f4r7ru
Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)

O zona de liber schimb este un ansamblu geografic si economic in care nu exista nici un obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate sa fie considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii respective.
Prin zona economica libera se desemneaza un “port liber”, “un depozit liber”, “un aeroport liber”, aflate pe teritoriul unei tari sau in zona de frontiera a doua sau mai multe state, in care sunt eliminate o serie de taxe si restrictii vamale obisnuite altfel.
Din punct de vedere al macroeconomiei zona libera reprezinta “un port, aeroport sau o parte din teritoriul national in care comertul este liberalizat prin desfiintarea oricaror restrictii cantitative sau taxe vamale”.
Din punct de vedere juridic zona de comert liber este o “forma caracteristica de integrare economica ce se concretizeaza in acordul dintre statele membre de a inlatura diversele bariere tarifare si netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce”.
Unii specialisti subliniaza ca zona libera este cea mai completa forma a regimurilor vamale suspensive, o enclava a teritoriului unei tari, unde marfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export si unde exista o serie de facilitati cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia considera zona de liber schimb un panaceu economic universal.
In concluzie, putem spune ca zona economica libera (ZEL) este o regiune geografica apartinand uneia sau mai multor tari, in care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de ingradiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizata cu scopul de a favoriza dezvoltarea si integrarea economica in zona respectiva. Aceste zone mai sunt denumite si zone de comert liber, de initiativa libera, de prelucrare a produselor de export, zona fara taxe vamale, zona libera industriala etc.
In afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventa si crearea unor zone comerciale libere, numite fie “zone economice speciale”(ca in China), “zone libere deschise”(idem), fie “zone economice internationale”(cum ar fi cea propusa de Suedia intre Marea Nordului si Marea Neagra), unele dintre ele intinzandu-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele central-europene, zona panamericana sau asiatica a liberului schimb.
1.1. Scurt istoric al zonelor libere

Inca de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere , dar originea lor nu este bine datata. Primul port liber la Marea Mediterana, Cartagina, este mentionat inca din anul 814 i.e.n. Zone libere comerciale au existat in China, Grecia, Roma Antica, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii si a Feniciei.
Aproape 70 orase din nordul Europei, aflate la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oras liber pentru comertul cu marfuri inca din sec. XIII, toate fiind cuprinse in Liga Hanseatica.
Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) si Livorno(1696). Sec. XVIII si XIX cunosc o adevarata proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). In Franta, Marsilia este declarat porto-franco in timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar in 1860 este declarata zona libera Haute-Savoie. La sfarsitul sec. XIX Italia declara Genova zona libera, Danemarca -; Copenhaga, iar Grecia -; Salonicul.
Cele mai multe zone libere au fost realizate in sec. XX, cand sunt incheiate si primele acorduri de comert liber intre state.
Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie . Se atesta in 1834 orasul Galati -; port liber, in 1866 orasul Braila -; zona libera, iar intre 1870 si 1931 a functionat in regim de zona libera portul Sulina.
Scopul infiintarii zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea investitiilor de capital strain si de a dezvolta un sector de productie orientat spre export.
Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste si Genova. Acest regulament face referire la urmatoarele avantaje ale ZEL:
· Reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale;
· Conditionarea marfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii etc.;
· Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse din strainatate;
· Depozitarea fara limita de timp a unor marfuri in antrepozitele respective.
1.2. Conceptul de zona libera

Zona libera reprezinta cea mai complexa forma a regimurilor vamale suspensive. Prin lege , se prevede ca intr-o zona libera bine delimitata a teritoriului national sa poata fi introduse marfuri in vederea prelucrarii si comercializarii lor, pe terte piete, fara aplicarea restrictiilor tarifare si netarifare ale regimului vamal in comparatie cu teritoriul national, corespunzator spatiului rezervat zonei vamale libere.
Conceptul de ZEL este un instrument politic util pentru tarile ce intentioneaza sa dezvolte un sector de productie orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativa si tehnica necesara pentru a dezvolta un sistem national care sa permita exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor si materialelor.
In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura fiscala. Accesul liber al marfurilor in zona, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zona libera. Acestea sunt conditii necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente. Pentru asigurarea succesului, pe langa facilitatile acordate zonei libere, trebuie sa existe conditii avantajoase combinarii capitalului cu ceilalti factori de productie(forta de munca, materii prime), precum si o infrastructura corespunzatoare.
Experienta zonelor libere la nivel mondial a demonstrat ca un element care franeaza lansarea si ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerata a profitului lor spre activitatea de depozitare, in defavoarea activitatilor de prelucrare industriala orientate spre export. Prezentarea ZEL ca “depozite glorificate” se dovedeste un deserviciu alaturi de frapanta similitudine a avantajelor comerciale si financiare oferite:
¨ Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import in zona, cu conditia reexportarii acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea in afara teritoriului vamal national, a reducerii sau scutirii de impozite pe perioada de determinare;
¨ Concesii tarifare la prestarile de servicii si acordarea de asistenta financiara.
Se considera ca au supravietuit numai acele zone, care, pe baza avantajelor initiale oferite s-au orientat cu consecventa spre dezvoltarea activitatilor de prelucrare pentru export. Pe de alta parte, zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai in masura in care serviciile oferite prin structura organizatorica existenta au fost mentinute prin calitate, operativitate si selectivitate la nivelul de crestere a cerintelor utilizatorilor acestor zone.
Conceptul de zona libera a fost modificat si ajustat in multe moduri. Promovarea comertului a determinat intotdeauna crearea unui cadru fizic sigur si a unui set de legi si de reguli pentru tranzactionarea afacerilor. Fara acestea, costul si riscurile ar face comertul nefavorabil. Din punct de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje:
¨ Imbunatatirea comunicatiilor;
¨ Noile forme de organizatii de afaceri faciliteaza cresterea comertului prin reducerea incertitudinii in tranzactii;
¨ Regulamentele comerciale si taxele pe importuri, pe de alta parte, au un impact negativ asupra comertului.
1.3. Principalele caracteristici ale ZEL

Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri si servicii, la “crearea”, dar si la “devierea” de comert, la liberalizarea schimburilor de marfuri si servicii. Principalele caracteristici ale ZEL sunt:
· Amplasamentul zonei libere;
· Statutul juridic si legislatia din cadrul ei;
· Obiectul de lucru;
· Activitatea;
· Administrarea.
Amplasamentul sau asezarea geografica este principalul factor care determina aparitia si dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regula restrans la o suprafata de teren, limitata de frontiere naturale sau artificiale si situata in apropierea sau in interiorul unei cai de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferata), prin care se tranziteaza un volum mare de marfuri de export si import. Panama si Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situatii ideale pentru comoditatea transporturilor si comunicatiilor. Chiar si Elvetia, care aproape in intregul ei este o zona libera, desi nu are iesire la mare, poseda in schimb mijloace de transport si comunicare excelente, terestre si aeriene.
Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi si diferite acte normative, care permit accesul marfurilor in regim vamal liberalizat si fara restrictii de cantitate, cu conditia ca acestea sa nu fie prohibite de legislatia tarii respective.
Abordarea legislatiei si continutul legii ZEL depinde de obiectivele ei si de gruparea responsabila cu initierea si dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru marfuri exceptate de la plata tarifelor aflate in tranzit. Initiativa dezvoltarii venea din partea unei autoritati portuare sau din partea unei agentii similare, sau din partea autoritatii municipale in jurisdictia careia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comertului si Dezvoltarii avea un interes scazut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major intr-un asemenea proiect era administratia vamala, care dorea sa se asigure ca nu existau marfuri exceptate de plata taxelor, care sa intre ilegal pe piata locala. Multe din legislatiile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte.
Cel mai adesea legea prevedea ca:
1. Zonele libere comerciale sau antrepozitele vamale sa fie autorizate de administratia vamala.
2. Licenta(autorizatia) sa fie acordata fie unei autoritati portuare, fie unui operator de depozitare, fie autoritatii municipale.
3. Operatorul sa fie subiectul unor conditii de operare stricte, elaborate de administratia vamala.
4. In timpul activitatii sa fie prezent un functionar vamal.
5. Activitatea de productie sa fie interzisa.
6. Magazinele si depozitele sa fie antrepozite vamale.
In general, scopul legii este “de a asigura infiintarea, controlul si conducerea zonelor libere si problemele legate de acestea”. Legea desemneaza un ministru cu responsabilitate integrala asupra zonei libere. Aceasta lege nu trebuie sa specifice detaliat toate tipurile de activitati ce se pot desfasura in zona libera. Se va acorda o libertate de actiune mare autoritatii pertinente. Totusi ea poate contine unele criterii de evaluare a proiectelor. Toti operatorii din zona vor primi licente din partea ministrului sau autoritatii zonei libere.
Obiectul de lucru al zonei il constituie marfurile care port fi introduse in cadrul acesteia, in special reexportul, in scopul unor prelucrari din care sa rezulte alte marfuri pentru export.
Activitatea in cadrul zonei include o gama variata de operatiuni la care sunt supuse marfurile. Cele mai frecvente activitati intreprinse sunt:
-; Activitati de restaurare a marfii:
· Cantarire
· Sortare
· Asamblare(combinare)
· Ambalare
· Depozitare
-; Activitati industriale:
· Prelucrare(activa sau pasiva)
· Fabricare
· Productie
· Transformare
-; Activitati comerciale(marcare) si comercializare
-; Activitati de cercetare si transfer de tehnologie
-; Operatiuni de tranzit si reexport.
Administrarea activitatii zonei revine, de regula, unui organ specializat -; Administratia(Autoritatea) ZEL, pe baza unor norme de functionare emise in baza legislatiei specifice instituite de autoritatile tarii de resedinta. In cazul unor tari in care functioneaza mai multe zone libere exista un organism national cu rol de “Autoritate” pentru fiecare zona aparte. Formele organizatorice ale “Autoritatilor” sunt relativ diversificate ca de altfel si competentele lor.
Diferite agentii guvernamentale, cele mai importante fiind administratiile vamale, Ministerul si/sau Agentia responsabila de dezvoltarea ZEL, organizatia responsabila cu planificarea fizica si controlul mediului inconjurator au rolul de a promova si controla promovarea si dezvoltarea ZEL. Sunt folosite diferite formule si aranjamente pentru a cuprinde diferite agentii:
· La Shannon in Irlanda, o corporatie guvernamentala se ocupa cu dezvoltarea ZEL si evalueaza cererile investitorilor. Ministrul ce raspunde de acest lucru elibereaza licente pe baza recomandarilor corporatiei. Vama opereaza independent. Municipalitatea raspunde de planificarea fizica si controlul mediului inconjurator. Cele trei organizatii coopereaza pe baze legale si ca agentii independente.
· In estul Asiei s-a infiintat o agentie de administrare puternica, avand cumulate responsabilitatile privitoare la licente, dezvoltarea si conducerea zonei.
· Mexic sau Mauritius nu au o administratie oficiala. In Mauritius investitorii solicita statutul ZEL Ministrului Comertului si Industriei.
O administratie vamala eficienta si relativ onesta este importanta, astfel aceasta asigura investitorilor lucrul independent. In alte cazuri administratia zonei poate primi rolul de supervizor al vamii sau chiar responsabilitatea acesteia. Administratia vamala poate fi creata ca un compartiment al ZEL, daca este necesar. Vama poate fi implicata de la inceput in realizarea proiectarii ZEL, inclusiv in ceea ce priveste legislatia. Personalul vamal al zonei trebuie sa beneficieze de o pregatire speciala. Pozitia lor traditionala este de a preveni contrabanda sau importurile fara documente adecvate in timp ce accentul in ZEL trebuie pus pe rapiditatea miscarii marfurilor.
1.4. Terminologia si clasificarea zonelor libere

Dezvoltarea ZEL este probabil una dintre cele mai semnificative inovatii institutionale care s-au raspandit pe scena economica mondiala la sfarsitul sec. XX. La inceputul anului 1989, peste 200 de zone erau in functiune in lumea in curs de dezvoltare, peste 100 erau in constructie si aproape 50 erau in faza de planificare. Numarul total de angajati in cele 200 de zone operationale era de peste 1,5 milioane de muncitori. La mijlocul anului 1990, numarul muncitorilor in zonele libere era intre 2,5 si 3 milioane. Exporturile din zonele tarilor in curs de dezvoltare sunt in prezent de peste 15 miliarde $ USD si pana la sfarsitul deceniului acesta se prognozeaza ca vor atinge cifra de 25 miliarde $ USD.
1.4.1. Terminologia zonelor libere

Un studiu recent prezinta 23 de termeni pentru a descrie zonele libere si conceptele legate de acestea.
Terminologia este extraordinar de diversa, exista in prezent cel putin 20 de termeni diferiti pentru a descrie ceea ce cunoastem sub denumirea de zone economice libere. Aceasta reflecta faptul ca orice inovatie industriala, tehnologica sau sociala, necesita inovatii lingvistice si terminologice corespunzatoare. Nomenclatura variata se confirma si prin faptul ca zona libera, pe masura ce se maturizeaza si devine mai mult difuzata pe plan intern si international, achizitioneaza in intregime noi trasaturi sau se dezvolta in directii neanticipate.
Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupati in functie de activitatile desfasurate in cadrul lor(Anexa 1). Dintre acesti termeni, cei mai populari sunt :
· Port liber
· Zona de comert liber(FTZ)
· Zona comerciala straina
· Zona prelucratoare de export(EPZ)
· Zona economica speciala(SEZ)
· Zona libera
Port liber = Free Port
Acesta a fost primul termen utilizat pentru ZEL. Se refera la zone infiintate de puteri coloniale si industriale pe rute comerciale majore, in sec. XVIII si XIX. Primul port liber a fost Cartagina, fondat in anul 814 i.e.n. Au urmat multe altele, printre care si Gibralatar(1705), Aden, Singapore si Hong Kong, toate infiintate in sec. XIX. In Africa, francezii au facut din Djibouti un important port liber si centru comercial. Dupa ce Canalul de Suez a fost deschis, in anul 1864, Port Said a devenit unul din cele mai active porturi ale lumii. In Africa de Nord, Tanger a prosperat timp de secole ca un centru comercial major si port liber. In Europa, cele mai cunoscute porturi libere sunt Rotterdam si Hamburg, ambele dezvoltandu-se la sfarsitul sec. XIX. Hamburg avea statut oficial de port liber si il are si astazi. Rotterdam nu are acest statut, dar exista tranzit de marfuri care pot fi depozitate liber, fara plati si cu un minimum de formalitati oficiale vamale in antrepozitele vamale din port. Celelalte porturi libere din Europa au statut oficial sau neoficial de porturi libere. Unele cum ar fi Genova si Trieste, au o istorie mergand pana in Evul Mediu. Altele, cum sunt Havre si Marsilia, sunt de data mai recenta.

Zona de comert liber = Free Trade Zone
Acest termen se refera la porturi libere, zone rezervate din interiorul unor arii portuare si la alte intersectii de transport majore( in principal sosele si cai ferate). Aceste suprafete pot fi de la minimagazine de tranzit -; la sute de hectare. Asemenea zone sunt, de obicei, autorizate si controlate de catre administratia vamala. In interiorul zonei pot fi depozitate, impachetate si transbordate marfuri fara plata taxelor vamale. Accentul in aceste zone este pus pe comert si transbordare. Spre exemplu:
-; Portul Karachi are o mica zona de tranzit pentru a depozita marfuri destinate Afganistanului.
-; Calcutta are o facilitate similara pentru a gazdui importurile nepaleze.
-; Alte zone, cum ar fi Singapore si Rotterdam, sunt centre majore intercontinentale de distributie si comert.
Zona comerciala straina = Foreign Trade Zone
Acest termen este asociat cu zonele comerciale din Statele Unite al Americii. In prezent sunt peste 200 de asemenea zone, accentul fiind pus pe importare. Conform regulamentelor Statelor Unite, marfurile pot fi depozitate sau prelucrate in FTZ, inainte de a fi importate in SUA. Peste 75% din bunurile ce trec prin zonele SUA sunt destinate pietelor SUA. Platile sunt facute pentru asemenea marfuri la momentul importului din zona in SUA.
Zona de prelucrare si export = Export Procesing Zone
Conceptul a fost dezvoltat in jurul anului 1960 la aeroportul Shannon din Irlanda. EPZ-ul este:
-; Un parc industrial care insumeaza 40-80 ha;
-; Inconjurat de un gard;
-; Controlat de administratia vamilor si/sau de catre autoritatea EPZ;
-; Un loc unde investitorii pot importa echipamente si materiale fara plata taxelor vamale, pot procesa materiale si apoi exporta produsul finit.
Problema vanzarilor pe piata locala, a comertului dintre EPZ si economia locala a ramas importanta intotdeauna. In ultimul timp EPZ-urile s-au imprastiat rapid prin Asia de Est si de Sud, Africa, Insulele Caraibe si America Centrala. Un numar de tari din Europa de Vest, incluzand Franta si Regatul Unit, au imbratisat si ele aceasta idee. Acum, multe din tarile ex-socialiste din Europa si Asia, ca si multe tari din Africa si America de Sud, examineaza acest concept.

Zona economica speciala = Special Economic Zone
Termenul de SEZ a fost asociat cu dezvoltarea in China in perioada anilor 1970-1980. Recent termenul a fost folosit in legatura cu propunerile de dezvoltare a zonelor libere din Europa de Est.
Raspunsul investitorilor straini la politica de deschidere a Chinei a fost pozitiva. In anii 1980 au fost aprobate 20.000 de proiecte SEZ ce implicau investitori straini(in majoritate “joint ventures”). Suma investitiilor depasea 30 miliarde $ SUA. In prezent, in China, mai mult de 50% din investitori sunt straini, dintre care 20% sunt din SUA si 15% sunt din Japonia.
Guvernul Republicii Koreene din anii ’80 a dezvoltat planuri de infiintare a unei SEZ in nordul tarii, la Rajin/Sonbong.
In Europa de Est se fac studii de fezabilitate pentru infiintarea SEZ-urilor. Ideea este de a dezvolta suprafete limitate geografic, ca centre pentru investitiile straine sau locale orientate spre export. Zonele ar trebui sa aiba o infrastructura buna, un cadru de reglementari legale simplu si o serie de servicii de sprijin “orientate spre domeniul afacerilor”.
In Polonia a fost promovat un studiu de fezabilitate pentru infiintarea unui SEZ la Mielec cu scopul de a reface numarul de locuri de munca pierdute ca urmare a desfiintarii fabricii de aparate de zbor(dupa caderea U.R.S.S.) prin noi activitati, care sa poata utiliza forta de munca calificata si serviciile specializate. In Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Federatia Rusa si intr-un numar de state membre CSI, studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea SEZ-urilor sunt deja planificate sau chiar finalizate.
Zona libera = Free Zone
Termenul este foarte des utilizat cu privire la zonele libere comerciale, zonele prelucratoare de export si la zonele speciale in ansamblu.
1.4.2. Clasificarea zonelor libere

In diferite studii efectuate de cercetatorii in domeniu pot fi gasite mai multe clasificari ale zonelor libere. Daca ar fi sa le cumulam, am obtine urmatoarea clasificare , in functie de criteriile:
I. In functie de marime, zonele libere se clasifica in: a. Foarte mici, pana la 10 ha(exemplu: Singapore -; 4 ha, insula Man -; 8 ha); b. Mici, pana la 100 ha(exemplu: Baguio in insulele Filipine -; 62 ha, Curacao in Antilele Olandeze -; 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru -; 80 ha); c. Mijlocii, intre 101-300 ha(exemplu: Panama -; 110 ha, Mactan, insulele Filipine -; 119 ha, Shannon, port + aeroport in Irlanda -; 120 ha, Monrovia, Liberia -; 200 ha, insulele Bahamas -; 220 ha, golful Aqaba, Iordania -; 300 ha); d. Mari, intre 301-1000 ha; e. Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine -; 1300 ha).
II. In functie de tipul operatiunilor executate: a. “teritorii libere” ale caror functii se limiteaza la operatiunile de pastrare, sortare, impachetare, transbordare, fara o prelucrare suplimentara a marfurilor:
-; porturi libere franco(PF)
-; aeroporturi libere(AL)
-; perimetre libere(free perimeter-PL)
-; zona de tranzit(ZT) b. zone in care se desfasoara si o activitate productiva, de prelucrare primara sau secundara a marfurilor depozitate:
-; zone prelucratoare de export(ZPE)
-; zone de promovare a investitiilor(ZPI)
-; zone libere comerciale(ZLC)
III. In functie de influenta la nivelul economiei nationale respective: a. Zona inchisa in care activitatile desfasurate nu influenteaza economia tarii aflata in apropiere. b. Zona deschisa sau integrata, care intretine legaturi economice directe si reciproce cu statul pe teritoriul caruia se afla.
IV. In functie de modul de administrare: a. De catre organele locale ale puterii de stat abilitate in acest scop b. De catre statul respectiv.
V. In functie de particularitatile organizatorice: a. Zone libere de taxe vamale b. Zone de comert liber c. zone economice libere etc.

VI. In functie de natura si importanta facilitatilor acordate sau dupa regimul fiscal: a. Zone libere -; enclave intr-un teritoriu vamal national in care marfurile intra fara formalitati vamale. b. Zone bancare libere -; banci, care in contextul pietei eurodevizelor sunt scutite de obligatia rezervei obligatorii minime a depozitelor in valuta. c. Zone libere de asigurari -; caracterizate prin lipsa reglementarilor pentru anumite tipuri de asigurari.
VII. In functie de locul de amplasare: a. Porturi(fluviale sau maritime) b. Aeroporturi c. altele
VIII. In functie de integrarea economica aflata in apropiere: a. Zona europeana care cuprinde sase mari ZEL:
-; Larnaca din insula Cipru
-; Gibraltar
-; Grecia
-; Insula Man din Marea Britanie
-; Shannon din Irlanda
-; Elvetia
Mai sunt cuprinse si zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) si din Estul Europei(Romania, Iugoslavia, Bulgaria). b. Zona asiatica -; cuprinde 7 mari ZEL:
-; Portul Mina Sulman in Bahrein
-; Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite
-; Golful Aqaba din Iordania
-; Hong Kong
-; Macao
-; Singapore
-; Insulele Filipine
Mai trebuie mentionata si China cu peste 20 de ZEL-uri si insula Taiwan. c. Zona americana -; care poseda cinci ZEL-uri:
-; Curacao + aeroportul Printesa Beatrix din insulele Antilele Olandeze
-; Bahama Mare din insula Bahamas
-; Freeport din insulele Bermude
-; Panama
-; Costa Rica d. Zona africana -; exemplu: Monrovia(Liberia)
IX. In functie de destinatia marfurilor: a. Zone orientate spre importul de marfuri(cazul tarilor dezvoltate) b. zone orientate spre exportul de marfuri(cazul tarilor in curs de dezvoltare).
1.5. Distributia ZEL pe mapamond la sfarsitul a sec. XX -; inceputul sec.XXI

ZEL-urile sunt instrumente politice proiectate sa faciliteze dezvoltarea comertului international si a industriei exportatoare. Este, deci, normal sa se astepte ca aceste zone sa se dezvolte si sa prospere:
· in perioada in care comertul mondial se extinde;
· pe sau aproape de rute ale comertului international(porturi, aeroporturi si autostrazi).
Asia si zona Pacificului domina clar in categoria zonelor prelucratoare de export. Este semnificativa extinderea acestui concept in Africa. Este poate surprinzator ca doar cateva tari europene au infiintat zone prelucratoare de export, desi acestea sunt considerate, in mod obisnuit, instrumente politice de dezvoltare. Totusi, exista un numar de tari ce au un nivel redus de dezvoltare si au infiintat astfel de zone: Turcia, Cipru, Malta si Portugalia.
Cresterea numarului de tari ce au pe teritoriul lor ZEL-uri este prezentata in tabelul nr.1 si nr.2 . Reprezentarea grafica a acestei evolutii o gasim in Anexa nr.2.

Tabelul nr.1* -; Numarul tarilor cu zone comerciale libere(FTZ).
Regiunea Inainte de 1930 1930-1945 1946-1970 1971-1993 1994-2002 Total
Europa 9 0 4 7 15 35
Asia/Pacific 3 0 4 10 12 29
Orientul Mijlociu 1 0 5 2 4 12
Africa 2 0 6 11 14 33
America de Sud 0 1 4 3 5 13
America Centrala 0 0 2 6 4 12
Caraibe 0 0 5 4 5 14
America de Nord 0 1 0 1 1 3
Total 15 2 30 44 60 151

Tabelul nr.2 -; Numarul tarilor cu zone de procesare si export(EPZ).
Regiunea Inainte de 1970 1970-1980 1981-1991 1992-2002 Total
Europa 3 2 6 9 20
Asia/Pacific 5 7 5 6 23
Orientul Mijlociu 0 2 1 3 6
Africa 0 6 6 8 20
America de Sud 0 1 4 3 8
America Centrala 2 3 3 5 13
Caraibe 4 3 2 5 14
Total 14 24 27 39 104
*Nota: Din cauza datei limitate si a neacceptarii generale a definitiilor a ceea ce constituie o zona, cifrele trebuie privite ca estimari.

Majoritatea actualelor ZEL-uri sunt amplasate in apropierea unor noduri de comunicatie terestra, fluviala, maritima sau aeriana. In cele ce urmeaza va fi prezentata dispunerea ZEL-urilor pe tipuri de tari(mapamond).
1.5.1. ZEL din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare europene

Europa poseda cele mai vechi si caracteristice ZEL. In Irlanda a fost realizat primul aeroport cu regim vamal complet liberalizat din lume -; Shannon, care, prin reteaua sa de facilitati, a facut ca zona respectiva si portul liber Shannon sa inregistreze una din cele mai inalte rate anuale ale profitului(33%-35%) inregistrate in astfel de zone.
La Cardiff, in Scotia, exista o ZEL eficienta. Grecia poseda zone libere intinse, prevazute cu depozite si instalatii pentru industria usoara la Piure si Tessalonic. In Elvetia zonele libere sunt mai numeroase decat in orice alta tara de pe mapamond. Pe teritoriul elvetian relativ mic(41293 kmp, din care un sfert este acoperit cu ghetari, lacuri si masive muntoase) exista 19 ZEL: 3 la Geneva, 4 la Basel, 2 la Zurich si 2 la St. Margarethen, si cate una in orasele Aarau, Berna, Chiasso, Lausanne, Saint-Gall, Brigue, Buchs si Codenazzo.
In martie 1996, prim-ministrul francez Alain Juppe, a propus crearea unei zone libere in insula Corsica. Programul a fost aprobat si esalonat pe 5 ani, valorand 600 milioane USD, care vor fi varsati la bugetul comunitar pentru cele trei tipuri de exonerari ale agentilor economici ai insulei:
· incetarea prelevarii taxelor profesionale
· incetarea impozitelor pe beneficii
· incetarea taxelor sociale patronale.
Dintre tarile central si est-europene, Polonia a decretat portul Szczecin ca ZEL si desfasoara o activitate intensa pentru declararea altor zone libere. In Ungaria, din 1982, statutul de ZEL se acorda intreprinderilor si nu unui anumit teritoriu, cum se obisnuieste de regula. Budapesta are, de asemenea, o ZEL; orasele Belgrad si Pancevo din fosta Iugoslavie sunt si ele zone libere. Din 1989, Bulgaria a declarat ZEL portul Burgas, Vidin Ruse, Svilengrad, Plovdiv, Dobrotita si Dragoman.
Unele tari dunarene au creat deja o serie de ZEL(Belgrad, Pancevo, Budapesta, Vidin, Ruse, Giurgiu, Constanta). Aceste realizari pledeaza in favoarea posibilitatii de a crea, de-a lungul intregului curs al Dunarii , zone cu un regim special, care ar putea deveni veriga colaborarii si integrarii intre tarile din aceasta parte a continentului. Se studiaza, in prezent, propunerea de creare a unor ZEL in statele riverane Marii Negre. O alta idee in acest sens este intentia guvernului Federatiei Ruse de a crea un cadru favorabil investitorilor straini si de a stabili o zona de liber schimb cu toate tarile din est.
1.5.2. ZEL din tarile asiatice in curs de dezvoltare

Pe continentul asiatic, Iordania este tara araba cu cele mai multe ZEL: Zarka, Ramtha, Aqaba. Portul Aden, principalul oras al Zemenului a devenit operational in 1995. In emiratul Sharajah din Emiratele Arabe Unite se construieste cel mai mare port artificial din lume. Din cele 12 zone libere pe care le-au avut insulele Filipine, in 1986 doar trei mai erau operationale: Bataan, Baguio si Mactan.
Una dintre cele mai importante ZEL asiatice este portul Singapore, care deserveste aproape intreg sud-estul Asiei, comertul de tranzit intre Japonia cu America si Europa.
China detine 5 ZEL in care functioneaza 5,4 mii obiective cu participare de 9,4 miliarde USD ce produc o zecime din exportul total al tarii. Aceste zone asigura promovarea Chinei printre cele 7 puteri industriale ale lumii. Mai mult de 50% din productia lor este vanduta pe piata internationala, trata cresterii lor economice este in medie dubla fata de rata cresterii nationale.
In insula Taiwan s-a realizat o alta zona economica speciala -; Parcul Industriei Stiintifice de la Honichu. Exemplul Taiwanului a fost urmat si de ceilalti “trei dragoni asiatici”(Coreea de Sud, Hong Kong si Singapore). Se urmareste astfel intensificarea prezentei investitorilor straini intr-o regiune ce urmeaza sa devina unul dintre cele mai mari centre de afaceri ale spatiului Asia -; Pacific.
Reprezentantii de la Moscova, Beijing si Phenian au convenit la inceputul anului 1994 asupra infiintarii unei “zone economice internationale”, ce se intinde pe 10.000kmp.
Una dintre primele zone de comert liber in tarile in curs de dezvoltare a fost Kandla, creata in 1965 in India. In 1975 Monrovia(Liberia) a fost transformata in ZEL, care acopera 200 ha. ZEL Colon(istmul Panama) este prin dotarile sale si rezultatele obtinute, printre cele mai complexe si eficace din lume: peste 800 intreprinderi, peste 12.000 lucratori, afaceri de peste 2,5 miliarde USD. In Costa Rica primele ZEL au fost infiintate incepand cu 1978: Main, Caldero, Cartego. In mai 1994, in Argentina au fost infiintate 24 ZEL, in fiecare provincie cate una, la o distanta de 300 km intre ele, care reprezinta “adevaratii poli ai dezvoltarii acestui stat sud-american”.

Putem concluziona, astfel, ca la sfarsitul sec. XX, numarul total de ZEL, in tarile in curs de dezvoltare, a crescut de la 8 la 70. La granita anilor ’80-’90, 30 de tari in curs de dezvoltare dispuneau de ZEL, iar altele 20 planuiau sau chiar isi infiinteaza 33 de ZEL. In anul 1990, in tarile din Asia functionau circa 20 de zone, in Africa -; 6, in America Latina -; 20. In prezent, evolutia lor demonstreaza deosebita proliferare a ZEL in diversele regiuni in curs de dezvoltare ale planetei.
1.6. Obiectivele, avantajele si eficienta ZEL

Dintre obiectivele strategice ale ZEL in ansamblul economiei nationale(economiei tarii gazda) sunt mentionate de regula:
-; atragerea de capital si de investitori straini;
-; cresterea volumului de marfuri exportate si a calitatii acestora;
-; valorificarea mai buna a potentialului uman si absorbtia somajului prin crearea de noi locuri de munca;
-; introducerea de noi tehnologii, perfectionate si competitive;
-; atragerea producatorilor unor marfuri deficitare pe piata mondiala;
-; valorificarea mai buna a potentialului geografic si economic al zonei;
-; realizarea unui impact favorabil asupra economiei nationale(a tarii gazda) si regionale.
Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri si servicii, la dezvoltarea comertului, la liberalizarea schimburilor de marfuri si servicii. Ele influenteaza alocarea resurselor si rezultatele activitatii economice in regiunea in care se afla. Teoria comertului international demonstreaza ca eliminarea barierelor vamale din cadrul ZEL conduce la cresterea schimburilor si specializarea in productie, care au drept consecinta prosperitatea colectivitatii respective. Aceasta situatie este ilustrata prin modelul Heckscher-Ohlin .

Grafic nr. 1 -; Modelul Heckscher -; Ohlin -; impactul eliminarii barierelor vamale asupra cresterii schimburilor si specializarii in productie a ZEL.

Pretul de export Pexp 1 Ofexp B Of `exp Pexp 0 G Pexp 2 E` Cexp Cantitatea exporturilor Qexp0 Qexp1

Profesorul canadian Herbert G. Grubel apreciaza ca, din pacate, crearea ZEL atrage dupa sine efecte care conduc la modificarea modelului amintit.
Reducerea barierelor vamale conduce de regula la investitii in zona libera, dar si la costuri de productie suplimentare datorita distantelor fata de pietele de aprovizionare si desfacere. Crearea ZEL este in general un factor de prosperitate si redresare economica regionala, prin efectele dinamice si pozitive pe care le antreneaza pe plan economic si social.
Unii analisti au observat ca ZEL tind sa atraga activitati industriale ce necesita utilizarea intensiva a resurselor umane numai pentru anumite operatiuni(de exemplu: montarea de piese si subansamble), ceea ce nu contribuie la intarirea legaturilor intersectoriale, element indispensabil oricarei industrializari eficiente; deci ZEL nu constituie decat un element putin semnificativ pentru politica de industrializare. Pentru tarile mici, in curs de dezvoltare, in care piata interna este foarte redusa pentru a alimenta o industrie integrata si diversificata, considerentul major al crearii ZEL ar putea fi numarul mai mare de locuri de munca.
Accesul liber al marfurilor in ZEL permite atragerea de investitii de capital strain, datorita facilitatilor respective acordate. Organizarea ZEL are la baza legi si diferite alte acte normative ce stabilesc regulile de infiintare, conducere, precum si modul de comunicare cu interiorul si exteriorul tarii care le realizeaza. Pe baza acestor acte juridice este permis accesul marfurilor in regim vamal liberalizat si fara restrictii de cantitate, cu conditia ca acestea sa nu fie prohibite conform legislatiei tarii respective. Marfurile sunt introduse in interiorul unei ZEL cu scopul prelucrarii lor, din care sa rezulte alte marfuri pentru export sau cu scopul reexportului.
In general, marfurile intrate intr-o ZEL sunt supuse unor activitati de:
· transbordare
· transformare
· fabricare
· tratare
· calibrare
· administrare
· cantarire
· sortare
· depozitare
· ambalare
· marcare
· stocare
· etichetare
· expediere etc.
De obicei, marfurile pot fi depozitate pe timp nelimitat sau pe timp de 12 luni(produsele alimentare) si 18 luni(produsele nealimentare).
ZEL sunt amplasate pe suprafete de teren care apartin statului respectiv sau au fost expropriate legal, limitate de frontiere naturale sau artificiale, situate in imediata apropriere a unei cai de transport(nod de cale ferata, port fluvial sau maritim, aeroport) si prin care se tranziteaza un volum mare de marfuri. Pe glob, distanta medie de ZEL fata de centrul capitalei statului respectiv sau fata de aeroportul cel mai apropiat este de 9-11 km.
Totodata, se impune precizarea clara a particularitatilor ZEL:
-; secretul operatiunilor bancare si financiare;
-; societatile(bancare, financiare, maritime, de asigurari, comerciale etc.) care o desavarsesc;
-; cheltuielile financiare necesare pentru realizarea infrastructurii specifice.
Pe baza unui sondaj efectuat intr-un numar de ZEL ale planetei, rezulta ca decizia firmelor de o investitie in ZEL este influentata in cea mai mare parte de urmatorii factori:
w stabilitatea politica, economica si monetara;
w infrastructura zonei;
w resursele umane disponibile si ieftine;
w stimulentele si concesiile acordate de organizatorii zonei.
Firmele straine acorda o importanta mai mica urmatoarelor aspecte:
-; capacitatea de absorbtie a tarii gazda;
-; posibilitatea pregatirii resurselor umane in tara gazda;
-; experienta locala in domeniul tehnologiilor de varf;
-; asistenta acordata de tara gazda la elaborarea studiilor de fezabilitate;
-; asistenta guvernului la alegerea partenerilor din societatile mixte.
La constituirea unei ZEL, tara gazda face diverse investitii, a caror valoare nu poate fi recuperata in timp scurt. Profitul firmelor straine este, de cele mai multe ori, repatriat si nu reinvestit local. Incasarile din export ale tarii gazda reprezinta in majoritatea ZEL 20-40% din valoarea totala a exporturilor acestora. Rezulta ca o mare parte din valoarea exporturilor ZEL se transfera in afara. Ponderea importurilor in desfasurarea activitatilor ZEL este variabila si depinde de gradul de integrare a ZEL in economia nationala respectiva, uneori putand ajunge pana la 30% din totalul cheltuielilor initiale de constituire.
Din partea care ramane economiei locale, majoritatea de 70% reprezinta valoarea salariilor primite de personalul local si pana la 25% taxe platite de firmele straine pentru teren, cladiri, servicii, taxe favorizante pentru investitori. Veniturile provenite din intrari de marfuri de provenienta locala sunt in general foarte mici.
Ponderea castigului net al tarii gazda in valoarea exporturilor nu depaseste in medie 25%. Contributia veniturilor tarii gazda in exporturile unei ZEL este in medie 1-2%, adica extrem de modesta. Determinarea venitului net in valuta rezultat din functionarea ZEL trebuie sa ia in considerare, in afara de cheltuielile de promovare si valoarea subventiilor si stimulentelor financiare si fiscale oferite.
Luarea in considerare a intereselor economice ale tarii gazda este cu atat mai greu de realizat, cu cat ZEL evolueaza rareori conform planului stabilit initial. Succesul lor consta nu atat in potentialul initial, cat si in flexibilitatea functionarii lor ulterioare si in realizarea unei competitivitati ridicate comparativ cu alte zone.
Este posibil ca avantajele reale ale zonei sa nu corespunda cu cele prevazute. Un exemplu ar fi cel legat de ocuparea resurselor umane si reducerea astfel a somajului care poate sa fie nesemnificativa pe ansamblul tarii gazda. Un alt exemplu este marcat de performanta exportului net al zonei su nu de cea a exportului total care depinde de compatibilitatea intre necesitatile zonei si posibilitatile tarii gazda de a oferi marfuri pentru prelucrare.
Riscul si incertitudinea in functionarea ZEL sunt de regula mai mari decat in cazul proiectelor conventionale de dezvoltare industriala. Riscul in acest caz isi are originea in lipsa posibilitatilor de control al deciziilor firmelor straine, in interdependenta intre zona si mediul extern ce poate modifica conditiile initiale. Riscul este sporit si de concurenta dintre companiile transnationale, de ritmul accelerat al progresului tehnic, de fluctuatiile monetare, de schimbarile de tendinta in comertul international cu marfuri si servicii si in orientarea investitiilor. Din toate aceste puncte de vedere, ZEL este bine sa fie considerata, inca din faza de proiect, ca o forma tranzitorie si complementara de dezvoltare si nu ca scop in sine.
Dupa experienta in timp si spatiu realizata in ZEL, cel mai important avantaj al activitatilor desfasurate consta in scutirea de impozit pe venitul obtinut din operatiunile desfasurate in interiorul ZEL. Perioada minima este de 5 ani, iar cea maxima de 20 de ani, pentru care se acorda scutiri de impozit. Se mai practica reducerile asupra impozitului pe venit, reducerea totala sau partiala de la impozitare a beneficiilor reinvestite (de regula, 5 ani), iar investitorii straini sunt scutiti de plata impozitului pe proprietate, a impozitului pe circulatie etc.
Alte avantaje importante oferite de ZEL constau in:
w importul de marfuri cu scutire de taxa vamala;
w anularea controlului asupra pretului;
w angajarea libera a fortei de munca;
w oferirea unor avantaje suplimentare privind marimea chiriei solicitate, stabilirea termenelor de plata etc.
In unele zone , pentru atragerea de capital strain nu se efectueaza controlul asupra schimbului valutar, iar operatiunile valutare se realizeaza la cursurile pietei libere. Toate operatiunile de export -; import, inclusiv cu producatorii nationali, se efectueaza in valuta liber convertibila. Prestarile legate de aprovizionarea cu apa si energie, transporturile, telecomunicatiile sunt efectuate pe baza de taxe mai avantajoase.
Eficienta economica a ZEL consta in cresteri valorice si in volum ale activitatilor economice, introducerea unor tehnologii moderne, dezvoltarea operatiunilor de import si export, producerea unor marfuri in conditii mai avantajoase. ZEL permit formalitati administrative reduse, costuri reduse pentru depozitare, absenta contingentarilor la export si import, absenta controlului asupra schimburilor valutare, precum si a unor imobilizari de capital in taxe vamale, repatrierea profiturilor.
Asezarea geografica este principalul factor care determina aparitia si dezvoltarea unei ZEL. Panama si Hong Kong sunt exemple perfecte ale unei situatii ideale pentru comoditatea transporturilor si comunicatiilor. Chiar si Elvetia, care aproape in intregul e este o zona libera, desi nu are iesire la mare, poseda in schimb mijloace de transport si comunicare excelente, terestre si aeriene.
Avantajele economice rezultate din crearea ZEL presupun cu necesitate o integrare treptata in programul de dezvoltare a economiei tarii gazda. Cele mai importante avantaje urmarite de economia locala prin crearea unei ZEL integrata in programul de dezvoltare al tarii respective deriva din atragerea de capital strain, modernizarea economiei cu noi tehnologii, cresterea exporturilor si generarea de incasari in valuta.
ZEL reprezinta un mijloc real de atragere a capitalurilor straine numai daca legislatia lor este permisiva si incurajeaza acest fapt. Concurenta intre tarile gazda pentru a atrage investitori straini in ZEL este puternica si exista o tendinta de a le asigura acestora tot mai multe stimulente fiscale si financiare. In ultimul timp se observa ca oferirea de cat mai multe stimulente referitoare la reduceri de taxe ori la concesii nu mai este foarte agreata; mai atragatoare pentru firmele straine este posibilitatea finantarii locale cu dobanzi moderate.
Activitatea ZEL se manifesta si in asigurarea unei cat mai mari autonomii administrative si absenta birocratiei, considerata de investitori un obstacol serios in derularea operatiunilor. Avantajele si eficienta demonstrata de ZEL fac din acestea un factor propice de realizare a integrarii economice. Interesele diferitilor parteneri economici influenteaza insa produsul.
Studii de specialitate au demonstrat ca in ultimii ani, contributia investitorilor straini, in ZEL, la cresterea in valuta a tarii gazda nu a fost semnificativa. Acest fapt se datoreaza lipsei de complexitate a industriilor abordate care nu necesita investirea unui capital important si care se bazeaza in cea mai mare parte pe procese de munca intensiva.
In cea mai mare parte a ZEL s-s demonstrat ca realizarea de legaturi cu economia tarii gazda este complexa si dificila. In ultimii ani se manifesta tendinta ca ZEL sa constituie o enclava de superioritate tehnologica fata de economia tarii gazda. Un mijloc de contracarare a acestei tendinte negative, si deci de integrare a zonei in economia locala, este participarea nationala si internationala prin intermediul societatilor mixte(in prezent, pe plan mondial, circa o treime din ZEL sunt constituite ca societati mixte).
Analizand functionarea ZEL, principalele dezavantaje constatate sunt:
· functionarea unor societati care fac investitii mici in zona, obtinand in schimb o rata mare a profitului;
· posibilitatea introducerii unor produse nocive;
· protectia sociala si salariul platit sunt de regula mei reduse decat in tara gazda;
· riscul nerecuperarii investitiilor efectuate de tara gazda etc.

Cap. II PROMOVAREA EXPORTURILOR ROMANESTI PRIN INTERMEDIUL ZONELOR LIBERE
2.1. Istoricul zonelor libere din Romania

Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie , inceputurile situandu-se imediat dupa pacea de la Adrianopol, cand au fost restituite Principatelor Romanesti teritoriile raitelor turcesti de la Dunare si a inceput constituirea porturilor dunarene.
Astfel, in anul 1834, domnitorul Moldovei Mihail Sturdza, decreteaza orasul Galati -; port liber; Tulcea este declarata ca port liber in 1880-1881; iar Constanta -; in 1880-1883. La 13 ianuarie 1836, prin porunca de infiintare a zonei libere Braila a domnitorului Alexandru Ghica, se stabilesc urmatoarele masuri:

1. Tot orasul Braila, impreuna cu portul, pe un teritoriu inconjurat de santuri, era declarat loc de antrepozitare.
2. Orice marfuri ingaduite la import, intrate peste granita, pentru consumatia locuitorilor din acest oras sau pentru a fi reexportate pe Dunare, erau scutite de taxe vamale.
3. Se plateau taxe vamale numai la marfurile straine care intrau din acest oras pe teritoriul tarii.
Dupa opinia unor cercetatori in domeniu , legalizarea primelor zone libere in porturile mentionate a avut ca scop, in primul rand, facilitarea aprovizionarii din aceste porturi si din orasele respective, precum si dezvoltarea comertului care ramasese in urma datorita ocupatiei turcesti pana la pacea de la Adrianopol(1829).
Din exemplul orasului Braila rezulta ca notiunii de zona libera i s-s dat o interpretare mai larga, in sensul ca, in zona libera a fost cuprins intregul oras si s-s permis importul cu scutire de taxe vamale, inclusiv pentru bunurile destinate consumului populatiei, cu scopul de a imbunatati situatia acesteia, dupa ocupatia turceasca. Inconjurarea orasului cu un sant pentru delimitarea zonei libere apare ca o masura menita sa impiedice contrabanda de marfuri si sa asigure taxele vamale la intrarea marfurilor in zona, masura ce se practica si in prezent de unele tari in zonele libere, prin construirea de ziduri pazite si cai de acces controlate.
De remarcat ca pentru popularizarea avantajelor oferite de zona libera Braila, guvernul muntean, la 19 februarie 1866, s-s adresat Consulatului Greciei cu o nota prin care s-au aratat facilitatile si scopul zonei libere si s-a solicitat publicarea masurilor luate spre interesul comerciantilor greci care faceau comert cu Principatul Munteniei.
Datorita faptului ca veniturile vamilor oraselor Galati si Braila scazusera simtitor, la 15 iunie 1874 se hotaraste desfiintarea lor prin legea vamala votata in acel an si infiintarea antrepozitelor pentru marfurile straine, sub control vamal. Dar dispozitiile acestei legi nu au putut fi aplicate imediat, cele doua porturi continuand sa functioneze cu acest statut pana in anul 1883. Importanta economica a zonelor libere Braila si Galati s-a redus treptat, ca urmare a presiunilor continue exercitate de Germania si Austro-Ungaria, care obtinusera prin conventii speciale liberalizarea exportului marfurilor lor pe intreg teritoriul romanesc, in dauna marfurilor provenite din Anglia si aliatii acesteia, printre care si Turcia.
Problema infiintarii din nou a zonei libere in portul Braila s-a mai pus in anul 1930, mai ales, pentru a activiza importul si a dezvolta o serie de activitati specifice zonei libere, tinand seama ca in aceasta perioada exista in docuri un excedent de instalatii portuare ce nu era utilizat corespunzator.
Astfel, la 31 martie 1931 s-a realizat legea “pentru completarea legii de creare a Regiei Autonome a porturilor si cailor pe apa” prin care se autoriza aceasta Regie sa exploateze docurile din Braila ca zona libera. Pe baza ei s-a trecut la elaborarea unui Regulament care prevedea infiintarea unui Consiliu local de exploatare. Potrivit prevederilor Regulamentului, avantajele zonei libere erau urmatoarele:
-; Se permitea reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale;
-; Marfurile puteau fi conditionate in zona prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii, prin amestecare etc, dupa cerintele pietei de strainatate.
-; Fabricarea fara taxe vamale a oricaror produse din materii prime sau semifabricate aduse din strainatate, precum si folosirea materialelor de provenienta straina in santierele navale.
-; Inmagazinarea fara limita a marfurilor straine.
Cu toate ca s-a creat zona libera in portul Braila, legea in cauza a aparut prea tarziu, dupa ce tarile din Europa de Nord si Centrala si-au gasit deja bazele pentru antrepozitare in vechile porturi europene. De asemenea, legea vamilor din 1933 nu a reluat prevederile legii din 1931, astfel ca regimul de zona libera Braila nu putea fi aplicat . Insa, este de mentionat faptul ca, drept urmare a cresterii traficului, in special in porturile Galati si Braila, care au beneficiat de o perioada mai mare de regim vamal liberalizat, schimbul de marfuri a cunoscut o crestere simtitoare, permitand efectuarea de investitii care s-au materializat in constructii, dotari si amenajari portuare importante. In acelasi timp a crescut si tranzitul de marfuri, porturile Braila si Galati devenind, prin intermediul Dunarii, o poarta a Europei pentru marfurile exportate din tarile din Bazinul Mediteranean.
La 29 aprilie 1870, in cadrul Comisiei Europene a Dunarii, se declara ca Sulina devine porto-franco, regim ce se mentine pana in 1913. Acest lucru este motivat de mai multe cauze:
-; Pozitia geografica favorabila portului, situat in Delta Dunarii;
-; Necesitatea dezvoltarii comertului dupa ocupatia turceasca;
-; Aprovizionarea mai buna a populatiei si dezvoltarea economica a acestei zone.
Legalizarea regimului de porto-franco a determinat o dezvoltare rapida a orasului Sulina, care devine, in scurt timp, un centru comercial important. Numarul navelor sosite pentru a opera in acest port a sporit simtitor, iar formele comerciale practicate au devenit si mai numeroase.
Ca urmare a cresterii traficului, schimbul de marfuri a cunoscut o dezvoltare simtitoare, permitand efectuarea unor dotari si amenajari portuare importante, care au fost impuse de cresterea numarului navelor ce acostau in port si de cresterea capacitatii acestora, determinate de progresul tehnic. In acelasi timp, a crescut tranzitul de marfuri, portul Sulina devenind si din acest punct de vedere foarte important.
Dar, ca si in cazul porturilor Galati si Braila, importanta economica a portului Sulina s-a redus treptat si ca urmare a presiunilor Germaniei si Austro-Ungariei, s-a restrans activitatea in zona, ajungandu-se pana la desfiintarea sa.
De fapt, desfiintarea regimului de porturi libere a avut ca urmare o perioada de regres economic pentru toate orasele respective si a dus la cresterea nemultumirii negustorilor care se ocupau cu operatii de comert exterior. Acestia au incercat pe diferite cai sa introduca regimul de porto-franco pentru porturile romanesti de pe Dunare, astfel ca in anul 1894 s-a pus din nou in discutie infiintarea de porturi libere.
In anul 1903, la un Congres al Camerelor de Comert s-a hotarat reluarea studierii reinfiintarii porturilor libere in Romania. In mai 1904, la Galati, s-a dezbatut si s-a votat motiunea in care se cerea reinfiintarea zonelor libere. Porturile respective urmau sa fie considerate ca teritorii extravamale, in care marfurile sosite pe apa puteau intra si iesi libere de orice taxa, in afara taxelor de cheiaj.
In anii urmatori s-au prezentat diferite proiecte de lege pentru zonele libere si organizarea porturilor pe teritoriul tarii noastre, fara sa fi avut un rezultat concret. Astfel, in 1910, s-a votat de catre Senat un proiect de lege pentru incurajarea industriei nationale, care prevedea si infiintarea de teritorii libere in porturile Braila, Galati si Constanta, pentru a inlesni conditionarea marfurilor aduse din exterior spre a fi apoi reexportate. In proiect se prevedea si crearea de fabrici pe teritoriile libere, dar el nu s-a mai supus votului in Camera Deputatilor, si astfel, nu i s-a dat curs.
Abia in 1929 a fost votata, de ambele camere ale Parlamentului, Legea pentru zonele libere ale carei 29 articole pot fi considerate actuale chiar si azi , cand este valabila si se aplica in acest sens Legea nr.84/1992(cu exceptia facilitatilor de natura fiscala).
2.2 Posibilitati de dezvoltare a zonelor libere din Romania in vederea promovarii exporturilor prin atragerea de capitaluri straine
2.2.1. Oportunitatea construirii unor zone libere in Romania

In ceea ce priveste amplasarea zonelor libere in Romania, sunt considerate oportun urmatoarele zone:
· Constanta Sud -; Agigea
· Canalul Dunare -; Marea Neagra(subzona 1-Basarab, subzona 2-Megidia)
· Aeroportul International Otopeni
· Galati
· Braila
· Sulina
· Giurgiu
Se au in vedere aceste orase tinand cont de urmatorii factori :
-; Reteaua de transport feroviara si auto este relativ densa si bine reprezentata, fapt dovedit si de intensul trafic de marfuri atat la export, cat si in tranzitul international;
-; Reteaua aeriana densa si avand in vedere unele aeroporturi care permit aterizarea unor avioane de mare capacitate, posibilitatea efectuarii unor curse “charter pasager”,de marfa si conexiunile care se pot realiza cu capitala tarii precum si cu alte orase;
-; Agentii Romtrans si eventualii agenti economici care actioneaza ca expeditor si transportor international, precum si vamile care asigura aplicarea regimului vamal al Romaniei.
Oportunitatea constituirii unei zone vamale libere este favorizata de principalul factor de productie avantajos -; forta de munca calificata pentru activitatile industriei prelucratoare. Nivelul de calificare si disciplina, precum si salariile mici comparativ cu piata internationala a fortei de munca sunt de natura sa stimuleze investitorii straini daca acestora li se acorda facilitatile uzuale zonei libere care opereaza pe plan international.
Stimularea activitatii comerciale si industriale prin crearea facilitatilor de zona vamala libera este benefica economiei nationale atat prin cresterea incasarilor valutare, cat si prin valorificarea superioara a principalului factor de productie abundent -; forta de munca -; si atragerea unor tehnologii si echipamente industriale de inalt randament. Industria regimului de zona libera si administrarea acesteia printr-un management adecvat ar stimula interesele firmelor comerciale. Valorificand structurile industriale existente, ar fi deosebit de avantajos pentru economia nationala ca aceste zone libere sa se orienteze cu prioritate pentru atragerea investitiilor unor firme prestigioase care opereaza in domeniul electronicii si microelectronicii. Acesta ar prezenta avantajul “absorbirii” din mers a unor tehnologii de varf de catre unitatile economice romanesti. Concomitent, s-ar putea avea in vedere crearea cu capital strain sau mixt a unor noi structuri de productie axate pe tehnologii de varf orientate spre reexport, in mod deosebi in domeniul bunurilor industriale si agroalimentare de larg consum.
Dintre avantajele oferite de Romania investitorului extern, prin zonele libere, se pot mentiona:
1. O pozitie geografica favorabila pe plan european, indeosebi pentru regiunile europene fara iesire la mare(susul Germaniei) si pentru cele din Africa de Sud si Orientul Indepartat(exemplu: japonezii sunt atrasi de porturi pentru a investi in unitati de prelucrare a pestelui, un lant de cazinouri pe litoral, productia si comertul cu vin si mobila, productia de marmura romaneasca; coreenii au manifestat interes ferm fata de zona libera din apropierea localitatii Turnu Severin, regiune favorabila pentru productia de marfuri ce urmeaza a fi exportate in tarile de amonte).
Este de remarcat faptul ca zona libera din spatiul portuar Constanta - Sud va constitui unul dintre cele mai importante centre de transbordare a containerelor, avand o capacitate de 700.000 de containere pe an.
Legatura directa pe care canalul Dunare -; Main -; Rhin o va realiza intre Marea Neagra si Marea Nordului, va face din canalul respectiv un pol de gravitatie in peisajul economic romanesc. In aceste conditii, Romania beneficiind de calea navigabila dunareana, devine o poarta importanta catre Orientul Apropiat si, in acelasi timp, asigura accesul spre Europa Centrala.
Pentru firmele care folosesc calea de navigatie Dunare -; Rhin, crearea unui punct propriu de transbordare in portul modern Constanta -; Sud le-ar asigura un avantaj major ( exemplu: firma austriaca VOEST Alpine care a participat la modernizarea vechiului port si-a manifestat deja interesul pentru un astfel de punct de transbordare).
2. Existenta unor capacitati industriale disponibile.
3. O piata interna cu o capacitate de absorbtie importanta(mai mare decat a majoritatii tarilor vecine).
4. Forta de munca competenta, disponibila la costuri mai reduse.
5. Marfurile importate sau exportate de catre concesionar si care nu sunt destinate pietei romane, nu fac obiectul taxelor vamale, nici a altor impozite.
Dintre aspectele care tind sa franeze crearea si dezvoltarea favorabila a ZEL in Romania se pot aminti:
-; Unele obstacole birocratice;
-; Infrastructura insuficienta si neadecvata(telecomunicatii, utilitati, depozite frigorifice), infrastructura generala necorespunzatoare, conditiile insuficiente pentru cazarea si deservirea lucratorilor straini si a familiilor lor.
Din analiza principalelor curente de schimb din aceasta regiune, in care este situata tara noastra, rezulta ca daca Romania nu va face tot posibilul pentru a atrage fluxurile insemnate de investitii, de marfuri si de servicii din Europa, acestea ne vor ocoli.
In prezent, cele mai multe zone libere romanesti sunt profilate pe activitatea de transport. In zonele libere din perimetrul portuar Galati si Braila se manifesta interesul intreprinderilor ucrainene si ruse. Exista deja o linie ferata cu ecartament marit(specific fostei U.R.S.S.) care ajunge pana aproape de Galati si care ar putea fi prelungita, fara mari cheltuieli, inca 30 km pana la Braila. Singura zona de pe malul Dunarii, care este profilata pe productie si montaj, este cea de langa Turnu Severin.
In legatura cu acest aspect, ar trebui mentionate unele cai de abordare a problemelor mai importante pentru Romania, si anume cele privind finantarea si administrarea ZEL.
Realizarea unei zone libere impune investitii substantiale, al caror volum initial(ce trebuie efectuat, in principal de tara gazda) se situeaza, in medie, la 5000 USD/loc de munca si se deruleaza pe o perioada de 5-10 ani. Atragerea unei investitii straine insemnate este posibila numai dupa acest interval.
In Romania, la finantarea zonelor libere se folosesc, pe langa sursele interne, si cele externe, printre care:
· Concesionarea administrarii ZEL unor societati comerciale de stat sau private;
· Implicarea unor organisme financiare internationale(BERD) sau a unor institutii financiare guvernamentale(Banca Greciei);
· Participarea la capital a investitorilor potentiali in zona libera, care pot deveni ei insisi actionari.
Atat finantarea realizarii ZEL, cat si a activitatii ulterioare a intreprinderilor din