6.1 EPOCA LUI J.M.KEYNES m8o13oh
( criza ec, din anii 1929-1933 si slabiciunile liberalismului ) - urmarile ec, ale pacii din 1918 a avut un caracter contradic: - pacea a stimulat activit, ec; - discriminari intre invinsi sI invingatori ceea ce a generat puternice contradiciii de interese rezultand blocaje in relaiiile ec, internai.
¥N 1929- puternica criza ec, care a durat 5 ani, a lansat multiple sfidari ale fact, de decizie+ ale economistilor+ a scos la iveala ruptura grava dintre th, ec, dominanta, academica ( neoclasicismul) sI practica ec, lagunele si exagerarile acestei gandiri.
S-a prabusit dogma liberala a autoreglarii spontane a ec, de pia, prin mecanismul pr2. Nu au mai mers th, mainii invizibile a lui A.Smith, th, pilor a lui A.B.Say, ca sI th, echilib, ec, a lui L.Walras. Au devenit vizibile lacunele sI deficieniele paradigmei liberalismului neoclasic prin: - ateniia excesiva datorata microeconomiei sI statisticii economice; - excesul de subiectivism; - excesul de formalizare (materializare); - abordarea unilaterala a fenom, legate de consum, cerere sI piaia; - alunecarea unor autori liberali de la alogiul eleganiei logice a modelelor neoclasice de funciionare a ec, moderne de pia spre apologia nejustificata a sistemului liberal de organizare economica; - s-a impus J.M.Keynes.

6.2 OPERA SI PARADIGMA GANDIRII EC KEYNEISTE
- Opera lui Keynes cuprinde 2 etape: 1. K. evolueaza pe linia tradiiionala neoclasica. Lucrari: Conseciniele ec, ale pacii (1919), Tratat asupra banilor (1930); -2 in ce-a de-a 2 etapa Th, generala a folosirii mainii de lucru a dobanzii si a banilor ( 1936). Trasaturi definitorii ale paradigmei Keyneiste: - considera th, ec, lib, clasica sI neoclasica drept un caz particular al th, ec, generale cu o val, mai restransa acceptand th, marginalista numai in domeniul microanalizei; - isi propune elaborarea unei th, gen, a ec, de pia, variabila in orice condiiie; - respinge ideea unei ordini naturale sI a unor legi naturale capabile sa asig, realiz, spontana a echil, ec;
- considera nesatisfacat th, ec, pura;
- deplaseaza centrul de greutate al cercetarii ec, in dom, macroanalizei;
- susiine inevitabilitatea somajului involuntar in cadrul ec, de pia;
- il preocupa in special dezechilibrele din ec, contemporana de pia mai ales: somajul involuntar, dificultaii in desfacerea mf, dezechilibru in balania plaiilor externe ale iarilor lumii; - face o analiza statica pe t, scurt a probl, ec;
- economia tb, sprijinita de stat, K preconizeaza pol, ec, de interveniie limitata a statului in ec, denumita ulterior dirijism.
Trasaturi comune ale Keyneismului cu neoclasicismului:
- adeziunea la proprietatea particulara;
- apararea iniiiativei private in ec, sI explicaiia psihologica a fenom, ec, la scara microec.

6.3 MODELUL EC SI LEGILE PSIHOLOGICE AL LUI KEYNES
Modelul ec -matem, descriptiv- 3 categ de elem. 1 variabilele - indicator macroecon, rata lor; 2 relatiile dintre variabilele redate cu ajut, unor ecuaii sI inegalitaii; 3 parametrul multiplicator investiiional prin care se exprima gradul de intensitate a influeniei unei variabile.
1. Variabilele sunt de 2 fel: endogene sau determinate si exogene sau determinante.
Variabilele endogene: - sunt indicat, globali care caract, niv, activit, ec, la scara economiei nai, si anume: preiul global, cererea efectiva de marfuri, venitul global, consumul final global, investiiiile globale, volumul folosirii mainii de lucru.
Variabilele exogene constau intr-o serie de rate cu privire la comportamentul ag, ec.
Cele 3 variabile sunt: - inclinatia sprre consum; - eficienia marginala a capitalului; - rata dabanzii. 2.Relatiile dintre variabile sunt redate cu ajut: - ecuaiii de comportament, ecuai, fundament, al modelului; - ecuai, de echilibru. Ecuaiia e in echilibru cand C+I=Y; -dezechilibru C+I<Y ( incasarile sunt <decat produciia oferita ;
Y-C=S; daca I=S => ecuaiia de echilibru al modelului. Una din cauzele eseniiale ale dezech= ponderea mare a economisirii.
Alte cauze deriva din prezenia sI rolul banilor in ec. 3 Parametri: - multiplicator investiiional a fost fol, pt, a exprima interdependenia dintre fluctuaiiile investiiiilor, ocuparii sI veniturilor.
Legile psihologice: 1. lg, inclinaiiei marginale spre consum. Cele 3 legi psihologice : lege psihologica fundamentala, lg, imboldului spre investiiii, lg, preferiniei pt lichiditaii. 2. Lg, imboldului spre investiiii arata ca nu toate ec, se transforma in investitii, desi prin def, ele sunt egale ca deciziile investitorilor de a transforma ec, in investiiii se adepta depa crit, maximizarii profitului, iinand seama de rap: eficienia marginala a capitalului/ rata dobanzii; 3. Lg, preferiniei pt lichiditaii respectiv dorinia majoritaiii oamenilor de a pastra disponibilit, lor banesti in forma lichida. K spune ca principala explicaiie care conduc spre dezech, in ec, de pia,= aciiunea necontrolata a lg2 psihologice pe care le-a analizat. Meritele sI limitele th, lui K: - curajul de a demola dogme anacronice sI realismul cu care a cercetat aspectele cele mai neplacute ale realitaiii economice;
- recunoaste ca instabilitatea este o trasatura inerenta a ec, de pia; - - recunoaste 3 dificultaii congenitale ale capitalismului; prezenia cronica a somajului, mari inegalitaii in repartiiia averilor sI a veniturilor, contradiciii puternice in sfera relaiiilor ec, internai.
Limite: - limbaj f, complicat; - ignora cauzele structurale ale dezechilibrelor ec, contemporane; - ambiguitate in leg, cu rolul factorilor subiectivi sI psihologici in explicarea proceselor ec; - ateniia excesiva acordata consumului sI cererii efective de mf2.

6.4 CONTINUTUL POLITICII EC DIRIJISTE SI REZULTATELE EI 1. Critica adusa de J.M.Keynes politicii liberului schimb:
- K respinge ideea lib, schimb pt ca il consid, inefic, sI nerealist la scara macroec, sI la scara monoec.
La scara macroec, liberalismul ec, a dus la risipa de resurse sI capacitaii de produciie. 2. Esenia dirijismului preconizat de K: corolarul practic al criticii aduse de K, politicii liberului schimb e apelul sau la interveniia limitata a statului in ec. K e adeptul interven, moderata sI limitata a statului in ec= dirijism.
Esenia pol, dirijiste: realiz, unor masuri de control pt a determina o concordania intre inclinaiia spre consum sI imboldul la investiiii. K propune 2 grupe de masuri sI de fol, a 2 parghi economico-fin, mai importante: - reducerea salariiilor reale sI cresterea consumului de stat pt stimularea inclinaiiei spre consum sI descurajarea tesaurizarii sterile; - politica creditului ieftin pt stimularea imboldului la investiiii.
3. Rezultatele pol-ec, dirijiste in practica: pe t, scurt a dat rezultate incurajatoare, pe t, lung a dau efecte mai complexe.

6.5 LOCUL KEYNESISMULUI IN GANDIREA EC DIN SEC XX
- printre cele mai prestigioase sI raspandite th, sI doctrine ale sec 20; - s-a impus rapid prin 3 trasaturi:
1. Recunoasterea faptului ca incertitudinea, instabilitatea sI dezechil, constituie forme normale de manifest, a ec;
2. Inielegerea acestor caracteristici +terapia lor pp, examinarea mecanismului de funci, a ec, de pia, mai ales la scara macroec;
3. Denuniarea multor iluzii ale liberalismuluisi limitele piei precum sI legitimarea interveniiei statului contemporan in ec, respectiv dirijism.
Lurare: Th, generala a folosirii mainii de lucru a dob, sI a banilor - aceasta este una dintre cele mai bune lucrari.