Alternativele pentru inceperea unei afaceri sunt: g9z21zz
- Afacerea pe cont propriu;
- Achizitionarea unei firme existente;
- Achizitionarea unei franchisee.
4.1. Afacerea pe cont propriu (ACP).
Fiecare persoana trebuie sa acorde o mare atentie modului de castigare a propriei existente. Astfel, optiunile de a fi angajat, a fi patron al propriei afaceri sau de a fi somer reprezinta alternative ale modului de viata.
ACP poate constitui drumul spre bogatie si implinire personala, dar si drumul spre ruinarea financiara si nefericire in plan personal.
Din acest motiv trebuie puse in balanta entuziasmul, increderea in sine si hotararea personala, cu analiza si evaluarea cat mai obiectiva a situatiei prezente si a celei viitoare. Daca in urma analizei avantajele si dezavantajele situatiei prezente cu cele potentiale in cazul demararii unei afaceri viitoare inclina balanta spre afacere, in continuare apare rolul identificarii unei bune idei de afacere.
Principalele avantaje ale construirii afacerii pe cont propriu sunt:
- libertatea de a alege locul de amplasare a afacerii;
- posibilitatea de a vinde produsele dorite;
- utilizarea metodelor de vanzare proprii;
- nu trebuie facute eforturi majore pentru schimbarea vechi imagini a afacerii.
Dintre dezavantaje amintim:
- perioada de timp ceruta de lansarea afacerii este primul inconvenient;
- inexistenta unei clientele necesita un efort promotional substantial, adoptarea unei politici adecvate de marketing;
- riscurile mari la care se expune investitorul;
- lipsa fortei de munca calificata si cu experienta in domeniu solicita o politica sustinuta de recrutare, selectie, angajare si motivare a personalului si cheltuieli ridicate pentru atragerea specialistilor.
Desi nu exista formule magice pentru gasirea ideilor bune de afacere se recomanda ca in urma identificarii ideilor potentiale la baza ordonarilor, ierarhizarilor sa se aiba in vedere urmatoarele elemente: a) pasiuni, interese si atitudini personale. Atuurile personale care constituie: cunostinte, aptitudini, pasiuni si priceperi trebuie sa constituie punctul de plecare in formularea ideilor de afaceri.
Daca stradaniile proprii de a gasi idei de afaceri originale nu sunt incununate de succes atunci ne putem inspira din diverse publicatii, carti de specialitate, Pagini Nationale, rubrici din presa. b) copierea sau imbunatatirea ideii de succes a altei persoane. O idee noua de afacere nu are succesul garantat si de obicei implica un risc ridicat, de aceea o idee incercata si verificata de altii, copiata ca atare sau incercata si imbunatatita poate constitui o solutie de urmat. c) combinarea a doua idei de succes anterioare. Combinarea a doua sau mai multe idei de afaceri existente poate conduce la o idee noua, care poate fi de succes. d) identificarea unei "nise" de piata. Identificarea unei "nise" in cadrul pietei presupune sa identificam cerintele unor segmente ale pietei care nu sunt satisfacute la momentul respectiv de firmele existente pe piata. Pentru identificarea unei nise in cadrul pietei este necesar sa ascultam ce spun consumatorii potentiali, daca un numar suficient reclama acelasi produs inseamna ca e posibil sa fi identificat o "nisa".
Toate aceste elemente permit identificarea posibilelor idei de afaceri in vederea analizei lor in corelatie cu nevoile, interesele, motivatia, aptitudinile si resursele personale pentru alegerea alternativei cursului de actiune.
Parcurgand toate aceste etape se obtine o lista cu posibilele idei de afaceri.
Pentru a restrange aceasta lista si a putea identifica cea mai buna idee de afacere este necesara o analiza individuala a fiecarei pozitii de pe lista din doua perspective diferite, respectiv perspectiva considerentelor personale si perspectiva considerentelor de afaceri.
Considerentele personale ce trebuie avute in vedere sunt aptitudinile pe care le poseda intreprinzatorii (chiar daca exista mijloace de a dobandi noi cunostinte si deprinderi), interesele personale ale intreprinzatorului (in raport cu genul si cantitatea de munca pe care le presupune fiecare afacere) si obligatiile personale ale intreprinzatorului (obligatii fata de familie si fata de amici).
Considerentele de afaceri cele mai importante:
- piata pentru produsul sau serviciul oferit;
- capitalul necesar pentru afacere.
Piata constituie element de importanta capitala deoarece fara o piata suficient de mare pentru produsul sau serviciul oferit afacerea este sortita esecului inainte de a incepe. Aspecte de genul cat de mare este piata, ce pondere urmeaza sa se detina pe aceasta piata, cine va cumpara produsul sau va solicita serviciul, de ce vor prefera produsul sau serviciul nostru si nu pe cele ale concurentei si alte asemenea aspecte sunt esentiale.
Capitalul personal necesar afacerii poate fi constituit din valoarea in numerar a conturilor de economii, valoarea obligatorie ca prima valoare a actiunilor pe care le detinem, valoarea imobilelor, valoarea altor posesiuni materiale.
Avand in vedere multitudinea de aspecte de care trebuie sa se tina seama atunci cand se opteaza pentru o anumita afacere apare necesitatea utilizarii unei metode care permite ierarhizarea afacerilor in raport cu cerintele intreprinzatorilor. Dintre metodele posibile de aplicat: Metoda Punctajelor Corelate cu Importanta Cerintelor Intreprinzatorului este recomandata pentru simplitatea ei.
Aplicarea acestei metode presupune, in primul rand, intocmirea listei cu cerintele fata de viitoarea afacere. Drept cerinte se pot considera:
C1) program de lucru (fix, flexibil, corelat cu altii);
C2) profit maxim;
C3) necesitatea de capital minim;
C4) spatii, cladiri;
C5) nivelul riscurilor;
C6) angajari de personal;
C7) sa aiba la baza aptitudini personale;
C8) sa prezinte potential de extindere, etc.
Apoi, acordarea gradelor de importanta pentru fiecare cerinta g1,...,gm, gradele de importanta sunt aceleasi pentru toate ideile de afacere.
Pentru fiecare idee de afaceri se acorda punctaje de la 1 la 10 pentru modul in care aceasta indeplineste cerintele.
Calculul scorului obtinut de fiecare idee de afacere pentru fiecare cerinta este produsul dintre gradul de importanta si punctajul acordat.
Calculul scorului total si ierarhizarea ideilor de afaceri se face dupa criteriul max SgiPij.
Matricea utilizata pentru aplicarea metodei este prezentata mai jos:

iA1 iAj ... iAm
Punctaj Scor Punctaj Scor Punctaj Scor
C1 g1 p11 g1p11 p1j p1n g1p1n
C2 g2 p21 g2p21 p2j p2n g2p2n
... ... ... ... ... ... ...
Ci gi pi1 gipi1 pij gipin
... ... ... ... ...
Cm gm pm1 gmpm1 pmj gmpmn
Sci x y z x = Sgipi1 y = SgiPij z = SgiPin
Ierarhizarea ideilor de afaceri de la 1 la n se face in ordine descrescatoare a sumelor inscrise in ultima linia a acestei matrici.
Aplicarea metodei permite sa identificam afacerea care se potriveste cel mai bine cu interesele personale, dar ea nu poate preciza daca afacerea va avea succes sau nu.

4.2. Achizitionarea unei firme existente (AFE).
Dupa adoptarea deciziei de a intra in afaceri si identificarea unei idei potrivite apare, in mod logic, intrebarea: "Pornesc de la zero sau achizitionez o firma existenta-"
Pentru produse si servicii complet noi trebuie inceput de la zero. Pentru celelalte situatii exista posibilitatea optiunii. Optiunea achizitionarii unei firme existente prezinta o serie de avantaje si dezavantaje.
Principalul avantaj AFE il reprezinta operativitatea, deoarece firma este o entitate in miscare si permite obtinerea de castiguri din prima zi. Nu mai este necesar sa se caute spatiile si dotarile potrivite, nu mai este necesar sa alegem utilajele, nu trebuie sa cautati noi furnizori si clienti.
Al doilea avantaj este acela ca in cazul unei bune alegeri a firmei exista o baza pentru o eventuala extindere, pentru reinnoire sau reprofilare; in cazul unei firme noi se atinge un nivel variabil al vanzarii dupa 3-6 luni spre deosebire de aceasta, o firma existenta are un trecut si un expert contabil poate verifica firma.
O firma noua are riscuri mai mari decat una existenta.
Este cea mai rapida metoda de a te lansa in afaceri. Odata cu afacerea se “cumpara” si clientela stabila, vechile relatii cu furnizorii (stabilitatea surselor de aprovizionare), si relatiile cu institutiile financiar-bancare.
Principalul dezavantaj il reprezinta nivelul capitalului personal necesar, o firma existenta are costuri initiale mari fara sa ofere posibilitatea optiunii in privinta amplasamentului, dotarilor, utilajelor, spatiului. Modificarile cerute de implementarea unor tehnologii noi, a unor noi tipuri de utilitati sunt greu de operat si solicita cheltuieli mari. Incercarea de a schimba “infatisarea” vechii afaceri poate determina pierderea unei parti din clientela stabila (clientela conservatoare).
AFE este asemanatoare cu achizitionarea unui automobil la mana a doua, in sensul ca aceasta poate avea vicii ascunse.
Cei neinitiati in afaceri comit adeseori greseala de a se baza prea mult pe inregistrarea contabila atunci cand analizeaza viabilitatea firmei pe care doresc sa o cumpere.
Avand in vederea ca inregistrarile contabile pot sa ascunda uneori realitatea, tocmai din dorinta vechiului proprietar de a vinde firma, este de dorit sa nu reprezinte element hotarator.
Intrucat evaluarea unei intreprinderi (afaceri) este un proces deosebit de complex, este bine ca ea sa fie incredintata unei echipe de specialisti in acest domeniu de activitate.
La nivel mondial au fost create institutii specializate in evaluare, care militeaza pentru armonizarea metodelor de evaluare si compatibilizarea legislatiilor in domeniu.

In anul 1981, in domeniul evaluarii intreprinderilor a fost infiintat Comitetul International pentru Standarde de Evaluare (TIAVSC), avand statut de organ consultativ al Consiliului Economic si Social al Natiunilor Unite si al Consiliului International pentru Standarde de Contabilitate.
Pe plan european, in 1977 s-a infiintat Grupul European al Evaluatorilor (TEGOVOFA). In 1988, TEGOVOFA a elaborat un set de 17 standarde, 23 de recomandari si 5 articole de informare reunite in “Cartea Albastra”, ce constituie un ghid cu autoritate in domeniul evaluarilor.
In Romania, in 1992 s-a constituit Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), o organizatie profesionala, neguvernamentala, nonprofit, avand drept scop promovarea metodelor si tehnicilor de diagnostic si evaluare a intreprinderilor si a altor bunuri.
Obligativitatea utilizarii mai multor metode pentru evaluarea unei firme este precizata expres in legislatia mai multor tari, inclusiv in Romania. Astfel, in Normele metodologice de aplicare a legii nr.77/1994 privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatii care se privatizeaza, este prevazut ca se vor utiliza cel putin doua dintre urmatoarele metode:
- metoda activului net actualizat;
- metoda fluxurilor financiare actualizate;
- metoda comparatiilor de piata;
- metoda capitalizarii veniturilor.
Optiunea finala intre demararea unei afaceri noi si AFE trebuie sa se bazeze pe compararea avantajelor si dezavantajelor fiecarei alternative, dar si pe inspiratia si intuitia intreprinzatorului.

4.3. Achizitionarea unei franchisee (AF).
O alternativa de mijloc intre inceperea unei afaceri de la zero si achizitionarea unei firme existente (AFE) o reprezinta achizitionarea unei franchise.
Franchisa este o relatie de afaceri intre detinatorul unei marci sau metode de afaceri (franchisor) si un operator local al acelei firme (franchisat).
Franchisingul inseamna un contract intre partea care are afacerea (franchisor) si partea interesata de demararea unei activitati similare (franchiser). Posesorul afacerii ofera toate informatiile necesare luarii unui start corect si acorda asistenta pe intreaga durata a contractului, insa nu gratuit. Beneficiarul va plati o taxa initiala fixa, o taxa periodica si o taxa de publicitate, reprezentand procente din cifra de afaceri inregistrata.
Franchisatul se angajeaza sa plateasca franchisorului o anumita suma de bani in schimbul dreptului de a utiliza metoda de afaceri sau pe amandoua sub forma unei taxe initiale urmata apoi de procente convenite din valoarea vanzarilor sau din alt indice economic similar.
Aceasta maniera de a dezvolta afaceri a fost initiata de americani si prima tara care a preluat-o in Europa este Franta, deci are o istorie relativ scurta. Anii1970 si 1971 constituie perioada de “prefranchising“, iar odata cu crearea in 1971 a Federatiei Franceze de Franchising s-a marcat debutul celei de a doua perioade, cea de “lansare“. Intr-un interval scurt de timp, pana in 1981, numarul franchisorilor creste de la 31 la 272, iar pana in 1989 se considera perioada de “ maturitate“, in care franchising-ul obtine succes, cifra franchisorilor ajunge la 675. Tocmai in aceasta perioada a aparut un scurt declin, deoarece, mirajul “franchising-ului“ a atras multi neaveniti, dornici de acumulari banesti importante, vanzandu-si afacerea in sistem franchising, fara ca aceasta sa fie suficient de bine pregatita. Din 1994, franchising-ul cunoaste o noua perioada de “ relansare“.

Istoricul prezentat ne demonstreaza ca franchising-ul s-a impus ca o necesitate obiectiva si beneficiind de aceasta experienta, in Romania, nu este necesar sa parcurgem aceste etape. Consiliere in acest domeniu se poate obtine contactand Fundatia Romana de Franching ( FRF ).
In plan european franchising-ul se manifesta cu amploare, conform datelor din tabelul 4.1. Franching-ul francez, in anul 1997, prezinta urmatoarea carte de vizita, date comunicate de Service commerce et distribution: primul loc in Europa, al treilea loc mondial, 485 retele, 27360 de franchisee, 174 miliarde de franci cifra de afaceri( 6% din totalul cifrei de afaceri in comert si servicii), 320 000 angajati, peste 8 000 de locuri de munca create in 1996.
Cele trei elemente definitorii pentru un franchising de succes sunt:” know-how-ul“ afacerii si mijloacele de transmitere, o marca cunoscuta si recunoscuta si asistenta tehnica initiala si permanenta.

TABELUL 4.1

Tara Nr. de franchisori Nr. de franchisee Tara Nr. de franchisori Nr. de franchisee
Germania 530 22 000 Portugalia 220 2 000
Franta 485 27 360 Austria 210 3 000
Marea Britanie 474 25 700 Belgia 170 3 500
Italia 436 21 390 Ungaria 170 2 500
Tarile de Jos 350 11 825 Norvegia 125 3 500
Spania 288 13 161 Cehia 79 260
Suedia 230 9 150 Danemarca 42 500

Principalul avantaj al lansarii in afaceri prin AF este acela ca de obicei se devine posesorul unei metode verificate de afaceri. Ca urmare, sansele de succes sunt mult mai mari decat in cazul pornirii de le zero sau AFE, deci minimizeaza riscul. Franchisorul impune intr-o anumita masura modul in care trebuie condusa afacerea si aceasta consiliere reprezinta un avantaj pentru franchisat.
Franchisingul imbunatateste pregatirea manageriala si standardizarea asigura calitatea serviciilor, iar franchisorii individuali beneficiaza de puterea cumpararii colective, de larga recunoastere a marcii bazata pe marketingul national si regional si de orice investitie a franchiserilor in noi produse si tehnici de management.
Principalul dezavantaj al franchisei este acela ca firma nu va apartine niciodata franchisatorului, el nu va putea conduce niciodata firma asa cum si-ar dori. DE asemenea aprovizionarea este conditionata pentru a realiza produse “uniforme”.
Companiile interesate sa penetreze pietele est-europene trebuie sa cunoasca aspectele culturale, preferintele si gusturile clientilor, pentru ca acesta este principalul modus operandi in franchisingul international (de exemplu:Pizza Hut, Mc Donald’s, etc.).
Achizitionarea unei franchisee este un punct de plecare atragator pentru debutantii in afaceri. Si in cazul AF se impune analiza tuturor celor disponibile si aprecierea lor din punctul de vedere al atractivitatii.