Consideraiii generale: e1j18jd
Managementul este unul din factorii eseniiali care explica de ce o iara este bogata sau saraca. Menagementul este o arta ¿I nu una oarecare, ci arta artelor pentru ca pune in valoare talentele oamenilor. Din cele doua definiiii rezulta ca managementul are un pronuniat caracter uman. Conducerea inseamna o reiea de oameni care lucreaza impreuna pentru a atinge obiectivele urmarite de catre firme, fiecare structura a firmei i¿i organizeaza ¿I conduce propriile afaceri cu singurul amendament ca trebuie sa-¿i justifice rezultatele in faia conducerii companiei din care face parte.
Condiiii noi in care se desfa¿oara managementul firmelor din Romania:
1. Trebuie sa faca faia unui efort considerabil de adaptare la condiiiile pieiei. Acest efort de adaptare ridica probleme cu totul noi, complexe, greu de soluiionat;
2. Toate aspectele de management din cadrul firmei duca la 2 raspunsuri foarte clare:
· ce anume trebuie sa faca firma pentru a fi profitabila, competitiva ? acest raspuns ne venind din interiorul firmei, el trebuind cautat in afara.
· cum sa faca ceea ce trebuie sa faca ? acest raspuns vine din interior.
3. Activitatea se desfa¿oara intr-un pronuniat caracter de incertitudine ¿I riscuri. Aceasta stare de lucruri deriva din faptul ca firmele nu-¿i mai pot programa activitatea in condiiiile de certitudine pentru ca activitatea e influeniata de o muliime de factori greu de stapanit. ¥n acest context rezulta 2 concluzii:
· planificarea in cadrul firmei e in toate cazurile un compromis intre necesitaiile ¿I posibilitaiile de cunoa¿tere;
· aceasta lipsa de certitudine din programe, din planuri permanent suplinita de cercetari, de studii.
4. Largirea, amplificarea factorilor generatori de stocuri, deci stocurile pe toate palierele activitaiii, stocuri care presupun imobilizari de fonduri costuri mari cu dobanzi ¿I alte consecinie ¿i ca trebuie sa fie o preocupare permanenta a managementului pentru contracararea factorilor generatori de stocuri.
5. Asistam la un nou comportament al oamenilor - performaniele managerilor se masoara prin gradul de punere in valoare a performanielor omului.
6. Marginalitatea cercetarii ¿tiniifice - managementul trebuie sa gaseasca resurse financiare pentru promovarea cercetarii.
7. Timpul inseamna profit sau pierdere. De asemenea, timpul nu e al producatorului, este al clientului ¿I al bancilor.
8. Asistam la a treia dimensiune a dezvoltarii sociale:
· dezvoltarea informaiionala, care presupune o modificare raiionala a comportamentului. Cunoa¿terea inseamna con¿tientizare, civilizaiie ¿I perspective ¿I managementul trebuie sa aiba in prim-plan procesul de adaptare a resurselor umane la acest proces calificativ eseniial.
9. ¥nca in cadrul firmelor avem un management neadaptat in intregime la ceriniele pieiei.
10. Restructurarea, atat globala cat ¿I secveniiala a intregii activitatii economice. Restructurarea este trecerea de la organizarea piramidala la organizarea orizontala, la construirea de structuri plate, autonome, stimulative.
11. Globalizarea activitaiii economice - economia mondiala are tendinie sa devina un stat, un sistem in care elementele sistemului se condiiioneaza tot mai puternic de la o zi la alta.
Cerinie la care trebuie sa raspunda:
1. Atat firma cat ¿I oamenii se pot legitima ¿I aprecia, salariza ¿I stimula numai in raport cu valoarea adaugata.
2. Sa situeze ca obiective prioritare ale firmei intre alii indicatori de performania urmaorii: productivitatea muncii, investiiiilor, gradul de absoriie al pieiei, inovarea, valoarea adaugata, susccesul in concurenia ¿I gradul de eliminare a punctelor slabe ale firmei.
3. Utilizarea unor parghi ¿I mijloace adecvate de stimularea personalului.
Factorii care stimuleaza oamenii:
1. Atribuirea de responsabilitate ( acestei parghi I se acorda 24% din economia generala a mijloacelor de stimulare );
2. Delegarea de autoritate 16%;
3. Salariul 15%;
4. Stimularea salariatului de a-si forma o cariera 14,7%;
5. Ambiiia 8,8%;
6. Crearea posibilitaiii ca salariatul sa-¿i formeze un renume 6,7%;
7. Gradul de sigurania pe care il garanteaza firma;
8. Politica de cadru a firmei 3,6%;
9. Premierea 2%;
10. A¿ajarea orarului de lucru cu interesele salariaiilor;
11. Utilizarea raiionala a factorilor geografiei.
Conceptul de management financiar
Managementul firmei vizeaza toate componentele de care dispune o firma avand ca solutie optimizarea utilizarii lor. Pentru a realiza aceste sarcini managementul firmei are mai multe funciii atribuite ale actului de conducere.
Funciiile sau atributele actelor de conducere
- funciia de prevedere;
- funciia de organizare;
- funciia de coordonare;
- funciia de antrenare sau control;
- funciia de evaluare ¿I control.
Aceste funciii se intercondiiioneaza.
Prevederea inseamna strapungerea viitorului, cunoa¿terea viitorului. Este eseniial ¿I este cheia succesului firmei. O firma care prevede, cuno¿te, se pregaie¿te, este ami solida mai putin ameniniata de riscuri. De accea ¿tiinia a realizat o multitudine de mijloace si metode. Sunt multe ¿I ¿tiinia le-a grupat din punct de vedere al orizontuluide timp pentru care s-au creat - previziune pe termen scurt, mediu si lung. Din punct de vedere al instrumentelor de previiune, cele pe termen lung sunt grupate sub genericul prognoze, cele pe termen mediu sunt denumite planuri iar cele pe termen scurt, programe. Previziunea este saltul din situaiia actuala.Pentru a se putea realiza acest salt firma trebuie sa se debaraseze sau sa elimine factorii franatori ¿I sai amplifice pe cei pozitivi. Trebuie sa asimileze noi procedurisau aciiunini altele decat cele de pana acum.
Organizarea inseamna a¿ezarea elementelor structurale ¿I funciionale ale unei firme in cadrul dorit. Avem doua segmente de organizare:
1. organizarea structurala este impariirea firmei pe structurile organizatorice ( fabrici, uzine, seciii, servicii, compartimente, locuri de munca ).
ªtiinia a creat mai multe modalitaii de organizare: organizare de tip ierarhic, de tip funciional, mixta, de tip stat major.
· la organizarea de tip ierarhic - adunarea generala , consiliul administrativ, directori, servicii in forma piramidala. Dezavantaj: alunge¿te procesul de decizie. Avantaj: asigura ordine desavar¿ita.
· la organizarea de tip funciional - adunare generala, consiliu de administraiie, direcoti pe fiecare specialitate in parte ¿I servicii pe fiecare specialitate. Dezavantaj: complica responsabilitaiile. Avantaj: introduc in sistemul de organizare performaniele profesionale.
- la organizarea de stat major - este un loc de unde se decide. Aprobarea comenzilor o da numai cineva care are rolul de stat major.
2. Organizarea funiionala este impariirea firmei pe funciii.
Coordonarea este unirea eforturilor pe direciiile necesare. Pentru coordonare sunt necesare in primul rand obiective clare, apoi trebuie cuantificate cu claritate resursele ¿I toate trebuie incorporate in programe. ¥n legatura cu coordonarea, speciali¿ti spun ca numai prin cuplarea raiionala a eforturilor se poate realiza o cre¿tere a produciie cu peste 20%. Coordonarea presupune comunicare. Comunicarea inseamna informaiie iar informatia inseamna foria.
Antrenarea ( comanda ) inseamna sistemul decizional al firmei. O decizie din punct de vedere al managementului - inielegem alagerea unei variante de urmat dintr-o multitudine de alternative posibile. Este o relatie direct proporiionala intre calitatea deciziei ¿I valoarea profitului. Fiecare decizie inainte de a se aplica trebuie tradusa in eforturi ¿I efecte. S-a dezvoltat o intrega literatura privind elaborarea, fundamentarea ¿I urmarirea deciziilor.
Deciziile au fost clasificate dupa criteriile urmatoare: decizii in conditiile de risc, de certitudine, de previziune ¿I de coreciie.
Sa nu se ia niciodata o decizie care sa nu fie insoiita de un sistem de control. ¥nseamna ca avem de-a face cu un management hazardant.
Evaluarea si controlul este funciia prin care se confirma sau se infirma realizarea celorlalte funciii. Aceasta funciie e fit-back-ul managementului. Controlul nu trebuie sa perburbe activitatea, trebuie sa o coordoneze, sa o stimuleze, trebuie sa aiba un pronuniat caracter prospectiv, preventiv ¿I corectiv.
Funciia - reprezinta un grup de aciiuni omogene indreptate spre un anumit scop.
Functii: de cercetare-dezvoltare, produciie, comerciala, de personal, financiar-contabila. Aceste funciii se intrepatrund.
Atributele managementului financiar:
· previziunea financiara face parte din aciiunea de previziune generala a firmei, a firmei, dar nu ca o componenta inglobata prin adiiie ci ca o componenta cu un rol deosebit.;
· organizarea financiara trebuie sa indeplineasca un rol activ in preocuparile organizaiionale ale firmei;
· comunicarea financiara este transmiterea de mesaje. Mesajele implica cheltuieli. Managementul financiar are rolul de a asigura fundamentele deciziilor.
· controlul financiar fundamenteaza toate celelalte functii ale actului managerial. Orice proiect trebuie urmarit in execuiie, urmarire ce se face cu ajutorul acelui indicatori. Controlul financiar este o componenta de baza a controlului economic iar impreuna indeplinesc funciiile principale in controlul firmei.
Managementul financiar este un segment al managementul firmei, o prelungire a acestuia in zona economica ¿I financiara a firmei. Managementul financiar trebuie tratat cu aceasi seriozitate ca ¿I managementul cercetarii, resurselor umane, productivitaiii, etc.

MANAGEMENTUL CAPITALULUI FIX

Potrivit teoriei sistemului daca se aplica o coreciie la un element a sistemului, acea coreciie genereaza o relaiie in lani in intreg sistemul, modificand structura, relaiiile, comportamentul ¿I eficienia existeniei sale.

1.CONCEPTUL DE FINANºE PUBLICE ªI DE
FINANTE ALE ¥NTREPRINDERII

Conceptul de finanie publice : cuvantul finanie a capatat un sens foarte larg incluzand bugetul statului, creditul, operaiiile bancare ¿I de bursa, etc. Finantele sunt:
- fonduri bane¿ti la dispoziiia statului;
- mijloace de interveniie a statului in economie;
- metode de gestionare a banului public;
- act juridic.
Conceptul de finanie ale intreprinderii : activul economic reflectat intrun bilani este aparatul de produciie adica ansamblul mijloacelor prin a caror punere in opera se realizeaza obiectivul intreprinderii, pasivul financiar reprezinta ansamblul fondurilor care asigura finaniarea acestuia. Activul economic cuprinde: cladiri, ma¿ini, materiale pentru investiiii, stocuri de materii prime, semifabricate, produciie neterminata, produse finite, etc, iar pasivul financiar este format din fonduri proprii ¿I datorii din care se finanieaza elementele de activ.
Statul, pentru a¿i exercita funciiile, are nevoie de resurse sau fonduri financiare a caror mobilizare, repartizare ¿I utilizare dau na¿tere unor raporturi exprimate in forma baneasca ¿I care reprezinta esenia finanielor publice. Fenomenul financiar se na¿te din relatiile pe care intreprinderea le deiine cu toii ageniii economici ¿I financiari, cu statul si alte organisme. Ageniii economici si financiari ce se intalnesc pe diferite pieie ¿I intre care apar variate raporturi, constituie contextul social in care funciioneaza ¿I evolueaza intreprinderea. Ace¿ti agenii pot fi grupaii in urmatoarele grupe:
· furnizori, pe care intreprinderea ii intalne¿te pe piaia de materii prime ¿I servicii;
· clieniii,pe care intreprinderea ii intalne¿te pe piaia de produse ¿I servicii;
· salariaiii, pe care intreprinderea ii gase¿te pe piaia muncii;
· aciionarii sau aasociaiii, pe care intreprinderea ii gase¿te pe piaia financiara.
De asemenea intreprinderea are raporturi cu:
· diferite organe statale, care se concretizeaza in plata impozitelor ¿I taxelor sau primirea de subveniii de la bugetul statului;
· societaiile de asigurare.
Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea ¿I utilizarea fondurilor bane¿ti necesare realizarii variatelor activitaii economice, sociale, culturale, la nivel de intreprindere, reprezinta esenia finanielor acesteia. Finaniele intreprinderii se prezinta ca o ramura a ¿tiiniei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, precum ¿I destinaiia acestor resurse, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi ¿I obiinerea unor profituri cat mai mari.
Intr-o intreprindere se pot crea mai multe fonduri ca: fondul pentru investiiii, fondul de rulment, fondul de rezerva, fondul de cercetare ¿tiiniifica, fonduri pentru aciiuni sociale, culturale ¿I sportive, fonduri pentru recalificare. Principalele metode utilizate in colectarea fondurilor sunt: aportul asociaiilor sau aciionarilor, autoanfiiniarea, creditarea si finaniarea bugetara.
Funciia de repartiiie - reflecta colectarea capitalelor iniiiale circuitul ¿I reprezentarea pe destinaiii, utilizarea ¿I reconstituirea lor. Prin funciia de repartiiie se formeaza ¿I utilizeaza o gama variata de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale intreprinderii. ¥n regiile autonome capitalul initial provine de la bugetul statului iar in societaiile comerciale capitalul iniiial este privat. Funciia de repartiiie se realizeaza printr-o diversitate de mecanisme ¿I tehnici de procurare ¿I gestionare a fondurilor, dand nastere la diferite raporturi financiare interne ¿I externe.
Funciia de control - are doua laturi, una constatativa ¿I una corectiva. Rolul acestei funciii este de a intervenii cu aciiuni corective prin care sa contribuie la optimizarea activitatii. Funciia de control are o sfera larga de aciiune cuprinzand toate fazele ¿I laturile economice ¿I financiare ale circuitului economic. Controlul trebuie sa fie organizat in a¿a fel incat sa constituie un instrument de prevenire si combatere a cauzelor care provoaca risipa. Contolul poate fi: preventiv, concomitent ¿I post operativ.

2. MECANISME, FLUXURI ªI CICLURI FINANCIARE

Prin mecanisme financiare ale intreprinderii metode, parghii, instrumente si proceduri de formare, colectare ¿I gestionare a capitalurilor.
Cantitaiile de bunuri sau moneda transferate intr-o anumita perioada intre ageniii economici se nume¿te flux. Fluxurile pot fi: fluxuri reale sau fizice ¿i fluxuri financiare. Cantitatea de bunuri sau de moneda existenta la un moment dat reprezinta stocul. Relaiiile dintre fluxuri ¿I stocuri stau la baza mecanismelor financiare.
Fluxurile financiare pot fi: de contrapartida care se caracterizeaza prin inlocuirea imediata a unui activ fix cu moneda sau invers, fluxuri decalate care apar in cazul in care fluxurile fizice nu le corespund imediat ni¿te fluxuri financiare, fluxuri autohtone care se degaja din operaiiuni financiare privind acordarea sau primirea de imprumuturi cand au loc transferuri de moneda de la o persoana la alta si fluxuri multiple care se desfa¿oara astfel: bunurile vandute de furnizor sunt transferate la cumparator, furnizorul vinde creanie unei terie persoane ¿I incaseaza contravaloarea produselor ¿I cumparatorul de marfuri achita suma.
Ciclul financiar este ansamblul de operaiiuni ¿I proceduri care intervin intre momentul transformarii monedei in bunuri sau servicii pana la cel in care se recupereaza.
¥ntr-o intreprindere apar trei cicluri financiare:
· ciclul investitii-amortizare;
· ciclul de exploatare;
· ciclul operaiiunilor financiare.
Noiiuni de baza privind capitalul, surplusul monetar ¿I cererea de moneda
Capitalul este suma de moneda adusa de asociaii sau aciionari, plus cea generata de activitatea proprie ¿I imobilizata in deiinerea capitalului economic, putandu-se dimensiona prin deducerea datoriilor din capitalul economic. Capiatlul financiar reprezinta fonduri proprii.
Capitalul financiar poate fi schimbat la pretul pieiei care este dat de bursa la aciiuni. Capitalul social reprezinta contributia in numerar ¿I in natura a asociaiiilor sau aciionarilor la societatea respectiva. Din ciclurile financiare se degaja un surplus monetar.
Acest surplus rezulta din excedentul preiului de vanzare asupra costurilor putand fi folosit pentru autoanfiiniare, achitarea impozitului catre stat, distribuirea de dividente sau participarea angajaiilor la profit. ¥ncasarile din vanzarea produselor ¿I serviciilor depa¿esc cheltuielile de produciie.

Metode de formare a fondurilor intreprinderilor
Metoda aportului in bani ¿I in natura consta in angajarea de catre proprietarii individuali, aciionari sau asociaii, a unor capitaluri in bani lichizi sau in bunuri, in scopul crearii sau dezvoltarii intreprinderii.
Metoda autofinaniarii se caracterizeaza prin reiinerea de catre intreprinderia unei parii din rezultatele ce se degaja din activitatea lor. Aplicarea pe o scara mai larga a acestei metode depinde de capacitatea intreprinderii de a produce profit cat mai mare.
Autofinaniarea are anumite avantaje ca:
- cre¿terea cointeresarii intreprinderii in obtinerea de rezultate financiare superioare;
- constituie un mijloc sigur de acoperire financiara a necesitaiilor;
- apara libertatea de aciiuni ale intreprinderii, asigurand independenia sau autonomia de gestionare.
Metoda creditarii este metoda prin care se formeaza fonduri imprumutate. Aceste fonduri au caracter restituibil ¿I sunt purtatoare de dobanzi. Creditorii sunt foarte diver¿i: banci, organisme financiare specializate, populaiie sau intreprinderi. Creditorii impun uneori condiiii de utilizare a resurselor imprumutate ¿I putand efectua un control asupra activitaiii economice ¿I financiare a debitorilor pentru a¿i asigura restituirea sumelor imprumutate.
Metoda finaniarii bugetare este utilizata mai rar ¿I mai ales in cazul intreprinderilor de stat. Aceasta metoda se utilizeaza la infiiniarea intreprinderilor de stat, cand sunt dotate de catre stat cu active fixe ¿I circulante dar si pe parcursul desfa¿urarii activitaiii. Interveniia statului in economie prin alocaiii sau subveniii trebuie sa urmareasca stimularea produciiei in perioade de criza, impiedicarea cre¿terii preiurilor, meniinerea puterii de cumparare a monedei in cazuri de inflaiie.
Structura ¿I politica financiara a intreprinderii reflecta compoziiia capitalurilor acesteia. Capitalurile intreprinderii pot fi propri provenind din autoanfiiniare si aportul asociaiiilor, proprietarilor sau aciionarilor ¿I imprumutate care sunt credite pe termen scurt, mediu si lung. Unii economi¿ti prefera imprumuturile pe termen scurt pentru ca ofera mai multa supleie iar aliii prefera finaniarea din capitaluri permanente deoarece este mai puiin costisitoare. Ageniii economici ¿I organismele care acorda credite calculeaza anumite rate care permit sa se examineze compoziiia sau repartiiia capitalelor. Ratele sunt:
· rata de indatorare la termen;
· rata de autonomie financiara:
· rata totala de indatorare.
Politica financiara reprezinta o competenia a politicii generale a intreprinderii avand o insemnatate mare asupra cointeresarii, repartizarii ¿I folosirii fondurilor in scopul realizarii programelor economice. Scopul intreprinderi este de a obiine profit, al carui nivel depinde de cre¿terea capitalului financiar. Costul capitalului se refera la cheltuieli de procurare si folosire a tuturor mijloacelor de finaniare. Costul capitalului poate sa scada printr-o folosire judicioasa a imprumuturilor. ¥ntreprinderea trebuie sa se straduiasca sa asigure scaderea costului capitalului ¿I sa nu investeasca decat pentru o rentabilitate superioara acestui cost.
Gestiunea financiara poate fi definita ca un ansamblu de decizii ¿I activitaii care concura la reglarea ¿I ajustarea fluxurilor financiare ¿I a fondurilor, la gospodarirea resurselor financiare ale intreprinderii. Gestiunea financiara are ca scop asigurarea in mod regulat a intreprinderii cu fondurile necesare echipamentului ¿I exploatarii curente dar ¿I de a controla buna utilizare a fondurilor ¿I rentabilitaiii operaiiunilor pentru care sunt afectate. Gestiunea financiara are scopuri multiple subordonate supravieiuirii, obiinerii de profit ¿I cre¿terii economice a intreprinderii.
Scopurile gestiunii se pot controla cu ajutorul mai multor indicatori: nivelul fondului de rulment in comparaiie cu necesarul, coeficientul de indatorare, rentabilitatea economica, ratele de cre¿tere a activelor ¿I cifrei de afaceri, capacitatea de autoanfiiniare ¿I volumul lichiditaiilor.
Funciia financiara a intreprinderii are un rol operaiional, un rol funciional ¿I un rol politic

Rolul operaiional implica luarea unor decizii de colectare a capitalurilor, fara de care intreprinderea nu se poate constitui ¿I funciiona. Domeniul operaiional cuprinde incasarea creanielor asupra clieniilor ¿I plata furnizorilor, gestionarea trezoreriei ¿I negocierea creditelor bancare, relatiile cu organismele financiare ¿I realizarea operaiiilor de imprumut.
Rolul funciional consta in participarea la tratarea ¿I difuzarea informaiiilor necesare gestiunii intreprinderii.
Rolul politic consta in integrarea constrangerilor externe, sociale, economice, financiare ¿I politice care apasa asupra intreprinderii ¿I de care depinde cre¿terea ¿I autonomia acesteia.
Activitatea intreprinderii poate fi redata prin urmatoarele trei funciii:
- funciia de produciie;
- funciia de comercializare;
- funciia financiara.
Activitaiile financiare mai importante sunt: elaborarea ¿I executarea bugetului de venituri ¿I cheltuieli, efectuarea de studii ¿I analize privind formarea, alocarea ¿I utilizarea capitalurilor, stabilirea de preiuri ¿I tarife, luarea de masuri pentru asigurarea lichiditaiii, solvabilitatii, echilibrului financiar ¿I evitarea riscurilor.
Sistemul informaiional financiar al intreprinderii cuprinde totalitatea informaiiilor care reflecta, repartizarea ¿I utilizarea fondurilor bane¿ti. Pentru obtinerea de informaiii de calitate este necesara existenia unor indicatori care sa reflecte fenomenele, procesele, ¿I activitatea economica ¿I financiara a intreprinderii.
Indicatorii principali sunt:
· capitalul economic, capitalul social, capitalurile imprumutate ¿I capitalul permanent;
· profitul, repartizarea lui pe destinaiii;
· valoarea adaugata;
· costurile de produciie;
· impozitul pe profit, fondul de salarii.

3. CAPITALURILE ¥NTREPRINDERII

Capitalurile proprii se formeaza din contribuiii externe care cuprin aportul proprietarilor si contribuiii interne care se degaja din capacitatea de autofinaniare a intreprinderii.
Contribuiiile externe - aceste contributii provin in proporiia cea mai mare de la proprietari. Orice intreprindere, individuala sau sociatate, nu poate fi infiiniata daca nu dispune initial de un capital minim. Fiecare asociat va primii un numar de aciiuni care reprezinta dreptul sau asupra capitalului intreprinderii. Aciionarul prime¿te un divident, dupa ce din beneficii sau efectuat scaderile pentru plata impozitului ¿I constituirea de rezerve. Societaiile mari sunt cotate la bursa. Deiinatorul de aciiuni care dore¿te sa-¿i recapete fondurile depuse nu poate sa ceara intreprinderii banii inapoi dar se poate adresa bursei, unde in urma unei negocieri i¿i va primii inapoi banii. Aciiunile pot fi aciiuni comune si aciiuni preferate. Aciiunile mai pot fi la purtator ¿I nominative. Statul poate acorda societaiilor in anumite situaiii prime sau subveniii nerambursabile.
Contribuiiile interne - se formeaza din resurse ce se degaja din propria activitate pe care o desfa¿oara firma. Pentru desfa¿urarea activitaiii firma face o serie de cheltuieli, obiinand concomitent ¿I ni¿te incasari din vanzarea produselor, executarea de lucrari si prestarea de servicii. Diferenia dintre incasari ¿I cheltuieli se duce la:
- plata impozitului pe profit
- plata pe dividente;
- plata participarilor la beneficii;
- formarea fondului de amortizare, fondului de rezerva.
¥n evoluiia societaiilor apar mai multe nevoi suplimentare. ¥n acest caz firma poate solicita de la aciionarii sai noi contributii ceea ce da na¿tere la o majorare de capital. Majorarile de capital prin aporturi noi in numerar pot fi realizate prin aport suplimentar de la aciionarii vechi ¿I emiterea de noi aciiuni. Majorarea de capital prin incorporarea rezervelor este operaiiune fara fluxuri financiare, ne aducand resurse financiare noi. ¥n momentul infiiniarii societaiii capitalului social este egal cu produsul dintre numarul de aciiuni ¿I valoarea nominala a acestora. Dupa infiiniare activitatea intreprinderii genereaza beneficii din care o parte se pune in rezerva.
Capitaluri imprumutate pot fi grupate in capitaluri imprumutate pe termen scurt, mediu ¿I lung.
Capitalurile imprumutate pe termen lung reprezinta imprumuturile care depa¿esc 5 ani ¿I sunt destinate sa acopere elementele durabile ale patrimoniului. Aceste imprumuturi se pot imparii in imprumuturi oblicgatare, imprumuturi de la organismele publice specializate, imprumuturi de la stat, imprumuturi de la banci.
¥mprumuturile obligatare - nevoile de capital pe termen lung ale unei societaii comerciale se pot satisface prin calea emisiuni de aciiuni ¿I a emiterii de obligaiiuni. Emisiunea de obligaiiuni asigura fonduri imprumutate, generang in acela¿i timp cheltuieli pentru plata dobanzilor ¿I restituirea imprumuturilor. Obligaiiunea se caracterizeaza prin valoarea ei nominala, o rata a dobanzii ¿I preiul de rambursare. Ramburasarea se face prin tragerea la sori. Obligaiiunile sunt titluri care pot fi cotate la bursa. Obligatiunile nu confera deiinatorului nici o putere de decizie in intreprindere. Obligaiiunile pot fi: simple sau clasice, indexate, participante ¿I obligaiiuni convertibile in aciiuni, euro-obligatiunile.
¥mprumuturile de la organismele publice specializate - aceste institutii intervin direct pe piaia financiara permiiand intreprinderilor sa obiina indirect ¿I pe termen lung capitaluri de imprumutat.
¥mprumuturile de la stat - asemenea imprumuturi reprezinta interveniii financiare ale statului determinate de dificultaiile pe care le au intreprinderile de a-si procura capitaluri de pe piaia financiara.
¥mprumuturi de la banci - bancile pot intervenii in acordarea de imprumuturi pe termen lung.
Capitalurile imprumutate pe termen mediu - intreprinderile sunt interesate sa coreleze termenul de rambursare a imprumuturilor cu durata amortizarii unor elemente de imobilizari. Unele elemente de active fixe ca utilaje, masini-unelte, i¿i pierd din ce in ce mai repede valoarea astfel ca trebuie sa fie inlocuite.Amortizarea este necesara sa fie accelerata. Creditele pe termen mediu au rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea unor elemente de imobilizari ¿I se acorda pe o durata de 5 ani.
Capitalurile imprumutate pe termen scurt se acorda pe o durata de pana la un an ¿I au rolul de a permite intreprinderii sa-¿i finanieze operaiiunile de exploatare.
Piaia capitalurilor - o intreprindere care dore¿te sa-si procure resurse din afara se adreseaza pieiei capitalurilor. Aceasta piaia permite confruntarea ofertei cu cererea de moneda ¿I cuprinde piaia financiara ¿I piaia monetara. Piaia financiara cuprinde piaia primara si piaia secundara. Pe piaia primara se emit obligaiiuni ¿I aciiuni iar piaia secundara se refera la bursa de valori.
Piaia financiara este o piaia a capitalurilor acordate pe termen lung. Piaia financiara are rolul de a-i pune in legatura pe deiinatorii de disponibilitaii cu ageniii economici care au nevoie de o finaniare pe termen lung. Aceasta piaia cuprinde bancile ¿I instituiiile financiare specializate, bursele de valori mobiliare, companiile de asigurari, notariile. Bursa cuprinde piaia in numerar ¿I piaia la termen.
Piaia monetara este o piaia a capitalurilor ce acorda imprumuturi pe termen scurt. Cea mai mare parte a acestei pieie este reprezentata de catre banci si instituiii financiare. Piaia monetara este alcatuita din din cei care acorda credite pe termen scurt ¿I din intreprinderi in cautare de finaniare pe perioade reduse.

Costul capitalelor
Conceptul privind costul capitalelor - pentru ca o intreprindere sa-si atraga sursele de capital, trebuie sa cheltuiasca anumite sume. Capitalul social provine in unele iari din emiterea de aciiuni comune ¿I aciiuni preferate. Dreptul de a utiliza banii altora adica cu imprumut se obtine cu un anume prei, care este stabilit in funciie de foriele ce aciioneaza pe piaia.
Pretul capitalului imprumutat variaza in raport cu cererea si oferta de capital. Sumele ce se platesc pentru imprumuturi variaza foarte mult. Asemenea variaiii de cheltuieli sunt determinate de riscurile ¿I cheltuielile de administrare a resurselor bane¿ti. Pentru estimarea cheltuielilor pe care le implica imprumuturile este necesar sa se faca previziuni pe baza de date statistice dintr-o perioada precedenta indelungata.

4. DECIZIA MANAGERIALA ¥N PROCESUL INVESTIºIONAL1

Conceptul de investiiii ¿I clasificarea lor
Noiiunea de investitii cuprinde totalitatea cheltuielilor sau alocarilor de fonduri de la care se a¿teapta ni¿te venituri viitoare. Investiiiile reprezinta cheltuieli ce se efctueaza pentru obiinerea de active fixe, adica pentru construirea, reconstruirea, largirea, modernizarea ¿I achiziiionarea de active fizice de natura ma¿inilor, utilajelor, instalaiiilor, cladirilor, mijloacelor de transport ¿I a altor instrumente de munca. Se asimileaza investiiiilor ¿I cheltuielilor referitoare la lucrarile de proiectare, exploatari geologice, pregatirea personalului necesar obiectivelor in construciie. Prin procesul de investiiii moneda se transforma in active fixe.
Clasificarea investiiiilor:
· dpdv al locului investiiiile pot fi: interne ¿I externe;
· dpdv al naturii activitaiii pot fi: productive ¿I neproductive;
· dpdv al influeniei asupra patrimoniului: investiiii de meniinere ¿I investitii de expansiune;
· dpdv al obiectivelor urmarite: investiiii strategice, umane, sociale, de interes public, reducerea poluarii;
· dpdv al scopului urmarit: investitii de produciie, investitii de modernizare;
· dpdv al structurii: lucrari de construciii, achizitii de utilaje ¿I instrumente de munca, lucrari geologice;
· dpdv al metodei de executare: in antrepriza, in regie;
· dpdv al surselor de finaniare: investiiii finaniate din fonduri propri si investiiii finaniate din fonduri imprumutate.
Eficienia, necesitatea si documentaiia investiiiilor - eficienia investiiiilor reprezinta o problema de maxima insemnatate pentru intreprindere, deoarece arata daca un proiect trebuie sa fie sau nu aplicat. Eficienia se reflecta in raportul rezultatelor sau efectelor obiinute din exploatare ¿I eforturile sau cheltuielile de investiiii. Investiiiile au efecte materiale, valorice ¿I sociale.
Indicatorii de apreciare a eficieniei investiiiilor trebuie sa permita:
- compararea cu alte proiecte din ramura respectiva;
- compararea mai multor variante de proiect pentru aceea¿i investiiie;
Indicatorii care exprima eficienia investiiiilor ¿I care se folosesc pe plan mondial sunt cei care se bazeaza pe calcule de actualizare.
Ace¿ti indicatori sunt:
1. Raportul dintre veniturile actualizate ¿I costurile actualizate;
2. Beneficiile actualizate, calculate ca diferenia intre veniturile actualizate ¿I cheltuielile actualizate;
3.Valoarea actuala neta;
4. Rata interna de rentabilitate;
5. Cursul de revenire net actualizat;
6. Durata recuperarii, calculata ca raport intre cheltuielile de investiiii ¿I venitul mediu anual.

Lucrarile de investiiii trebuie sa aiba la baza o documentatie amanuniita. Aceasta documentaiie trebuie sa coniina: studiul tehnico-economic, proiectul si devizele. ¥n studiul tehnico-economic se cuprin informaiii economice, tehnice ¿I financiare cu caracter general, prin care se justifica necesitatea ¿I oportunitatea investiiiilor. Prin documentaiia de proiect se stabilesc indicatorii tehnico-economici ¿I se soluiioneaza diferite probleme tehnice.¥n cadrul documentaiiei de deviz se stabileste volumul cheltuielilor pentru realizarea investiiiilor.
Bugetul de finantare al investiiiilor - in realizarea unui proiect de investiiii un rol important are rezolvarea unor probleme ca: asigurarea resurselor financiare, alegerea izvoarelor de finantare in condiiiile asigurarii unui cost cat mai redus al capitalurilor ce se vor folosi pentru realizarea investiiiilor, recuperarea fondurilor investite ¿I reducerea duratei acestei recuperari, rambursarea creditelor ¿I plata dobanzii la termen.
Sursele principale de finaniare a investiiiilor sunt capitalurile propri si capitalurile imprumutate. ¥n acoperirea financiara a investiiiilor, intreprinderile trebuie sa-¿i mobilizeze mai intai fondurile proprii ce se degaja din autofinaniare ¿I apoi sa apeleze la resurse externe.
Izvoarele concrete de finantare a investiiiilor in RA ¿I SC cu capital de stat sunt:
· surse propri care alcatuiesc fondul de dezvoltare;
· surse imprumutate, care apar sub forma creditelor bancare;
· surse care provin de la bugetul statului.
¥n cadrul surselor propri, se includ: profitul, fondul de amortizare, sume din lichidare ¿I vanzarea activelor fixe.
Creditul bancar pe termen lung si mediu - asemenea credite se stabilesc prin contracte incheiate de catre banca cu ageniii economici ¿I privesc durata de pana la 5 ani pentru creditele pe termen mediu ¿I peste 5 ani pentru creditele pe termen lung. La baza acestor credite stau urmatoarele principii: incheierea unui contract intre ageniii economici si banca; acordarea creditului pe baza de garaniii indiferent de termenul de rambursare ¿I valoare; plata unei dobanzi; acordarea creditului se face numai dupa analiza situaiiei patrimoniale ¿I a rezultatelor financiare; pentru acordarea creditelor ageniii economici vor depune la banca o anumita documentaiie. Documentaiia va cuprinde toate datele necesare caracterizarii situaiiei patrimoniului ¿I a rezultatelor financiare. Banca efectueaza o analiza amanuniita a activitaiii economico-financiare pe baza datelor din bilani, urmarind solvabilitatea, lichiditatea, rentabilitatea care arata capacitatea agentului economic de a realiza profit. La acordarea creditelor ageniii economici trebuie sa prezinte bancii garanii asiguratorii, care sa acopere valoarea creditelor cerute. Garantiile pe care banca le ia in considerare sunt gajul asupra unor bunuri, garaniii bancare emise de banci sau instituiii financiare, depozite in lei sau in valuta existente in cont la banca, bunuri achiziiionate prin credite, ipoteca unor bunuri imobiliare. Dupa aprobarea credituluide catre banca se va incheia contractul de credite care treguie respectat de ambele parii.
Decizia de investiiii cade in sarcina conducerii superioare a intreprinderii.
Deciziile de investiiii ¿I de finantare sunt legate intre ele. Decizia de finaniare poate consta in hotararea deiinatorului de capital din afara intreprinderii, care dore¿te sau nu sa accepte schimbarea monedei pe o creania asupra intreprinderii. Pentru a face posibile comparaiiile trebuie sa eliminam influenia timpului, aducand toate operaiiile la data realizarii investitiilor. Asta inseamna a actualiza valorile in funciie de data lor de realizare, astfel ca se obtine o valoare actuala.
Criterii in luarea deciziei de investiiii
- metoda ratei medii de rentabilitate;
- metoda timpului de recuperare;
- metoda valorii catuale nete;
- metoda ratei interne de rentabilitate.
Metoda ratei medii de rentabilitate se poate stabilii pe baza beneficului mediu anual ¿I a valorii medii anuale a investiiiilor prin formula
Rr= beneficul mediu anual / investitiile medii anuale X 100
Metoda timpului de recuperare permite urmarirea in timp a obtinerii lichiditaiilor a recuperarii sumelor investite. Metoda consta in a masura intervalul de timp necesar recuperarii cheltuielilor angajate.
Metoda valorii actuale nete consta in calcularea pentru fiecare proiect a valorii actuale nete. Valoarea actuala neta este diferenia dintre venitul net total actualizat ¿I suma cheltuielilor iniiiale pentru investiiii. Veniturile actualizate, se obiin prin inmuliirea veniturilor neactualizate cu coeficientul de actualizare.
Metoda ratei interne de rentabilitate poate fi definita ca acea roata de actualizare la care valoarea actualizata a costurilor este egala cu valoarea actualizata a veniturilor ¿I la care beneficiile actualizate sunt egale cu zero.

5.DECIZIA MANAGERIALA ¥N PROCESUL DE AMORTIZARE
A ACTIVELOR CORPORALE ªI NECORPORALE

Conceptul privin activele fixe
Desfa¿urarea activitaiii unei intreprinderi reclama existenia unor instrumente sau unelte de munca, parte integrata a aparatului de produciie ¿I a patrimoniului cunoscute sub denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri ¿I imobilizari. Activele fixe sunt ma¿inile, uneltele, utilajele, instalaiiile, mijloacele de transport, cladiri, ¿I formeaza baza tehnica a intreprinderii.
¥nlocuirea activelor fixe, meniinerea in stare de funciionare si expansiunea lor reclama acumularea sistematica de resurse financiare. ¥nlocuirea ¿I expansiunea activelor fixe au loc prin investitii. Sunt considerate active fixe acele instrumente care indeplinesc conditiile:
- au o durata de serviciu de peste un an;
- au o valoare de inventar de cel puiin x lei.
Necesarul de active fixe depinde de volumul activitaiii. Marimea activelor fixe are incidenia asupra rentabilitaiii generale, deoarece acestea sunt purtatoare de cheltuieli de amortizare, intreiinere, chirii. Activele fixe se uzeaza fizic ¿I moral.
Uzura fizica reprezinta baza materialaa pierderii valorii activelor fixe, fiind determinata de intrebuiniare, aciiunea unor factori naturali ¿I de scurgere a timpului.
Uzura morala are loc atunci cand activele fixe se demodeaza, se invechesc din punct de vedere tehnologic ¿I apoar altele mai perfeciionate.¥n asemenea condiiii se poate renunia la unele active fixe ¿I cumpara altele noi cu caracteristici tehnico-funciionale superioare.
Uzura fizica ¿I cea morala reprezinta cadrul obiectiv al fondului de amortizare.
Coniinutul, destinaiia ¿I rolul amortizarii
Amortizarea este o expresie baneasca a uzurii dar poate fi ¿I o suma de bani ce se deta¿eaza din activele fixe permiiand intreprinderilor sa:
- meniinerea constanta a activelor fixe;
- rambursarea corecta a creditelor.
Amortizarea ca element al costurilor se refera la o parte a cheltuielilor cu munca trecuta ce se va recupera odata cu celelalte cheltuieli cu ocazia vanzarii ¿I incasarii produselor. Ponderea amortizarii in costuri variaza de la un sector de activitate la altul ¿I chiar de la o intreprindere la alta. Valoarea reziduala este mica si foarte greu de stabilit. Prin procesul de amortizare se recupereaza valoarea activelor fixe constituindu-se in acest scop un fond de amortizare.Acest fond este destinat inlocuirii activelor fixe scoase din uz. Fondul de amortizare se considera ca o componenta a fondului de dezvoltare.
Regimul de amortizare trebuie sa faca din amortizare o parghie financiara ¿I trebuie sa raspunda la urmatoarele cerinie:
· stabilirea exacta a cheltuielilor cu amortizarea in costurile de produciie;
· recuperarea valorii activelor fixe intr-o perioada de timp corespunzatoare;
· respectarea unor principii de fiscalitate.
Amortizarea are un rol de a evideniia valoric deprecierea activelor fize ¿I de a permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea mai are rolul de a elibera resurse de finaniare pentru reanoirea activelor fixe. Amortizarea apare ca o sursa a autofinaniarii sau finaniarii interne. Amortizarea trebuie sa inceapa din momentul darii in funciiune a activelor fixe ¿I pana in cel al recuperarii integrale a valorii acestora. Unele active fize pot fi scoase din funciiune ca efect al uzurii fizice ¿I morale inainte de recuperarea normala a valorii.

6. PROCESUL DE EVALUARE A ACTIVELOR
CORPORALE SI NECORPORALE

¥n evidenia intreprinderii, activele fixe sunt inregistrate cu o anumita valoare de inventar, care poate fi:
· o valoare iniiiala sau de origine;
· o valoare de inlocuiresau actualizata.
Valoarea de origine reprezinta nivelul cheltuielilor de investiiii in active fixe. Valoarea de inlocuire este data de totalitatea cheltuielilor ce s-ar efectua de o intreprindere pentru inlocuirea activelor fixe cu altele identice sau echivalante.
Activele fixe sunt inscrise in bilanila costul real de cumparare sau la costul real de produciie. Valoarea iniiiala este exprimata in unitaii monetare ce corespund datei la care s-au obiinut activele fixe. Moneda se depreciaza ¿I antreneaza inconveniente din punct de vedere al evaluarii activelor fixe adica nu pot fi cumparate intre ele. Acelea¿i active fixe procurate la date diferite, au preiuri diferite, valori de inventar diferite ¿I amortizari diferite.
Reevaluarea activelor fixe are la baza preiuri existente in momentul in care are loc aceasta operaiiune, avand ca scop stabilirea unei valori de inventar actualizate a activelor fixe.
Tehnici de reevaluare:
· valoarea de intrate corectata cu un indice de preiuri specific familiei de bunuri careia ii apariine elementul de active fixe;
· valoarea dintrare corectata cu indicele care exprima variaiiile nivelului general al preiurilor.
¥n cadrul reevaluarii se stabile¿te ¿I valoarea actualizata ramasa (Var) in funciie de valoarea de inventar actualizata (Via), durata consumata (Dc), ¿I durata ramasa (Dr), dupa relaiia:
Var=Via x Dr/ Dc+Dr
Reevaluarea presupune inventarierea activelor fixe ¿I analiza acestora spre a se determina cu exactitate durata cat mai pot funciiona activele fixe ¿I valoarea ramasa a acestora.

7. METODE ªI INDICATORI DE ANALIZA
EFICIENºEI UTILIZARII MIJLOACELOR FIXE

Dimensionarea cheltuielilor cu caracter economic este necesara pentru cunoa¿terea posibilitaiilor de acoperire a acestora ¿I pentru stabilirea eficieniei utilizarii resurselor respective. Eficienia cheltuielilor privind aciiunile economice se determina ¿I se urmare¿te pe baza metodei de analiza costuri-avantaje sau costuri eficacitate. Aceasta presupune: definirea obiectivelor care trebuie atinse, identificarea resurselor posibile ¿I a mijloacelor tehnice susceptibile de a fi loate in considerare in cadrul soluiiilor alternative proiectate ¿I determinarea costurilor.
La calculele de eficienia se folosesc indicatori previzionali pentru orientarea anticipata a activitaiilor economice pe calea utilizarii cu avantaje maxime a resurselor financiare.
Pentru analiza eficieniei economice a cheltuielilor se stabilesc ¿I indicatori ai utilizarii efective a resurselor. Cu ajutorul lor se compara previziunile in perioadele anterioare cu cele actuale.

Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor aferente unei perioade de timp se folosesc instrumente specifice de normare. Pentru cheltuielile cu materii prime, materiale combustibil, energie se stabilesc indici ai consumurilor specifice ¿I ai gradului de utilizare a acestora, in raport cu numarul de unitaii de produse finite care se pot obiine, prin exploatarea normala a capacitaiii de produciie. Se urmare¿te eliminarea risipei ¿I imbunaiaiirea performanielor tehnice ale produselor de fabricaiie.
Pentru cheltuielile cu salariile se folosesc normele de munca.
Pentru cheltuielile privind amortismentele sunt dimensionate pe baza duratelor de serviciu normate, prin luarea in calcul a ritmului uzurii morale, prin folosirea metodei amortizarii accelerate.
Pentru cheltuielile cu dobanziile se stabilesc pe baza volumului de credite bancare minime necesare ¿I a folosirii acestora in cadrul termenelor.
Cheltuielile privind investiiiile se stabilesc pe baza proiectelor de execuiie a lucrarilor de construciii, a normelor de consum de materiale, , manopera, a preiului ¿I tarifelor la care se aprovizioneaza.
Eficienia cheltuielilor privind obiectivele ¿I aciiunile economice se stabile¿te, ca raport intre indicatorii de efect ¿I indicatorii de efort.
Indicatorii de efect reprezinta produciia marfa, valoarea adaugata, profitul, incasarile din export. Indicatorii de efort reprezinta investiiiile, costurile de produciie, importurile.
Indicatorii de eficienia se stabilesc pe componente ale efortului sau ale efectului pentru: a. capitalul total sau separat pentru capitalul fix sau circulant. Se calculeaza:
- produciia la 1000 unitaii monetare capital total ( q1000 Ct), capital fix (q1000 Cf) sau circulant (q1000 Cc): q1000 Ct= Q/Ct x 1000 q1000 Cf= Q/Cf x 1000 q1000 Cc= Q/Cc x 1000
- valoarea adaugata la 1000 unitaii monetare capital total (va1000 Ct), capital fix (va1000 Cf) sau capital circulant (va1000 Cc): va1000 Ct= VA/Ct x 1000 va1000 Cf= VA/Cf x 1000 va1000 Cc= VA/Cc x 1000;
- profitul la 1000 unitaii monetare capital total (p1000 Ct), capital fix (p1000 Cf) sau capital circulant (p1000 Cc): p1000 Ct= p/Ct x 1000 p1000 Cf= p/Cf x 1000 p1000 Cc= p/Cc x 1000 b. Pentru investiiii privind intreprinderile noi sau dezvoltari si modernizari:
Investiiia specifica (Is)
Is= It/Q
Durata de recuperare a investiiiilor (Dr)
Dr= It/pa pa reprezinta profitul anual
- pentru investiiiile efectuate pe seama eforturilor valutare se calculeaza durata de recuperare pe baza incasarilor in valuta din exportul de bunuri obiinute pe seama investiiiilor efectuate.

8. GESTIUNEA ACTIVELOR ªI PASIVELOR CIRCULANTE

Coniinut, structura ¿I clasificare
Orice intreprindere, trebuie sa dispuna de mijloace industriale ¿I comerciale, adica de ma¿ini, utilaje, cladiri ¿I altele. Pentru a face sa funciioneze aceste instrumente, intreprinderea va trebui sa:
· cumpere materii prime;
· asigure stocuri pe diferite stadii ale lantului de produciie;
· vanda pentru a¿i recupera resursele cheltuite.
Bunurile care formeaza patrimoniul intreprinderii, pot fi clasificate in active fixe ¿I active circulante. Activele circulante sunt alcatuite din stocuri, valori realizabile pe termen scurt ¿I valori disponibile.
Din punct de vedere al duratei, activele circulante sunt bunuri destinate a fi consumate intr-un timp scurt. Stocurile au ponderea cea mai mare in structura activelor circulante. Necesarul de stocuri depinde de valoarea produciiei, ritmicitatea aprovizionarii ¿I desfacerii. Stocul nu trebuie sa fie nici foarte mic ¿I nici foarte mare. Stocul prea redus va produce rupturi iar stocul prea mare va solicita un necesar exagerat de capitaluri. Activele circulante sunt o parte a activului economic care se caracterizeaza prin transformarea permanenta a formelor funciionale prin consularea lor intr-un singur ciclu de exploatare.
¥n structura activelor circulante sunt elementele: materii prime, materiale, combustibil, semifabricate, clienii, mijloace bane¿ti.

Activele circulante mai pot fi:
· active circulante care iin de sfera aprovizionarii - materii prime, materiale, combustibil
· active circulante care iin de sfera produciiei - produciia neterminata;
· active circulante care iin de sfera comercializarii - produsele finite.
Din punct de vedere al surselor financiare activele circulante pot fi active circulante procurate din fonduri proprii sau din fonduri imprumutate.
Din punct de vedere al formei activele circulante pot fi in forma materiala ¿I in forma baneasca.
Ciclul de exploatare, stocuri ¿I gestiunea lor - prin ciclu de exploatare se inielege ansamblul operaiiunilor realizate de intreprindere pentru a-¿i atinge scopul. Ciclul de exploatare cuprinde trei faze:
· achiziiionarea de bunuri ¿I servicii, aceasta fiind faza aprovizionarii;
· transformarea bunurilor ¿I serviciilor spre a se ajunge la un produs finit, aceasta fiind faza produciiei;
· vanzarea produselor, aceasta fiind faza comercializarii.
Fluxul fizic al intrarilor ¿I fluxul fizic al ie¿irilor intervin in mod discontinuu. Funciionarea normala ¿I continua a ciclului de exploatare este asigurata prin existenia stocurilor. Stocurile se exprima fizic ¿I valoric. ¥Ntreprinderea este determinata sa deiina trei categorii importante de stocuri:
· stocuri de materiale ¿I materii;
· stocuri in curs de fabricaiie;
· stocuri de produse finite.
Fluxurilor reale le corespund o reiea de fluxuri financiare si un ansamblu de active de active financiare format din creanie ¿I datorii.
Stocul global trebuie sa indeplineasca:
· sa fie complet, cuprinzand toate felurile de resurse naturale;
· sa fie sucicient in orice moment;
· sa fie completat in mod sistematic.
Stocul se formeaza prin intrari si se mic¿oreaza prin ie¿iri. Intrarea resurselor materiale poate fi continua sau discontinua. Pentru stabilirea stocului optim la materii ¿I materiale trebuie sa se gaseasca o soluiie matematica intre reantregirea stocului la intervale lungi si reanoirea frecventa a stocurilor.

9. MANAGEMENTUL FINANCIAR AL APROVIZIONARII
TEHNICO-MATERIALE

Metode de dimensionare a stocurilor
Nivelul optim al stocului este acela care iine seama de condiiiile rele de aprovizionare, tehnologice, de produciie ¿I comercializare, de reducerea capitalurilor blocate ¿I a costurilor ¿I este orientat spre accelerarea vitezei de rotaiie, spre cre¿terea eficieniei economice.
Metode: analitica, pe elemente, mixta, sintetica.
Metoda analitica - se caracterizeaza prin determinarea stocurilor anual ¿I trimestrial.
Pentru stabilirea stocului la materii ¿I materiale avem nevoie de necesarul fizic ¿I valoric de materii ¿I materiale pentru realizarea programului ¿I timpul de imobilizare total al materiilor ¿I materialelor. Necesarul fizic de materii ¿I materiale se determina in funciie de cantitatea de produse prevazuta a se fabrica ¿I de consumul specific, iar necesarul valoric reprezinta produsul dintre necesarul fizic ¿I preiul de aprovizionare. Timpul de imobilizare total este numarul total de zile in care vor fi stocate materiile ¿I materialele in depozite.Acest timp total cuprinde timpul pentru stocul curent de sigurania dar si alii timpi.
Timpul pentru stocul curent reprezinta un anumit numar de zile mediu intre aprovizionari.
Timpul pentru stocul de condiiionare cuprinde numarul de zile necesar efectuarii unor operaiiuni de pregatire a materialelor de sortare ¿I de analize.
Timpul pentru stocul de sigurania reprezinta numarul de zile necesar prevenirii intreruperii procesului de produciie. Stocul curent are rolul de a asigura continuitatea procesului de produciie intre aprovizionari. Stocul de condiiionare asigura continuitatea produciiei pe perioada de timp cat lucreaza operaiiunile de condiiionare. Stocul de sigurania asigura continuitatea produciiei in perioada in care au loc intreruperi in procesul de aprovizionare.
Modele matematice de optimizare ¿I gestionare a stocurilor de materii si materiale necesita un volum mare de munca mai ales in condiiiile existeniei unei multitudini de sortimente de materii prime ¿I materiale. Pentru mic¿orarea muncii in acest domeniu este necesara dotarea intreprinderilor cu aparatura moderna.
Principalele elemente care intervin intr-o gestiune de stocuri sunt:
· nivelul stocului la diferite momente;
· cererea de materiale sau volumul comenzii;
· termenele de reaprovizionare;
· costul global, costul de lansare si costul de penurie.
Modele matematice de gestionare astocurilor la materii ¿I materiale:
· gestiune cu cerere constanta ¿I perioada fixa preaprovizionare, fara posibilitatea apariiiei lipsei de stoc;
· gestiune cu perioada fixa, cerere constanta ¿I cu posibilitate de apariiie a lipsei de stoc;
· gestiune de stocuri cu mai multe materiale;
· gestiune cu perioada fixa, cerere aleatoare discreta fara posibilitatea apariiiei lipsei de stoc

11. METODE ªI TEHNICI DE ANALIZA FINANCIARA
A PRODUCºIEI NETERMINATE

Dimensionarea stocului la produciia neterminata
Produciia neterminata reprezinta acea produciie al carei proces tehnologic nu este incheiat ¿I care se gase¿te in seciiile de produciie in diferite stadii de prelucrare. Valoric produciia neterminata reflecta toate cheltuielile incluse in preiul de cost. Marimea stocului de produciie neterminata depinde de urmatorii factori:
· valoarea produciiei marfa;
· durata ciclului de fabricaiia;
· ritmul de cre¿tere a cheltuielilor.
Durata ciclului de fabricaiie este timpul de la inceperea prelucrarii materiilor prime ¿I pana la data predarii la magazie a ultimilor produse din lot ¿I se stabile¿te in cadrul documentaiiei tehnologice a produselor. Stabilirea duratei ciclului de fabricaiie se face de catre ¿eful serviciului de productie.
Coeficientul de corectare este subunitar ¿I intervine in relaiia de calcul a stocului mai ales la intreprinderile cu produciie continua, deoarece cheltuielile nu se efectueaza in intregime la inceputul ciclului de fabricaiie, ci ele cresc succesiv ¿I continuu.
Coeficientul de corectare se determina in funciie de modul in care se succed costurile de produc costurile de produciie.
¥n situaiia in care costurile de produciie cresc uniform coeficientul de corectare se determina astfel:
K= c+C/2C unde: c=cheltuielile de produciie de la inceputul ciclului, C=cheltuielile de produciie de la sfar¿itul ciclului;
Dimensionarea stocurilor
Stocurile se stabilesc iinandu-se seama de stocul iniiial, stocul fara mi¿care, achiziiiile ca se vor face in perioada respectiva ¿I consumul sau uzura acestora.
Stocul la produsele finite depinde de doi factori:
· costul compect al produselor;
· durata medie de staiionare a produselor care sete timpul care se scurge de la terminarea proceselor de fabricaiie pana la expedierea acestora.