4.1. Cadrul social-economic international al aparitiei si evolutiei capitalismului in

Romania

4.2. Acumularea primitiva a capitalului in Romania

4.3. Cooperatia capitalista simpla (Atelierul, Manufactura, Masinismul)

4.1. Cadrul social-economic international al aparitiei si evolutiei capitalismului in

Romania k3i17ix
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, in Tarile Romane au aparut simptomele procesului de dezagregare a relatiilor de productie feudale si de aparitie a celor capitaliste, care se vor accentua in ultimul sfert al acestui secol si inceputul celui urmator. Dintre procesele si fenomenele care prevesteau noul mod de productie evidentiem:

¾ sporirea productiei mestesugaresti si manufacturiere;

¾ cresterea diviziunii sociale a muncii;

¾ inlocuirea economiei naturale cu cea de schimb;
¾ afirmarea ideologiei nationale ce milita pentru emanciparea nationala si reinoire si restructurare sociala.
Aparitia noului mod de productie a avut loc pe teritoriul tarii noastre in momentul cand in tarile din apusul Europei capitalismul facuse mari progrese; se dezvoltase puternic productia, se adancise diviziunea sociala a muncii, in Anglia avusese loc revolutia industriala iar in Franta, Germania, Italia, Olanda industria masinista facuse pasi insemnati. In S.U.A. se desavarsea revolutia industriala si avea loc o puternica industrializare de tip capitalist.
In schimb, Imperiul Habsburgic si mai ales cel Otoman prin diferite cai si mijloace franau noua dezvoltare economica, militau pentru mentinerea vechilor structuri feudale si mai ales pentru inabusirea aspiratiilor nationale ale popoarelor, operatii care, obiectiv, erau legate de noul mod de productie -; capitalismul.
Revolutia industriala care se desfasura cu putere in tarile Europei Apusene producea mari schimbari in structura si functionalitatea vietii economice:
? diviziunea sociala a muncii a dat nastere la noi ramuri si subramuri de productie; s-a modificat raportul intre ramurile industriei in sensul ca are loc o revolutionare a industriei siderurgice, constructii de masini fata de perioada cand dominanta era industria usoara; aparitia industriei grele a dat nastere bazei tehnico-materiale a capitalismului; s-a intensificat, deasemenea, concentrarea si contabilizarea capitalului etc.
In general, in evolutia capitalismului, pe plan mondial, pana la primul razboi mondial au existat mai multe etape:

a. etapa manufacturiera care a generat destramarea feudalismului (sec. XVI pana la inceputul sec. XVIII); b. etapa capitalismului liberei concurente care este legata de revolutia industriala (inceputul secolului XVIII -; pana la mijlocul sec. XIX;

c. etapa monopolista care incepe la sfarsitul sec. XIX si indeosebi la inceputul secolului XX

pentru cele mai multe tari.
Persistenta puternica a relatiilor de productie feudale, dominatia straina, faramitarea teritoriala au facut ca etapele desfasurarii capitalismului in Romania sa fie intarziata fata de cele ale desfasurarii capitalismului mondial.

4.2 Acumularea primitiva a capitalului in Romania

Acumularea primitiva a capitalului este un proces de reparare, prin mijloace violente si in proportii de masa, a micilor producatori, tarani, mestesugari de mijloacele lor de productie (pamant, unelte, cladiri) si de concentrare a lor in mainile unei minoritati, constituindu-se conditiile fundamentale ale productiei capitaliste. In tarile Europei Occidentale acest proces a avut loc, in linii generale, intre finele secolului XIV si sec. al XVIII-lea, in Tarile de Jos, Anglia, republicile italiene si Franta.
In Tarile Romane, procesul acumularii primitive a capitalului a avut loc mai tarziu decat in apusul Europei si a inlocuit forme, cai specifice de manifestare.
Persistenta puternica si indelungata a relatiilor feudale, in tara noastra, inlocuirea mult mai lenta a formelor de exploatare iobagiste cu cele capitaliste au imprimat acumulari primitive la noi, un caracter slab si de volum relativ redus si intarziat.
Procesul acumularii primitive a capitalului a inceput mai devreme in Transilvania, iar in Tara Romaneasca si Moldova la mijlocul sec. XVIII, deci inaintea desfintarii iobagiei. Pe de alta parte trebuie avut in vedere si faptul ca tara noastra a fost sursa de acumulare a capitalului nu numai pentru burghezia autohtona ci si pentru cea straina -; austriaca, turca, greaca, franceza, engleza, germana etc., care au transferat cea mai mare parte a capitalului in propriile lor tari.
Primul domeniu in care s-a manifestat acumularea primitiva a capitalului a fost in Romania agricultura. Deposedarea micilor producatori de pamanturi a fost facuta atat prin acoperirea terenurilor ce apartineau taranilor liberi (mosneni, razesi), cat si prin limitarea pamantului dat in folosinta taranilor dependenti (clacari, vecini, serbi).
Acest proces s-a accentuat dupa tratatul de la Adrianopol 1829 si va fi consfintit prin Regulamentul Organic din 1832. El era in legatura directa cu necesitatile sporirii productiei agricole atat pentru consumul intern cat mai ales pentru cerintele comertului exterior.
La inceputul secolului al XIX -;lea se accentueaza procesul transformarii proprietatii feudale intr-o proprietate de tip capitalist, ceea ce corespunde cu accentuarea acumularii primitive a capitalului.

Principalele surse care au contribuit la infaptuirea acumularii primitive a capitalului au fost:
1. profiturile obtinute de mosieri, negustori, arendasi, manastiri din comertul intern sau din comertul exterior, indeosebi cu cereale si vite. Pacea de la Adrianopol din 1829 inlaturand monopolul turcesc asupra comertului exterior al Tarilor Romane, a determinat o crestere sensibila a schimbului exterior cu cereale si vite spre centrul si apusul Europei, realizand pentru mosieri si negustori mari averi banesti;
2. Camatarii si zarafii prin capitalul camataresc si schimbul monedelor au realizat sume banesti importante datorita, in special marilor decizii percepute pentru imprumuturi si a fluctuatiei cursului diverselor monede de circulatie in tarile noastre;
3. Luarea in arenda de la stat a vamilor si a stingerii impozitelor a adus mari surse financiare unor arendasi.
Realizarea averilor se facea din diferenta dintre suma incasata si cea varsata statului, din abuzuri savarsite si bacsisuri si sume ilegale insusite.
De exemplu, in perioada 1813-1821 in Tara Romaneasca arendarea impozitelor, banilor si a ocnelor de sare a adus arendasilor un profit de cel putin 50%.
4. Mosierimea s-a insusit mari sume de bani capitalizate in urma despagubirilor primite pe baza Legii rurale din 1864 din Romania si a potentelor imperiale din 1853 si 1854 a reformelor agrare din Banat si Transilvania. Asa de exemplu, suma despagubirilor in urma legii rurale din Principatele Unite a fost de 200 milioane lei aur si 72 milioane florini in Transilvania. Este adevarat ca nu intreaga suma a fost capitalizata sau investita, ca o parte a fost folosita subproductiv, dar, totusi cea mai mare parte a despagubirilor au fost investite in industrie sau au contribuit la modernizarea inventarului agricol.
5. Acordarea de catre domnie a unor privilegii pentru crearea si functionarea unor manufacturi a constituit, deasemenea, o sursa importanta pentru acumularea capitalului. Beneficiile se obtineau prin scutiri de impozite si taxe pentru masini si utilaje importate, sau din terenurile primite pentru instalarea stabilimentelor industriale.
6. Abuzurile si adevaratele “jafuri” facute de unii slujbasi ai statului asupra bugetului prin afaceri necinstite cu ocazia constructiei cailor ferate, de imobile, institutii, furnituri de stat, au constituit alte surse de acumulare a capitalului.
7. O sursa importanta pentru acumularea capitalului, atat pentru burghezia autohtona dar mai ales pentru cea straina, a constituit-o exploatarea carbunelui, petrolului, lemnului, fierului la preturi extrem de reduse datorita pretului scazut platit fortei de munca si a prelucrarii acestor bogatii ca materii prime si apoi prelucrate. Acest fapt a impus in 1887 in Romania adoptarea unui pachet de legi protectioniste pentru industria nationala.
Cu toate acestea, societati de surse de acumulare a capitalului folosite in Tarile Romane in comparatie cu alte tari apusene, procesul acumularii capitalului in Romania s-a desfasurat lent, avand o mare durata in timp, a fost redus ca volum si slab ca eficienta. Aceasta datorita, pe de o parte, concurentei impuse de capitalul strain, dar si a faptului ca nu tot capitalul acumulat a fost folosit in scopuri productive.

4.3 Cooperatia capitalista simpla
Mijlocul secolului XIX si perioada ce-i va urma, aduce si in Tarile Romane manifestarea cu mai multa putere a elementelor productiei capitaliste, proces resimtit indeosebi in industrie.
Pana la mijlocul secolului al XIX-lea productia casnica taraneasca ocupase un loc important in satisfacerea nevoilor de consum atat pentru gospodaririle taranesti iar impreuna cu breslele si pe cele ale populatiei orasenesti.
Produsele industriei casnice taranesti erau variate: textile, confectii, ceramica, produse alimentare. La inceputul secolului XIX in cadrul dezvoltarii generale a activitatii economice se produc importante prefaceri care vor reduce treptat rolul industriei casnice taranesti in economie.
Astfel, industria casnica taraneasca nu mai e capabila sa-si asigure ca urmare a sporirii necesitatilor de produse finite, materia prima utilizata. Patrunderea masiva si rapida a firelor si tesaturilor de bumbac a inlocuit in mare masura productia casnica de in si canepa.
Cresterea necesitatilor de produse finite pe piata interna nu a mai putut fi satisfacuta de industria casnica.
Un alt proces cu consecinte pentru evolutia activitatii industriale petrecut de la inceputul sec. XIX si imediat dupa 1850 -; este decaderea breslelor. Breslele cu reglementarile lor in organizarea productiei si desfacerea marfii devenisera o frana in calea progresului. Iesirea din cadrul breslelor a unor meseriasi si primirea lor la adapostul jurisdictiei consulare straine, aparitia unor ateliere capitaliste de tipul cooperatiei simple si manufacturiere precum si patrunderea nestingherita a marfurilor straine au generat concurenta breslelor si decaderea lor. Rolul si importanta lor in economie a scazut continuu si in consecinta, in 1873 prin lege au fost desfiintate.

Locul lor va fi luat de formele bazate pe cooperatia capitalista simpla: atelierele si

manufacturile.
Cooperatia atelierul reprezinta primul stadiu al dezvoltarii capitaliste in industrie, o forma de productie de marfuri bazata pe proprietatea privata asupra uneltelor de munca, a materiei prime si pe forta de munca salariata (maistri, lucratori sau calfe). Proprietarul atelierului este patronul caruia ii apartin uneltele, materia prima si productia; diviziunea sociala a muncii e aproape inexistenta, lucratorul realizand produsul de la inceput pana la sfarsit.

Asemenea ateliere au aparut in Tara Romaneasca si Moldova in urma destramarii breslelor sau prin unirea lor de catre unii negustori si mesteri. In cele doua Tari Romane aceste ateliere erau mici, avand 2-3 angajati, in schimb in Transilvania numarul angajatilor ajungand si la 20.
Manufacturile constituie cel de-al doilea stadiu de dezvoltare a productiei capitaliste bazate pe diviziunea sociala a muncii si pe dominatia muncii manuale. Ele vor face trecerea la marea industrie masinista.

Dupa forta de munca utilizata in productie manufacturile au fost: feudale -; care foloseau mestesugari iobagi; mixte -; foloseau munca iobagilor combinata cu munca salariata.
Pana la sfarsitul sec. XVIII si inceputul celui urmator, ritmul de aparitie a manufacturilor in tarile noastre a fost lent, productia industriala fiind data in cea mai mare masura de breslele si ateliarele bazate pe cooperatia capitalista simpla.
Cele mai multe manufacturi apar in Transilvania -; de textile la Sibiu, Cisnadie, Brasov, Sebes, Sighisoara sau de pielarie Orsova, Moldova Noua, Timisoara, Orastie, hartie -; Sebes, Timisoara, Fagaras. La acestea se adauga cele mai vechi de extractia si prelucrarea fierului, aurului si in Moldova si Tara Romaneasca apar numeroase manufacturi indeosebi de textila si in productie alimentara. Unele manufacturi functionau si in mediul rural, pe mosiile unor boieri sau manastiri unde exista materie prima si forta de munca. Importanta acordata manufacturilor se evidentiaza si din faptul ca alaturi de forta de munca autohtona intreprinzatorii aduc specialisti din Transilvania, Austria, Polonia, Silezia.
Lipsa capitalului, a fortei de munca autohtone calificata, slaba capacitate de absorbtie a pietei interne ca si concurenta marfurilor straine patrunse fara nici o restrictie pe piata romaneasca, au fost cauze ale nivelului relativ redus al dezvoltarii manufacturilor in Tarile Romane. Acest fapt a facut ca activitatea manufacturiera in Tarile Romane sa nu fi jucat acelasi rol economic ridicat cum s-a intamplat in Anglia sau Franta.
Masinismul in raport cu cel din tarile apusene, la noi a aparut ceva mai tarziu. Intarzierea patrunderii masinismului la noi se datoreste urmatorilor factori: dominatiei otomane, persistenta puternica a relatiilor feudale, lipsa de capital si de forta de munca calificata precum si lipsa unei politici de stat protectioniste. O oarecare exceptie face intrucatva Transilvania unde masinismul a aparut ceva mai devreme decat in Tara Romaneasca si Moldova si in ramuri de baza, cum ar fi extractiva si metalurgica. Acum apar si se vor afirma centrele metalurgice Hunedoara, Resita, Cugir, Nadrag, Oravita. Apar societati cum va fi cea din 1854 STEG (societatea cailor ferate de stat) pentru exploatarea fierului si a siderurgiei.
Societatea anonima de mine si furnale din Brezoi, pentru exploatarea carbunelui. Aceste societati aveau capital austriac, foloseau si forta de munca straina si metale avansate de exploatare.
De exemplu, in 1867 -; STEG -; folosea in intreprinderile sale siderurgice 32 de masini cu aburi si 11 furnale din totalul de 56 cate existau in Transilvania.
In Tara Romaneasca si Moldova masinismul a aparut pentru intaia oara in ramura productiei alimentare: alcool, mori la: Iasi, Bucuresti, Braila atat cu capital romanesc dar si strain -; austriac, francez.

Apare si prima fabrica de conserve la Galati 1849, apoi la Bucuresti.
Masinismul a fost introdus si in domeniul materialelor de constructii. Apar fabrici de tigla, caramida la: Iasi, Focsani, Bucuresti. La Gozavesti apare prima fabrica de sticla.