q6b11bz
1. Creditul
1.1. Continutul si functiile creditului
1.2. Elementele si trasaturile creditului
1.3. Formele creditului
2. Dobanda si rata dobanzii
2.1. Rolul si formele dobanzii
2.2. Fundamentarea ratei dobanzii
2.3. Calculul dobanzii
3. Test de autoevaluare
Bibliografie
Obiectivele propuse:
• insusirea de notiuni cheie: credit, functiile creditului, forme ale creditului, dobanda, rata reala si rata nominala a dobanzii, scont, valoare actualizata, teoria preferintei pentru lichiditate, lichiditate, dobanda la cont curent, dobanda compusa si dobanda simpla, cererea si oferta de moneda;
• cunoasterea si intelegerea mecanismului creditarii si a rolului elementelor contractului de creditare;
• stabilirea diferentelor intre formele creditului;
• cunoasterea mecanismului de formare a ratei dobanzii pe piata de capital si pe piata monetara;
• analiza factorilor de influenta asupra nivelului ratei dobanzii;
• intelegerea „efectului lichiditate” ca instrument al politicii monetare, a scontului, a dobanzii compuse si a dobanzii la contul curent;
• calcularea dobanzii pentru diferite forme ale creditului;
• insusirea unor instrumente si mecanisme de dirijare a volumului de masa monetara in raport cu rata dobanzii.
1. Creditul
1.1.Continutul si functiile creditului
Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv:
• creditul ca incredere;
• creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire;
• creditul ca forma a relatiilor de schimb.
Creditul ca incredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de
incredere, de und e rezulta caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit isi are originea in cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemneaza increderea in ceva sau cineva. In p ractica, aceasta incredere se concretizeaza in relatiile dintre creditor si debitor, in sensul ca cel din urma trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze incredere din partea creditorului.
Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta „un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare”1.
Unei asemenea abo rd ari a creditului, ii sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al scopului si nici al continutului material al valorii2.
Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordare care porneste de la continutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de la unii din participantii la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar al transferului din economie.
Definirea completa a creditului poate fi realizata prin luarea in considerare si corelarea acestor trei abordari, ceea ce poate duce la urmatoarea formulare:
Ø Creditul reprezinta o categorie econo mica, ce exprima relatii de repartitie a unei parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice.
In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contr a unei valori monetare viitoare.
Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite creditului, si care in functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel: a) o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului in acelasi mod ca si functiile finantelor, resp ectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg; b) o a doua grup a de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului (cele doua precedente) plus fun ctia de emisiune; c) a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de redistribuire; d) a patra grupa de opinii apreciaza cr editul prin aceea ca este insotit permanent de dobanda, atribuindu-i-se functia d e purtator de dobanda.
Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului, retin atentia cele care atribuie creditului urmatoarele functii: - de rep artitie
- de control
- de emisiune.
1.2. Elementele si trasaturile creditului
Pentru evidentierea functiilor si caracteristicilor creditului, este necesara prezentarea elementelor incluse in relatiile de credit, astfel:
- participantii la raportul de credit;
- promisiunea de rambursare;
- scadenta;
- dobanda (pr etul creditului).
• Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul sunt denumiti in literatura de specialitate cu termenul „subiecte ale raportului de credit”3.
Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaza marea diversitate a acestora si dimensiunile ample ale creditarii. Daca se procedeaza la gruparea in trei categorii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia; statul, agentii economici.
Agentii economici detin o importanta pozitie in randul creditorilor, in cazul in care obtin rezultate financiare pozitive, pentru care cauta cele mai eficiente modalitati de plasare pe piata monetara sau de capital. Disponibilitatile monetare degajate de intreprinderi se constituie in resurse de creditare a activitatilor unitatilor deficitare, fie in mod direct, fie prin intermediul bancilor si al altor institutii financiare.
Potentialul de economisire, implicit de creditare al intreprinderilor poate fi evidentiat prin analiza disponibilitatilor in depozite la termen si ale portofoliilor de titluri detinute ca participatii la capitalul social al altor agenti economici si ca subscriptori la titlurile emise de stat. Pentru anul
1998 valoarea depozitelor la termen in lei a agentilor economici din Romania s-a situat la 5498 mild. lei, iar valoarea depozitelor in valuta a reprezentat 1637 mild. lei, constituindu-se intr-o sursa importanta de creditare a economiei.
Populatia participa la p rocesul de creditare in dubla calitate, de creditor si debitor, remarcandu-se prin rolul important in asigurarea resurselor de creditare. Pentru anul 1998, de exemplu, potentialul de economisire al populatiei, reflectat in volumul depozitelor in lei si valuta, l-a depasit pe cel al agentilor economici.
Astfel, depozitele in lei ale populatiei s-au situat la 30966 mild. lei, iar cele in valuta la
10895 mild. lei. O asemenea tendinta este specifica si tarilor dezvoltate, unde aportul populatiei la formarea resurselor de creditare este ap rox imativ egal cu cel al intreprinderilor.
Participarea statului in calitate de creditor nu poate fi analizata decat in situatia
inregistrarii de excedente bugetare si a disponibilizarii in economie a unor importante sume, dirijate catre sistemul asigurarilor si protectiei sociale ori catre alte destinatii.
In schimb, calitatea de debitor a statului este bine definita in toate economiile contemporane, ca urmare a inregistrarii de deficite bugetare. Nivelul datoriei publice, rezultat al
indatorarii interne si externe a statelor depaseste in unele cazuri nivelul PIB, dupa cum dovedesc datele urmatoare: in anul 1997, ponderea datoriei publice in PIB se situa la 130,6% in Belgia,
110,6% in Grecia, 123,4% in Italia, 70,2% in Danemarca, 56,4% in Franta, 78,7% in Olanda etc.
• Promisiunea de rambursare reprezinta angajamentul debitorului de a r ambursa, la scadenta, valoarea capitalului imprumutat, plus dobanda, ca pret al creditului
Datorita unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla in incapacitate de plata, sau poate intarzia plata sumelor ajunse la scadenta. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul cr editorului sa se adopte masurile necesare pentru prevenirea si eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiza temeinica a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: pozitia pe piata interna si in cadrul ramurii, situatia financiara, gradul de
indatorare, forma juridica si raportul cu ceilalti participanti pe piata.
Strans legata, si decurgand din promisiunea de rambursare apare garantarea creditului.
• Garantarea creditelor constituie o caracteristica legata de rambursabilitatea acestora.
In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei, se poate face distinctie intre garantia reala si garantia personala.
Garantia reala are la baza garantarea sau „gajarea” creditului cu valori materiale, prin a caror valorificare se pot obtine sumele necesare achitarii creditului.
O forma distincta de garantare reala o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare.
Garantia personala reprezinta angajamentul luat de o terta persoana de a plati suma ajunsa la scadenta, in cazul incapacitatii de plata a debitorului.
Cea mai adecvata forma de garantare a creditelor o constituie garantarea financiara, fapt care este posibil prin asigurarea in viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de rambursarea creditului si dobanda aferenta. In acest scop, se pro cedeaza la garantarea creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului (active fixe si circulante).
In practica se utilizeaza metoda garantarii creditelor pe seama portofoliului de efecte comerciale detinute de agentul economic solicitant de credite.
• Scadenta sau termenul de rambursare stabilit in contract este diferit in functie de particularitatile sectorului de activitate si de nivelul eficientei activitatii beneficiarilor de credite.
Astfel, exista o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore (in cazul pietei interbancare) pana la durate medii si lungi (20 sau 30 ani) in cazul imprumuturilor obligatare.
Intre scad enta si modul de rambursare al creditului se poate stabili o corelatie, astfel: creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la scadenta, in timp ce creditele pe termen mijlociu si lung implica rambursarea esalonata.
• Dobanda reprezinta o caracteristica a creditului si constituie, dupa cum se desprinde din literatura de specialitate, pretul capitalului utilizat, sau „chiria”, pe care o plateste debitorul pentru dreptul care i se acorda, cel de a folosi capitalul imprumutat. In general, nivelul dobanzii se coreleaza cu rata profitului obtinuta de intreprinzator. Cuantificarea dobanzii se realizeaza prin utilizarea ratei dobanzii, care se constituie intr-un instrument de influentare a cererii si ofertei de credite.
Un nivel redus al ratei dobanzii antreneaza o cerere sporita de credite, ceea ce determina efecte favorabile asupra productiei si economiei, dupa cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rata a dobanzii ridicata, genereaza diminuarea cererii de credite. Luarea in considerare a ratei inflatiei, comparativ cu rata dobanzii utilizata in contractul de credit, conduce la constatarea faptului, ca in perioadele cu inflatie sporita, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfecta de finantare.
In functie de acelasi element, inflatia, se utilizeaza in raporturile de credit, doua tipuri de dobanda: fixa si variabila.
Dobanda fixa este stabilita in contractul de credit si este valabila pe intreaga du rata a creditului.
Dobanda sensibila (variabila) se modifica periodic in functie de presiunile inflationiste si de evolutia nivelului dobanzii pe piata.
Pentru conturile curente ale clientilor se calculeaza atat dobanda debitoare, cat si dobanda creditoare, ca pret platit de client, sau de banca, pentru utilizarea unei anumite sume.

1.3. Formele creditului
Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, in functie de care se disting urmatoarele:
1. dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, se remarca:
- creditul comercial;
- creditul bancar;
- creditul de consum;
- creditul obligatar;
- creditul de consum.
2. dupa calitatea debitorului se delimiteaza:
- creditul acordat persoanelor fizice;
- creditul acordat persoanelor juridice.
3. dupa calitatea debitorului si a creditorului se disting:
- creditul privat;
- creditul public.
4. dupa scopul acordarii creditului:
- credite de productie;
- credite d e circulatie;
- credite de consum.
5. dupa natura garantiilor:
- credite reale;
- credite p ersonale.
6. dupa intinderea drepturilor creditorului:
- credite denuntabile;
- credite n edenuntabile;
- credite legale.
7. dupa modul de stingere al obligatiilor de plata:
- credite amortizabile;
- credite n eamortizabile.
8. dupa termenul la care trebuie rambursat creditul:
- credite pe termen scurt;
- credite pe termen mijlociu;
- credite pe termen lung.
Indiferent de criteriile de clasificare utilizate, se pot desprinde cateva caracteristici esentiale ale creditului in economia contemporana:
Ø s-au produs schimbari in destinatia creditului, in sensul ca a sporit ponderea celor speculative si cele destinate satisfacerii nevoilor statului;
Ø se produc modificari frecvente ale nivelului dobanzii, cu scopul de a favoriza sau limita dimensiunile creditului;
Ø se remarca sporirea creditului bancar in detrimentul celui comercial;

Ø prin scontarea efectelor de comert (a cambiilor) se realizeaza impletirea creditului comercial cu cel bancar.
Cea mai importanta clasificare este cea in functie de care se disting formele creditului, de la cel comercial, pana la cel de consum, a caro r prezentare este realizata in continuare.
A. Creditul comercial se caracterizeaza prin urmatoarele: reprezinta creditul pe care si-l acorda agentii economici la vanzarea marfii sub forma amanarii platilor; avantajul acestei forme de credit consta in faptul ca intreprinzatorii isi pot desface productia fara sa astepte momentul in care cumparatorii vor detine bani. Se apr eciaza, astfel, ca se accelereaza circuitul capitalului real; creditul comercial prezinta unele limite, in sensul ca orice intreprinzator va putea vinde marfa pe credit in masura in care acesta detine rezerve de capital care sa ii permita continuarea activitatii. De asemenea, creditul comercial este limitat in functie de regularitatea incasarii contravalorii marfurilor; o limita a creditului comercial deriva din destinatia marfurilor vandute prin acest tip de credit, respectiv cei doi participanti la raportul de credit trebuie sa apartina aceluiasi sector de activitate.
Creditul comercial se manifesta sub doua forme: • creditul cumparator;
• creditul vanzator.
Creditul cumparator:
• se manifesta sub forma platilor in avans;
• aceste credite apar ca o prefinantare de catre beneficiari a produselo r pe care intentioneaza sa le achizitioneze;
• sunt frecvente in ramuri precum: agricultura si constructiile de locuinte.
Creditul vanzator:
• are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata.
Factorii care converg la sporirea dimensiunilor creditului comercial decurg din cele trei componente care actioneaza in acest domeniu, respectiv cea traditionala, comerciala si financiara.
Componenta traditionala reprezinta interesele comune ale participantilor in sporirea fluiditatii schimburilor si diminuarea costurilor de organizare a activitatii comerciale. Se reduc costurile de depozitare ale stocurilor de marfuri (pentru producator) si costurile aferente mijloacelor de plata (in cazul cumparatorilor).
Componenta comerciala semnifica utilizarea creditului ca mijloc de promovare a vanzarilor.
Componenta financiara reprezinta o alta motivatie a creditului comercial si semnifica punerea la dispozitia clientului, pentru o perioada data, a unei parti din capital sub forma de marfa, p entru care plata este amanata.
In prezent, in tarile dezvoltate creditele comerciale reprezinta intre 10% si 30% din datoriile intreprinderilor si reprezinta un instrument de promovare si de reducere a cheltuielilor cu plata dobanzilor. Pe baza creditelor comerciale primite se pot reduce solicitarile de credite bancare, sau se poate amplifica cifra de afaceri.
Creditul comercial antreneaza emisiunea de titluri specifice acestui credit (cambii, bilete de ordin) ca titluri de creanta, care prezinta avantajul scontarii la banci. In acest mod, creditul

comercial devine credit bancar, iar prin cedarea portofoliului de efecte comerciale de catre o banca comerciala, bancii centrale prin rescontare, se antreneaza un mecanism de emisiune de moneda centrala.
B. Creditul bancar
Participantii la creditul bancar sunt reprezentati la modul general, de un agent nebancar
(producatorul sau agentul economic), pe d e o parte, si banca, pe de alta.
Creditul bancar prezinta avantajul unei mai mari flexibilitati comparativ cu cel comercial, intrucat sumele disponibile pot fi orientate catre diferite forme de activitate economica.
Intre creditul comercial si cel bancar exista o puternica legatura, in sensul ca uneori creditul comercial se poate transfo rma in credit bancar, sau acesta poate constitui suport al acordarii unui credit comercial.
Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode:
- avansuri in cont curent;
- linia de credit simpla;
- linia de credit confirmata;
- linia de credit revolving;
- credite cu destinatie speciala. avansurile in cont cu rent:
• sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casa;
• nu au destinatie prestabilita si din acest motiv sunt denumite credite de trezorerie;
• aceste credite nu sunt garantate prin anumite gar antii, ci prin starea de bonitate a clientului. linia de credit simpla
• reprezinta nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, intr-un cadru prestabilit. linia de credit confirmata
• semnifica suma ce poate fi acordata sub forma de credit si care este consemnata intr-un document scris, convenit de banca. linia de credit revolving
• este un mecanism de creditare care presupune ca pe masura ce au fost rambursate creditele anteriore, se acorda noi credite, fara intocmirea de noi documente. credite cu destinatie speciala
• sunt cele pentru care constituirea de stocuri sezoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru productia de conserve, ori p entru stocarea unor materiale de constructii.
C. Creditul de consum reprezinta vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum person al, de folosinta
indelungata si de mare valoare (mobila, autoturisme, articole de uz casnic);
intre creditul de consum si creditul bancar exista stranse legaturi, in sensul unor raporturi de determinare;

pentru plata in rate, comerciantii recurg la credite bancare;
in conditii de insolvabilitate, cumparatorul este obligat sa restituie bunurile, iar uneo ri, in functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate.
D. Creditul obligatar constituie o forma a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut
(obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar;
In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut;
Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel:
- modalitati de lansare;
- modalitati de rambursare;
- tipuri de obligatiuni.
Din punct de vedere al modalitatilor de lansare se remarca:
• emisiunea de obligatiuni si distribuirea directa de catre organismul emitent;
• emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau consortiu format din banci comerciale si institutii financiare.
Spre exemplificare, este prezentata emisiunea de obligatiuni, lansate la data de 25 februarie 1997 de catre BCR. In pregatirea emisiunii, BCR a solicitat consultanta mai multor banci de investitii. Singurele care au manifestat un interes real pentru parteneriat cu banca romana au fost Merrill Linch, Nomura si J.P. Morgan.
Merrill Linch a facut cea mai atragatoare oferta angajandu-se ca pe langa consultanta sa sprijine efectiv si sa subscrie la lansarea de euroobligatiuni. Consultanta a fost oferita gratuit; costul acesteia a fost inclus in comisionul de subscriere, stabilit la 1,25% din valoarea emisiunii.
Fisa tehnica a emisiunii cuprinde urmatoarele elemente, care evidentiaza, de altfel, si elementele unui credit obligatar:
- data lansarii: 25 februarie 1997;
- volumul emisiunii: 75 mil $;
- scadenta: 10/03/2000 (data la care se ramburseaza imprumutul);
- cuponul fix de dobanda: 9,125% anual
- listare: Bursa de Valori Luxemburg;
- pret de emisiune: 99,85%.
Ca tipologie a obligatiunilor se remarca:
• obligatiuni cu venit fix;
• obligatiuni indexabile;
• obligatiuni cu rata variabila a dobanzii;
• obligatiuni convertibili in actiuni;
• obligatiuni cu cupon reinvestit.
Ca modalitati de rambursare se pot distinge:
• rambursarea prin anuitati constante;
• rambursarea prin amortismente constante (serii egale);
• rambursarea la sfarsitul perioadei;
• rambursarea prin tragere la sorti.

Principala forma de existenta a creditului obligatar o reprezinta creditul public.
Rambursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetar e curente sau din excedente bu getare.
Exista si alte forme ale creditului obligatar, respectiv, cel intalnit in cazul societatilor comerciale. Acestea prefera emisiunea de obligatiuni ca forma de mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligatiunile respective fiind denumite obligatiuni corporative.
E. Creditul ipotecar reprezinta un credit garantat cu proprietati imobiliare sub forma cladirilor (in special in mediul urban) sau de natura terenurilor (in mediul rural).
Cunoaste mai multe forme si are o amploare deosebita in tarile dezvoltate:
- credit ipotecar cu dobanda variabila;
- credit ipotecar cu rambursare progresiva (cu reduceri ale anuitatilor, mai mari la
inceputul perioadei de rambursare);
- credit ipotecar inversat purtator de anuitati (caz in care imprumutul aduce proprietarului un venit regulat).
Importanta creditului ipotecar provine din aceea ca permite mobilizarea capitalurilor disponibile pe termen lung.
Prin intermediul titlurilor de ipoteca sunt finantate aproximativ 60% din locuintele familiilor (de pana la 4 persoane). Exista si titluri de ipoteca prin care sunt finantate constructiile de apartamente si imobile destinate afacerilor.
In calitate de participanti, pe aceasta piata apar societatile de asigurari, bancile comerciale, bancile mutuale, ceea ce dovedeste un interes sporit al investitiilor, ca urmare a importantei pe care o acorda autoritatile acestui tip de credite.
Alte forme ale creditului
In continuare este prezentata diversitatea tipurilor de credit, in functie celelalte criterii de clasificare, astf el:
A. Dupa calitatea debitorului se face distinctie intre creditele acordate persoanelor fizice (particular e) si cele acordate persoanelor juridice.
• Persoanelor fizice (particulare) li se acorda urmatoarele forme de credit:
- credite de trezorerie, intalnite in cazul in care bancile dau posibilitatea efectuarii unui volum de plati din contul curent care depasesc nivelul disponibilitatilor existente.
In aceste conditii, contul curent apare cu sold debitor.
- credite pentru constru ctii de locuinte, pe termen lung, cu gar antii ipotecare.
Dobanda perceputa este dobanda pietei; se plateste, in general la scadenta. Daca debitorul doreste si are posibilitatea sa ramburseze creditul intr-un interval de timp mai scurt, trebuie sa suporte penalitati. Ipoteca nu produce obligatii decat in sarcina celui care o constituie si reprezinta un contract imobiliar, care ia nastere din conventia partilor, potrivit legii.
- credite pentru consum destinate procur arii unor bunuri car e se platesc in rate.
O pondere importanta detin, in cadrul acestei catego rii, creditele pentru cumparari de automobile. Aceste credite sunt cumparate de catre banca ce le acorda, de la vanzatorul de automobile, in pachete de valori mari. In tarile cu economie de piata, exista companii financiare aflate in proprietatea marilor companii constructoare de masini, care acorda

asemenea credite, facand, astfel, concurenta puternica bancilor comerciale.
- credite p entru studii, se acorda pentru intretinerea studentilor si acopera, ca nivel, taxele anuale platite de acestia. Asemenea credite detin o pondere scazuta in portofoliul de credite al bancii, datorita nivelului scazut al profitabilitatii acestora.
- liniile de credit pentru cartile de credit. Utilizarea cartilor de credit ca instrumente de plata a impus ca bancile, in functie de bonitatea fiecarui client, sa stabileasca un plafon debitor pana la care sa fie onorate platile facute prin cartile de credit, chiar daca nu exista disponibil in cont. Dobanzile percepute de banca au niveluri ridicate pentru soldurile debitoare, de unde rezulta preocuparea clientului de a-si alimenta periodic conturile.
• Creditele acordate persoanelor juridice (agentilor economici) pot aparea sub urmatoarele forme:
- credite de exploatare, destinate acoperirii cheltuielilor ce tin de activitatea curenta de productie si de circulatia marfurilor.
- credite de echipament ( de investitii), se acorda pe termen mijlociu si lung, fiind destinate constructiilor de locuinte si de obiective industriale. Caracteristic acestor credite le este un grad mare de risc, de unde rezulta necesitatea unor calcule de actualizare si de eficienta a investitiilor. Rambursarea se realizeaza in transe regresive, cu plata lunara a dobanzilor aferente. Garantia creditului este reprezentata de investitie, la care se adauga alte valori materiale apartinand agentului economic.
- creditele speciale, care se utilizeaza pentru finantarea subscrierii de titluri de credit si pentru finantarea agentilor de bursa.
- credite de mobilizare, obtinute de agentii economici in urma scontarii cambiilor.
Agentii economici beneficiaza, de asemenea, si de credite sub forma: avansurilor in cont curent si a liniilor de credit confirmate, a caror prezentare s-a realizat deja.
B. Din punct de vederea al calitatii debitorului si creditorului, se face distinctia intre:
- creditul privat, in care participantii la rapo rtul de credit sunt subiect de drept privat;
- creditul public, in cadrul caruia debitorul este reprezentat de stat, care se imprumuta pe piata interna, pentru acoperirea deficitului bugetar. In acest caz, populatia in ansamblul sau si agentii economici apar in calitate de creditori.
C. In functie de scopul acordarii creditelor, se remarca urmatoarele categorii:
Credite de productie care pot fi:
- credite de ex ploatare;
- credite de investitii;
- credite de speculatie, care urmaresc valorificarea unei conjuncturi favorabile pentru consolidarea situatiei financiare a intreprinderii;
- credite de circulatie, folosite pentru acoperirea unor cheltuieli de stocare si transport al marfurilor. Se prezinta sub forma de avansuri pentru marfurile vandute si neincasate;
- credite de consum, care vizeaza procurarea unor bunuri de folosinta personala.
D. Dupa natura garantiilor, se intalnesc urmatoarele forme de credite:
- credite reale
- credite personale
• Creditele reale sunt cele pentru care garantia se prezinta sub forma de:
- garantie imobiliara concretizata intr-un contract de ipoteca asupra terenului sau cladirilor. Valoarea un ei asemenea garantii este superioara marimii creditului; in cazul in care creditul nu se ramburseaza, creditorul intra in posesia garantiei pe care o valorifica,

recuperandu-si suma imprumutata.
- garantie mobiliara, care consta in valori mobiliare, de natura titlurilor de credit, sau in alte valori materiale (metale pretioase, bunuri). In cazul rambursarii imprumutului, debitorul este deposedat de garantie.
• Creditele personale au la baza garantii morale, care se pot prezenta astfel:
- credite in alb acordate unei persoane fizice, fara nici o formalitate;
- credite p ersonale cu gaj individual, caz in care o terta persoana garanteaza rambursarea cu propria-i raspundere morala;
- credite personale cu gaj colectiv, intalnite atunci cand mai multe persoane garanteaza rambursar ea, cu raspunderea morala.
E. Dupa intinderea drepturilor creditorului se disting trei forme ale creditului:
- credite denuntabile, care se manifesta atunci cand creditorul isi rezerva dreptul ca oricand, inainte de scadenta, sa ceara rambursarea acestui credit, cu sau fara avizarea debitorului;
- credite nedenuntabile, cand creditorul are dreptul de a cere rambursarea numai la o scadenta dinainte stabilita;
- credite legate, caz in care creditorul conditioneaza aco rdarea creditului de folosirea sa in anumite scopuri convenite cu debitorul.
F. Dupa modul de rambursare, se face distinctia intre:
- credite n eamortizabile, pentru care rambursarea se face integral la scadenta;
- credite amortizabile, caz in car e rambursarea se face in transe egale sau neegale, formate din rate de rambursat si dobanzi.
G. Dupa termenul de rambursare, se remarca:
- credite p e termen scurt, pe perioade care nu depasesc 12 luni. Acestea reprezinta forma curenta a creditului la banca, intrucat corespunde exigentei de lichiditate impuse bancilor;
- credite pe termen mediu, a caror durata de rambursare este de la 1 an la 5 ani, se acorda pentru activitatea de export -; import ori pentru activitatea de investitii;
- credite pe termen lung, a caror durata de rambursare depaseste 5 ani, se intalneste in cazul creditelor pentru constructii de locuinte si a creditelor obligatare.
2. Dobanda si rata dobanzii
2.1. Rolul si formele dobanzii

Rolul dobanzii
Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de remunerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat. Astfel, dobanda poate fi privita ca „pret” al capitalului imprumutat si poate fi analizata atat ca marime absoluta cat si in marime relativa (sub forma de rata procentuala).
Asupra dobanzii si rolului acesteia s-au formulat, in cadrul economiei de piata, mai multe acceptiunii, astfel:
• conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall):
- abordeaza dobanda ca fiind reglementata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de capital oferit pe piata.

• conceptul neoclasic (Irving Fischer)
- defineste dobanda ca reprezentand pretul banilor in momentul actual exprimat in banii de maine.
• conceptul Keynesist
- defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleeasi conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.
Forme ale dobanzii
Diversitatea activitatii economice, precum si tipologia creditorilor si debitorilor antreneaza forme ale dobanzii, dupa cum urmeaza din clasificarea acestora.
Exista mai multe criterii in functie de care se face analiza tipurilor de dobanzi.
A. Din punct de vedere al bancii, se disting: dobanda bonificata si cea perceputa a) Dobanda bonificata: • reprezinta nivelul dobanzii cu care sunt remunerate disponibilitatile banesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In general, dobanda bonificata este mai scazuta decat dobanda perceputa la credite.
Factorii care influenteaza nivelul acestei dobanzi sunt:
• rata inflatiei
• rata de refinantare (taxa oficiala a scontului)
• ratele dobanzilor practicate de celelalte banci comerciale. b) Dobanda perceputa: • exprima dobanda incasata de banci de la clientii care beneficiaza de creditele acordate.
Factorii de influenta ai acestei dobanzi sunt:
• erodarea monetara
• nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare
• gradul de risc
• profitul bancar
• rezerva minima obligatorie.
In economia romaneasca, in perioada anilor '60- '80 s-au practicat dobanzi simbolice in cazul creditelor acordate intreprinderilor. In perioada 1960 -; 1967 s-a practicat o dobanda anula de 1 % -; 2% (pentru creditele pe termen scurt), urmand, apoi o majorare pana la 4-5%. Sub influenta cerintelor FMI, dob anda a fost majorata la 7-8%. Pentru cazul dobanzilor bonificate, s a mers pe ideea ca economiile populatiei nu trebuie incurajate, deci nivelul a fost foarte scazut.
Odata cu trecerea la economia de piata r olul dobanzii a fost reconsiderat si pus in legatura cu rata inflatiei.
B. Din punct de vedere al nivelului la care se practica dobanda, se disting:
- taxa oficiala a scontului (tos);
- taxa privata a scontului (tps);
- dobanda practicata intre intreprinzatori;
- dobanda practicata pentru titluri guvernamentale si alte efecte de comert emise de societati comerciale.

Scontarea: • reprezinta una dintre p rincipalele op eratii active ale bancilor comerciale, prin care intreprinzatorul cedeaza bancii portofoliul de efecte comerciale,
in schimbul unei sume de bani, reprezentand valoarea nominala a cambiilor, diminuata cu un nivel al dobanzii, numit scont.
Astfel, taxa privata a scontului (tps) este dobanda la care bancile comerciale sconteaza cambiile prezentate de intreprinzatori, si la care se acorda credite acestora.
Taxa oficiala a scontului (tos) este acel nivel al dobanzii la care banca centrala sconteaza cambiile prezentate de bancile comerciale si acorda imprumuturi celorlalte banci (dobanda de refinantare). In conditii normale, rata dobanzii perceputa de banca centrala (tos) este mai mica decat rata dobanzii incasate d e bancile comerciale (tps). Prin manevrarea taxei oficiale a scontului, banca centrala poate actiona asupra volumului creditelor in economie, asupra balantei de plati externe, asupra atragerii de capitaluri straine. Reducerea tos antreneaza o reducere corespunzatoar e a dobanzilor bancare, stimuleaza activitatea productiva si initiativa de a investi.
In economia contemporana, ponderea creditelor acordate sub forma scontului, este in general redusa, intre 5-10% din suma totala a creditelor.
Dobanda practicata intre intreprinzatori se refera la dobanda pr acticata la vanzarea marfurilor pe datorie (creditul comercial) si are cel mai mare nivel din economie.
Alte forme ale dobanzii in functie de nivelul la care se p ractica se concretizeaza in:
- dobanda la creditul de licitatie, se determina in cadrul sedintelor de licitatie, saptamanal, ca urmare a cererii si ofertei de capital. Stabilirea nivelului minim de pornire a licitatiei revine bancii centrale. Factorii care influenteaza aceasta dobanda sunt: suma obtinuta sub forma de credit si termenul de rambursare;
- dobanda la creditul lombard este dobanda aferenta creditelor acordate de banca centrala bancilor comerciale sub forma de refinantare. Se stabileste zilnic la nivelul bancii centrale, po ate fi modificata fara pr eaviz si se plateste lunar, in ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective. Prezinta cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja bancile sa apeleze la acest tip de credite;
- dobanda la rezervele minime obligatorie are un nivel foarte scazut comparativ cu rata dobanzii pe piata si imbraca atat forma dobanzii bonificate cat si a unei dobanzi penalizatoar e pentru neindeplinirea rezervelor minime obligatorii.
La jumatatea anului 1999, in Romania nivelul ratelor dobanzii se situa la urmatoarele niveluri:
• taxa scontului = 35%;
• dobanda la creditul lombard = 95%;
• rezerve obligatorii in lei = 10%;
• rezerve obligatorii in valuta = 3,05 %;
• dobanzi active medii = 66,2%;
• dobanzi pasive medii = 49,2%;
• rata medie a dobanzii pentru titluri de stat = 71%.
C. Din punct de vedere al relatiei existente intre rata dobanzii si rata inflatiei, se realizeaza distinctia intre dobanda nominala si dobanda reala.
Rata reala a dobanzii, cea care exprima cresterea puterii de cumparare actuale se obtine dupa ajustarea ratei nominale prin inflatie. Corelatia dintre cele doua rate se realizeaza prin expresia cunoscuta sub denumirea “efectul Fisher”: r
1
+
() n r
1 +
=
+ , in care: r r
1 inf notatiile au urmatoarea semnificatie:

rr = rata reala; rn= rata nominala a dobanzii; rinfl = rata inflatiei.
Referitor la dobanda reala, trebuie subliniat ca nivelul acesteia este influentat de o serie de factori precum: presiunea fiscala in economie, deficitul bugetar, cursul de schimb, balanta comerciala si de plati.
Inregistrarea unei dobanzi reale pozitive este rezultatul practicarii unor dobanzi inalte in termeni nominali, ceea ce semnifica, de asemenea, credite scump e si investitii nerentabile.
Dobanda real negativa se manifesta atunci cand rata nominala a dob anzii nu acopera rata inflatiei. Astfel de dobanzi ii avantajeaza pe debitori si conduce la scaderea incr ederii populatiei
in moneda nationala.
D. Din punct de vedere al perioadei t pe care se acorda creditul si al capitalizarii dobanzii se poate face distinctia intre dobanda simpla si dobanda compusa (vezi subcapitolul
2.3.).
2.2. Fundamentarea ratei dobanzii
Modul in care rata inflatiei anticiptate si alti factori actioneaza asupra nivelului ratei dobanzii din economie, este prezentata pe larg in cadrul subcapitolului “Fundamentarea ratei dobanzii”.
Rata dobanzii reprezinta una dintre cele mai “monitorizate” v ariabile din economie,
intrucat modificarile nivelului acesteia afecteaza direct activitatea zilnica si are importante consecinte asupra cresterii economice.
2.2.1. Valoarea prezenta, produsul la maturitate, rata reala si rata nominala a dobanzii
Instrumentele pietei finan ciar e, la modul general, si instrumentele de credit, in special sunt analizate si evaluate prin “produsul la maturitate”, concept care reflecta cea mai buna masura a ratei dobanzii.
A. Conceptul “Valoare prezenta”
Daca mobilizarea fondurilor disponibile din economie, de la unitatile excedentare catre cele deficitare, este posibil a se realiza pe calea imprumuturilor bancare, sau pe calea emisiunilor de obligatiuni, este important din punct de v edere al ratei dobanzii, a se cunoaste care dintre aceste instrumente genereaza investitorului cel mai mare venit. In acest scop se utilizeaza si se calculeaza: valoarea prezenta.
In sens obisnuit, notiunea de valoare prezenta arata ca o unitate monetara incasata peste un an are o valoare mai scazuta decat o unitate monetara prezenta. In cazul imprumuturilor, cea mai usoara modalitate de a determina rata dobanzii este divizarea dobanzii la valoarea
imprumutului. Astfel, costul imprumutului este rata dobanzii simpla.
Un imprumut de 500000 u.m., rambursabil la sfarsitul perioadei de un an si care antreneaza o dobanda anuala de 25000 u.m. prezinta un cost dat de nivelul ratei simple a dobanzii
25000
%
5
100
=
×
= rd
500000
Un detinator de fonduri, daca le plaseaza, pentru un an intreaga suma, la acest nivel al costului, de 5%, va primi:

500.000 (1 + 0,05) = 525.000
Daca, in continuare se acorda ca imprumut suma detinuta la sfarsitul primului an, se va ajunge la sfarsitul anului al 2 - lea la suma :
500.000 (1 + 0,05) (1 + 0,05) = 500.000 (1 + 0,05)2 = 551.250
Prin continuarea unui asemenea rationament se ajunge la determinarea valorii prezente a unei unitati monetare, potrivit ecuatiei, unei a prezenta

Valoarea n perioadei sfarsitul la primita

Valoarea ,
= monetare unitati n rd)


(1
+ ceea ce arata ca p romisiunea de incasare a unei unitati monetare peste n ani, nu reprezinta o unitate monetara incasata, datorita posibilitatilor de a castiga in plus din dobanzile aferente.
Conceptul de valoare prezenta are o deosebita utilitate intrucat permite determinarea valorii prezente a tuturor celorlalte instrumente ale pietei financiare.
In cazul obligatiunilor, valoarea actuala se calculeaza ca suma a valorii prezente a cupoanelor de dobanda platite anual si a sumei finale care este rambursata la scadenta.
La modul general, pentru orice obligatiune, ecuatia valorii prezente este data de relatia:
Vf
C
C
C
C n
3
2
1
V
+
+
+
+
= o
) rd
1
(
+ n n
3
2
) rd
1
(
) rd
1
(
) rd
1
(
) rd
1
(
+
+
+
+
C1 … Cn = cuponul anual de dobanda, aferent perioadei 1 … n
Vf = valoarea rambursata in final n = numar de ani pana la scadenta
In aceasta ecuatie, daca se considera cunoscute marimile urmatoare: cupon de dobanda, valoarea nominala, durata de timp pana la scadenta, pretul sau valoarea actuala a obligatiunii, este posibil a se determina rata dobanzii rd, cunoscuta sub denumirea de “produs la maturitate”.
B. Determinarea ratei dobanzii nu este usoara, motiv pentru care au fost construite tabele care ofera informatii cu privire la produsul la maturitate al diferitelor tipuri de obligatiuni.
De exemplu, daca valoarea nominala a unei obligatiuni este de 5.000 u.m., iar pretul curent de achizitie pe piata este de 4.800 u.m., atunci pentru o perioada de un an, in conditiile rambursarii la valoarea nominala, ecuatia valorii prezente este:
000
.
5
800
.
4 +
= rd
1 de unde rezulta produsul la maturitate rd potrivit relatiei:
800
.
4
000
.
5
%
16 ,
4
100 rd
=
×
=
800
.
4
In situatia obligatiunilor cu discont, pentru care pretul curent este mai scazut decat valoarea nominala, ecuatia de d eterminar e a produsului la maturitate este:

Pc
Vn
100
= rd ×
Pc
in care: Vn = valoarea nominala a obligatiunii cu discont
Pc = produsul curent al obligatiunii cu discont.
Astfel, produsul la maturitate este egal cu modificarea de pret, in decursul perioad ei de 1 an, raportata la pretul initial.
Pentru o astfel de obligatiune, produsul la maturitate este corelat n egativ cu pretul curent al obligatiunii. De exemplu, daca pretul curent al obligatiunii pe piata ajunge la 4.500 u.m. atunci, produsul la maturitate, rd devine:
500
.
4
000
.
5
%
11 ,
11
100 rd
=
×
=
500
.
4
Concluzia, care se desprinde, arata ca pretul curent al obligatiunilor si al tuturor celorlalte instrumente ale indatorarii si rata dobanzii sunt corelate n egativ: cand rata dobanzii creste, pretul titlurilor scade.
Exemplele prezentate evidentiaza ca prin determinarea “produsului la maturitate” se obtine cea mai buna masura a ratei dobanzii. Astfel, din punct de vedere conceptual, notiunea de rata a dobanzii este sinonima cu notiunea de “produs la maturitate”.
In cazul unei obligatiuni caracterizata prin Valoare nominala: Vn = 10.000 u.m., rata a dobanzii (cupon fix de dobanda) = 10 %, produsul la maturitate difera in functie de pretul actual al acesteia:
Pretul obligatiunii
12.000 u.m.
11.000 u.m.
10.000 u.m.
9.000 u.m.
8.000 u.m.
Produs la maturitate
7,13%
8,48%
10,00%
11,75%
13,81%
• Din corelarea marimilor rezulta urmatoarele interdependente: a) daca pretul obligatiunii este egal cu valoarea nominala, atunci produsul la maturitate este egal cu rata cuponului de dobanda; b) pretul obligatiunii si produsul la maturitate sunt corelate negativ:
(daca produsul la maturitate creste, atunci pretul obligatiunii scade, si invers); c) produsul la maturitate este cu atat mai mare comparativ cu rata cuponului fix de dobanda, cu cat pretul obligatiunii este mai indepartat de valoarea n ominala.
C. Distinctia dintre rata dobanzii si rata rentabilitatii este necesara, intrucat aceasta din urma da dimensiunea castigului de capital obtinut de catre un investitor.
Pentru orice tip de instrumente ale pietei financiare rata rentabilitatii este definita in functie de platile catre detinator la care se adauga modificarile de valoare de-a lungul perioadei, analizate.
La modul general, expresia rentabilitatii este data de relatia:
P
P
C
+ t
1 t r = + r P t

in care: rr = rata rentabilitatii pentru detinerea unui titlu in perioada de la t la t+1
Pt = pretul la momentul t
Pt + 1 = pretul la momentul t+1
C = cuponul de dobanda
De exemplu, daca la momentul t, o obligatiune a fost achizitionata la pretul de 15.000 u.m., iar la momentul t + 1 pretul ajunge la 21.000 u.m., in conditiile unui cupon de dobanda de
3.000 u.m., rentabilitatea inregistrata de detinator este:
000
.
15
000
.
21
000
.
3
+
%
60
100
=
×
= rr
000
.
15
P
P Intrucat ecuatia se poate descompune in doua componente, r espectiv t t
+1
P
C si
P t t rezulta ca este posibil a se determina:
• rata produsului curent privita ca rata a dobanzii (rd):
C
100 r
= d ×
P t
• rata castigului de capital (g):
P
1
P
+ t × t
100 g
=
P t
In acest mod, ecuatia ratei de rentabilitate se poate scrie: g r
= r d r + ceea ce permite constatarea diferentei care exista intre rata dobanzii si rata rentabilitatii.
Informatiile din tabelul urmator permit evidentierea urmatoarelor aspecte:
• cresterea ratei dobanzii este asociata cu o scadere a pretului obligatiunii, ceea ce conduce la o pierdere de capital, in cazul acelor obligatiuni pentru care termenul de maturitate este mai mare decat perioada de detinere;
• cu cat maturitatea obligatiunii este mai indepartata, cu atat sunt mai importante modificarile de pret asociate cu modificari in nivelul ratei dobanzii.
• cu cat maturitatea este mai indepartata, cu atat se diminueaza rata rentabilitatii ceea ce conduce la descresterea ratei dobanzii;
• desi doua obligatiuni pot avea initial aceeasi rata a dobanzii, rentabilitatea poate evolua diferit, daca rata dobanzii creste.
Rentabilitatea anuala in cazul unei obligatiuni cu diferite maturitati si rata a cuponului de dobanda 10%

1 2345676 + 7
Ani
Rata
Rata
Pret
Rata
Rata
Rata pana dobanzii
Pret dobanzii pentru dobanzii castigului de capital de la initiale initial pentru anul anul curente rentabilitate maturitate urmator urmator
30 10% 1000 20% 503 10% -49,7% -39,7%
20 10% 1000 20% 516 10% -48,4% -38,4%
10 10% 1000 20% 597 10% -40,3% -30,3%
5 10% 1000 20% 74110% 25,9% -15,9%
2 10% 1000 20% 917 10% -08,3% +01,7%
110% 1000 20% 1000 10% 0 +10.0%
Se poate observ a ca o obligatiune cu o maturitate de 30 ani, inregistreaza o pierdere de capital de 49,7% daca rata dobanzii creste de la 10% la 20%. Daca maturitatea devine mai apropiata, raspunsul pretului obligatiunii este de mai mica amploare. Se explica astfel, comportamentul obligatiunilor pe piata in functie de maturitate: preturile si rentabilitatea obligatiunilor pe termen lung sunt mai volatile (prezinta o mai mare variabilitate), comparativ cu titlurile pe termen scurt. Din acest motiv, obligatiunile cu maturitate indepartata nu sunt considerate sigure din punct de vedere al rentabilitatii produse.
D. Distinctia dintre rata reala si rata nominala a dobanzii
Graficul urmator prezinta evolutia ratelor medii ale dobanzii nominale si reale, pentru 9 tari puternic industrializate (cu ex ceptia SUA), In perioada 1973 -; 1990.
Esential in aceasta figura, este modul diferit de modificare a ratei dobanzii, exprimata in termeni reali si nominali.

Sursa: Frederich S. Mishkin, The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Third Ed. Horper
Collins Publishers, 1995.
Distinctia dintre rata reala si rata nominala a dobanzii este necesara, intrucat r eflecta corect costul imprumutului, atunci cand se ia in considerare rata inflatiei.

Astfel, rata reala a dobanzii este definita prin ecuatia Fisher, dupa numele lui Irving
Fisher, unul din cei mai mari economisti monetaristi ai sec XX. Potrivit acestei ecuatii, rata nominala a dobanzii (rn) este egala cu r ata r eala a dobanzii (rr) plus rata anticipata a inflatiei (rinf) r r +
= , in care: inf n r r
= r rata nominala a dobanzii; n
= r rata reala a dobanzii; r
= r rata inflatiei asteptate. inf
Formularea mai precisa a ecuatiei lui Fisher conduce la urmatoarea ex presie: r r r r r ×
+
+
= inf r inf r n
) r
1
)( r
1
( r
1
+
=
+ r + inf r
Pentru valori mici ale ratei reale a dobanzii si ale inflatiei anticipate, termenul
() r × are, de asemenea, valori foarte mici de und e rezulta posibilitatea de a face abstractie r r inf de acesta.
Exemplificam prin situatia unui imprumut acordat pe o perioada de un an, in suma de
1.000.000 u.m., cu o rata nominala a dobanzii de 15% ()
%
15 rr = . Daca nivelul preturilor, se anticipa a ramane constant de-a lungul anului ()
%
0 rinf = , atunci la sfarsitul anului, creditorul va primi in termeni reali, cu 15% mai mult comparativ cu valoarea imprumutului.
Daca, in schimb, se estimeaza ca pretul bunurilor si serviciilor va inregistra o crestere de 8%, rezultatul, potrivit ecuatiei lui Fisher, inseamna in termeni reali o rata de: 6,48%
15 ,
1
%
15
1
+
%
48 ,
6
1
1
=
=
= rr
08 ,
1
%
8
1
+
Rezultatul indica faptul ca, desi la sfarsitul anului se primeste o suma cu 15% mai mare, acest castig se diminueaza prin suportarea unor preturi cu 8% mai mari pentru bunurile si serviciile achizitionate.
La modul general, atunci cand rata reala a dobanzii este scazuta ca urmare a unei inflatii sporite, imprumuturile sunt eficiente pentru debitori si ineficiente pentru creditori.
• Distinctia dintre rata reala si rata nominala a dobanzii este importanta, intrucat rata reala, car e reflecta costul real al imprumuturilor este cel mai bun indicator de exprimare a eficientei operatiunilor de imprumut. De asemenea, reprezinta, pentru cetateni, cea mai buna masura a modificarilor produse pe piata creditului. Totodata, estimarea ratei dobanzii in termeni reali, permite investitorului sa aprecieze daca a realizat o operatiune profitabila sau nu, si sa o compare cu celelalte oportunitati oferite de piata.
2.2.2. Comportamentul ratei dobanzii sub influenta factorilor determinanti pe piata de capital
Explicarea fluctuatiilor in nivelul ratei nominale a dobanzii poate fi realizata prin studierea pr etului obligatiunilor (pentru a evidentia raportul dintre cererea si oferta de fonduri p e termen lung) precum si prin studierea preferintei pentru lichiditate (care reflecta raportul dintre cererea si oferta d e fonduri pe piata monetara).

Cererea si oferta de fonduri pe piata de capital
Cererea si oferta de titluri pe termen lung, de tipul obligatiunilor poate fi reprezentata potrivit figurii:
P(rd )
Pretul ob ligatiunii
(rata dobanzii)
5.000
(0%)
I
A
4.800
(4,16%)
B
H
(11,11%)
C
4.200
(19%)
4.500
G
4.000
D
(25%)
E
3.800
F
(31,57%)
100 200 300 400 500 Cantitatea de titluri
Daca se reia exemplul unei obligatiuni cu discont care are valoarea nominala de 5.000 u.m. si pretul curent de 4.800 u.m. rezulta o rata a dobanzii (ca produs la maturitate) de 4,16%.
Daca valoarea obligatiunii pe piata scade (la 4.500 de ex emplu), volumul ratei dobanzii
inregistreaza o diminuare, pana la 11,11%.
Daca rata dobanzii estimata de investitori pentru obligatiuni inregistreaza un nivel inalt,
in timp ce alte variabile din economie (venit, rata rentabilitatii, risc, lichiditate) raman constante, atunci cantitatea de titluri trebuie sa sporeasca, in conformitate cu teoria cererii. Figura prezentata arata ca, in punctul B cantitatea de titluri cerute, sporeste de la 100 la 200, ca urmare a rentabilitatii sporite pe care o confera detinatorilor acest tip de active. Daca pretul obligatiunilor, se modifica, in sensul diminuarii pana la 3.800 u.m. (cu o rentabilitate de 31,57%) cantitatea ceruta va avea cel mai ridicat nivel, in punctele D si E. Dreapta care uneste toate punctele care reflecta cererea de titluri, este denumita curba cererii pentru obligatiuni (dreapta AE).
In mod similar se construieste curba ofertei, care evidentiaza relatia dintre cantitatea oferita si pretul titlurilor, atunci cand celelalte variabile raman constante. Daca pretul unei obligatiuni este 3.800 u.m., rata rentabilitatii este 31,57%. Cresterea pretului la 4.000 u.m., conduce la scaderea ratei dobanzii la 25%. Datorita acestei modificari a ratei dobanzii, firmele vor emite titluri, preferand sa se imprumute prin emisiunea de obligatiuni, comparativ cu alte forme de obtinere a resurselor. Astfel, cantitatea de titluri aferente sporeste de la 100 (pct. F) la
200 (pct. G). Cea mai mare cantitate de titluri oferite se constata in punctele H si I, ca urmare a celei mai scazute rate ale dobanzii. Dreapta care uneste toate punctele ce exprima de titluri si numeste curba ofertei (dreapta F.I.).
In conditii de echilibru, cantitatea de titluri cerute este egala cu cantitatea oferita, ceea ce permite scrierea egalitatii dintre cerere si oferta, astfel:
Dc = Do

In figura prezentata, echilibrul se manifesta in punctul C in care curba cererii intersecteaza curba o fertei la pretul de 4.200 si pentru o cantitate de 300.
Acest pret P* = 4.200 la care cantitatea ceruta egaleaza cantitatea oferita, este denumit pret de echilibru al pietei.
In mod similar, rata dobanzii (rd=19%) corespunzatoare acestui pret este denumita rata de echilibru a dobanzii.
Conceptele pret de echilibru si nivel de echilibru al ratei dobanzii prezinta deosebita utilitate, intrucat in functie de nivelul acestora se realizeaza anticipari ale evolutiei pietei
Daca pretul obligatiunilor ajunge la 4.800 u.m., atunci cantitatea de titluri oferite in punctul I este mai mare decat cantitatea ceruta in punctul A. O asemenea situatie, in care cantitatea oferita este mai mare decat cea ceruta este denumita exces de oferta. Daca pretul titlurilor scade la 4.000 u.m. de exemplu, atunci cantitatea ceruta in punctul D este mai mare decat cantitatea oferita in punctul G. O astfel de situatie este cunoscuta sub denumirea de cerere
-; exces.
Intrucat reprezentarea grafica a diagramei cererii si ofertei se realizeaza prin utilizarea axei verticale pentru pret, si a axei orizontale pentru cantitate, rezulta ca este posibil a se analiza factorii de influenta asupra ratei dobanzii. Uneori este dezavantajoasa situarea ratei dobanzii pe aceeasi axa verticala pe care este reprezentat si pretul obligatiunilor. Solutia la aceasta problema s-a gasit prin redarea pe ax a verticala numai a ratei dobanzii. Astfel, pentru orice tip de obligatiune, este posibil a se construi diagrama cererii si ofertei de fonduri imprumutabile. rd
Rata dobanzii
(%)
E
F
Cererea de obligatiuni
31,5%
D

G
25%
C
19%
H
B
11,11%
I
A
Oferta de
4,16% obligatiuni
%
100 300
200 400 500 Cantitatea d e titluri
Cererea si oferta de fonduri
Modificari in echilibrul ratei dobanzii
Daca in conditiile de echilibru intervin modificari, respectiv se produc variatii ale ratei dobanzii, curbele cererii si ofertei se deplaseaza ca raspuns la modificarile produse.

A. Factorii care determina modificarea nivelului cererii pentru obligatiuni sunt urmatorii: a) averea detinuta (venitul investitorilor); b) rata de rentabilitate comparativ cu cea a altor active; c) riscul obligatiunilor compar ativ cu al altor active; d) lichiditatea titlurilor. a) Averea detinuta de catre investitori conduce la majorarea cererii de titluri.
Dupa cum se observa pe diagrama cererii in conditiile unei rate a dobanzii de 11,11% cererea de titluri este situata la 200 (in punctul B). Daca averea investitorului sporeste, atunci cantitatea ceruta, pentru acelasi nivel al ratei dobanzii, creste la 400. La randul sau, cresterea averii genereaza cresterea cantitatii cerute pentru un nivel superior al dobanzii de 25%. Acest rationament poate continua pentru fiecare punct initial al curbei cererii. Astfel, curba cererii se deplaseaza spr e dreapta, iar concluzia este urmatoarea: in conditii de crestere economica si de majorare a averii, cererea de titluri creste, iar curba cer erii se deplaseaza spre dreapta. In perioadele de recesiune, atunci cand venitul si averea sunt in declin, cererea pentru titluri scade, iar curba cererii se deplaseaza spre stanga.
Rata rd dobanzii %
E E’
31,5%
D D’
25%
C C’
19%
B
B’
11,11
A
A’
4,16
100 200 300 400 500 600
Modificari ale dreptei cererii in raport cu venitul investitorilor
Ceilalti factori au urmatoarea influenta asupra cererii de titluri: b) • cu cat rata dobanzii anticipate descreste, cu atat cererea de titluri pe termen lung descreste, iar curba cererii se deplaseaza spre stanga. Cresterea nivelului ratei dobanzii are ca efect cresterea cererii de titluri si conduce la deplasarea curbei spre dreapta;
• modificarile in nivelul ratei inflatiei au urmatorul efect: cresterea ratei anticipate a inflatiei cauzeaza declinul cererii pentru obligatiuni, conditii in care curba cererii se deplaseaza spre stanga.

c) • Din punct de vedere al riscului, respectiv al volatilitatii titlurilor, cu cat acesta este mai ridicat, cu atat scade cer erea, iar curba se deplaseaza spre stanga. Pe de alta parte, cresterea riscului la activele alternative (celelalte titluri ale pietei de capital), va determina ca cererea pentru obligatiuni sa creasca, iar curba cererii sa se deplaseze spre dreapta. d) • Lichiditatea este un factor care influenteaza nivelul cererii in modul urmator: cu cat nivelul acesteia este mai mare, cu atat cererea de titluri sporeste, iar curba se deplaseaza spre dreapta.
Cresterea lichiditatii activelor altern ative (de exemplu, actiunile) diminueaza cererea de titluri si deplaseaza curba cererii spre stanga. Reducerea comisioanelor la intermedierea actiunilor (1975, in SUA), sporeste lichiditatea actiunilor comparativ cu a obligatiunilor.
B. Modificarea ofertei de titluri pe termen lung, poate fi explicata prin analizarea urmatorilor factori: a) profitabilitatea asteptata a investitiei; b) rata anticipata a inflatiei; c) activitatile guvernamentale. a) Profitabilitatea investitiei. In perioadele de crestere economica rapida, in faza de expansiune, oferta de titluri creste, iar curba ofertei se deplaseaza spre dreapta.
In schimb, in perioadele de recesiune, inv estitiile nu sunt profitabile, ceea ce conduce la scaderea ofertei. rd
Rata dobanzii %
F F1
31,5%
G G1
25%
C C1
19%
H
H1
11,11
A
I1
4,16
100 200 300 400 500 600
700 800
Cantitatea d e titluri
Modificari ale dreptei ofertei in raport cu profitabilitatea investitiei b) In flatia estimata
Cea mai corecta masur a a costului imprumuturilor este data de rata reala a dobanzii, egala cu rata nominala a dobanzii diminuate cu rata estimata a inflatiei.
Pentru o rata a dobanzii date, atunci cand inflatia sporeste, costul real al imprumuturilor scade, iar cantitatea de titluri oferite sporeste. Astfel, cresterea ratei estimate a inflatiei determina cresterea ofertei de titluri si deplasarea curbei spre dr eapta.

c) Activitatile guvernului pot influenta oferta de t