor fixe pe fiecare ramura ºi pe total;

b.sa se analizeze dinamica eficienþei medii a mijloacelor fixe ºi sa se evidenþieze factorii sai de influenþa.

METODE DE CALCULARE A PIN ªI PNN

PNN ca ºi PIB sunt indicatori care ne ofera o masura exacta a producþiei finale nete realizate intr-o þara intr-o perioada de 1 an deoarece au intrat in componenþa lor ºi alocaþia pentru consumul de capital fix. Eliminand acest consum se obþin indicatori de natura neta, respectiv PIN ºi PNN.

Din punctul de vedere al fluxurilor realizate aceºti indicatori cuprind pe langa bunurile ºi serviciile de consum ºi bunurile de investiþii care asigura creºterea avuþiei naþionale. PIN reprezinta valoarea neta totala de piaþa a bunurilor finale ºi a serviciilor produse de agenþii economici interni intr-o

perioada de timp. PIN se evidenþiaza atat la preþurile factorilor, cat ºi la preþurile pieþei. La preþul factorilor PIN reflecta valoarea neta a produsului final din punctul de vedere al producatorilor. La preþul pieþei reflecta aceiaºi producþie neta dar din punctul de vedere al consumatorilor. Prin umare:

PNN exprima valoarea neta de piaþa a bunurilor finale ºi a serviciilor produse de agenþii economici naþionali intr-o perioada de timp. Aceasta inseamna ca pentru obþinerea PNN, PIN trebuie completat cu veniturile din activitate ºi din patrimoniul agenþilor economici naþionali care iºi desfaºoara activitatea in strainatate ºi diminuat cu veniturile din activitatea economica ºi din patrimoniul agenþilor straini care iºi desfaºoara activitatea pe teritoriul þarii. Prin urmare PNN la preþurile factorilor = PIN la preþurile factorilor + soldul veniturilor din activitatea economica ºi din patrimoniu calculat in raport cu strainatatea, sau:

PNN exprimat la preþurile factorilor este numit ºi VN (venit naþional).

VN = valoarea nou creata in economie intr-o perioada de 1 an, este un indicator fundamental deoarece pe de o parte pune in evidenþa veniturile incasate de proprietarii factorilor de producþie in schimbul resurselor furnizate, iar pe de alta parte reflecta utilizarea veniturilor din activitate ºi patrimoniu pentru consum ºi pentru economisire ºi acumulare. Aceasta inseamna ca VN pe de o parte poate fi calculat ca suma primara a veniturilor primare ºi derivate, iar pe de alta parte poate fi calculat ca suma fondului de consum ºi fondului de acumulare.

Prima relaþie reflecta procesul de distribuire ºi redistribuire a veniturilor, iar a doua relaþie reflecta utilizarea veniturilor.

Alþi doi indicatori utilizaþi in analizele macroeconomice sunt: venitul personal (VP) ºi venitul disponibil (VD).

Determinarea venitului personal ºi incadrarea in analiza fluxurilor din economie se datoreaza faptului ca venitul menajelor reprezinta sursa a consumului de bunuri ºi servicii, dar ºi a economisirii. Aceasta inseamna ca VP are implicaþii asupra cererii finale de bunuri ºi servicii de consum, dar ºi asupra bunurilor de investiþii.

VP este estimat pornindu-se de la VN din care se elimina acele venituri care nu revin menajelor ºi se adauga veniturile de la guvern ºi firme transferate menajelor (aceste venituri din urma nu provin din activitatea efectuata de menaje). VP=VN - (impozite pentru asigurari sociale, venituri nedistribuite ale societaþii, impozitele pe venitul social) + (dobanzile nete primite de populaþie, pensii, alocaþii, burse, ajutor de ºomaj).

Daca din VP se elimina impozitele platite de populaþie statului rezulta VD al menajelor, adica acel venit care poate fi utilizat pentru acoperirea cheltuielilor personale ºi pentru economisire.

PIB potenþial Valoarea totala a bunurilor finale ºi a serviciilor realizate de agenþii economici in interiorul þarii intr-o perioada de 1 an este PIB efectiv. Cantitatea potenþiala de bunuri finale ºi servicii care ar putea fi produsa de factorii de producþie disponibili intr-o perioada de timp reprezinta PIB parþial (PIB*). Determinarea PIB* poate fi realizata pornind fie de la factorul munca, fie de la factorul capital. Pornind de la factorul munca PIB* se determina dupa relaþia: PIB* = Wh* -(L* -h*) , unde:

L*-populaþia care va fi ocupata in condiþiile unei utilizari depline;

h*-numarul de ore care pot fi lucrate de fiecare persoana in perioada de calcul, in ipoteza in care timpul de lucru este deplin utilizat (nu exista pierderi de timp de lucru). Acest produs (L* -h*) = numarul potenþial total de ore de munca realizat in cursul perioadei.

Wh* -productivitatea medie orara sau producþia medie potenþiala realizata intr-o ora de lucru.

Relaþia anterioara pune accentul doar pe factorul de producþie munca, deºi la procesul de producþie participa toþi factorii de producþie. Aceste relaþii presupune ca in productivitatea orara parþiala se inglobeaza contribuþia celorlalþi factorii de producþie. Daca luam in considerare factorul capital :

, unde k-stocul de capital;

t-rata normala de utilizare a mijloacelor fixe ( @ 0,85);

V-coeficientul mediu de capital (mijloacele fixe raportate la volumul de producþie) => =productivitatea medie a capitalului sau eficienþa mijloacelor fixe utilizate in producþie.

Comparand teoretic PIB* cu PIB efectiv, constatam ca in cursul unei perioade PIB efectiv poate fi >, = sau < cu PIB*.

Ex: In timpul crizelor economice L<L*, h<h* => PIB<PIB*, in timpul perioadelor de razboi, catastrofe L>L*, h>h* => PIB>PIB*.

Indicatori nominali ºi indicatori reali. Probleme

ale masurarii inflaþiei

In mod normal orice agregat macroeconomic de rezultate poate fi exprimat in preþuri curente ºi in preþuri comparate. Preþul comparabil sau preþul constant nu este altceva decat preþul curent al unei perioade anterioare. Agregatul exprimat in preþuri curente este un indicator nominal, in timp ce acelaºi agregat exprimat in preþuri comparabile este un indicator real. Prin urmare indicatorul real se deosebeºte de indicatorul nominal prin faptul ca nu þine seama de fenomenul de inflaþie, de modificarea preþurilor.

Pentru a trece de la un indicator nominal la un indicator real este necesar sa deflaþionam indicatorul nominal. Deflaþionarea indicatorilor nominali pentru obþinerea indicatorilor reali se realizeaza prin indici de preþuri. Principalii indici de preþuri utilizaþi sunt: indicele preþurilor PIB (numit deflatorul PIB), indicele preþurilor cu ridicata sau al producatorilor ºi indicele preþurilor cu amanuntul sau al consumatorilor.

Indicele preþurilor PIB Acest indice reflecta modificarea medie a preþurilor bunurilor finale ºi serviciilor care intra in componenþa PIB. Acest indice se calculeaza ca un indice de tip Paasche utilizand ponderile din perioada curenta:

sau unde

Calcularea PIB real mai poate fi determinata pornind de la elementele utilizarii producþiei finale, cu condiþia sa se þina seama de indicele de preþ al fiecarei componente (consumul populaþiei, investiþiile, etc.).

Deflatorul PIB exprimand modificarea medie a preþurilor bunurilor finale ºi serviciilor, exprima de fapt sub forma numerica fenomenul de inflaþie din economie. Diferenþa dintre se numeºte ºi rata de inflaþie.

Indicele preþurilor cu ridicata sau a producatorilor

ªi acest indice exprima o modificare medie a preþurilor produselor incepand de la materia prima pana la produsul finit. Acest indice spre deosebire de se determina ca un indice de tip Laspeyres, determinand ponderile din perioada de baza:

Acest indice de preþ nu poate fi considerat o masura adecvata a inflaþiei

intrucat nu þine seama de modificarea tarifelor serviciilor. Calculul acestui indice este important intrucat marimea sa sugereaza ce se va intampla in viitor cu evoluþia preþurilor cu amanuntul la bunurile finale, da informaþii despre

modificarea viitoare a preþurilor bunurilor de consum.

Indicele preþurilor consumatorilor Acest indice este utilizat in majoritatea þarilor pentru a exprima cantitativ inflaþia din fiecare þara. Acest indice este obiectul unor clauze in contractele de munca, valorile acestui indice influenþeaza politica fiscala ºi monetara din fiecare þara.

Indicele preþurilor consumatorilor realizeaza o sinteza intre modificarea de preþ dintre 2 perioade ale bunurilor finale ºi ale serviciilor. Pentru calcularea acestui indice este imposibil sa luam in considerare preþurile tuturor bunurilor ºi serviciilor. Este deci necesar sa construim un eºantion reprezentativ de bunuri ºi servicii, deasemenea sa construim un eºantion de familii de marime diferita pentru a observa structura consumului in diversitatea sa. Prin urmare indicele preþurilor consumatorilor exprima modificarea medie a preþurilor bunurilor de consum incluse in eºantion, cumparate de anumite categorii de familii.

Acest indice se calculeaza ca un indice de tip Laspeyres, luand in considerare structura consumului din perioada de baza. Se ia in considerare consumul din perioada de baza pentru a exprima evoluþia in medie a preþurilor, in condiþiile menþinerii standardelor de viaþa la nivelul perioadei de baza. Acest indice are avantaje ºi dezavantaje.

Principalul avantaj al adoptarii unui asemenea tip de indice de tip Laspeyres, il constituie uºurinþa cu care el se calculeaza. Aceasta uºurinþa provine din faptul ca exista o structura stabila a consumului la nivelul perioadei de baza ºi nu necesita decat inregistrarea bunurilor, preþurilor ºi tarifele de servicii.

Avand o baza fixa ºi ponderi constante, acest tip de indice faciliteaza comparabilitatea in timp a indicilor de preþuri. Calculat ca un indice de tip Laspeyres, acesta are ºi dezavantaje. Prin modalitatea sa de calcul acest indice nu þine seama de faptul ca populaþia se poate proteja impotriva creºterii preþurilor la unele produse prin inlocuirea acestor produse in consum cu alte produse asemanatoare, dar la care preþurile au inregistrat creºteri mai mici. Aceasta substituire a preþurilor in consum modifica structura consumului, modificare care nu poate fi surprinsa in indice intrucat acesta nu ia in considerare ponderile din perioada de baza.

Un alt dezavantaj este faptul ca el nu surprinde cat din creºterea consumului unor produse se datoreaza creºterii calitaþii acestora ºi cat se datoreaza creºterii inflaþiei.

Un alt dezavantaj este faptul ca acest indice nu exprima influenþa nivelului ºi modificarea preþurilor produselor noi intrate in consumul populaþiei. Pentru determinarea acestui indice de preþ este necesar sa se aiba in vedere natura bunurilor ºi serviciilor pentru care se iau in considerare preþurile categoriilor de populaþie pentru care se iau in considerare consumul de bunuri ºi servicii ºi natura preþurilor.

Pentru determinarea indicelui preþurilor consumatorilor este necesar sa se elaboreze un eºantion de bunuri ºi servicii, un eºantion al punctelor de vanzare unde se inregistreaza preþurile ºi un eºantion al datelor de inregistrare.

Eºantionul de bunuri ºi servicii trebuie sa fie structurat pe produse alimentare, nealimentare ºi servicii, iar apoi fiecare din aceste categorii sa fie imparþita pe subgrupe, iar acestea pe varietaþi. Aceasta inseamna ca vor fi inregistrate preþurile acelor varietaþi de producþie stabilite de anchetatori sau acele varietaþi cu care se aprovizioneaza in mod ritmic unitaþile comerciale.

Un alt eºantion, acela al punctelor de vanzare este elaborat in 2 etape. In prima etapa se realizeaza un eºantion al localitaþilor in care urmeaza sa se inregistreze preþurile ºi consumatorii, iar in a doua etapa, in cadrul fiecarei

localitaþi intrate in eºantion se realizeaza un eºantion al punctelor de vanzare. La

aceste puncte de vanzare evoluþia preþurilor este urmarita lunar sau la perioade mai mari pentru produsele ale caror preþuri cunosc o evoluþie lenta, saptamanal ºi chiar zilnic pentru produsele ale caror preþuri se modifica rapid, pentru produsele sezoniere.

Indicele preþurilor consumatorilor se realizeaza pe categorii de produse alimentare, nealimentare ºi servicii, dar ºi pe categorii de familii. Eºantionul familiilor pentru care se calculeaza acest indice este structurat in funcþie de marimea familiei, de statutul social al familiei, de veniturile familiilor incluse in eºantion.

Indicele preþurilor consumatorilor are o larga utilizare. Utilizarea acestuia poate fi imparþita in:

-o utilizare conjuncturala pentru studii de piaþa, pentru diferite marfuri

-o utilizare contabila pentru trecerea de la indicatori nominali la indicatori reali

-o utilizare sociala.

Utilizarea sociala a acestui indice provine din faptul ca acesta este in mod explicit intrebuinþat in negocierile sociale privind nivelul salariilor, privind indexarea salariilor, a pensiilor, etc.

Se utilizeaza aceste indexari ale salariilor cu ajutorul indicelui de preþ, ca garanþii pentru menþinerea puterii de cumparare a salariului, respectiv a salariului real ºi a veniturilor reale. Salariul real reprezinta puterea de cumparare a salariului nominal. Aceasta inseamna ca:

, , -indicele puterii de cumparare a banilor

FS-fond de salarii

O creºtere a nivelului de trai presupune: > , -productivitatea medie

, -venit real , -venit nominal

Venitul real se determina pe ansamblu, dar poate fi determinat pe o familie sau pe un membru de familie.

Modelarea ºi simularea sistemului macroeconomic

 

1.Noþiunea de model ºi modelare. Conceperea ºi proiectarea modelelor.

Modelarea este una din metodele pe care ºtiinþa contemporana le utilizeaza

pentru studierea manifestarii diferitelor procese ºi fenomene macroeconomice.

Termenul de model este definit in literatura sub diferite forme: i se atribuie sensuri abstracte, iar alteori foarte concrete, foarte particulare.

Un model reprezinta o evidenþiere abstracta ºi simplificata a unui anumit proces economic. Orice model este o descriere simplificata ºi idealizata a manifestarii fenomenelor din realitate.

Modelele economice in general sunt elaborate intrucat permite inþelegerea manifestarilor fenomenelor, a comportamentului unui sistem economic, permite elaborarea unor variante de alocare a resurselor in condiþiile in care apar modificari rapide, uneori neprevazute in comportamentul sistemului, permite evaluarea efectelor unor decizii cu privire la modificarea intrarilor in sistem.

In literatura ºi in viaþa de toate zilele se intalnesc o multitudine de modele care pot fi clasificate dupa diferite criterii:

a.Dupa natura elementelor care alcatuiesc modelele deosebim:

-modele fizice

-modele abstracte in care variabilele descriu anumite entitaþi, iar legaturile dintre acestea sunt descrise cu ajutorul funcþiilor matematice

-modele hibride care sunt combinaþii intre cele fizice ºi cele abstracte.

b.Dupa metoda utilizarii in modelare:

-modele analogice (utilizeaza un set de proprietaþi fizice de aceeaºi natura pentru a reprezenta alte proprietaþi fizice de alta natura)

-modele simbolice cum sunt modelele matematice. La aceste modele atributele fizice ale sistemului sunt reprezentate prin variabile, iar comportamentul sistemului prin ecuaþii, inecuaþii, funcþii matematice.

c.Dupa sfera de reflectare a modelelor intalnim modele macroeconomice ºi micromodele (modele microeconomice).

d.Dupa modul in care modelele iau in considerare variabila timp, exista:

-modele pe termen lung

-modele pe termen scurt

-modele pe termen mediu

-modele anuale.

Modelele mai pot fi clasificate dupa natura variabilelor conþinute, dupa modalitatea in care ele sunt constituite.

Indiferent de natura modelului utilizat in studierea fenomenului economic, pentru elaborarea acestuia trebuie sa se þina seama de urmatoarele:

-sa se formuleze scopul modelarii

-sa se precizeze ipotezele care stau la baza modelului, ipoteze care trebuiesc insa testate

-trebuiesc precizate variabilele modelului, atat cele de intrare, cat ºi cele de ieºire

-trebuie precizata funcþia care exprima legatura dintre variabilele modelului

-trebuie determinaþi parametrii modelului ºi verificare semnificaþiilor acestora

-trebuie stimulata funcþionarea modelului pe baza unor date primare culese in mod special

-trebuie implementate modelele in practica economica de zi cu zi.

In studiul fenomenelor ºi proceselor care se manifesta la nivel macroeconomic se utilizeaza in mod frecvent modele unisectoriale ºi modele multisectoriale.

2.Modele macroeconomice unisectoriale

Prin modele unisectoriale se inþelege acele modele care iºi propun sa descrie un singur sector de activitate sau o singura ramura. Modelele unisectoriale sunt modele care exprima legatura dintre ieºirile din sectorul de activitate ºi intrarile respectiv rezultatele sectorului respectiv.

Exista modele unisectoriale care studiaza producþia, cererea sau oferta. Cele mai utilizate modele unisectoriale in analiza macroeconomica sunt:

a.modele de tip funcþie de producþie.

Este cunoscut faptul ca intensitatea legaturilor dintre factorii de producþie ºi rezultatele producþiei reprezinta o problema fundamentala pentru fundamentarea deciziei productive.

Factorii de producþie sunt natura, munca ºi capitalul ºi sunt luate in considerare atat sub forma fizica, cat ºi valorica.

Rezultatul producþiei la nivelul economiei naþionale poate fi PIB, PIN, PNN, etc. Prin urmare un model de tip funcþie de producþie este de forma:

y=f(L,K) y-rezultatul producþiei

L,K-variabile factoriale exogene

L-consumul de munca

K-capitalul utilizat

f-funcþia de producþie care exprima modalitaþi de combinare a factorilor pentru obþinerea rezultatului y.

O posibila forma a funcþiei este y=aL+bK (este o funcþie de producþie liniara

Constatam ca prezinta mai multe neajunsuri:

a.Factorii L ºi K sunt trataþi global, neexistand posibilitatea diferenþierii pe grade de calificare, vechime, nivele de tehnicitate.

b.Observam ca daca a=0 (sau b=0)=> y=bK (sau y=aL)=>inseamna ca un rezultat, o anumita producþie se poate obþine numai cu forþa de munca sau numai cu capital, ceea ce este absurd. Intre forþa de munca ºi capital pot sa existe anumite substituiri ca urmare a progresului tehnic. Acest proces real nu este reflectat de modelul prezentat anterior.

Parametrii a ºi b pot fi determinaþi prin metoda celor mai mici patrate, intrucat modelul prezentat nu este altceva decat un model de regresie bifactorial.

Combinarea factorilor de producþie pentru obþinerea unui anumit rezultat poate fi insa exprimata printr-o funcþie de forma:

(este funcþia Coob-Douglas); A, - sunt coeficienþii funcþiei

y, L, K - sunt variabile

-o variabila aleatoare care exprima masura in care influenþeaza rezultatul producþiei toþi ceilalþi factori in afara de L ºi K

Acest model este mai realist decat cel anterior, datorita faptului ca absenþa unui factor conduce la inexistenþa producþiei.

Estimarea parametrilor , se realizeaza prin metoda celor mai mici patrate, metoda care se aplica dupa ce funcþia a fost liniarizata prin logaritmare, dupa ce se aduce la o forma de tipul: lg y = lg A + lg L + lg K + lg

Forma generala a acestei funcþii de producþie exista atunci cand

Forma clasica a funcþiei este cand

Coeficienþii ºi in aceasta situaþie din punct de vedere economic sunt elasticitaþi ale factorilor de producþie luaþi in considerare. Cu alte cuvinte, daca forþa de munca creºte cu 1%, valoarea producþiei trebuie sa sporeasca cu %. In cazul in care capitalul creşte cu 1%, valoarea producþiei trebuie sa sporeasca cu %. Elasticitaþile acestea ºi mai pot fi deduse ºi astfel: d (derivata)

ºi

(relaþii care exprima elasticitatea producþiei in funcþie de K ºi L)

Dupa