O componenta importanta a strategiei generale a unei banci o constiuie activitatea de creditare, creditul fiind produsul de baza oferit clientilor. Acordarea creditului trebuie sa fie avantajoasa atat pentru banca, deoarece prin diversificarea portofoliului de credite poate sa obtina un profit suplimentar, cat si pentru client care pe seama creditelor poate sa-si dezvolte afacerile, sa obtina profit suplimentar si pe aceasta baza, sa-ramburseze imprumutul si sa-si achite datoriile.
Analiza situatiei economico-financiare a agentului economic are ca punct de plecare bilantul contabil, care este documentul oficial de gestiune al agentului economic, care reflecta situatia patrimoniului unui agent economic la un moment dat. Datele cuprinse in bilant vor fi prelucrate de catre ofiterii de credite pentru a obtine informatii mai clare, necesare analizei.
Pornind de la bilantul contabil prelucrat si de la contul de profit si pierdere prelucrat, ofiterii de credite vor analiza bonitatea clientilor folosind doua categorii de indicatori:
- Indicatori de structura si nivel : a) cifra de afaceri b) capitaluri proprii c) rezultatul exercitiului (profit/pierdere) d) fond de rulment e) necesarul de fond de rulment f) trezorerie neta g) lichiditatea (imediata, curenta, la o data viitoare) h) solvabilitatea i) gradul de indatorare (generala, financiara) j) viteza de rotatie (rotatia activelor circulante,stocurilor de materii prime, stocurilor de produse in curs de fabricatie, stocurilor de produse finite/marfuri, durata medie de incasare a clientilor, durata medie de plata a furnizorilor)

- Indicatori de performanta : k) rentabilitatea de exploatare (bruta si neta) l) rentabilitatea economica m) rentabilitatea financiara n) riscul financiar (gradul de acoperire a dobanzii) o) rata valorii adaugate p) politica de dividende
Calculul si interpretarea indicatorilor de bonitate se face conform procedurilor prevazute in „Normele Metodologice privind activitatea de creditare” .