Modalitatea cea mai simpla de cunoastere a cuantumului materiei impozabile este furnizarea de catre contribuabil a elementelor situatiei sale fiscale, ceea ce reprezinta o trasatura fundamentala a sistemelor fiscale declarative si in acelasi timp o obligatie din partea acelora care contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. q9y7yy
Contribuabilul este cel mai in masura sa cunoasca natura si marimea elementelor sale patrimoniale : CA, veniturile brute, legalitatea cheltuielilor deductibile, veniturile nete si cuantumul impozitelor si taxelor datorate.
Contribuabilul va trebui sa manifeste sinceritate in declararea veniturilor sau a bunurilor impozabile, cum rezulta din prevederile atr. 5, Legea nr.87 / ’94 pentru combaterea evaziunii fiscale. Deci, sistemul fiscal declarativ se bazeaza pe sinceritatea declaratiei contribuabilului, existant un potential risc al comiterii faptelor de evaziune.
Sistemul declarativ prezinta si avantajul usurarii sarcinii administratiei fiscale in strangerea informatiilor necesare impunerii contribuabililor si totodata acest sistem constituie un element de proba in sprijinul activitatii administratiei, pe tot parcursul exercitarii controlului fiscal si al solutionarii diferitelor litigii, deoarece declaratia devine opozabila contribuabilului.
Procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe (art.1 O.G. nr. 68/’97) -; “orice platitor p.j. care potrivit legii are obligatia sa efectueze calculul impozitului, trebuie sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi -; declaratii de impozite si taxe, conform reglementarilor legale in materie, precum si prezentei ordonante la unitatea subordonata Ministerului Finantelor in a carei raza teritoriala platitorul isi are sediul sau dmiciliul, dupa caz, sau unde este luat in evidenta fiscala.
Platitorul este obligat sa depuna declaratia de impozite si taxe si daca in cursul anului fiscal se afla in una din situatii:
-dizolvare, lichidare sau transformare conform prevederilor legale;
-reorganizare prin divizare, comasare sau fuzionare conform legii;
-incetarea obligatiei de a calcula,retine si vira impozite si taxe;
-modificari intervenite in baza de impozitare.
Dat fiind caracterul relativ al datelor declarate de contribuabil, sistemul declarativ este inseparabil legat de notiunea de control. Potrivit O.G. nr.68/’97, controlul formal al declaratiilor de impozite si taxe va include urmatoarele elemente:
-datele necesare pentru stabilirea identitatii platitorului;
-baza de impunere;
-cuantumul impozitelor sau taxelor, dupa caz ;
-semnaturile autorizate si stampila, daca este cazul.
Controlul formal al declaratiilor de impozite si taxe mai are in vedere corecta lor intocmire de catre contribuabil, inscrierea clara, lizibila si completa a informatiilor prevazute de lege, precum si aplicarea semnaturilor autorizate si a cadrului fiscal.
Daca in urma verificarii declaratiei, organul fiscal constata erori in modul de completare a acesteia va solicita in scris platitorului sa se prezinte la sediul sau pentru efectuarea corecturilor necesare.
Daca platitorul nu se prezinta in 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligatia de plata.
Nerespectarea obligatiilor privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor se sanctioneaza potrivit prevederilor art.9 din O.G. nr.68/’97 cu penalitati in functie de numarul de zile de intarziere, profit, CA, etc. Penalitatile incasate se fac venit la bugetul statului sau la bugetele locale, dupa caz.
Controlul fiscal pe documente se exercita asupra datelor inscrise de contribuabili in declaratii, reprezentand de fapt prima faza a controlului fiscal, care va fi continuat intr-o faza ulterioara, la sediul de afaceri al contribuabilului, prin luarea in considerare a unor informatii suplimentare obtinute din evidentele contribuabilului sau de la terti (banci, Reg. Com., etc.).
Controlul fiscal pe documente trebuie sa permita aprecierea si formularea unor concluzii din partea organului de control in ceea ce priveste datele declarate de contribuabil, fara a fi necesara deplasarea la sediul de afaceri al acestuia.
Controlul fiscal pe documente prezinta insa anumite limite, de care va trebui sa se tina seama la programarea acestuia.
Obiectivele controlului fiscal pe documente :
-identificarea contribuabililor care nu au depus declaratii de impozite si taxe ;
-controlul sinceritatii declaratiilor ;
-selectarea contribuabililor in vederea efectuarii unui control fiscal extern.
Concluzii. Se stabilesc cu precizie urmatoarele elemente:
-numarul p.f. si p.j. care ar trebui sa fie controlate in fiecare an al exercitiului fscal;
-criteriile de selectare a contribuabililor in vederea declansarii actiunilor de control fiscal la sediul acestora.
-ponderea diferitelor metode de control fiscal in cadrul fondului total de timp destinat acestei activitati;
-frecventa controlului fiscal in cazul diferitelor categorii de contribuabili.
Constituie o baza de pornire pentru selectarea contribuabililor in vederea declansarii actiunii de control fiscal ulterior.

Organizarea si exercitarea controlului fiscal privind TVA

TVA constituie un impozit general de consum care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic de productie al produsului final, asupra valorii adaugate realizata de catre producatori intermediari si de producatorul final, inclusiv distributia pana la instrainarea catre producatorul final.
TVA este considerata un impozit pe consum, fiind suportata de consumator. Are caracter universal -; se aplica asupra bunurilor si serviciilor din economie, rezultate atat din activitatea curenta de exploatare, cat si din activitatea financiara de fructificare a capitalurilor disponibile. TVA este un impozit indirect pe cifra de afaceri perceput asupra valorii adaugate in toate stadiile circuitului economic.
Obiectivul principal al controlului il reprezinta stabilirea corecta a TVA aferenta livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii efectuate de un agent economic, a taxei deductibile stabilita de acesta pentru bunurile si serviciile achizitionate sau realizate in unitatea proprie destinata realizarii de operatii impozabile.
Tipuri de controale privind TVA :
-controlul in vederea verificarii daca un agent economic este inregistrat ca platitor de TVA ;
-controlul informativ ;
-controlul referitor la o cerere de rambursare ;
-controlul de rutina a TVA -; scop principal -; compararea conturilor si documentelor cu deconturile depuse ;
-controlul incrucisat -; aplicarea TVA la unul sau mai multe produse, mai multi agenti economici ;
-controlul de fond al tuturor impozitelor.
Obiective de control (proceduri de verificare)
Modul de calcul, contabilizare si plata a TVA reprezinta un obiectiv important de control. Pentru aceasta se procedeaza la verificarea documentelor specifice TVA si anume jurnalul de vanzari si jurnalul de cumparari.
Principalele obiective ale controlului sunt :
-verificarea bazei de impozitare ;
-verificarea determinarii corecte a TVA deductibila ;
-verificarea determinarii corecte a TVA colectata;
-verificarea documentelor si a evidentei contabile;
-verificarea intocmirii corecte si prezentarea in termen a decontului TVA la organele fiscale;
-verificarea platii TVA rezultata din decont;
-verificarea regularizarii diferentei de TVA pe caile prevazute de art.21 din ordonanta; verificarea aprobarii rambursarii TVA, conform art.23 din ordonanta;
-verificarea indeplinirii celorlalte obligatii ale platitorului prevazute de art.25 din ordonanta.
Competentele autoritatilor fiscale in materie de TVA se refera la:
-sa intre si sa controleze la locul unde platitorul este proprietar sau utilizator: controlul sa se faca in timpul orelor de program, doar cand exista dovada fraudei controlul poate avea loc in orice moment.
-sa examineze si sa faca copii a tuturor documentelor, notelor si altor acte ale intreprinderii (daca considera necesar);
-sa ceara punerea la dispozitie a oricarui document care in opinia inspectorilor ar putea fi util pentru desfasurarea si finalizarea controlului.
-sa examineze si sa verifice cantitatile de bunuri si materiale din stoc sau folosite in procesul de productie sau pentru comercializare.
-sa examineze bunurile care sunt in curs de a fi receptionate sau in curs de a fi livrate si sa le compare cu documentele care le insotesc.
-sa puna intrebari agentilor economici si angajatilor sai in legatura cu elementele legate de actiunea de control si cu orice alt subiect pe care inspectorii il considera necesar pentru aplicarea corecta a legii si normelor TVA.
Obligatiile autoritatii fiscale: Succesul si rezultatele controalelor privind aplicarea TVA depinde in mare masura de cooperarea agentilor economici. Inregistrarea ca platitor acorda agentului economic anumite drepturi, dintre care cel mai important este dreptul de deducere a TVA, platita furnizorului.
Fiecare inspector are datoria:
-sa cunoasca foarte bine functionarea TVA, obligatiile si formalitatile, drepturile acordate platitorilor prin lege si reglementarile in materie;
-sa trateze toti agentii economici de aceeasi maniera, fara nici o discriminare, indiferent de marimea sau importanta lor si fara a face presupuneri premature de frauda, evaziune sau orice alta infractiune;
-sa stie unde poate obtine informatiile de care are nevoie pentru a face controlul, care informatie este utila si cum trebuie sa pregateasca controlul, cum sa intocmeasca raportul, etc.
-sa urmeze instructiunile in materie de control;
-sa aiba o buna cunoastere a operatiilor comerciale desfasurate de agentii economici;
-sa actioneze in sensul ca toate intrebarile tehnice (in materie de TVA) pe care i le pune platitorul in timpul unui control sa primeasca un raspuns, fie in timpul controlului, fie in cel mai scurt timp posibil dupa control, in scris sau prin telefon.

-sa depuna un raport privind fiecare control efectuat;
-sa gestioneze eficient controalele a caror executie i-a fost incredintata.
Drepturile agentilor economici inregistrati ca platitori de TVA
Dreptul cel mai important este acela de deducere; dreptul de rambursare, cand TVA deductibila mai mare decat TVA colectata; dreptul de a contesta decizia unui organ al Ministerului Finantelor in ceea ce priveste impozitarea sa.
Platitorul are drepturi de ordin general la fel de importante. Aceste drepturi pot fi rezumate la dreptul de a conta la:
-un tratament confidential;
-un tratament just si echitabil;
-rambursarea TVA deductibila in termenul legii;
-sfaturi atunci cand a platit mai mult;
-o implicare minima in desfasurarea afacerilor sale.
Obligatiile platitorului de TVA:
-sa se inregistreze in 15 zile de la inceperea activitatii;
-sa tina contabilitatea de o maniera stabila (legea contabilitatii);
-sa plateasca TVA furnizorilor;
-sa perceapa TVA clientilor si sa elibereze factura pentru orice operatiune impozabila;
-sa depuna deconturi lunare inainte de 25 ale lunii;
-sa permita inspectorilor sa verifice documentele, instalatiile, etc.
-sa cunoasca si sa aplice legea si normele TVA.
In functie de rezultatele verificarii, organele de control dispun masuri pentru:
-urmarirea difenetei de plata sau restituirea sumelor incasate in plus de bugetul de stat;
-stabilirea TVA datorata bugetului de stat prin estimare;
-suspendarea activitatii unui agent economici pana la efectuarea platii TVA in cazurile in care se constata intarzieri repetate sau intentionate;
-aplicarea amenzilor contraventionale;
-calcularea majorarilor de intarziere.
Contestatiile privind stabilirea si incasarea TVA a majorarilor de intarziere si a amenzilor se depun in termen de 30 de zile de la data instiintarii agentului economic platitor si se rezolva de catre DGFPCFS judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, in cel mult 30 zile de la inregistrare.
Impotriva deciziei date se poate face contestatie la Ministerul Finantelor, care in cel mult 60 zile de la inregistrare este obligat sa o solutioneze. Solutia data este definitiva.
Contestatiile cu privire la stabilirea TVA sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestata. Taxa nu poate fi mai mica de 10000 lei. Termenul in care, atat bugetul de stat, cat si platitorii de TVA isi pot revendica drepturile, este de 5 ani de la data prevazuta pentru exercitarea acestora.
Exercitarea controlului fiscal asupra modului de calcul si virare la buget a accizelor

Acciza este o taxa de consumatie sau vamala ce se suporta de catre consumatori, respectiv o forma de impozit indirect. Accizele se percep prin adaugare la pretul de vanzare al produselor sau la tarifele serviciilor. Fiind un impozit indirect se incaseaza de la populatia cumparatoare a produselor gravate de impozit.
Impozitul indirect este o prelevare de sume banesti de la populatie prin adaugarea unor cote de impozit la preturile marfurilor. Se incaseaza de la populatia cumparotoare fara sa se tina seama de venitul, averea sau situatia personala a contribuabilului.
Conform legii 42/’93 republicata in ‘95, in sfera de aplicare a taxelor speciale de consumatie (accizelor) se cuprind urmatoarele produse sau grupe de produse: alcool, tuica si rachiuri naturale, vinuri, bauturi spirtoase si pe baza de vin, bere, cafea, tigarete, confectii din blanuri naturale, mobilier sculptat, articole de cristal, bijuterii din metale pretioase, benzina si motorina, autoturisme de oras, produse de parfumerie, aparate video, foto, telefonice, pentru conditionat aer, cuptoare cu microunde, motociclete, aparate de vanatoare.
Platitorii de accize sunt agentii economici, p.j., asociatii familiale si p.f. autorizate, care produc, importa, comercializeaza produse cuprinse in sfera de aplicare a taxelor speciale de consumatie, agentii economici care efectueaza procesarea pentru alcoolul obtinut in sistem de prestari servicii prin procesarea materiilor prime aduse din import sau din tara.
Calcularea accizelor si vanzarea lor la bugetul de stat este in obligatia agentilor economici platitori. Accizele preced TVA si se calculeaza o singura data prin aplicarea cotelor procentuale, respectiv a sumelor fixe pe unitatea de masura, asupra bazei de impozitare.
Momentul datorarii si platii accizelor
Accizele se datoreaza de la data:
-efectuarii livrarii, pentru produsele din productia interna si respectiv data efectuarii formalitatilor de receptie a alcoolului rezultat din procesare, la prestatorul de serviciu;

-efectuarii formalitatilor de vamuire, pentru importatori;
-cumpararii, pentru agentii economici achizitori;
-vanzarii bunurilor pentru produsele introduse in tara de p.f. neinregistrate ca agenti economici.
Evidenta nominala a platitorilor pentru accize se asigura de catre organele fiscale.
Accizele se platesc lunar pana la data de 25 a lunii urmatoare, pe baza decontului de impunere prin virament, CEC sau numerar, la organul fiscal teritorial.
Restituirea accizelor se face pentru sumele platite in plus sau pentru produsele provenite din import si utilizate ca materie prima, pentru accizele aferente produselor finite exportate.
Evidenta accizelor se organizeaza de catre agentii economici platitori.
Controlul accizelor are ca obiective:
-organizarea si conducerea evidentei accizelor conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor;
-calcularea accizelor pe baza cotelor procentuale legale de accize, respectiv a sumelor fixe pe unitatea de masura si a bazelor de impozitare;
-plata accizelor datorate, integral si la termen.
In urma actiunilor de control asupra accizelor se pot constata fapte cum sunt:
-neplata accizelor la termenele stabilite;
-diferenta in minus sau in plus la accize;
-fapte care constituie contraventii;
-fapte care constituie infractiuni;
-fapte de evaziune fiscala.
Rezultatele controlului se consemneaza in actul de control care se semneaza de organul de control si agentul economic.
Contestatiile privind stabilirea si incasarea accizelor si a majorarilor de intarziere -; in termen de 30 de zile de la data instiintarii, platitorii au posibilitatea legala de a contesta stabilirea si incasarea accizelor, precum si a majorarilor de intarziere.
Controlul fiscal asupra impozitului pe profit
La intrarea in vigoare a legii 12/’91, 1 ianuarie 1991, impozitul pe profit a fost conceput ca un instrument fiscal nou, inlocuind numeroasele impozite existente in aceasta materie.
Impozitul pe profit reprezinta o suma certa de alimentare cu venituri a bugetului de stat in vederea asigurarii mijloacelor financiare necesare indeplinirii drepturilor cetatenilor cu privire la invatamant, sanatate, cultura si arta, sport, aparare nationala, ordine publica, etc.
Ca subiecti ai impunerii sunt agentii economici, indiferent de forma de proprietate, care realizeaza profituri din activitatea desfasurata si care au obligatia sa calculeze si sa vireze la buget impozitul pe profit in cuantumul si la termenele prevazute (pana la 25 ale primei luni din trimestrul urmator pentru trimestrul expirat).
Baza de impunere o constituie profitul impozabil asupra caruia se aplica cota de impunere. Profitul impozabil (fiscal) = profitul contabil + cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal -; cheltuielile deductibile.
Desi impozitul datorat de contribuabili este anual, pentru alimentarea ritmica a bugetului public, in acord cu cheltuielile publice, s-a simtit nevoia platilor lunare de impozit, urmarind ca impozitul definitiv sa se stabileasca si sa se regularizeze anual.
Agentii economici au datoria de a depune la organele fiscale in raza carora isi au sediul, declaratia trimestriala de impozit pe profitul realizat, care are forta unui titlu de creanta fiscala, fiind considerata drept o stabilire a impozitului de profit.
Raspunderea pentru calculul impozitului declarat si pentru depunerea in termen a declaratiei de impunere revine fiecarui agent economic in parte. Organele fiscale verifica declaratiile de impozit depuse, iar daca se apreciaza ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta in conformitate cu dispozitiile legale poate efectua un nou calcul.
Obiectivele principale ale controlului impozitului pe profit:
-corecta conducere a evidentei contabile;
-stabilirea unei baze reale de impozitare;
-aplicarea corecta a cotelor de impozite;
-intocmirea declaratiei de impunere;
-virarea la termen catre bugetul de stat a impozitului calculat datorat.
Exercitarea controlului fiscal asupra executiei creantelor bugetare. Colaborarea organelor fiscale cu bancile pentru realizarea unui control eficient un rol important il au informatiile furnizate de terti, in cadrul carora bancile au un rol important (asupra situatiei financiare si economice a agentilor economici). Situatia de necolaborare intre organele fiscale si banci afecteaza alimentarea bugetului de stat cu venituri si deci interesele generale ale societatii.