6.1 Industria si politica industriala intre 1877-1914

6.2 Dezvoltarea transporturilor, constructiilor, stiintei si a invatamantului

6.1 Industria si politica industriala intre 1877-1914

Unirea din 1859, reformele in spirit burghezo-liberal ale lui A.I.Cuza si castigarea independentei de stat in 1877 au constituit premize, factori deosebit de importanti pentru evolutia ulterioara a economiei romanesti. z5l15li
Dupa cucerirea independentei de stat, conditiile de dezvoltare a industriei, a celorlalte domenii ale vietii economice, au devenit mai favorabile. Ca stat independent Romania nu mai era obligat sa respecte tratatele, conventiile economice incheiate de Imperiul Otoman cu statele Apusene, capatand astfel libertatea de a promova o politica economica in conformitate cu interesele sale nationale, inclusiv o politica economica protectionista. Unirea, independenta au adus si alti factori favorabili dezvoltarii economice:
- crearea pietei nationale independente, reformele economice si in special reforma agrara din 1864 intreprinse de A.I.Cuza au largit piata interna, iar desfiintarea si improprietarirea clacasilor a creat si largit considerabil forta de munca;
- crearea sistemului monetar national, formarea sistemului bancar capitalist, extinderea retelei de cai ferate ca si masurile de protectie economica luate pe linie de stat.
Capitalismul a inceput sa se dezvolte mai rapid, raportul de forte dintre mosierime si burghezie a inceput sa incline tot mai mult in formarea burgheziei interesata in dezvoltarea fortelor de productie pe linie capitalista, pentru largirea si accelerarea procesului de acumulare a capitalului pentru promovarea si largirea pietei nationale romanesti.
Cu toate acestea continua insa sa se manifeste o serie de piedici care limitau, franau posibilitatea de dezvoltare. Printre acestea se numara mentinerea unor puternice ramasite a relatiilor feudale ale caror consecinte se manifestau in procesul slab, lent de acumulare a capitalului, in limitarea cererii de fortei de munca libere necesare in industrie, in mentinerea unei numeroase populatii in mediul rural cu o scazuta capacitate de productie si consum. Dar cel mai important factor de franare a evolutiei economiei romanesti ce a durat pana in deceniul al X-lea a tinut de politica economica a liberului schimb. O asemenea politica s-a concretizat

in incheierea cu o serie de state apusene a unor conventii comerciale.
Prima din suita conventiilor liberului schimb a fost incheiata pe durata a 10 ani in 1875 cu Austria-Ungaria. Ea prevedea pentru Romania dreptul de a-si plasa austro-ungara produsele agricole. In reciprocitat Aurstria-Ungaria plasa pe piata romaneasca produsele sale industriale beneficiind de scutiri si reduceri insemnate de taxe vamale.
Livrand la preturi scazute, intr-un mare volum si o mare diversitate de sortimente, industria noastra nu a putut rezista concurentei marfurilor austro-ungare si, ca urmare numar de intreprinderi au dat faliment. Singurele ramuri care au reusit sa reziste concurentei au fost moraritul si industria alcoolului care beneficiau de materie prima ieftina.
Rezultatele conventiei au fost dezastruoase pentru economia romaneasca, ea creand un puternic curent de opinii in special in randul burgheziei pentru o politica economica protectionista indeosebi industriala.
Personalitati politice si ale culturii, apartinand burgheziei liberale M.Kogalniceanu, A.D.Xenopol, P.S.Aurelian au sustinut necesitatea industrializarii tarii si a adaptarii unor masuri protectioniste pentru economia nationala. Industrializarea era considerata singura solutie pentru scoaterea tarii din inapoierea economica, iar politica liberului schimb, o moarte a dezvoltarii industriale. Sub presiunea curentului protectionist industrial au inceput sa fie luate masuri, tinde pentru diminuarea efectelor dezastruoase ale conventiei cu Austro-Ungaria.
Incepand din 1881 au inceput a fi luate masuri pentru sprijinirea industriei zaharului, hartiei, tesaturilor statelor, a pielariei etc. Prin reducerea taxelor de import pentru materii prime, pentru utilaje, prime pentru export etc. In anul 1886, cu totate protestele Austro-Ungariei, guvernul roman a denuntat Conventia, adaptand un tarif vamal protectionist aplicat inca din 1894 cand expirau conventiile comerciale ale Romaniei cu Anglia si Germania. Noul tarif vamal contribuia intr-o masura mai mare, la dezvoltarea economiei nationale, a industriei in special. El avea in vedere: a) regim vamal protectionist pentru materiile prime existente in si produsele obtinute din ele sau participau la realizarea altor produse; b) scutiri de taxe la export pentru materiile prime sau prefabricatele existente in cantitati suficiente; c) taxe de import reduse pentru materiile prime sau produsele de care avea nevoie industria pentru echiparea ei tehnica. Sub incidenta noului tarif intrau 590 de articole a caror protectie vamala varia de la 10-20% pana la 110%.
La insistentele burgheziei liberale, a curentului protectionist in 1887 s-a votat legea Marimi generale pentru a veni in ajutorul industriei nationale.
Legea stabilea ca orice persoana fara a se preciza ca din tara sau strainatate putea sa infiinteze o intreprindere industriala care sa beneficieze de avantajele create de lege cu conditia sa depuna un capital de 50000 lei sau sa intrebuinteze 25 lucratori pe zi cel putin 5 luni pe an si sa foloseasca forta de munca calificata, specialisti si mijloace tehnice si mecanice perfectioniste. Legea mai stabilea ca in timp de 5 ani 2/3 din lucratori sa fie cetateni romani. Aceasta lege a impulsionat dezvoltarea masinismului in Romania, creandu-se numeroase fabrici.

Pentru a fi cointeresati in infiintarea de fabrici legea prevedea: a) acordarea cu cu titlu de proprietate pe o durata de 15 ani pentru cetatenii romani si de folosinta pe 90 de ani pentru straini a unei suprafete de la 1 ha la 5 ha de pamant; b) scutiri de impozite directe catre stat pentru importul de masini, instalatii, accesorii si materii prime; c) reduceri pe caile ferate pentru transportul marfurilor de la fabrica la destinatie si a instalatiilor si a materiilor prime necesare fabricilor respective; d) prioritatea produselor fabricate in tara de intreprinderile inconjurate in ceea ce priveste furniturile statului.
Tariful vamal din 1886 si legea de incurajare din 1887 a impulsionat mult dezvoltarea industriei. Astfel, daca intre 1886 si 1887 numarul intreprinderilor infiintate pe om avea o medie de 8,2 intre

1887 si 1893 cand intra in vigoare legea si tariful vamal numarul mediul a crescut la 14 iar pana in
1906 la 18, iar in 1919 la 28. Cu toate acestea, infiintarea de intreprinderi industriale in comparatie cu beneficiul obtinut a fost un proces lent, aceasta datorandu-se volumului mic al acumularii capitalului intern ca urmare a parasirii peste granita prin capitalul strain investit a unei mari parti de capital.

Politica protectionista promovata de stat a fost continuata. In 1904 a fost promovata un nou tarif vamal. Noul tarif vamal acorda facilitati vamale tarilor care aveau si ele incheiate asemenea facilitati cu Romania si discriminatoriu pentru celelalte state.
Taxele fixate prin tariful vamal din 1904 pentru importul de produse roman in functie de importanta lor pentru economia nationala, daca ele puteau sau nu fi produse in tara. Masinile, instalatiile pentru dotarea fabricilor precum si diverse materii prime sau semifabricate li se aplicau taxe vamale scazute sau chiar deloc.
In acelasi timp importul de produse finite care se puteau produce in tara se aplicau taxe vamale foarte ridicate.
In 1906 s-a dat o lege de incurajare a industriei textile prin scutirea de taxe pentru firele de in si canepa importate cu conditia ca in fiecare an impozitul sa fie redus cu 10% iar in 10 ani sa-si asigure din productia interna materia prima.
Tot prin aceeasi lege se scuteau de la import instalatiile, masinile si accesoriile pentru industria berii, alcoolului si morarit. In acelasi an -; 1906 -; se da Legea asupra brevetelor de investitie prin care toate brevetele de investitie neaplicate in practica in 4 ani erau anulate.
In 1912 a fost data o noua Lege pentru incurajarea industriei nationale. Noua lege din 1912 acorda avantaje in mod diferentiat in functie de importanta intreprinderilor, de folosirea materiilor prime, indigene sau straine, cei ce foloseau materia prima autohtona beneficiau de avantaje 30 de ani iar cei ce foloseau materie prima de import doar pe o perioada de 21 de ani.

Avantajele acordate de aceasta lege constau in:

a) vanzarea de catre stat a unei suprafete de pana la 5 ha pentru constructia fabricilor;

b) folosirea gratuita in perimetrul celor 5 ha a caderilor de apa si a morilor;

c) scutiri de taxe pentru importul de masini, accesorii, materie prima; d) scutiri de impozite catre stat in conditiile cand beneficiul este mai mic de 4,5 % - peste aceasta cota impozitul era pentru intreprinderile autohtone 3 si 5% iar pentru cele ce foloseau materie prima importata 4-6%.

Intreprinderile erau obligate, pentru a beneficia de aceste avantaje, ca din totalul personalului

75% sa fie cetateni romani.
In esenta, legea stimula intreprinderile ce foloseau materie prima autohtona si investitiile in intreprinderi de importanta economica.
Politica protectionista aplicata din 1877 pana in 1914 a avut efecte favorabile pentru dezvoltarea economiei romanesti.
Din 1886 -; cand a inceput efectiv politica protectionista cand existau 236 de intreprinderi prelucratoare in 1914 industria mare prelucratoare numara 851 de intreprinderi incurajate de stat.
In preajma primului razboi mondial evolutia industriei romanesti se caracteriza prin cateva trasaturi distincte: a) ramura industriala cea mai avansata era industria alimentara -; datorita existentei materiei prime si a vitezei de rotatie mare a capitalului ce producea avantaje mari si imediate; b) din cadrul industriei excractive se detasa industria lemnului si rafinariile de petrol. Cele mai slab dezvoltate ramuri erau cele din industria grea;

c) s-a accelerat procesul de concentrare si centralizare a capitalului; in 1901/1902

existau doar 25 de societati anonime; d) desi industria avansase mult -; totusi industria casnica, activitatile prestate de mestesugari indeosebi in mediul rural continuau sa joace un rol important in viata economica a tarii; e) cu toate progresele realizate industria romaneasca, in comparatie cu cea din tarile dezvoltate continua sa fie slaba si unilateral dezvoltata.

6.2 Dezvoltarea transporturilor, constructiilor, stiintei si a invatamantului

Dezvoltarea industriei capitaliste, a pietei interne si a comertului exterior a creat necesitatea extinderii si a intensificarii transporturilor. Aceasta problema a interesat in primul rand burghezia intrucat ea era o conditie a evolutiei economice.
Aparitia cailor ferate in Europa, mijloc sigur, rapid si ieftin de transport a produs o schimbare radicala in sistemul transporturilor.

In cadrul reformelor sale, Cuza intentiona sa construiasca la Bucuresti prima gara si cale ferata
-; intentie care nu s-a putut materializa. Asemenea planuri nutreau si transilvanenii. In 1864 Gazeta Transilvaniei anunta intentia constructiei unei cai ferate de la Timisoara prin Brasov -; pasul Buzau, pana la Galati.
Conditiile istorice de la mijlocul secolului 19 si perioada ce a urmat au facut ca constructia cailor ferate sa se desfasoare in doua retele separate -; una in Transilvania si alta in Romania. Prima linie ferata Buzias-Oravita s-a construit in 1856, iar in Transilvania, in 1868 Arad-Alba Iulia.
In Romania veche constructia cailor ferate a fost concesionata unor consortii germane, anglo- austriece, fapt ce a incarcat mult pretul lor de cost.
In 1874 antrepenorul roman Grigore Heliade construieste linia Iasi-Ungheni facand legatura cu caile ferate rusesti.
Desi constructia cailor ferate s-a facut cu mari eforturi financiare datorita concesionarii strainilor, totusi, pretul mare platit ca si interesele economice ale capitalului strain au facut ca la inceputul secolului 20 Romania sa dispuna de o retea de cai ferate in lungime de 3832 km.
Constructia cailor ferate a impulsionat mult dezvoltarea economica a tarii, comertul a usurat legaturile cu strainatatea, a determinat scaderea preturilor marfurilor. Afluxul de cereale si marfuri spre porturile Dunarene a impus necesitatea constructiei docurilor-magazii la Braila, Galati, Giurgiu.
Pentru prima data la constructia silozurilor inginerul roman A.Saligny a utilizat placi prefabricate din beton. Cea mai remarcabila constructie tehnica a fost podul peste Dunare la Cernavoda in lungime de 4048 m, construit de acelasi A.Saligny, pod care facea legatura prin calea ferata construita a tarii cu Constanta -; Marea Neagra.
Un moment important in evolutia transportului feroviar l-a constituit rascumpararea in 1880 a retelei feroviare de la concesionarii straini de catre statul roman.
In 1888 s-a creat Directia Generala a C.F.R. -; fapt ce a impulsionat mult evolutia transporturilor feroviare. Sub conducerea statului transporturilor feroviare. Sub conducerea statului s-a trecut la constructia, intretinerea si exploatarea retelei feroviare, la crearea personalului necesar. Pentru formarea cadrelor s-au deschis scoli speciale de miscarea, tractiunea comerciala, persoane.

In vederea dezvoltarii transporturilor s-a creat invatamantul tehnic superior prin scoala nationala

de poduri si sosele.

S-au dezvoltat si transporturile maritime fluviale. In 1890 s-a infiintat Navigatia Fluviala Romana

iar in 1909 s-a inaugurat portul Constanta.
La intensificarea circulatiei marfurilor a contribuit si dezvoltarea retelei rutiere. Desi statul a acordat mari sume de bani pentru intretinerea, refacerea si construirea de noi drumuri, in preajma primului razboi mondial Romania era ramasa mult in urma fata de tarile din Europa apuseana.
Concluzionand, putem aprecia ca transporturile, in special cele feroviare, au stimulat mult dezvoltarea vietii economice, dar si ele au fost stimulate de dezvoltarea in ansamblu a capitalismului in Romania.

Dezvoltarea de ansamblu a societatii romanesti a impus inzestrarea statului cu institutii, fapt ce a necesitat dezvoltarea constructiilor.

Sub conducerea arhitectului Alex. Orascu in 1864 s-a terminat Constructia Universala din

Bucuresti.
La Sinaia, sub influenta scolii germane cu elemente de romantism, renastere, baroc, gotic s-a construit in 1890 Palatul Peles.
Constructii remarcabile au fost in aceasta perioada: CEC, Banca Nationala, Atheneul Roman, Palatul de Justitie. S-au remarcat arhitectii Orascu Ion Mincu, Petre Antonescu, Grigore Cerchez.
Dezvoltarea economica de ansamblu a societatii romanesti a generat si evolutia invatamantului, in special cel superior.
S-au creat scoli superioare de agricultura, silvicultura, de sosele si poduri, de medicina veterinara. In aprilie 1913 s-a creat Academia de inalte Studii Comerciale si industriale. S-au dezvoltat stiintele exacte: matematica, fizica, chimia, stiintele tehnice, agricole, medicina.

O dezvoltare superioara va cunoaste societatea romaneasca dupa constituirea Statului National

Unitar Roman.