Consideratii generale si aspecte doctrinare

f3r5rp
Urmand ideile scolii germane, profesorul Paul Negulescu admitea ca statul are monopolul constrangerii iar puterea executiva are monopolul executiei. In acelasi sens profesorul Ihering afirma ca un stat fara o putere de constrangere este o contrazicere.
In general raspunderea juridica este fundamentul constrangerii statale, deoarece numai in ipoteza in care se stabileste in sarcina unui subiect de drept o forma a raspunderii juridice, statul aplica masurile coercitive sub forma sanctiunilor specifice de drept civil, penal administrativ.
In dreptul administrativ raportul dintre constrangere si raspundere este mai complex avand in vedere scopul normelor administrative, respectiv realizarea interesului public prin intermediul functiilor puterii executive. In acest sens autorii de drept administrativ au analizat semnificatia constrangerii administrative. Astfel, profesorii Negulescu si Vararu faceau distinctie intre constrangerea administrativa si represiunea contraventionala in materie administrativa.
In conceptia lui Paul Negulescu constrangerea administrativa nu urmareste sanctionarea unui fapt savarsit considerat de lege ca daunator pentru societate ci cauta sa infranga vointa sau vointele care se opun masurilor ordonate de autoritate asigurand astfel ordinea. Astfel ca acelasi profesor considera ca, constrangerea administrativa se exprima prin dreptul de coercitiune al autoritatilor executive, parte integranta a dreptului de politie. Acest drept consta in special in mijloace de fapt realizate de forta publica, de exemplu: raspunderea unor manifestanti, perchezitionarea unor locuinte …etc. Spre deosebire de aceste situatii represiunea contraventionala sau altfel spus raspunderea administrativa in forma sa cea mai caracteristica presupune dreptul agentilor administratiei de a constata fapte ce incalca normele administratiei si care pot duce la aplicarea unor sanctiuni.
Mihai Vararu (1928) tratand problema constrangerii administrative distinct de raspunderea specifica acestei ramuri de drept, se referea la politie ca fiind acel element de forta publica care are misiunea de a mentine ordinea publica de a garanta siguranta persoanelor si siguranta bunurilor.
Politia putea fi:
? Politie administrativa sau preventiva in subordinea Ministerului de interne
? Politie judiciara sau represiva pusa in subordinea Ministerului de justitie
Politia administrativa putea fi:
? Politie generala care reprezenta si apara interesele generale ale tarii
? Politie comunala care se referea numai la interesele locale
Pentru doctrinarii din aceasta perioada dreptul de politie insemna dreptul de constrangere imediata directa prin forta autoritatilor administrative, investite cu acest drept, cu scopul de a preveni savarsirea unor acte care sa aduca atingere ordinii publice, sigurantei cetatenilor sau paza bunurilor si apararea proprietatii. Raspunderea administrativa in special sub forma contraventionala presupunea dreptul autoritatilor statale de a aplica sanctiuni in cazul in care se incalca o norma de drept administrativ.
Este evident ca raspunderea administrativa este numai o forma de realizare a constrangerii administrative. In perioada postbelica doctrina romaneasca de drept administrativ este preocupata mai mult de stabilirea criteriilor de delimitare a raspunderii juridice si determinarea conditiilor si temeiurilor raspunderii administrative, ca forma specifica si mai putin de analiza constrangerii administrative.
In aceasta perioada raspunderea administrativa este identificata cu raspunderea contraventionala. Cu toate acestea au fost autori ca Ilie Iovanas si Negoita care au incercat sa elaboreze si teoria altor forme de raspundere administrativa cum ar fi: raspunderea administrativa pentru pagubele cauzate prin acte administrative, ca fiind distincta de raspunderea civila delictuala.
O conceptie mai dezvoltata o are profesorul Romulus Ionescu care in tratarea problemei constrangerii administrative considera ca are doua forme: executarea silita si sanctiunile administrative. Apreciem ca nu toate abaterile administrative sunt sanctionate ci numai cele care reprezinta un grad mai inalt de pericol social.
In perioada contemporana autori precum Ioan Santai, Iorgovan, Negoita, au tratat corelatiile dintre constrangerea juridica de alta natura, formele pe care le are raspunderea in dreptul administrativ si corelatia dintre constrangere, raspundere si executare silita.

Delimitarea sferei si definitia constrangerii administrative

1. Corelatia dintre constrangerea administrativa si constrangerea juridica
Marea majoritate a autorilor clasifica normele de constrangere in doua categorii: a) masuri de constrangere administrativa b) masuri de constrangere judecatoreasca
Aceasta clasificare are in vedere criteriul raspunderii judiciare care presupune aplicarea unei constrangeri iar delimitarea dupa natura autoritatilor statale care aplicau aceste forme de constrangere respectiv autoritatile administratiei publice si instantele judecatoresti. Criteriul formal al organului de stat competent a aplica masurile de constrangere desi este necesar, se dovedeste a fi insuficient. Astfel in diferite situatii procesuale instantele judecatoresti precum si organele Ministerului Public la anumite masuri care au atat o natura administrativa cat si una procesuala avand in vedere scopul urmarit si regimul juridic aplicabil.
Exemplu: amenda aplicabila in cazurile prevazute de art. 198 c.p.p . De remarcat ca normele de drept administrativ care se aplica acestei sanctiuni nu apar ca un scop in sine, ci numai ca un mijloc de realizare a regimului judiciar penal. In acelasi sens sunt si sanctiunile cu un caracter administrativ aplicate in cazul art. 91 c.p si 181 c.p ca urmare a inlocuirii raspunderii penale cu raspunderea administrativa sau in situatia in care fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni. De aceea pentru delimitarea masurilor de constrangere administrativa de normele judiciare trebuie sa se aiba in vedere un complex de criterii:
? organul care le aplica
? regimul juridic in care se realizeaza
? finalitatea aplicarii acestora

2. Corelatia dintre constrangerea administrativa si raspunderea juridica

Fenomenul raspunderii sociale apare ca un complex de relatii din cadrul raporturilor de natura conflictuala dintre un agent al actiunii sociale si subsistemele sociale, mai precis dintre agent si autoritatea acestor subsisteme. Fenomenul raspunderii se determina nemijlocit prin incalcarea unei norme sociale.
Prin intermediul raspunderii se urmareste atat restabilirea ordinii normative cat si concretizarea unei reactii negative a autoritatilor sociale asupra autorului faptei respective prin aplicarea unei sanctiuni. Raspunderea intervine direct si nemijlocit prin intermediul constrangerii sociale dar nu se identifica cu aceasta. Raspunderea administrativa are ca finalitate atat reglarea sistemului social cat si condamnarea, dezaprobarea faptei prin aplicarea unei sanctiuni.
Constrangerea urmeaza numai functia de autoreglare a sistemului social. Totodata raspunderea administrativa se manifesta si in afara cadrului constrangerii administrative. Astfel prin art. 91 cod penal se concretizeaza o raspundere de natura administrativa si nu o constrangere administrativa in sens de masura dispusa de organele de stat. Anumite masuri de constrangere administrativa sub forma masurilor de politie administrativa intervin tocmai pentru a preveni savarsirea unor fapte antisociale ca masuri de siguranta, iar altele pentru protectia drepturilor omului ori pentru apararea valorilor societatii. Raspunderea administrativa apare ca un cadru subsidiar de manifestare a constrangerii administrative.
In concluzie orice masura cu caracter sanctionator dispusa de un organ al administratiei publice este implicit o forma de manifestare a constrangerii administrative dar nu orice masura de politie administrativa este o forma de concretizare a raspunderii specifice dreptului administrativ.

3. Corelatia dintre constrangere administrativa si executare silita.

In literatura de specialitate se apreciaza ca oricat de variate ar fi modurile de executare silita ele au o trasatura comuna esentiala deoarece presupun aplicarea fortei de constrangere a statului indiferent de vointa individuala a persoanei obligate. Acest punct de vedere trebuie nuantat. Faptele de executare silita intervin in urmatoarele imprejurari:
A) nerespectarea de buna voie:
- a legii sau altor acte normative
- a actelor administrative individuale
- a normelor administrative de siguranta, protectie si prevenire
- a sanctiunilor administrative si contraventionale
B) punerea in executare a hotararilor judecatoresti si a deciziilor altor autoritati de stat( Curtea de Conturi, Parchet, Curtea Constitutionala)
Faptele de executare silita intervin in toate ramurile si domeniile administratiei publice avand cele mai diversificate forme: imobilizarea unor persoane, blocarea unor cai de comunicatie, desfiintarea unor fonduri financiare, etc. In acest sens enumeram L 26/1996 -; privind organizarea si functionarea politiei romane, L 17/1996 -; privind regimul armelor si munitiilor, L 12/1995 - privind calitatea in constructii, L 18/1996 -; privind paza unor categorii de bunuri.
Elementul definitoriu pentru executarea silita administrativa il reprezinta interventia fortata a administratiei publice pentru a infrange rezistenta unui subiect de drept. In consecinta nu pot fi considerate masuri de executare silita acele operatiuni administrative savarsite de organele administratiei publice pentru executarea in mod direct pana la faptul material concret al legilor si tuturor celorlalte acte ale organelor statului care nu presupun reprimarea unei rezistente a subiectelor de drept ci reprezinta actiuni pozitive ale autoritatilor administratiei publice pentru organizarea executarii legii.
Activitatea organelor administratiei publice de punere in executare a unei hotarari judecatoresti sau a unei dispozitii a Ministerului Public, nu poate fi calificata o modalitate de exercitare a constrangerii administrative respectiv a executarii silite administrative deoarece in acest caz constrangerea nu este de natura administrativa ci judiciara.

Definitia constrangerii administrative si formele de clasificare

Constrangerea administrativa reprezinta ansamblul normelor ( acte juridice, operatiuni administrative, fapte materiale) efectuate de autoritatile administratiei publice, in baza legii, cu folosirea puterii de stat, impotriva vointei unor subiecte de drept daca este cazul, pentru a sanctiona incalcarea normelor de drept administrativ, a preveni savarsirea unor fapte antisociale si de a apara drepturile cetatenilor sau dupa caz pentru a asigura executarea actelor unor autoritati statale.

Criterii de clasificare a masurilor de constrangere administrativa

A) din punct de vedere al scopului nemijlocit urmarit:
- masuri cu caracter sanctionator
- masuri speciale de politie administrativa
- masuri de executare silita
B) din punct de vedere al obiectului: masuri care se refera la - bunuri
- persoane
- la mediul inconjurator
- la acte juridice sau operatiuni tehnico administrative
C) dupa natura regimului juridic:
- masuri care se aplica in regim de drept administrativ
- masuri care se aplica intr-un regim juridic complex
( administrativ si alte ramuri de drept)
D) dupa organele care le aplica:
- masuri aplicate exclusiv de autoritati ale administratiei publice
- masuri aplicate de autoritati ale administratiei publice impreuna cu alte organe de stat.
- masuri aplicate de autoritati ale administratiei publice cu concursul organizatiilor nestatale
E) din punct de vedere al temeiului obiectiv:
- masuri care intervin ca urmare a savarsirii unor abateri administrative -; raspunderea administrativa
- ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si pentru a garanta aplicarea unei sanctiuni penale sau civile
- masuri care intervin ca urmare a savarsirii unor fapte care desi nu sunt sanctionate pun in pericol viata si sanatatea persoanei
F) din punct de vedere al sferei de activitate:
- nu exista ramura sau domeniu de activitate al administratiei publice in care sa nu se aplice o categorie sau alta de masuri de constrangere administrativa