- Va inspaimanta ideea de a calatori cu avionul'? j7k8ko
- Va este frica de batranete?
- Sau de saracie?
- Sau de boli?
- Sau de somaj?
- Va este teama sa luati decizii?
- Sa va aparati drepturile?
- Aveti alte spaime specifice?
- Sau le aveti pe toate?

Dar ce este exact frica? Este ceva la care suntem obligati sa ne supunem? Este ceva de care trebuie sa scapam cu orice pret sau este ceva ce putem folosi in avantajul nostru?

Am scris cu ceva timp in urma in paginile acestei reviste ca in drumul spre succes intalnim de fapt numai doua obstacole reale: frica si lenea. Dar cum lenea nu este altceva decat teama de a ne pune la treaba, devine evident faptul ca frica, sub toate formele ei, este unicul adevarat dusman al visurilor noastre de succes. Va propun sa incercam a cunoaste ceva in plus despre acest inamic, pentru a vedea daca nu este cumva posibil sa-i anihilam.
Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul de fata, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa, (de fapt aceasta este o parte esentiala a problemei: e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie). Sa facem o mica analiza pentru a incerca sa ne clarificam ideile.

In primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei nivele, trei "paliere" ale fricii.

La primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica; frica de a vorbi in public, frica de boli sau de accidente, frica de a fi agresat etc. Fiecare dintre noi are temeri specifice, care sunt de obicei legate de experienta personala. Daca le vom analiza cu rabdare vom constata insa ca in ciuda varietatii lor, aceste temeri pot fi clasificate in cateva "categorii" mai importante.

Astfel ajungem la temerile de nivelul doi care, despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin legate de o anumita stare sufleteasca. La acest nivel "locuiesc' printre altele: frica refuzului, falimentului, dezaprobarii singuratatii, s.a.m.d.
Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne intalnim cotidian. Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata.

Varful „piramidei" fricii, frica de „nivelul III" este, oricat de ciudat ni s-ar parea, reprezentat de o unica angoasa: teama ca nu vom reusi - frica de esec, de a nu face fata.
Sunteti surprinsi? Reflectati cu atentie si o sa descoperiti ca la baza fiecarei temeri se afla convingerea ca nu vom fi in stare sa infruntam ceea ce realitatea ne pune in fata.

Cu alte cuvinte, frica nu exista „in sine" ci numai in legatura cu o anumita situatie. In plus, nu se raporteaza la momentul prezent ci numai la viitor (viitor in sens de 10 minute sau de 10 ani, nu conteaza). Cand ceva de care ne era teama se intampla intr-adevar noi nu ne mai luptam cu teama ci chiar cu problema pe care trebuie sa o rezolvam, ceea ce este cu totul altceva.
Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa facem fata.
Sa intram putin in amanunte:

- frica de somaj se bazeaza pe imaginea mentala conform careia daca mi-as pierde servciul nu as fi in stare sa infrunt situatia;

- frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca as fi bolnav nu as sti cum sa ma descurc;

- frica de singuratate se bazeaza pe imaginea conform careia daca as ramane singur nu as sti ce sa fac.

Merita deci sa ne intrebam: daca am sti cum pot fi infruntate aceste probleme, de ce ne-ar mai fi frica? Raspunsul este evident: de nimic.
Prin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care inca nu suntem confruntati. Sa incercam in continuare sa descoperim si alte laturi ale acestui adevar.

In primul rand trebuie sa evitam caderea in echivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un sistem prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna.
Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia, trebuie sa admitem cateva principii:

Atat timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta.
Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care deja le cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la „moarte" intelectuala si spirituala. Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv devine parte a experientei noastre, frica specifica va disparea.

Aceasta ne conduce catre un al doilea principiu.
Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii. Aceasta este calea prin care ne putem asigura dezvoltarea personala. Orice om pe care il invidiati pentru curajul, v-ar putea confirma faptul ca s-a confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand.

Astfel ajungem la cel de-al treilea principiu.
A infrunta o situatie de care ne este teama este mult mai putin inspaimantator decat a trai cu o frica ascunsa care ne poate „dinamita" increderea in propriile noastre forte. Cu cat limitam mai mult existenta noastra pentru a „evita temerile" cu atat mai mult scade respectul fata de propria persoana. Este vorba de exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip.
Ironia sortii consta in faptul ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui stres, unui consum nervos mult mai mare decat cel pe care I-ar pretinde actiunea concreta...

Concluzie
Acum cateva saptamani am gasit pe Internet o stire care mi-a atras atentia: intr-o suburbie a Los Angeles-ului exista un club de persoane bolnave de SIDA care constientizand ca sunt de fapt condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedica unor activitati pe care "inainte" nu ar fi indraznit niciodata sa le desfasoare: parasutisrn, alpinism, curse auto, etc.
Aceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca, in fond, fiecare dintre noi (fie ca ne place sau nu gandul acesta), suntem „condamnati la moarte". Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant faptul ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a trai o viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat.
Mi-a venit in minte un vechi sfat al samurailor: „Atunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei muri"

Ce am vrut sa spun de fapt in aceste randuri? Frica este, pana la un punct, un sentiment sanatos care ne determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre, dar se poate transforma foarte usor intr-o capcana care ne va limita existenta impiedicandu-ne inaintarea catre obiectivele vizate si consumandu-ne inutil energia intr-o „lupta cu fantasmele".

Daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla.
Un vechi proverb spune: „Nu-i da, Doamne, romanului cate poate sa indure!" Cred ca aceste cuvinte pot fi interpretate si altfel decat intr-o cheie fatalista.
Ce-ar fi ca din cand in cand sa ne punem intrebarea: ce castig daca in loc de a o infrunta aleg sa imi „conserv" frica?
Raspunsul ii puteti afla ACTIONAND!

Consultanti sau vanzatori?

Chiar si cei care pot fi definiti in mod clar drept vanzatori, adeseori, cand se prezinta clientilor, evita sa se prezinte ca atare, in mod deschis.

Toti vanzatorii, chiar si cei mai experimentati, sunt cuprinsi de panica cand se ajunge la incheierea tratativelor, fiindu-le teama nu de a primi un refuz la oferta lor, ci de a influenta in mod negativ viitoarele decizii ale clientului, cu toate ca se stie ca in faza finala este de datoria vanzatorului sa acorde consultanta clientului, stimulandu-i consensul.
Astfel de prejudecati il urmaresc pe vanzator pe tot parcursul carierei sale profesionale si isi au, de foarte multe ori, originea in afisarea unei atitudini negative din partea celor apropiati, mai ales a rudelor, atunci cand afla decizia de a se dedica unei astfel de activitati.
Prima problema se naste astfel in interiorul propriei familii cand cineva se decide sa se dedice unei astfel de activitati, nu pentru ca rudele ar cunoaste aspectele negative ale acestei profesii, ci pentru ca o suprapun termenului explicit de vanzator.
Observam, astfel, ca prima bariera la nivel personal sunt criticile propriei familii, critici care demoralizeaza pe viitorul vanzator.

Prejudecatile stau adesea la baza deciziei de a continua practicarea meseriei de vanzator. Vanzatorul are, de la bun inceput, prejudecati nemotivate in legatura cu propria meserie si, aunci cand se gaseste in raport direct cu ceilalti, fiind atat de plin de atitudini negative si de prejudcati, crede ca percepe o atitudine negativa din partea clientului in ceea ce il priveste.

Pentru a desfusura aceasta activitate, o persoana trebuie sa fie dotata de o energie interioara care sa emane din fiinta sa si sa le inspire celorlalti o atitudine pozitiva.

Firmele prefera in astfel de pozitii persoane automotivate, serioase, care nu trebuiesc urmarite continuu, care sa stie care le sunt indatoririle.

Mai inainte am precizat ca figura vanzatorului joaca un rol din ce in ce mai important pe piata actuala, in ciuda faptului ca marea majoritatea persoanelor nu accepta pe deplin aceasta profesie, dar poate nu toti stiu ca cei mai importanti oameni de afaceri italieni au fost la inceput vanzatori.

Calitatile necesare pe care o persoana trebuie sa le aiba pentru a putea aspira la meseria de vanzator nu sunt intotdeauna percepute de la inceput, dar trebuiesc descoperite si dezvoltate.

Candidatii care se prezinta la un interviu pentru a obtine un post de vanzator sunt, de obicei, cuprinsi de nesiguranta in legatura cu capacitatea de a invata tehnicile de a deveni vanzatori-consultanti.

Adeseori, trebuie plecat de la zero, inceped cu o munca pe care multi proaspeti absolventi de facultate ar considera-o degradanta, ca de exemplu, cea de ospatar sau de animator intr-un sat, dat fiind faptul in aceste meserii se intra in contact cu publicul, se invata modalitatile de a face fata la situatiile dificile ivite, gasind solutiile cele mai bune pentru a le depasi.

Idealul ar fi ca, o data terminate studiile, absolventul sa plece in strainatate, unde poate invata la fata locului o limba straina; aceasta este modalitatea optima de a intra in contact cu o lume deosebita de cea in care persoana a trait pana la momentul respectiv, de a invata, astfel, sa-si depaseasca timiditatea si sa comunice degajat cu ceilalti intr-o limba straina.

Daca in ciuda experientei dvs. nu reusiti sa intrati in fascinanta lume a vanzarilor, exista intotdeauna posibilitatea ca intr-o zi sa gasiti un post fix si cu perspective in acest domeniu.

Cunostintele specifice

Cunostinta este o forta productiva valida doar daca este inserita intr-un plan de actiune precis, cu un scop bine definit.

Pentru a-l cita pe Napoleon Hill: "Inainte de a fi siguri de capcitatile voastre de a va satisface dorintele, aveti nevoie de o cunoastere foarte aprofundata a capacitatii de insusire a cunostintelor."

Exista doua tipuri de cunostinta: una generala si alta specifica.

Cunostinta generala, indiferent de ce tip, nu este de mare folos pentru atingerea scopului, pana cand nu este organizata si directionata in mod inteligent, cu ajutorul planurilor de actiune care vizeaza scopul insusi.

Multe persoane,ignorand acest principiu, cred, in mod eronat, ca "a cunoaste inseamna a detine forta", dar acest lucru nu este adevarat, caci cunoasterea nu este o forta decat in mod potential si devine cu adevarat o forta doar cand si daca este organizata in programe foarte clare de actiune si daca este indreptata catre un scop bine precizat.
Inainte ca voi sa fiti siguri de capacitatea voastra de a transforma dorinta in echivalentul sau fizic, trebuie sa aveti cunostintele specifice sau tehnice care va sunt necesare pentru a obtine ccea ce va doriti.

Adesea, unii au complexe de inferioritate, care deriva din lipsa anumitor cunostinte. Nu trebuie insa sa uitam ca aceste cunostinte pot fi dobandite din diferite surse.

Cele mai importante dintre acestea sunt:
-propria experienta si cultura;
-experienta si cultura care se obtin prin concursul altora;
-scoli si universitati;
-biblioteci publice, publicatii periodice de specialitate;
-cursuri specializate de formere profesionala si de dezvoltare personala.
Toate acestea, bineinteles, in cazul in care scopul vostru implica cunostinte de specialitate.

Cand au fost obtinute aceste cunostinte, ele trebuiesc organizate si puse in practica in slujba scopului prestabilit, folosind si planuri pratice.

Cunostintele in sine nu au nici o valoare, daca nu se folosesc in directia unui scop bine determinat.

Daca continuati sa va insusiti cunostinte, veti obtine, bineinteles, beneficii din ce in ce mai mari; persoanele de succes nu inceteaza niciodata sa dobandeasca noi cunostinte, in domeniul lor de activitate, iar cei care nu au succes cred ca timpul de invatare se termina odata cu incheierea scolii; adevarul este ca scoala ne ofera doar sistemul de invatare, de insusire a cunostintelor practice.

Cuvantul de ordine este, deci, specializare.

Decizia

Sau controlul amanarii, ca simptom a fricilor fundamentale.

Un studiu aprofundat efectuat pe un numar mai mare de 25.000 de persoane, barbati si femei care au inregistrat insuccese, a relevat faptul ca lipsa de decizie era aproape intotdeauna in capul listei celor 30 de cauze principale ale esecului.
Aceasta nu este doar o afirmatie pur teoretica, este un fapt dovedit stiintific.

Sa nu fiti dintre aceia care amana mereu
Amanare, opusul deciziei, este un dusman comun al tuturor oamenilor care trebuie infrant.

Studiul efectuat asupra catorva sute de oameni, care acumulasera un numar mai mare de reusite, a relevat faptul ca fiecare dintre aceste persoane obisnuia sa ia foarte repede o decizie, decizie pe care o schimba foarte greu, daca o mai schimba vreodata.

Toate persoanele, fara exceptie, care nu reusesc sa inregistreze succese, obisnuiesc sa ia foarte greu o decizie, daca o iau vreodata, dar o schimba foarte repede.
Un obiectiv bine definit permite luarea unor decizii destul de usor si intr-un timp destul de scurt.

Napoleon Hill citeaza multe exemple in acest sens, printre care si cel al lui Henry Ford.

Una dintre calitatile sale cele mai mari era obisnuinta de a ajunge la decizii rapide si de a le schimba foarte greu.
Aceata calitate era asa de pronuntata la domnul Ford, incat i-a adus faima de om incapatanat. Aceasta calitate a fost cea care i-a sugerat sa continue sa fabrice faimosul sau model "T", considerat a fi masina cea mai urata din lume, dar cea mai practica din acea perioada, chiar si cand toti consilierii sai si chiar unii dintre clienti ii solicitau schimbarea acestui model.
Poate a intarziat un pic in a efectua schimbarea, dar pe de alta parte fermitatea deciziei sale i-a adus un noroc enorm, chiar inainte de efectuarea schimbarii.

Cand luati o decizie, mentineti-o!

Sfaturi despre cum sa va formati opiniile

Majoritatea persoanelor care nu isi ating tintele propuse, in general, sunt usor influentate de parerile celorlalti; lasa ca ziarele si barfele vecinilor sa gandeasca in locul lor.

Opiniile sunt marfa cea mai bine vanduta si cea mai cautata din lume: fiecare are o infinitate de opinii si este gata sa le daruiasca oricui este dispus sa le accepte.
Daca sunteti influentati de opiniile celorlalti cand luati decizii, nu veti mai avea niciodata succes si nu veti reusi sa faceti ca dorintele voastre sa devina realitate.

A te lasa influentat de opiniile celorlalti, inseamna a nu avea dorinte proprii.
Mentineti-va opiniile cand incepeti sa puneti in practica acest principii, luand propriile voastre decizii si urmandu-le.

Nu aveti incredere in nimeni, iar daca alegeti sa va destainuiti cuiva, aveti grija pe cine alegeti: este important sa fie o persoana care sa fie complet de acord cu opiniile voastre, pentru ca, in caz contrar, ar putea sa va influenteze in sensul schimbarii opiniilor voastre.
Mii de persoane raman marcate de complexe de inferioritate deoarece o persoana bine intentionata, dar ignoranta, le-a distrus increderea in sine cu opiniile sale sau ridiculizandu-le.
Voi aveti o minte proprie, folositi-o pentru a lua decizii.

Daca aveti nevoie de informatii sau de fapte pentru a putea lua decizii, incercati sa obtineti aceste date fara a va face cunoscute intentiile; astfel, sansele voastre de a obtine date corecte si, prin urmare, relevante, cresc simtitor.
Fiti foarte atenti: in general, persoanele care au o cultura putin solida, de suprafata, tind sa faca tot posibilul sa dea impresia unei culturi vaste. Aceste sunt persoanele de care trebuie sa va feriti pentru ca aceste persoane, tocmai cu scopul de a face dovada culturii lor, incearca sa-si impuna opiniile asupre celorlalti.
Voi trebuie sa tineti ochii si urechile deschise , dar gura inchisa, daca doriti sa reusiti sa luati decizii prompte.

In general, cei care vorbesc mult, fac putin.
Daca vorbiti mai mult dacat ascultati, nu numai va privati de posibilitatea de a invata lucruri folositoare, dar va faceti cunoscute proiectele si intentiile in fata celorlalti, care vor gasi o satisfactie imensa in a va combate, de cele mai multe ori fie din invidie, fie din ignoranta.

Trebuie sa nu uitati, de asemenea, ca de cate ori vorbiti in prezenta unei persoane culte, instruite, permiteti acestei persoane sa va evalueze si, deci, sa va descopere carentele si slabiciunile.

Adevarata intelepciune este , de obicei, evidenta in spatele modestiei si tacerii.

Nu uitati nici faptul ca fiecare persoana cu care intrati in contact este, de foarte multe ori, in cautare de oportunitati: daca le vorbiti de proiectele vostre cu prea multa insufletire, nu trebuie sa va mirati cand auziti ca altcineva a atins scopul pe care voi vi l-ati propus ininte, punand in practica, inaintea voastra, planul despre care i-ati vorbit cu atata inflacarare.

Incercati ca una dintre primele voastre decizii sa fie aceea de a tace si de a observa.

Pentru a va fi mai usor sa tineti minte acest avertisment, v-ar putea ajuta daca ati scrie urmatoarea eprigama, cu litere de tipar si sa o afisati undeva unde sa o vedeti in ficare zi:

SPUNETI LUMII CEEA CE DORITI SA FACETI, DAR MAI INAINTE FACETI ACEL LUCRU: CEEA CE CONTEAZA NU SUNT VORBELE, CI FAPTELE.

"Leader-ii" in orice domeniu de activitate sunt persoane care iau decizii prompte.

Tocmai de accea devin "leaderi".
Lumea obisnuieste sa faca loc persoanelor ale caror actiuni si, mai ales, cuvinte demonstreaza ca stiu exact unde vor sa ajunga.

Indecizia este o obisnuinta care isi are originea in tinerete, aceasta obisnuinta devine, mai tarziu, permanenta pe parcursul trecerii de la un nivel de invatamant la altul, atunci cand elevul nu are un tel bine determinat.
Obisnuinta de a fi indecis il urmareste, apoi, pe student si in cariera pe care si-o alege, daca si-o alege el insusi!
In general, un astfel de tanar, odata terminata scoala, cauta un loc de munca oarecare si accepta primul post care i se ofera pentru ca daja indecizia a devenit, in acesta, obisnuinta.

90% dintre salariati se gasesc inca pe acelasi post pe care l-au acceptat in momentul angajarii, deoarece nu au luat decizia de a-si cauta ocupatia dorita sau de a-si alege angajatorul.

Luarea deciziilor precise cere intotdeauna curaj, cateodata chiar foarte mult curaj.
Persoana care ia o decizie ferma de a-si gasi un anumit loc de munca si de a determina, in mod implicit, viata sa-i ofere pretul cerut de el,nu-si risca viata luand acea decizie, dar cu siguranta isi risca libertatea economica atunci cand intarzie sa ia acea decizie sau atunci cand nu o ia niciodata.
Independenta financiara, bunastarea, pozitia dorita in societate nu sunt la indemana celor care amana sau refuza sa pretinda si sa programeze acest lucruri.

Profesia de vanzator

Profesia de vanzator nu este inca considerata de un mare segment al populatiei o adevarata profesie.
Insa, privind sectiunea de anunturi a ziarelor, ne dam imediat seama ca in marea majoritate a anuturilor economice, firmele cauta, in mod explicit, un vanzator pe care sa-l insereze in echipa sa; este, deci, cat se poate de clar ca viitorul economiei noastre se bazeaza pe aceasta profesie.

Din punct de vedere juridic, profilul vanzatorului este inca asimilat celuia al agentului, dar noi stim foarte bine ca termenul de "agent" limiteaza simtitor atributiile si mai ales caracteristicile unui vanzator, acesta din urma fiind mult mai operativ in economia actuala. Este usor de inteles de ce cand sunt definite profesiile de vanzator si de comerciant ambulant apar astfel de ambiguitati; acest fapt se datoreaza ignorarii diferentelor ce separa comerciantii ambulanti, de cei care se ocupa cu comertul en-detail sau de cei care se ocupa cu comertul in piete.

In consecinta, toate aceste tipuri, cu atributii specifice si precise, sunt asimilate de un singur tip, care adesea, face sa paleasca fascinanta profesie de vanzator.

Adeseori, se intampla ca firmele sa atraga atentia candidatilor cu termeni pentru a defini vanzatorii, termeni care, de foarte multe ori, sunt nepotriviti si tind sa sub-evalueze capacitatile unei astfel de profesii.
Nu trebuie sa uitam vreodata ca profesia de vanzator este o profesie strict dependenta de comunicare.

Meseria de vanzator are valori precise fara de care nu ar putea face fata la exigentele pietii. Acestea sunt:
-autostima;
-propriile idei indreptate spre viitor;
-recunoasterea personala in cadrul firmei;
-implcarea in propriile obiective.

Valorile descrise mai sus sunt inca rareori intalnite in profesia de vanzator si adeseori nu sunt suficiente pentru dezvoltarea capacitatilor sale, deoarece un bun vanzator trebuie neaparat sa cunoasca secretele comunicarii in cadrul altor profesii.
De exemplu, cunoasterea secretelor comunicarii intre avocati, in sensul dobandirii capacitatii de a comunica cu o eficacitate indreptata spre indepartarea imediata a dubiilor, a invatarii proprietatilor limbajului specific si, mai ales, a dobandirii artei de a fi convingator.
Este, de asemenea, necesara cunoastrea secretelor comunicarii in cazul psihologilor, care consta intr-o sensibilitate deosebita care ii permite sa patrunda in interiorul sufletului uman si sa intuiasca valorile acestuia.
In fine, este necesara cunoasterea secretelor comunicarii diplomatice, deoarece diplomatul este figura celui care trateaza cu ceilalti folosind foarte mult tact sau a celui care, cu foarte multa grija, isi incheie intotdeauna negocierile.

Rapotul dintre PNL si vanzare

PNL sau programarea nurolingvistica s-a nascut la sfarsitul anilor '70 in America, bazele acestei noi stiinte fiind puse de Richard Bandler si John Grinder.

Cum a aparut PNL? Cei doi oameni de stiinta , dorind sa descopere si sa inteleaga comportamentul individului in fata unui interlocutor, au desfasurat un studiu, avand ca subiecti un grup de avocati de renume si de vanzatori, la care au studiat capacitatea de a comunica si de a se adapta celorlalti.

Este important de inteles si de aprofundat PNL, deoarece, in ziua de azi, suntem incadrati in niste scheme predeterminate care, adeseori, pot sa induca individul la o lipsa de siguranta.

Studiul PNL se potriveste perfect profesiei de vanzator, deoarece il ajuta pe vanzator sa iasa din "carapacea" sa.
Vanzatorul, adesea absorbit de activitatile cotidiene, are mereu acelasi comportament, uitand de faptul ca persoanele cu care intra in contact sunt diferite una de cealalta.
PNL consta in totalitatea tuturor acelor segmente, precum observarea si comunicarea cu lumea inconjuratoare.

Programarea neurolingvistica va ajuta sa deveniti persoana care ati fi dorit intotdeauna sa fiti.

PNL a ajuns in Italia la inceputul anilor '80 si a dezvoltat modele si interventii folosite in firme, in scoli, in centrele de formare.
In Italia, printre scolile cele mai renumite se numara NLPSA, un institut care se ocupa cu dezvoltarea potentialelor resurse ale firmei si ale colaboratorilor sai.
NLPSA se ocupa si de definirea obiectivului dorit si de asitenta necesara pentru a-l atinge intr-o perioada scurta de timp, facand recurs la metodologiile didactice inovatoare, stimulante si destinate succesului pentru a promova evolutia si schimbarile in organizatii, in functie de modalitatile cu adevarat functionale.

Initiativa trebuie sa fie una dintre caracteristicile de baza ale persoanelor care lucreaza intr-o firma. Aceste persoane trebuie sa fie in stare sa creeze o atmosfera destinsa in colectivul din care fac parte.
NLPSA va ajuta sa dobanditi caracteristicile personale si profesionale necesare pentru a va afirma .
Cerintele fundamentale sunt, de exemplu:
- a comunica pentru a obtine consensul;
- organizarea timpului;
- infruntarea stesului;
- motivarea si automotivarea;
- organizarea si planificarea;
- a lucra, avand in vedere obiectivele;
- a infrunta situatiile cu o atitudine pozitiva.

Sa ne cunoastem pe noi insine

Am explicat mai inainte cat de important este raportul intre PNL si profesia de vanzator.
Dar in primul rand trebuie sa ne amintim ca, inainte de a-i cunoaste pe ceilalti, trebuie sa ne cunostem pe noi insine.

Omul de stiinta Berne, cu ajutorul analizei tranzitionale, a descoperit ca in fiecare individ exista trei eu-uri: cel al copilului, cel al parintelui si cel al adultului.

In cazul analizei tranzitionale se folosesc metode simple si eficace; studiind comportamentul oricarei persoane se poate observa cum aceasta se poate schimba in functie de starea emotionala in care aceasta se afla.

Sa luam ca exemplu un vanzator de succes: acesta va fi un adult cand va vorbi cu un client, va deveni parinte cand va da sfaturi si se va transforma intr-un copil atunci cand va face vreo afirmatie spirituala.
Trebuie luat in considerare faptul ca aceste trei faze nu sunt independnte, ci sunt strans corelate intre ele, avand toate trei aceiasi importanta.

Eu-ul copil se identifica cu sentimentele de afectiune si cu sentimentele care sa nasc atunci cand un copil castiga bunavointa cuiva, cu spontaneitatea manifestarii propriilor sentimente.

Eu-ul parinte intra in scena atunci cand ascultam cu rabdare pe ceilalti si cand devenim consilierii acestora, oferindu-le sfaturi.

Eu-ul adult participa in mod activ la ceea ce il inconjoara, studiaza si analizeaza faptele concrete si incearca sa traga concluzii din acestea. Putem sa recunoastem aceste trei faze atat in noi insine, cat si in ceilalti, doar studiind comportamentul, comunicarea si gestualitatea.

Aceste tranzitii pot fi de trei feluri, cel care intereseaza in mod deosebit pe vanzator fiind tranzitia paralela, unde dialogul intre doi adulti se desfasoara de la egal la egal.

Alibi

Folositi un alibi

Persoanele care nu reusesc sa aiba succes au toate aceasi trasatura: cunosc toate caile care duc la nereusita si folosesc toate alibiurile posibile pentru a-si explica insuccesele.
Unele dintre aceste alibiuri sunt chiar inteligente, dar putine sunt justificabile.
O analiza a caracterului persoanelor a permis intocmirea unei liste a celor mai comune alibiuri care sunt folosite.
In timp ce cititi aceasta lista, examinati-va cu atentie si incercati sa recunosteti alibiurile pe care si dvs. la folositi si de cate ori le folositi.

1. Daca nu as avea sotie/sot sau familie...
2. Daca as avea o pozitie buna...
3. Daca as avea sau as putea avea bani...
4. Daca as avea un titlu de studiu...
5. Daca as putea gasi de lucru...
6. Daca as fi sanatos...
7. Daca as avea mai mult timp...
8. Daca ceilalti m-ar intelege...
9. Daca circumstantele ar fi altele sau ar fi mai bune...
10.Daca ceilalti m-ar intelege mai mult...
11.Daca as putea lua viata de la inceput...
12.Daca nu mi-ar fi frica...
13.Daca mi-ar fi data o sansa...
14.Daca nu s-ar intampla ceva care sa ma opreasca...
15.Daca as fi un pic mai tanar...
16.Daca as putea face numai ceea ce vreau...
17.Daca m-as fi nascut bogat...
18.Daca as fi cunoscut sau daca as putea sa intalnesc persoana potrivita...
19.Daca as fi avut talentul si personalitatea calorlalti...
20.Daca as fi profitat de ocaziile din trecut...
21.Daca lumea nu m-ar enerva...
22.Daca nu ar trebui sa tin o casa si sa am grija de copii...
23.Daca as putea sa fac niste economii...
24.Daca seful m-ar aprecia...
25.Daca as avea pe cineva care sa ma ajute...
26.Daca familia m-ar intelege...
27.Daca as trai intr-un alt loc, unde sa am ocazii mai mari...
28.Daca as putea sa plec...
29.Daca as fi liber...
30.Daca nu as fi asa de gras (sau slab, sau scund...)...
31.Daca mi-ar fi recunoscute capacitatile...
32.Daca as putea sa primesc imprumuturi sau finantari...
33.Daca nu as fi dat gras...
34.Daca as sti cum...
35.Daca nu mi s-ar opune toti...
36.Daca nu as avea atatea probleme...
37.Daca m-as fi casatorit sau m-as putea casatori cu persoana potrivita...
38.Daca lumea nu ar fi asa obtuza...
39.Daca familia mea nu ar fi asa de extravaganta...
40.Daca as fi sigur de mine insumi...
41.Daca nu as avea ghinion...
42.Daca ceea ce trebuie sa se intample, se intampla...
43.Daca nu as avea o munca atat de grea...
44.Daca nu mi-as fi pierdut banii...
45.Daca nu as avea vecini atat de diferiti de mine...
46.Daca as fi avut un alt trecut...
47.Daca ceilalti m-ar asculta din cand in cand...

Daca... acesta este cel mai important cuvant dintre toate.

Daca as avea curajul sa ma privesc asa cum sunt in realitate as descoperi ceea ce nu merge si as putea cu siguranta sa corectez acest lucru

Mai mult, as avea posibilitatea sa invat din propriile mele graseli si din experienta celorlalti, deoarece stiu ca pot si ca trebuie sa imbunatatesc ceva in mine.
Daca mi-as fi petrecut mai mult timp pentru a-mi analiza punctele slabe si mai mult timp pentru a-mi crea alibiuri, as fi devenit cu siguranta persoana care as fi vrut sa fiu.

Construirea de alibiuri cu ajutorul carora sa fie explicata orice nereusita, este o obisnuinta universala, veche de cand lumea si fatala pentru succes.

Cercetarea

Sunt sigur ca fiecare dintre noi si-a cautat si guranta , fericirea si modalitatea de a sa realiza in aceasta lume, dar cred ca marea majoritate a cautat aceste lucruri in locurile nepotrivite.

Multi s-au dedicat studiului si rezultatul a constat in dezvoltarea exagerata a idealismului, altii au imbratisat materialismul, pentru a descoperi in abundenta sa, nimic altceva decat o arida inutilitate.

Abandonandu-se pe sine, multi s-au lasat prada distugerii individuale doar pentru a avea o existenta lipsita de sens, altii si-au pus intreaga exitenta in slujba unor alti indivizi sau a unor institutii pentru a descoperi , in final, ca au devenit zale ale unui lant al sclaviei.

Unde isi poate gasi o persoana locul propice pentru a trai?

Din aceasta cautare s-a nascut complexa istorie a rasei umane.

Mii de persoane traiesc astazi in umbra insatisfactiei.
Ce ii determina, oare, pe tinerii ajunsi in pragul maririi sa intoarca spatele viitorului si sa se intoarca spre abisul "nerealizarii"?
Unul dintre posibilele raspunsuri este: "Frica", frica de semeni si frica de ziua de maine.
Substanta fricii este ignoranta.

In ciuda instructiei care i se ofera si in ciuda mediului sofisticat in care traieste, omul traieste inca sub imperiul ignorantei si al fricii; simplificand, putem afirma ca, prin cunoastere, ne putem domina frica.

In absenta cunoasterii, frica este suverana absoluta.
Iata cateva concluzii care pot fi trase din aceasta afirmatie:
-Cunoasterea elimina frica.
-Daca exista cunoastere, nu ne trebuie decat foarte putin curaj.
-Daca lipseste cunoasterea, este nevoie de foarte mult curaj.

Omul are capacitatea de a receptiona cunosterea, tot asa cum poate recptiona frica.
Frica nu cere nici un efort, cunoastere, in schimb, da.
Consecinta evidenta este aceea ca pretul care trebuie platit pentru librtate interioara consta in efortul necesar pentru a-si insusi cunoasterea, dar pentru a face acst lucru, trebuie depasita lenea mentala.

Omul este dotat cu un corp si cu o minte.
Asa cum corpul are nevoie de alimentatie si de exercitii fizice, tot asa mintea cere mult exercitiu , pentru ca in realitate nu se obtine nici un rezultat fara o implicare constanta; totul in viata are un pret.

Construirea destinului

Se spune ca marele general japonez Noburanga, a decis intr-o zi sa atace dusmanul, care era de 10 ori mai numeros.
El era sigur ca va invinge, dar soldatii sai aveau multe indoieli. Astfel, in drum spre campul de bataie, generalul a decis sa-si opreasca trupele in fata unei manastiri pentru a se ruga pentru victorie.
La sfarsitul rugaciunii, el le spuse soldatilor sai:"Acum voi da cu banul si, daca va iesi cap, vom castiga. Destinul ni se va arata."

Apoi a dat cu banul si a iesit cap.

Soldatii au devenit atat de siguri de victorie, incat asteptau doar sa se masoare cu dusmanul si astfel au invins cu usurinta.

Cand s-a incheiat batalia, locotenentul lui Nobunanga i-a spus acestuia surazand: "Nimeni nu poate schimba destinul!"
Nobunanga i-a raspuns: "E adevarat...", aratandu-i moneda care avea doua capete.

Credinta sau increderea

A fost scris: "credinta este acea stare de spirit care poate fi indusa sau creata in urma indicatiilor sau instructiunilor repetate catre subconstient, avand ca punct de plecare experienta sintetica".
Prin experienta sintetica se intelege o sugestie exercitata de voi insiva, precum o biografie cere este scrisa direct de protagonist.
Construindu-va, in mod repetat, o imagine mentala despre voi insiva, ca si cum v-ati fi realizat deja visul, veti obtine Credinta care va este necesara, deoarece Credinta este viata pentru realizari.

Gigantii istoriei au recunoscut Credinta

Pascal a spus: "Credinta afirma multe lucruri in fata carora simturile tac, dar nu afirma nimic din ceea ce ea afirma, simturile nu neaga; este superioara lor, dar nu le este contrara."
Goethe a spus: "Epocile credintei sunt epocile fecunditatii, dar sunt in acelasi timp si epocile lipsei de credulitate, oricat de luminoase ar fi, nu vor produce nici un bun trainic".
Si cum a spus Schlegel: "In viata, toate marile realizari incep si fac primul pas cu Credinta".

Aveti incredere ca veti reusi ceea ce v-ati propus.

Stimulul increderii

Increderea este unul dintre stimulii fundamentali pentru mintea noastra, deoarece ea ii transmite acele vibratii, acele impulsuri care sunt necesare pentru ca ideea creata de noi sa fie perceputa in mod valid si activ.
Pentru a permite mintii noastre sa actioneze in mod valid este deci necesar ca dorintele sa fie isotite de credinta.

Cum sa va dezvoltati increderea

Iata acum o norma care va va face sa apreciati importanta pe care o are principiul autosugestiei in a transforma dorinta in echivalentul ei fizic.
Increderea este o stare mentala pe care o puteti comanda, deoarece este o stare mentala care se dezvolta in mod voluntar, prin aplicarea Principiilor Dinsmicii Mentale.
Repetarea indicatiilor si ordinelor catre mintea voastra este singura metoda cunoscuta pentru a dezolta in mod voluntar increderea.
Poate sensul poate deveni mai clar cu ajutorul explicarii motivului pentru care unii oameni pot deveni criminali.

Conform teoriei unui cunoscut criminalist, cand oamenii intra in contact pentru prima oara cu o crima, o resping, dar daca raman in contact cu aceasta crima, se obisnuiesc cu ea si o tolereaza, iar daca acest contact se prelungeste, acsti oameni se adapteaza situatiei si raman influentati de aceasta.
Acest lucru demonstreza ca orice impuls al gandului, repetat de mai multe ori, termina prin a fi acceptat de minte, care incpe sa-l transforme in echivalentul sau fizic cu ajutorul sistemului practic disponbil.

Iata deci un alt principiu care trebuie luat in considerare si raportat la ceea ce a fost spus pana acum: toate gandurile care au fost insotite de sentimente si amestecate cu incredere incep sa se traduca imediat in echivalentul lor fizic.
Emotiile, sau daca vreti, partile sentimentale ale gandirii, sunt factorii care confera gandurilor noastre vitalitate si actiune; emotiile increderii, dragostea si sexul, cand sunt amestecate cu orice impuls al gandirii, dau mai multa forta actiunii decat i-ar putea da oricare dintre aceste emotii luata ca atare.
Pot atinge si influenta subconstientul nu numai impulsurile gandului care au fost amestecate cu incredere, ci si cele amestecate cu orice emotie, fie ea pozitiva sau negativa.

Nimeni nu este urmarit de ghinion

Aceasta afirmatie da de inteles faptul ca mintea va traduce in echivalentul sau fizic un impuls mental negativ sau distructiv la fl de repede ca si cum ar actiona in cazul unui impuls denatura pozitiva sau constructiva.
Aceasta poate explica ciudatul fenomen pe care milioane de persoane il numesc ghinion: exista milioane de persoane care cred ca sunt condamnate la saracie si la esec de catre o forta ciudata, asupra carora cred ca nu au nici un control; acestea sunt creatoarele propriilor lor nenorociri, tocmai din cauza acestei credinte negative, care esteculeasa de minte si tradusa in echivalentul sau fizic.

In acest moment este logic sa va amintim inca o data cum este posibil sa va bucurati de fructele oricarei dorinte care se vrea transformata in echivalentul sau fizic, trecand-o, pur si simplu, prin filtrul mintii. credinta voastra sau increderea este elementul care determina actiunea subconstientului vostru.

Vis-a-vis de mintea voastra, comportati-va ca si cum ati fi deja posesorii a ceea ce doriti sa obtineti si astfel, mintea voastra va traduce acea stare in echivalentul sau fizic, cu mijloacele cele mai directe posibile.
In practica, orice ordin este dat mintii intr-o stare de incredere va fi executat fara doar si poate.
Este esential sa va incurajati emotiile pozitive pentru ca acestea sa devina fortele dominante ale mintii voastre si sa descurajati sau sa eliminati definitiv emotiile negetive. O minte plina de emotii pozitive devine receptor potrivit pentru acea stare mentala cunoscuta si sub numele de incredere.
O astfel de minte poate, deci, instructiuniile care ii sunt date si in baza carora va actiona imediat, pentru a realiza ceea ce i-a fost cerut.

In secolele trecute, teologii au atras atentia lumii aflate in razboi sa aiba incredere intr-o dogma sau alta, dar nu au explicat niciodata omenirii cum sa aiba incredere si cu atat mai putin au explicat ca increderea/credinta este "o stare mentala care poate fi indusa cu ajutorul autosugestiei.
Va vm explica in continuare tot ceea ce se stie despre principiul prin care increderea poate fi dezoltata acolo unde nu exista inca.

Inainte de a incepe ar trebui sa va readucti aminte ca increderea este elixirul etern care da viata, puterea si actiunea impulsului gandului:
-Increderea este punctul de plecare catre orice tinta care se doreste a fi atinsa.
-Increderea este baza tuturor miracolelor si a tuturor misterelor care nu pot fi explicate de legile stiintei.
-Increderea este sigurul antidot cunoscut impotriva ratarii, este elementul care transforma vibratiile normale ale mintii in echivalntul sau spiritual, este unica energie cu ajutorul careia energia cosmica poate fi captata si folosita de catre om.
Proba este simpla si usor de demonstrat, face corp comun cu autosugestia; sa ne concentram, deci, atentia asupra subiectului "autosugestie"si sa descoperim ce este aceasta si ce este aceasta capabila sa faca.
Este foarte cunoscut faptul ca o persoana ajunge sa creada ceea ce isi repeta siesi, fie ca acel lucru este adevarat, fie ca nu este.
Daca cineva repeta o minciuna de mai multe ori va termina prin a accepta acea minciuna ca pe un adevar, ba mai mult, acea persoana insasi va crede ca minciuna este, de fapt, adevar.fiecare este ceea ce este, in functie de gandurile dominante care ii ocupa mintea si gandurile pe care omul si le poate introduce in mod deliberat in minte si si le poate dezvolta si prin care poate imbina una sau mai multe emotii, constituie forta care ii dirijeaza si ii controleaza fiecare miscare sau actiune.
Ajungem, astfel, la urmatorul enunt: gandurile combinate cu orice fel de sentiment constituie o forta magnetica care atrage alte ganduri similare sau corelative.
Un gand astfel magnetizat cu emotii, poate fi comparat cu o samanta care, daca este plantata intr-un pamant fertil, germineaza, creste si se multiplica in mod repetat pana cand ceea ce era o mica samanta se transforma in milioane de seminte de acelasi tip.
Mintea umana atrage in moment constant vibratiile care sunt in armonie cu ceea ce exista in ea, ; fiecare gand, idee, program sau scop, atrage dupa sine o infinitat de idei asemanatoare , pe care le adauga fortelor sale , si crste pana cand devine un gand dominant si motivant pentru individul care il gazduieste.
Acum sa ne intoarcm la punctul d plecare si sa vdem modul in care acea samanta originara, aca ideee poate fi fixata in minte.
Lucrul e simplu: orice idee,priect sau scop, poate fi fixata in minte cu ajutorul repetitiei, zi de zi.
Eliminati toate elementele negative datorate mediului si incepeti sa va va puneti din nou viata in ordine.
Facand inventarul pasivelor si activelo din viata voastra, probabil, veti descoperi ca marea voastra slabiciune este lipsa de incredere in voi insiva; acest hadicappoate fi rezolvat si timiditatea poate fi transformata in curajmultumita pricipiului autosugestiei.
Aplicarea acestui principiupoate fi realizata prin intermediul unui simplu sistem de impulsuri pozitive ale gandului, repetate pana can devin part activa a subconstientului vostru.

Formula autoincrederii

1. Stiu ca posed abilitatea de a-mi atinge scopul in viata, intre timp imi propun mie insumi sa actionez continuu si tenace. Acum si aici promit sa intreprin aceasta actiune.
2. Sunt constient de faptul ca acerste ganduri care ma dominase vor traduce/ transfera in realitate fizica; intre timp imi voi concentra atentia asupra felului de persoana care vreau sa devin, creandu-mi in minte imaginea reala a acestei persoane.
3. Stiu ca prin autosugestie, orice dorinta pe care eu o mentin cu perseverenta in mintea mea va incerca sa se manifeste in forma fizica, pentru a realiza obiectivul propus; ,in scimb, imi voi propune sa dedic 10 min. pe zi pentru a-mi dezvolta increderea in sine.
4. Am facu o declaratie clara a principalului scop pe care vreau sa il atin in viata si nu voi incerca sa ating acel scop pana cand nu am dezvoltat in mine destula incredere.
5.Imi dau perfect seama ca nici o bogatie sau pozitie sociala nu poate sa dureze mult daca nu se bazeaza pe adevar si justitie. Intre timp, nu voi accepta nici o indatorire care sa nu aduca beneficii tuturor persoanelor implicate.
Printre randurile acestei formule,exista o lege pe care nimeni nu a fost in stare sa o explice si numele acestei legi nu este foarte important; importat este faptul ca functioneaza in slujba gloriei si succesului umanitatii daca este folosita in mod constructiv; pe de alta parte, daca este folosita in scopuri distructive, va distruge la fel de usor.
In afirmatia precedenta exista un mare adevar si mai precis acesta se refera la faptul ca aceia care accepta infrangerea, isi incheie viata in saracie, mizerie si disperare, si patesc acest lucru doar din cauza aplicarii negative a principiului autosugestiei.
Cauza tuturor acestora sta in faptul ca orice impuls al gandirii are tendinta de a se transforma in echivalentul sau fizic.

Puterea de distrugere a gandurilor negative

Mintea nu face nici o distinctie intre impulsurile gandurilor constructive si acelea a gandurilor distructive; aceasta lucreaza cu materialul pe care noi i-l furnizam prin intermediul impulsului gandirii.
Ea va traduce intr-un rezultat real la fel de bine un gand propulsat de frica, ca si pe unul sustinut de curaj si incredere.
Asa cum electricitatea este motorul industriei si aduce servicii, daca este folosita in mod constructiv sau ucide, daca este folosita in mod eronat, tot asa legea autosugestiei va conduce la pace si prosperitate sau la mizerie, esec sau moarte, in functie de masura in care veti reusi sa o intelegeti sa o aplicati.
Daca va umpleti mintea de frica, dubiu si neincredere, legea autosugestiei va prelua spuiritul neincrederii si il va folosi ca pe o schema, iar mintea voastra va lucra in sensul traducerii acestein asheme in echivalentul ei fizic.
Asa cum vantul impinge o barca la est si una la vest, tot asa si legea autodistrugerii va va ridica si va va lasa in functie de cum veti manevra velele gandului vostru.

Dorinta

Ori de cate ori cineva doreste sa atinga o tinta, in interiorul individului sunt puse in miscare o serie de mecanisme care vor duce, intr-un final, la obtinerea rezultatului, mai mult sau mai putin satisfacator.
Unul dintre elementele determinante pentru atingerea acestui scop este DORINTA.
Vom vorbi in continuare de aceasta componenta atat de puternica, care ne permite sa realizam tot ceea ce mintea noastra ne facem sa concepem ca tinta.
Dorinta este elementul determinant in obtinerea succesului, care va fi mai mult sau mai putin complet in functie de intensitatea dorintei care a ous in miscare actiunea.

Toate persoanele de succes care si-au atins scopul, in orice domeniu de activitate, au ajuns la acele rezultate multumita intensitatii dorintelor lor.
Iata un exemplu: un baietel de la tara, nascut in atmosfera incarcata de ceata a campiei padane, parea destinat sa devina agricultor, dar, de mic, se dezvoltase in el pasiunea pentru muzica.
De cate ori putea sa ducea la biserica satului pentru a invata sa cante la orga, sub indrumarea parintelui parorh; fiecare moment liber si-l dedica acestei mari pasiuni ale sale si, impins de dorinta de a se dedica acestei pasiuni, s-a decis sa se inscrie la Conservator.
A sustinut examenul de admitere, dar a fost respins, examinatorii considerandu-l lipsit de talent muzical.
Totusi, baiatul nu s-a lasat invins si a reluat studiul muzicii sub indrumarea unor profesori ocazionali; dorinta de a reusi era atat de mare incat nu-i permitea sa se opreasca in fata nici unui obstacol, astfel incat continua pe drumul muzicii si incepu sa compuna, obtinand un succes din ce in ce mai mare, pana cand a devenit faimos in toata lumea: numele lui era Giuseppe Verdi.

Cu mult timp in urma, un capitan se gasi in fata unei situatii care il constranse sa ia o decizie care i-a asigurat succesul pe campul de batalie.
Era pe punctul de a-si trimite trupele impotriva dusmanului foarte puternic, mai ales pentru ca o infrangere ar fi insemnat sfarsitul imperiului sau si al unei intregi civilizatii.
Cu foarte mult curaj si convingere isi imbarca soldatii pe nave si ridicara ancora, avand ca destinatie tara dusmana.
Debarca, impreuna cu soldatii sai si cu echipamentul si dadu ordin ca tote navele car ii transportasera pana acolo sa fie incendiate; adresandu-se soldatilor sai, le spuse: "Vedati ca navele ard toate, ceea ce inseamna ca putem sa plecam vii de pe aceste meleaguri, doar daca invingem. Nu avem de ales: fie invingem, fie murim." Si au invins.

Orice persoana care este determinata sa intreprinda ceva trebuie sa fie dispusa sa-si incendieze propriile nave, eliminand astfel orice posibilitate de a se retrage.
Doar asa acea persoana poate fi sigura ca isi va mentine acea stare mentala cunoscuta sub numele de "dorinta arzatoare" de a invinge, dorinta esentiala pentru a invinge.

Puterea marilor vise

Noi care traim in aceste vremuri de continua cursa spre bunastare, ar trebui sa fim incurajati sa invatam ca aceasta lume noua cere mereu idei noi, metode noi de a face lucrurile, sefi noi, inventii noi, metode noi de invatare, noi metode de marketing, carti noi, literatura noua, noi programe de televiziune, noi idei in cinema.

A monte fata de aceasta cerere de lucruri noi si mereu mai bune exista o calitate pe care o persoana trebuie sa o aiba pentru a invinge si aceasta calitate consta in a sti sa-ti definesti cu exactitate propria intentie, sa stii ceea ce este necesar si sa ai o dorinta arzatoare de a-iti atinge scopul.

Cei care vor sa-si atinga scopurile ar trebui sa ia in considerare faptul ca adevaratii conducatori, in istorie, au fost mereu oamni care au dominat si au folosit fortele conjuncturale, transformand aceste forte in poduri, zgarie-nori, orase, fabrici si uzine, automobile, aeroplane si in orice alta forma de comoditate care face viata mai placuta.

Cand va programati castigarea realizarii pe care vi-ati propus-o, nu va lasati influentati de nimeni.
Pentru a castiga premiul cel mare al acestei lumi noi trebuie sa intelegeti spiritul marilor pionieri ai trecutului, ale caror vise au daruit civilizatiei tot ce ar mai valoros: spiritul care este limfa vitala a rasei umane, libertate tuturor de a-si dezvolta talentele si de a face, in mod liber, schimb de idei si opinii.

Daca lucrul pe care doriti sa il realizati este corect si daca voi il considerati corect, nimic nu va poate opri sa faceti acel lucru!!!
Puneti-va in prectica viselesi nu va lasati influentati de cei care va anticipeaza esecul.
Chiar daca se intampla sa suferiti un esec temporar, nu va lasati demoralizati, pentru ca nu trebuie sa uitati ca orice esec poarta in sine samanta unei victorii echivalente.

Thomas Edison a plasmuit o lampa care sa functioneze cu ajutorul electricitatii; a inceput imediat sa-si duca la indeplinire visul si, in ciuda numeroaselor insuccese, a stiut sa persevereze pana cand acest vis a devenit o realitate fizica.

Fratii Wright au visat omasina care ar fi putut sa zboare: astazi, fiecare dintre noi poate constata reusita lor, pentru ca visasera in mod constient.

Marconi a visat un sistem de folosire a fortelor invizibile ale eterului.
Proba faptului ca nu a visat in van se gaseste astazi in fiecare aparat radio si in oricare televizor; ar putea sa va intereseze faptul ca prietenii lui Marconi l-au sfatui pe acesta sa viziteze un spital de psihiatrie pentru a primi o consultatie, atunci cand el a afirmat ca descoperise principiul gratie caruia ar fi putut sa expedieze mesaje pe cale aerului, fara ajutorul firelor sau a altor mijloace fizice de comunicare.

Visatorii din ziua de azi au o existenta mult mai usoara, lumea este plina de oportunitati pe care visatorii de alta data nu le-au cunoscut niciodata.

Imaginatia

Imaginatia este matrita in care sunt modelate planurile ideale ale omului.
Se spune ca omul poate crea tot ceea ce reuseste sa-si imagineze.
Unica limitare a omului, in ceea ce priveste ratiunea, consta in dezvoltarea si in folosirea imaginatiei sle.

Automotivarea este cheia

Marii oameni de afaceri din domeniul industriei, al comertului sau financiar, precum si marii artisti, muzicieni, poeti si scriitori au devenit mari deoarece si-au dezvoltat puterea automotivationala.

In timp ce va desfasurati munca cotidiana, ganditi-va in mod constant la felul in care ati putea face aceasta munca mai bine, intr-o maniera mai eficace.
Ganditi-va la schimbari, care sunt inevitabile si daca astfl de schimbari sau inovatii se pot efectua imediat.
Si daca va simtiti limitati, aduceti-va aminte de cuvintele lui Frank Wright care spunea: "Rasa umana a construit lucrurile cele mai bune atunci cand limitarile erau cele mai mari si cand, prin urmare, se cerea maxim de imaginatie pentru a construi ceva nou."

Limitarile par sa fi fost din totdeauna cele mai bune prietene ale arhitecturii, ale artei, ale dezvoltarii economice si culturale.

Pentru cei care doresc sa-si construiasca viitorul incepand de acum, nu va faceti probleme in ceea ce priveste limitele, ci amintiti-va ca ele pot fi cele mai bune prietene ale voastre, pentu ca ele va pun la lucru imaginatia.

Imaginatia poate fi asemuita cu un laborator unde sunt eleborate toate planurile omului, Impulsul si dorinta prinzand forma si materializandu-se cu ajutorul imaginatiei.

S-a afirmat ca omul poate sa creeze tot ceea ce isi poate imagina.
Singura limita a oamenilor este dezvoltarea si folosirea imaginatiei.
Ganditi-va la Juls Verne a carui imaginatie, desi exagerata pentru epoca in care a trait, a anticipat practic realitatile timpului nostru.
Facultatile imaginative se manifesta sub doua forme:

1. Imaginatia sintetica: cu ajutorul acestor facultati, vechile concepte, idei sau planuri pot fi repropuse in alte combinatii. Aceasta facultate nu creaza nimic, luctreza doar cu materialul experientei, educatiei si observatiei, material care este deja propriu individului. Este capacitatea folosita de cele mai multe ori de catre inventatori.

2. Imaginatia creativa: cu ajutorul acesteia omul isi stimuleaza inspiratia si, intotdeauna, gratie acesteia sunt produse noile idei. Acest tip de imaginatie actioneaza in mod automat si doar atunci cand mintea lucreaza la capacitate maxima, ca de exemplu atunci cand este stimulata de emotia generata de o dorinta foarte mare. Capacitatea creativa se dezvolta direct proportional cu folosirea ei. Cei mai mari artisti, muzicieni, poeti, scriitori, bancheri si oameni de afaceri au devenit astfel deoarece si-au dezvoltat aceasta capacitate.

Atat imaginatia sintetica, cat si cea creativa se dezvolta prin folosire, ca orice organ al corpului.
Dorinta este doar un gand, un impuls

Perseverenta

Perseverenta este forta vointei, inteleasa drept capacitate de a pune in practica, in mod constant, liberele alegeri de a deveni mai bun.
Forta vointei si dorinta, daca sunt bine combinate constituie o pereche de neoprit.
Perseverenta a fost itotdeauna diferenta intre succes si nereusita.
Aceasta este calitatea care limiteaza, mai mult decat oricare alta, majoritatea persoanelor in marile realizari, acestea dorind sa intreprinda ceva, dar, imediat ce drumul devine anevoios, dandu-se batute.

Studiul realizat pe mii de indivizi a demonstrat ca lipsa de perseverenta este o slabiciune comuna majoritatii oamenilor, acesta fiind insa o slabiciune care poate fi depasita prin vointa.
Daca vreti sa va realizati dorinta, trebuie sa va mobisnuiti sa fiti perseverenti.
Cand lucrurile vor deveni intunecate si vi se va parea ca nu exista nici un motiv de a continua, cand vocea interioara va va sopti ca nu mai are rost sa continuati, tocmai atunci se vor distinge oamenii de copii; tocmai atunci, daca veti avea forta de a parcurge inca cativa metri si veti continua, , orizontul se va lumina si veti incepe sa vedeti acele prime semne ale acelei abundente care va fi a dvs., pentru ca ati avut curajul sa perseverati.

Perseverenta va atrage dupa sine succesul.
Perseverenta este factorul esential pentru a putea sa transforma dorinta in corespondentul sau fizic.
Baza perseverentei este forta vointei.
Forta vointei si dorinta, atunci cand sunt combinate in mod optim, formeaza o pereche irezistibila.

Oamenii care au mult succes sunt in general cunoscute ca persoane cu sange rece si, cateodata, nemiloase, dar, foarte des, este vorba de o neintelegere: ceea ce ei poseda este penseverenta de a incerca sa-si concretizeze dorintele, cu scopul, evident, de a-si atinge obiectivele.
Marea majoritate a persoanelor sunt dispuse sa renunte la scopurile lor si sa se declare invinse in fata primei greutati sau ghinioane.

Proba dvs. de perseverenta

Lipsa de perseverenta este una dintre cele mai importante cauze ale esecului, ba mai mult, studiul realizat pe mii de persoane a demonstrat ca lipsa de peseverenta este o slabiciune comuna majoritatii persoanelor, usurinta cu care aceasta lipsa poate fi combatuta va depinde, in mod exclusiv, de intensitatea dorintei dvs.

Punctul initial al tuturor realizarilor este dorinta; trebuie totusi sa tineti cont de faptul ca dorinte slabe vor aduce cu sine rezultate slabe, tot asa cum o flacara slaba face putina caldura.Daca simititi ca nu sunteti foarte perseverenti, puteti remedia acest neajuns punand mai mult foc in dorintele dvs.

Eforturile in salturi nu vor avea nici o valoare, pentru a obtine rezultate trebuie sa faceti eforturi constante , pana cand depunerea unor astfel de eforturi va deveni o obisnuinta pentru dvs.

Cum sa iesim din inertia mentala

Pentru a iesi din inertia mentala, va trebui sa incepeti sa va miscati in mod lent, pentru ca, treptat, sa mariti ritmul, pana cand veti obtine controlul complet al vointei dvs.
Fiti perseverenti, chiar daca la inceput va trebui sa va miscati intr-un ritm mai lent.
Multi oameni care au obtinut un mare succes, l-au obtinut pentru ca aveau nevoie de el: ei si-au dezvoltat obisnuinta de a fi perseverenti deoarece au fost constransi de imprejurari, adica, au trebuit sa devina perseverenti.
Cei care si-au cultivat obisnuinta de a fi perseverenti par a avea o polita impotriva insuccesului , nu conteaza de cate ori sunt invinsi, caci de fiecare data ajung in varf.

Cateodata, parca ar fi un indrumator ascuns a carui datorie este sa-i puna la incercare pe oameni, propunand doua tipuri de experiente descurajante.
Cei care reusesc sa se refaca dupa o infrangere descurajanta si continua sa incerce, termina prin a ajunge la rezultatul dorit.
De aceea este necesar ca fiecare sa treaca prin examennul perseverentei; cei care nu reusesc sa treaca acest examen, nu reusesc, pur si simplu, sa-si atinga scopul, cei care reusesc sunt premiati cu atingerea scopului propus.

Si aceasta nu este totul: acestia din urma vor primi ceva mult mai important este faptul ca vor invata ca: "fiecare infrangere poarta in sine samanta unui nsucces echivalent".

Puteti sa faceti exercitii de perseverenta

Perseverenta este o stare mentala care poate fi cultivata.
Ca toate starile mentale, perseverenta este fondata pe baze foarte precise, printre care se numara:
1. Precizia intentiilor. Sa stiti ceea ce vreti este primul si cel mai impoirtant lucru in dezvoltarea perseverentei. O motivatie puternica ajuta la depasirea multor dificultati.
2. Dorinta. Este, bineinteles, mai usor sa dobandesti si sa mentineti perseverenta, atunci cand doriti sa atingenti un scop sustinut de o intensa dorinta.
3. Increderea in sine. Increderea in propriile capacitati de a obtine rezultatul dorit, incurajeaza in urmarirea planului cu perseverenta.
4. Precizia programelor. Programele precise, chiar daca la inceput pot fi putine, incurajeaza perseverenta, aceste planuri se vor perfectiona in mod spontan, o data ce dvs, va veti fi antrenat suficient mintea.
5. Cunoasterea solida. Stiind ca propriile proiecte sunt solid bazate pe experienta dobandita si pe cunostintele specifice, perseverenta dvs. va fi incurajata.
6. Cooperarea. Simpatia, intelegerea si cooperarea armonica cu ceilalti tind sa dezvolte perseverenta.
7. Forta vointei. Obisnuinta de a-si concentra propriile ganduri asupra tintelor preconizate, pentru de a atinge un scop precis, comporta perseverenta.
8. Obisnuinta. Perseverenta este rezultatul direct al obisnuintei. Mintea absoarbe si devine parte integranta a experientelor cotidiene din care isi trage seva.