Sistematica marfurilor se ocupa cu studiul clasificarilor, al metodologiei si criteriilor de ordonare a produselor. Clasificarea, in general, este o operatie conceptuala, reprezentand o modalitate de a distinge simultan elementele unei multimi. Tipul clasificarilor depinde de scopul propus si de relatiile dintre elemente si categorii, definite in vederea clasificarii multimii respective. i7p12pn
In prezent, elaborarea unei clasificari eficiente a marfurilor este posibila numai prin utilizarea unui sistem de criterii intercorelate, perfectionate continu pentru a se putea pune de acord cu progresele inregistrate in domeniul materiilor prime si proceselor tehnologice si cu modernizarea continua a activitatii comerciale.
Din punct de vedere al cuprinderii produselor, principalele sisteme de clasificare utilizate in prezent pe plan mondial se grupeaza in:
-clasificari flexibile (nesistematice) in care produsele au un cod numeric, dar in ordinea aparitiei lor.
-clasificari neflexibile (sistematice) in care produsele sunt ordonate pe categorii, in functie de anumite criterii de clasificare, stabilindu-se astfel un anumit sistem de relatii.
Tinand cont de numarul de categorii cuprinse in cazul clasificarilor neflexibile, sistemele utilizate se pot grupa in:
-clasificari care cuprind intre 100 si 1000 de categorii de produse, utilizate de obicei in scop statistic.
-clasificari care cuprind intre 5000 si 10000 de categorii de produse.
Clasificarea neflexibila prezinta avantaje in ceea ce priveste utilizarea prelucrarii electronice a datelor.
Principalele criterii de clasificare a produselor sunt:
1.Dupa origine: -animale, vegetale, minerale.
2.Dupa gradul de prelucrare: materii prime, semifabricate sau semipreparate, produse finite.
3.Dupa materia prima din care sunt facute.
4.Dupa compozitia chimica:
-marfuri cu preponderenta lipidica
-marfuri cu preponderenta glucidica
5.Dupa destinatie: marfuri pentru consum alimentar, uz casnic
6.Dupa modelul de conservare:
-marfuri proaspete
-marfuri conservate
7.Dupa stabilitate la produsele alimentare:
-usor alterabile
-greu alterabile
8.Dupa modul de ambalare:
-produse vrac
-produse preambalate (portionate)
-produse ambalate
Clasificarea merceologica sau comerciala, exprima un sistem de grupare a marfurilor alimentare, care tine seama de originea produsului, de compozitia chimica, de proprietatile merceologice si de gradul de prelucrare. Marfurile alimentare se ordoneaza in urmatoarele categorii:
-cereale si produse derivate
-legume, fructe si produse derivate
-zahar, miere si produse zaharoase
-produse gustative: stimulentele (ceaiul, cafea, nes, cacao) si plantele condimentare (scortisoara, piper, etc.)
-grasimile alimentare
-laptele si produsele lactate
-oualele si produsele din oua
-carne si produsele din carne
-peste si produsele din peste
-produsele culinare.
Codul este o combinatie de elemente simbolice, prin care se reprezinta o informatie. Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric), cifre si litere (cod alfanumeric).
Codificarea este operatiunea de transpunere in cod a elementelor definitorii ale unor obiecte sau servicii. Relatia dintre clasificare si codificare este definita de gradul de interdependenta sau de suprapunere a acestora. Principalul obiectiv al codificarii este identificarea. In cazul in care preia si semnificatii ale relatiilor existente intre elementele multimii, codificarea indeplineste si functia de reprezentare a clasificarii.
In conditiile proliferarii unei mari diversitati de clasificare, a devenit necesara gasirea unor solutii de uniformizare a lor pe plan mondial. Acest obiectiv s-a atins in 1973, cand pentru America s-a elaborat codul universal al produselor, iar pentru Europa, codul european al articolelor. Primul sistem se bazeaza pe un cod format din 12 caractere numerice, in care prima cifra este cheia simbolizarii, urmatoarele 5 desemneaza producatorul, inca 5 numere arata produsul, iar ultima cifra este de control. Sistemul european se bazeaza pe un cod din 13 numere, in care primele 2 cifre arata tara de origine, 5 producatorul, 5 produsul si ultima este cifra de control. Codurile se citesc pe sistem scaner. Scanerul este un echipament informatic, cu ajutorul caruia se citesc prin metode de lectura optica, datele codificate si simbolizate prin sistemul cod de bare, bazat pe codul european al articolelor. Codul cu bare asigura simbolizarea caracterelor numerice prin alternarea unor bare de culoare neagra cu spatii albe.Citirea acestui cod presupune existenta unei case de marcat electronice, prevazuta cu dispozitiv de citire optica, conectat la un calculator.
Standardizarea si atestarea calitatii produselor si serviciilor
Standardizarea are ca obiectiv principal elaborarea de documente de referinta (standarde) care cuprind solutii ale problemelor tehnice si comerciale, referitoare la produse si servicii. In practica industriala si comerciala, prin standard se intelege o specificatie utilizata unei utilizari curente. El trebuie sa fie accesibil publicului larg si este aprobat de un organism calificat pe plan national sau international. Standardizarea are ca obiective principale:
-ridicarea calitatii produselor si serviciilor
-tipizarea produselor
-facilitati de schimb de marfuri si de informatii pe piata interna si internationala
Standardizarea acopera toate activitatile umane.
Prin continutul lor standardele difera si se pot referi la:
-definerea unor termeni sau o clasificare
-un sistem de codificare sau de simbolizare a produselor
-o specificatie privind calitatea unui material, instrument sau aparat
-metode de analiza pentru determinarea caracteristicilor unui produs.
Standardele se pot elabora la nivelul:
-unui produs
-unei intreprinderi (firme)
-unei asociatii profesionale
-national, regional sau international
Standardele pot fi dupa continut:
-standarde de produs partiale sau complete
-standarde cu caracter general.
Standardele complete de produs se refera la un produs concret si reglementeaza toate problemele de standardizare astfel:
-Capitolul 1 - generalitati : prezinta tipul, clasele, marimea si destinatia produsului.
-Capitolul 2-conditii tehnice de calitate in care se descriu forma, marimea, dimensiunea, caracteristicile fizice si chimice, organoleptice si conditiile de functionare a produsului.
-Capitolul 3-reguli pentru verificarea calitatii produselor, reguli pentru extragerea probelor si conditii de acceptare sau respingere a loturilor de produse.
-Capitolul 4-metode de verificare a calitatii (de laborator si organoleptice).
-Capitolele 5 si 6-marcare, livrare, ambalare, transport, depozitare si documente.
Standardele partiale de produs se refera la una din problemele cuprinse intr-un standard complet de produse.
Standardele generale se refera la probleme de interes general, ca de exemplu unitatile de masura.
Simbolizari, tehnologii sunt stasuri internationale ce exprima receptia marfurilor.
Pe plan international din 1946 exista Institutul International de Standardizare (ISO) ce favorizeaza dezvoltarea standardizarii pentru aproximativ 60% din tarile care apartin ONU. In Romania, exista Comisia Nationala de Standardizare, Metrologie si Calitate. Pentru produsele alimentare la nivel international, exista o comisie a codexului alimentar la nivelul Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care publica standardele alimentare intr-un Codex Alimentarus.