Una dintre principalele componente ale sistemului financiar-bancar si care are implicatii adanci in economia de piata este dobanda. Dobanda reprezinta de fapt „pretul capitalului cedat temporar cu obligatia de rambursare, pret specific pietei de capital.” x1t9tp
Daca in succesiunea logica, creditul detine o pozitie primara, dobanda reprezinta de fapt conditia oportunitatii si eficientei acestuia. Dobanda se afla in acelasi timp in ipostaza de efect si cauza a activitatii de creditare, reprezentand practic ratiunea unei banci comerciale de a acorda credite.
In ipostaza de efect, marimea dobanzii determinata de relatia cerere-oferta, va reflecta de fapt punctul de intersectie dintre capitalul disponibil si necesitatile de imprumuturi. Daca acest punct de intersectie coincide cu punctul de echilibru dintre disponibilitati si cererea de credite, atunci veridicitatea ratei dobanzii nu poate fi contestata. Dar nivelul ratei dobanzii este influentat totodata si de dividendele platite aferente actiunilor detinute, de veniturile din negocierea valorilor mobiliare, de evolutia operatiunilor la bursa, de politica monetara dusa de stat etc.

In ce-a de a doua ipostaza, aceea de cauza, dobanda conditioneaza procesele economice, prin marimea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pietei capitalului.
Ratele dobanzilor sunt stabilite de bancile comerciale in functie de cererea si oferta de credite.