s4e1ez
 b) Functia
  Reprezinta generic, posturile de aceeasi natura din punct de vedere al marimii 
  (ariei de cuprindere), a responsabilitatii si autoritatii (de exemplu: intr-o 
  firma functiei de sef-serviciu ii corespunde un numar variabil de posturi: sef-serviciu 
  personal, sef-serviciu productie, sef-serviciu financiar-contabil, sef-serviciu 
  importuri, etc.).
  Functia exprima aria de cuprindere a responsabilitatii si autoritatii unui sef-serviciu, 
  in timp ce posturile le individualizeaza la nivelul fiecarui loc de munca prin 
  intermediul elementelor specifice postului: obiectivul, atributiile, sarcinile, 
  competentele, responsabilitatile, etc.
  Functiile pot fi:
  1) functii manageriale (de conducere) - intrunesc competente, responsabilitati 
  si sarcini care implica exercitarea functiilor manageriale;
  2) de executie - cuprind competente, responsabilitati si sarcini a caror desfasurare 
  implica aplicarea deciziilor emise de titularii posturilor de conducere (managerii). c) Compartimentul
  Reprezinta ansamblul persoanelor amplasate intr-un anumit spatiu si care sunt 
  subordonate, nemijlocit, unui singur cadru de conducere, persoane care desfasoara 
  activitati relativ omogene care necesita cunostinte specializate de un anumit 
  tip (tehnice, economice, juridice, administrative, socio-umane, etc.).
  De regula, compartimentele sunt de trei tipuri:
  1. compartimente functionale;
  2. compartimente operative;
  3. compartimente auxiliare.
  1. Compartimentele functionale contribuie la stabilirea obiectivelor firmei, 
  ele fundamentand deciziile pe care le adopta conducerea superioara si medie 
  si asigura, in acelasi timp, asistenta de specializare tuturor compartimentelor 
  din structura organizatorica. Aici se includ serviciile, departamentele si diviziile 
  care elaboreaza strategii si politici globale sau in domeniul comercial, marketing-ului, 
  productiei, resurselor-umane, financiare, etc.
  2. Compartimentele operative realizeaza obiectivele firmei in domeniile obtinerii 
  de produse si servicii, care constituie direct obiectul de activitate al firmei. 
  in cadrul lor se exercita, cu prioritate, autoritatea ierarhica. Aici intra 
  departamentul de aprovizionare, serviciul de import-export, serviciul de transport 
  (coloana-auto), etc.
  3. Compartimentele auxiliare asigura conditiile (utilitatile, serviciile) pentru 
  buna desfasurare a activitatii celorlalte compartimente si servicii (reparatii, 
  intretineri, furnizarea energiei si a apei calde, etc). d) Relatiile (legaturile) organizatorice sau structurale
  Cuprind ansamblul legaturilor dintre componentele primare (post, functie) si 
  componentele agregate (departamentele) ale structurii organizatorice ale firmei.
  Ele se clasifica in functie de continutul lor in: a. relatii de autoritate - instituite prin reglementarile oficiale ale conducerii 
  firmei, exercitarea lor fiind imperativa. a.1. relatii ierarhice - exprima raporturile instituite oficiale intre titularii 
  posturilor de conducere si titularii posturilor de executie (sefi). a.2. relatii functionale - apar din exercitarea autoritatii functionale de care 
  dispun compartimentele functionale materializate in: indicatii metodologice, 
  studii, reglementari, regulamente, prescriptii, etc. a.3. relatii de stat major - iau nastere ca urmare a delegarii unor sarcini, 
  autoritatii si responsabilitatii de catre managerii superiori unor persoane 
  in vederea solutionarii unor probleme complexe care afecteaza obiectivele unuia 
  sau mai multor compartimente. b. relatii de cooperare (de pasarela) - se stabilesc intre posturile situate 
  pe acelasi nivel ierarhic, dar din compartimente diferite cu scopul realizarii 
  in comun a unor actiuni complexe. c. relatii de control - se realizeaza intre compartimentele specializate in 
  efectuarea controlului (CFI, CTC) si celelalte compartimente ale structurii 
  organizatorice. d. relatii de reprezentare - apar intre top managerii si reprezentantii unor 
  organizatii profesionale sau sindicale din cadrul firmei si/sau persoane fizice 
  sau persoane juridice din afara firmei (banci, clienti, finantatori, organele 
  statului). e) Nivelurile (treptele) ierarhice
  Reprezinta ansamblul diviziunilor organizatorice plasate pe aceleasi linii orizontale 
  la aceeasi distanta fata de top-managerul firmei.
  Numarul de trepte ierarhice depinde de urmatorii factori: n marimea, diversitatea si complexitatea activitatii; n capacitatea manageriala a conducatorilor. f) Ponderea ierarhica (aria de control)
  Este data de numarul persoanelor conduse direct, nemijlocit, de un cadru de 
  conducere, in cadrul firmei. Marimea ei este influentata de numarul de niveluri 
  ierarhice in raport invers proportional (cu cat creste numarul nivelurilor ierarhice 
  cu atat scade masa ponderii ierarhice).
  Este necesara o dimensionare corecta a ponderii ierarhice in cadrul firmei pentru 
  a se evita: n supradimensionarea care conduce la cresterea dificultatilor de coordonare 
  si control; n subdimensionarea care duce la la cresterea numarului posturilor de conducere, 
  cresterea numarului de compartimente si niveluri ierarhice si deci duce la cresterea 
  costurilor salariale.
 
2.2. FACTORII DETERMINANTI AI STRUCTURII
  ORGANIZATORICE
  
  Functionalitatea structurii organizatorice depinde de factorii:
  1) exogeni (de mediu);
  2) endogeni (interni, corporationali).
  Cunoasterea si analiza acestor factori constituie rezerva nelimitata de crestere 
  a eficientei manageriale, crestere care nu este conditionata de un consum suplimentar 
  de resurse.
  1) Factorii exogeni reflecta conditiile mediului de afaceri din tara de origine 
  (factori nationali), iar pe de alta parte reflecta contextul general (economie, 
  politica, tehnologie, cultura) in care firma isi desfasoara activitatile pe 
  plan mondial (international). Aceste doua grupe de factori se afla in stransa 
  interdependenta. a) conditiile economice sunt in continua schimbare. Pot produce oportunitati 
  sau pot genera amenintari pentru firmele deschise spre piata externa, ceea ce 
  impune constituire unei structuri organizatorice capabile sa raspunda cerintelor 
  mediului in carea firma actioneaza (exemplu: organizarea pe divizii geografice), 
  dar in acelasi timp sase adapteze rapid la modificarile climatului economic. b) progresul tehnic impune realizarea de structuri organizatorice care sa permita 
  inovarea si avansul tehnologic. In acest sens organizarea de tip functional 
  poate fi perfectinata prin asocierea altor tipuri de streucturi sau elemente 
  sau se poate adapta o structura matriciala.
  Dezvoltarea tehnologica este considerata cel mai important factor de influenta 
  pentru schimbarile structurii in cazul firmei multinationale s globale.
  Telecomunicatiile si informatica au sporit capacitatea firmelor mame de a controla 
  activitatea filialelor (indiferent daca sunt structuri centralizate sau descentralizate). 
   c) caracteristicile produsului si ale pietei in perioada curenta (cresterea 
  gradului de instabilitate al pietei si a riscului in afacerilor, dezvoltarea 
  de noi produse, modificarile in preferintele consumatorilor) impune adaptari 
  corespunzatoare ale firmei de afaceri internationale. Firmele trebuie sa concilieze 
  doua cerinte contradictorii: n asigurarea unui grad sporit de coordonare intre activitatile desfasurate pe 
  plan interantional; n sa raspunda mai bine la cerintele si nevoile specifice diferitelor tari in 
  care firmele sunt implantate. d) politica guvernamentala fie a statului gazda fie a a tarii de origine poate 
  influenta strategiile de afaceri ale firmei si in consecinta, are un impact 
  asupra structurii organizatorice. Astfel, strategia si formele de internationale, 
  precum si relatiile dintre firma mama si filiale sunt influentate de optiunile 
  guvernamentale in domenii ca: n stimulente si facilitati; n garantii pentru investitii; n politica tarifara; n prevederile legale referitoare la gradul de integrare locala a productiei; n cerinte privind angajarea fortei de munca din tara gazda; n transferurile de tehnologie; n desfacerea unei anumite cote din productia locala la export; n cerinte legate de combaterea poluarii, etc.
  2) Factorii endogeni includ: a) dimensiunile firmei si complexitatea activitatii; b) dispersia teritoriala a activitatii firmei in mai multe unitati; c) experienta firmei ce isi pune amprenta asupra procesului de internationalizare;
  In fazele de inceput ale dezvoltarii, cand firma dispunea de mai putini manageri 
  cu experienta internationala, se utiliza structura cu un compartiment sau o 
  divizie internationala. d) strategia corporationala se regaseste in modul de concepere si functionare 
  al structurii organizatorice, (structura urmeaza strategia). O strategie de 
  internationalizare activa va duce la evaluarea in forma de organizare a firmei, 
  (de al diviziunea internationala la organizarea globala, geografic-teritoriala, 
  sau pe clienti chiar); e) cultura corporationala presupune promovarea de proprietari si/sau negociatori 
  si care se reflecta in modul de organizare (de exemplu: o cultura etnocentrica 
  este si convingerea ca numai managerii de la centru pot realiza in mod corespunzator 
  sarcinile care revin filialelor, va impune realizarea unor structuri caracterizate 
  prin centralizarea deciziilor majore si un grad ridicat de control asupra operatiilor 
  interne. Pe de alta parte, o cultura geocentrica favorizeaza dezvoltarea unor 
  structuri descentralizate cu transferul de competente si responsabilitati catre 
  filiale.); f) nationalitatea firmei, adica cultura de afaceri specifica a tarii de origine, 
  poate influenta modul de organizare international pentru ca exista diferente 
  notabile in conceptia de organizare a firmelor multinationale americane, japoneze, 
  germane, franceza (de exemplu: filialele firmelor europene au un grad mai mare 
  de autonomie, decat cele ale firmelor americane. Firmele americane efectueaza 
  controlul mai ales pe baza de rezultate, in timp ce firmele europene exercita 
  un control de operare, al modului in care se produce. Filialele firmeloor japoneze 
  au mai multa putere de decizie pe plan local, dar sunt obligate, insa, sa puna 
  la dispozitia centrului, in mod frecvent, zilnic chiar date complete despre 
  rezultatele activitatii lor.);
  Elaborarea structurii organizatorice
  Este adesea un proces complex si dificil pentru ca este nevoie sa se ia in consideratie 
  toate elementele structurii de organizare si factorii care pot influenta buna 
  functionalitate a acestora. 
  O structura organizatorica functionala trebuie sa indeplineasca urmatoarele 
  conditii:
  - sa corespunda scopurilor si obiectivelor generale ale firmei de afaceri internationale;
  - sa fie supla (sa cuprinda un numar redus de niveluri de conducere);
  - sa defineasca cu claritate si precizie functiunile intreprinderii, functiile 
  managerului, atributiile, sarcinile si responsabilitatile angajatilor;
  - sa poata fi adaptata cu usurinta, la noile obiective ale firmei;
  - sa fie economica (sa necesite cheltuieli cat mai reduse legate de personal).
  
  Principii de elaborare a structurii organizatorice a) divizarea activitatii firmei exprima cerinta impartirii activitatii firmei, 
  in compartimente, depozite, divizii, in functie de natura si importanta functiunilor 
  firmei, a volumului de munca implicat, a salariatilor de care firma dispune; b) suprematia obiectivelor - fiecare subdiviziune organizatorica a firmei trebuie 
  sa serveasca atingerii unor obiective precise si judicios stabilite; c) unitatea de decizie si de actiune - fiecare titular al unui post de conducere 
  sau de executie si fiecare compartiment sa fie subordonat nemijlocit unui singur 
  sef; d) apropierea conducerii de executie presupune reducerea numarului de niveluri 
  ierarhice la strictul necesar, (aplatizarea structurii organizatorice); e) interdependenta minima presupune ca definirea obiectivelor si stabilirea 
  sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor sa se faca astfel incat sa 
  conduca la reducerea la minim a dependentelor si paralelismelor; f) permanenta coducerii presupune ca fiecare post de conducere sa fie prevazut 
  cu un cadru care sa-l poata inlocui in orice moment pe titularul sau; g) economia de comunicatii presupune stabilirea componentei structurii organizatorice 
  astfel incat sa se reduca la strictul necesar informatiile vehiculate intre 
  compartimente separate; h) concordanta cerintelor postului cu caracteristicile titularului presupune 
  asigurarea corespondentei dintre volumul, natura si complexitatea sarcinilor, 
  competentelor si responsabilitatilor postului cu aptitudinile, deprinderile, 
  priceperile si experienta ocupantului postului; i) flexibilitatea structurii presupune ca structura organizatorica sa se adapteze 
  permanent la obiectivele firmei, la conditiile de mediu, la starea resurselor 
  interne astfel incat sa se realizeze o adaptare corecta a firmei la aceste aspecte; j) varianta optima presupune elaborarea structurii organizatorice in mai multe 
  variante si selectarea celei optime in functie de avantajele maxime pe care 
  aceasta le ofera; k) reprezentarea structurii presupune exprimarea structurii prin organigrama 
  care reda in forma grafica, sugestiva, principalele componente ale structurii. 
  Elemetele de detaliu se exprima in Regulamentul de Organizare si Functionare 
  si fisa postului; l) eficienta structurii organizatoruce exprima nevoia ca proiectarea structurii 
  organizatorice sa se faca prin comensurarea si compararea cheltuielilor ocazionate 
  de elemetele structurii, cu efecte economice pe care le genereaza.
  2.3. PROCESUL DE ELABORARE SI
  ANALIZA A STRUCTURII ORGANIZATORICE. ETAPE
  Procesul de elaborare si analiza a structurii organizatorice parcurge cinci 
  etape:
  1) Analiza obiectivelor firmei - se axeaza pe analiza obiectivelor fundamentale 
  si derivate. Astfel se contureaza continitul si importanta fiecarei functiuni 
  a firmei si continutul functiilor managementului. Tot acum se face si o investigare 
  referitoare la produsele, lucrarile si serviciile care se produc si se comercializeaza.
  2) Definirea activitatii necesare si stabilirea continutului lor. In principal, 
  se urmareste stabilirea activitatilor care se vor desfasura in cadrul firmei 
  pentru realizarea obiectivelor deja conturate. Pentru aceasta se determina pentru 
  fiecare activitate: n principalele atributii si sarcini care urmeaza a fi realizate; n sistemul informational corespunzator.
  3) Alcatuirea compartimentelor - se realizeaza grupul compartimentelor de manageri 
  si se reglementeaza raportul dintre ele. Trebuie avute in vedere urmatoarele 
  criteii: n compartimentele cele mai importante vor fi subordonate managerului general; n prevenirea aparitiei discrepantelor intre ponderile ierarhice prin asigurarea 
  responsabilitatilor corecte, a competentelor, sarcinilor si responsabilitatilor 
  intre conducatorii firmei; n scurtarea comunicarilor prin introducerea formelor de comunicare orala.
  In cadrul acestei etape se precizeaza principalii factori de influenta pentru 
  fiecare activitate si se determina volumul de munca necesar. In functie de acest 
  volum de munca se stabileste numarul de persoane necesar si structurarea acestuia 
  pe fiecare activitate.
  La constituirea compartimentului trebuie tinut cont de urmatoarele aspecte: n personalul necesar pentru fiecare activitate; n normele de compartimentare pentru personal; n necesitatile si posibilitatile de grupare a activitatilor.
  4) Stabilirea propri-zisa a structurii organizatorice - se au in vedere principiile 
  de fundamentare a structurii organizatorice si cerintele de rationalitate si 
  economicitate.
  Se incepe cu plasarea compartimentelor in cadrul structurii organizatorice si 
  se determina legatura dintre ele. Urmeaza conturarea fluxurilor informationale 
  si precizarea competentelor decizionale si a responsabilitatilor.
  Se alege tipul de structura organizatorica care va fi adoptat. Se elaboraza 
  Regulamentul de Organizare si Functionare si fisele postului (anexe la ROF).
  5) Evaluarea structurii organizatorice - se realizeaza intr-o dubla forma: a) evaluarea functionalitatii structurii organizatorice; b) evaluarea laturii constructive a structurii organizatorice. a) Pentru evaluarea functionalitatii structurii organizatorice este necesar 
  o analiza calitativa urmarindu-se urmatoarele aspecte: n determinarea gradului in care structura organizatorica stabilita corespunzator 
  cu obiectivele activitatii firmei; n evidentierea capacitatii structurii organizatorice de a acoperi necesitatile 
  de functionare ale firmei in concordanta cu cerintele preconizate; n constatarea gradului de adaptabilitate a structurii organizatorice la modificarile 
  intervenite in exteriorul ei. b) Pentru evaluarea laturii constructive a structurii organizatorice se are 
  in vedere latura constructiva a structurii organizatorice si urmareste cateva 
  aspecte: n numarul de compartimente; n numarul de niveluri ierarhice; n ponderea ierarhica pentru fiecare functiune, compartiment si activitate.
  Dupa elaborarea structurii organizatorice trebuie sa se tina seama de maodificarile 
  care apar, structura organizatorica nefiind o alcatuire date o data pentru totdeauna; 
  ea trebuie revazuta periodic si adaptata la modifivcarile intervenite avand 
  loc revizuirea, actualizarea structurii organizatorice.