k1f20fn

4.1 RADACINILE ISTORICE
- nevoia de inoire a gandirii ec, in per, respectiva - K.Marx. incearca un salt in stiinia ec.
Doctrina lui s-a format la confluenia intre cele 2 megatendinie din gandirea soc, ec, premergatoare lui sI s-a sprijinit pe operele lui Hengel sI Feurbach, ec, Smith si Ricardo.
- opera ec, fundamentala a lui “ Capitalul” cu subtitlul “ Critica ec, pol,”el a recunoscut deschis angajarea lui in politica. Face o dubla critica - capitalismului +liberalismului clasic sI elaboreaza o noua paradigma pt investigarea realitaiii = “ dialeciia materialista” resp, materialismul istoric. Princip, trasaturi ale paradigmei marxiste: - abordarea sistemica sI istorica a economiei ca ans, structurat sI in permanenia legat cu misc, intregii societaii; - foloseste unele criterii complexe pt a explica misc, societ, in ans; - cautarea resortului dezvoltarii in contradiciiile interne ale ec+ marginirea urmarirea fazelor dezvoltarii sI a legilor ce o guverneaza + fact, conjuncturali.

4.2 CONTRIBUTIA LUI MARX LA ANALIZA LEGILOR DE BAZA carora funci, ec, de piaia - sistemul de categ, ec, care sintetizeaza anatomia sI fiziologia ec, de mf2. Marx face distinciie intre munca si foria de munca.
El continua investigaiiile cu incercarea de a descoperii regulile sau legile ec, obiective pe baza carora funciiona capitalismul din timpul sau. Concluziile teoretice ale lui Marx se refera la faptul cascopul si stimulentul dezvoltarii produciiei capitaliste il constituie obiinerea de cat mai multa plusvaloare de catre proprietarii capitalului. Th, marxista a reproduciiei capitalului social sI a crizelor ec, din capitalism - Marx s-a preocupat de th, reproduciiei simple sI largite a capit, social el respinzand th, liberala a autoreglarii spontane a ec, de piaia prin intermediul pr2.
El face o dubla analiza a produsului social si a vanitului nai. Schiia pt analiza pieiei mondiale sI a relatiilor ec, internaiionale - analiza lui Marx a ramas neterminata.
Contribuiii: rolul comertului exterior in dezv, capitalismului, explicarea tendiniei iarilor dezv, spre expansiunea externa, rezultatele celor 2 fel, de pol externa: liberul schimb sI proteciionismul.
Th, marxista a schimbului neechivalant: datorita iarilor industrializate care aveau o poziiie privilegiata pe piaia mondiala fata de iarile agricole nedezvoltate sau mai puiin dezvoltate. El spune ca e vorba de scurgere de venit naiional din iarile agrare spre cele industriale.

4.4 TH LUI MARX DESPRE INEVITABILITATEA INLOCUIRII CAPITALISMULUI CU SOCIALISMULUI.
- Argumente: de natura obiectiva, de nat, subiectiva. Idealul socialist a fost formulat inaintea lui Marx. El denumeste punctul sau de vedere: socialism stiintific. Marx dorea ca prin preluarea puterii politice de catre clasa muncitoare aceasta sa poata inlatura structurile sociale generatoare de exploatare sI nedreptaii sI sa creeze noi structuri sociale.
Obictivul general: emanciparea celor mulii de asuprire, saracie sI toate nedreptaiile care decurgeau din ele. Argumentarea teoretica: este justa sI nesatisfacatoare. Marx prin ceea ce a facut a vrut sa continue efortul de asanare a societaiii ilustrat de mai multe personalitaii ale culturii umaniste si demoocratice ca More, St.Simon, D.Ricardo, Sismondi. Marx a subevaluat tensiunile existente in sanul miscarii muncitoresti sI socialiste.

4.5 DESTINUL ISTORIC AL DOCTRINEI EC MARXISTE
- a avut un destin dramatic. Marx =unul dintre cei mai mari ec, ai lumii. J.A.Schumpeter il apreciaza: viziunea de ans, a lui Marx, despre miscarea ec, moderne de pia este izvorul unei incantari intelectuale pe care o poate incerca oricine ii studiaza opera. Opera lui Marx tb, examinata in mod riguros.
Curs 4
Docrine economice

5 . LIBERALISMUL NEOCLASIC SAU MARGINALISMUL

5.1 GENEZE LIBERALISMULUI NEOCLASIC
- Reprezentanii: W.St.Jevons prin lucrarea “th, ec, pol” C.Mengel prin lucrarea “Bazele ec, pol” Leon Warlas prin lucrarea “Elem, de ec, pol, pura” Demersul teoretic al liberalilor neoclasici a fost favorizat de:progresele realizete si schimbarile petrecute in cultura spirituala a Europei in a 2 jum, a sec 19. Gandirea ec, a liberalilor a fost den, neoclasica pt a sublinia atat puntea de legatura cu liberalii clasicicat sI revoluiia infaptuita in comparaiie cu acestia. Neoclasicii au preluat, susiinut sI accentuat o serie de trasaturi ale paradigmei liberalismului clasic ca: individualismul, apararea ec, de pia si a proprietaiii private, hedonismul, metoda deductiva in explicarea fen2 economice. Neoclasicii au respins: th, obiectiva a valorii sI pr, susiinuta de liberalii clasici sI implicaiiile ei in sfera repartiiiei.
Neoclasicii au fost ostili tuturor curentelor contestatare sau critice la adresa liberalismului ( socialismul, marxismul, radicalismul).
Specificul liberalismului neoclasic e legat de noutaiile aduse de promotorii lui: - raritatea ca trasatura definitorie a bun2 ec; - rolul cheie al psihologiei sI comportamentului individului consumatar pe piaia in explicarea mecanismului de ans, al ec, de pia; - combinarea analizei psihologice a fenomenelor ec, cu folosirea unor procedee din matematica prin calculul marginal, funciii, reprezentari grafice.
Esenia paradigmei liberalismului neoclasic: - individualism, -raritae, -psihologie, -calcul marginal, -hedonism, -liberul schimb. Obiectul central de studiu al liberalilor neoclasici l-a constituit: microanaliza statica respectiv preturile b2, ec, rare pe pia, sI venit2, ag, ec.
Scoli: 2 distincte: scoala psihologica care se preocupa de relaiiile de cauzalitate din ec, scoala matematica se ocupa de relaiiile de interdependenia din ec punand accentul pe schimbarile cantitative din ec, si reprezentarea lor grafica sI matematica. Caracterizare generala a docrinei ec neoclasice: th, utilitaiii margianle, th, repartiiiei sau a veniturilor, th, echilibrului ec, general.

5.2 TEORIA UTILITATII MARGINALE ( finale)
Deosebiri intre: liberalii clasici si liberalii neoclasici. LC pornesc de la un factor obiectic ( cantitatea de munca chelt, pt a produce b, ec, care se schimba ); LN pornesc de la un factor subiectiv ( aprecierea subiectiva a indivizilor cu privire la placerea pe care le-o procura consumul diferitelor cantitaii din bunul respectiv ); LN fac distintie intre b, libere sI b, ec ( care sunt rare). B,ec pot fi B, finale si b, intermediare.
Principalul obiect al aprecierii subiective din partea consumatorilor il constituie b, finale. LC considera ca orice mf, are 2 proprietaii ec: utilitatea si valoarea. LN isi concentreaza ateniia asupra utilitaiii b, ec. LN susiineau ca pr, b2, ec, e expresia in bani a utilitaiii ac, b2.
LN susiin ca izvorul preiurilor e utilitatea b2 ec, finale. Susiin ca pe masura cresterii nr, de unitaii consumate din b, ec, respectiv, scade utilitatea individuala a fiecarei unitaii succesiv consumate. Ac, e cunosc, sub den, de prima lege a lui Gossen sau legea utilitaiii descrescande pe masura satisfacerii nev, de consum.
Marimea pr2, e determinata de utilitatea marginala de utilitatea cea mai mica dintr-o serie descrescanda de utilitaii ale nr, de unitaii succesiv consumate din bunul respectiv. Problema masurarii utilitaiii a dus la numeroase discuiii sI in randul adepiilor neoclasici ai ac, th. Tabloul lui Menger ofera 2 repere eseniiale: - intensitatea diferita cu care se manifesta nevoile oamenilor sI care exercita o influenia direct proporiionala asupra utilitaiii marginale; - raritatea b, respectiv: b2 abundente au o utilitate marginala mai mica iar b, f, rare au o utilitate marginala mai mare. Unii neoclasici au introdus valoarea de substituire apeland la utilitatea unui b, alternativ pe care l-ar fi putut folosi consumatorul respectiv. Meritele th, Unitaiii Marginale: a contribuit la analiza aprofundata a rolului cererii de b, pe pia in funciionarea ec, moderne sI in influeniarea pr2; - a demonstrat importania studierii concrete a factorului raritate in economie; - a sugerat multiple direciii de studiere a comportamentului consumatorilor de piaia; - a introdus calculul marginal in economie. Limitele th, utilitatii marginale: - promotorii ei n-au gasit o unitate de masura adecvata pt aprecierile subiective ale utilitaiii; - n-au reusit sa elaboreze o th, unitara asupra pr;
- n-au dat o explicaiie convingatoore pr2 in ipoteza in care cererea ar fi la fel cu oferta.

5.3 TEORIA MARGINALISTA A REPARTITIEI VENITULUI NATIONAL - Liberalii clasici - repartitia venit2= faza distincta a activit, economice; au facut distinciie intre veniturile - salariile si profitul sI renta funciara precizand ca natura , marimea, dinamica, sI legile dupa care se form, cele 3 venituri sunt distincte.
Liberalii neoclasici - produciia sI repartiiia erau 2 faiade ale aceluiasi proces. Veniturile care rezultau din ac, proces aveau o0 natura asemanatoare sI o indreptaiire egala.
Raiionamentul care sta la baza acestei viziuni optimiste despre repartiiia din ec, de pia, e urm: b, ec, finale, sau utilitaiile sunt create in produciie. Pr, incasat la pia cu ocazia vanz, utilitaiilor create in produciie e folosit pt a platii serviciile productive ale muncii. Criteriul ec, pt determinarea volumului fiecarei categ, de venit este productivitatea marginala a fiecarui factor de produciie. Procedeul tehnic pt determinarea productivitaiii marginale a fiecarui factor este discutabil. Exista idei diferite cu privire la repartiiia venit2 care pot fi considerate excepii de la th, generala.

5.4 TEORIA ECHILIBRULUI EC GENERAL
Sc. Matematicaa deplasat accesul investigaiiilor ec, de la psihologia consumatorului la calculul marginal sI relaiiile funciionale dintre diferite variabile ec, interdependente ca: cererea, oferta, pr2, venit2. L.Walras face distinciie intre ec, pol, pura, ec, pol, aplicata sI ec, pol, sociala sI realizeaza th, echilib, ec, general; - e adept al autoreglarii spontane a ec, de pia, prin intermediul pr2; - presupune existenia a 2 fel, de pie: cea a produselor sI cea a serviciilor productive; - considera ca oscilaiia pr2 este canalul prin care se transmit mesajele consumatorilor catre producatori sI invers; - costul de produciie e = cu pr, de vanzare;
- susiine cacresterea ofertei de b2, atrage cresterea cererii. V.Pareto - optimul ec, inseamna formula cea mai buna de alocare a resurselor limitate sI care asig, niv, cel mai inalt de bunastare a intregii societaii. Optimul paretian este un optim pariial.