I. Sistemul de contabilitate al interprinderii c3m9ms
I.a.Definitia si izvoarele sistemului de contabilitate
I.b.Trasaturile sistemului de contabilitate
I.c.Structura sistemului de contabilitate
I.d.Modalitati de organizare si conducere a contabilitatii
I.e.Formele de inregistrare contabila
II. Functia financiar-contabila a intreprinderii si structura organizatorica
I. Sistemul de contabilitate al interprinderii
I.a.Definitia si izvoarele sistemului de contabilitate
Intr-o acceptiune generala, sistemul de contabilitate cuprinde ansamblul normelor,
regulilor, instrumentelor, principiilor si proceselor specifice utilizate pentru
prelucrarea datelor in vederea asigurarii informatiilor necesare conducerii
si utilizatorilor externi.
Sistemul contabil are 2 componente:
-o latura conceptuala - principii, norme
-o latura aplicativa - se refera la instrumentele contabile si la modul de prelucrare
al datelor in conformitate cu principiile si normele contabilitatii, pentru
obtinerea informatiilor.
Sistemul contabil are ca izvoare dreptul contabil si alte surse.
Dreptul contabil cuprinde legislatia contabila, reglementarile contabile, normele
si standardele de contabilitate. Legislatia si reglementarile difera de la tara
la tara. In tara noastra principalele acte normative cu caracter contabil sunt
grupate in sistemul contabil al agentilor economici si include:
-legea contabilitatii 82/1991
-regulamentul de aplicare al legii contabilitatii
-planul de conturi general si normele de utilizare a conturilor
-registrele si formularele privind activitatea financiara
Acestor surse legislative li se adauga si alte surse: intreaga legislatie economico-financiara
care reglementeaza anumite probleme economice, financiare si care stau la baza
contabilitatii operatiilor. Acestea nu sunt surse contabile, dar au implicatii
contabile. Se mai gasesc si norme si standarde de contabilitate internationala.
Aceste directive si standarde au aparut ca urmare a normalizarii contabilitatii
prin care se urmareste armonizarea contabilitatii pe plan intern si international
si utilizarea unui limbaj comun.
Pe plan continental, la nivelul Comunitatii Economice Europene exista un organism
care se ocupa de armonizarea contabilitatii pentru tarile membre ale CEE, organism
care elaboreaza directive care nu au caracter obligatoriu pentru tarile membre
ale CEE ci au caracter de recomandare. Pentru a deveni obligatorii se impune
ca ele safie insusite de tarile membre si sa fie elaborate legi in acest sens.
La nivel international exista Comitetul de Standarde Contabile Internationale
format din reprezentanti a 10 tari (SUA, Canada, Franta, Germania, s.a.) si
care pregateste si elaboreaza norme contabile internationale. Aceste norme au
caracter obligatoriu pentru grupul de societati si societati mari cotate la
bursa pe pietele financiare straine.
Alte surse:
-jurisprudenta -; decizii luate de organele de justitie in rezolvarea unor
litigii intre diferite societati, decizii care stau la baza elaborarii unor norme;
-doctrina contabila - unde se include diferite instructiuni circulare, raspunduri
ministeriale si literatura contabila (lucrari, manuale).
Actualul sistem contabil s-a aplicat in tara noastra incepand cu 1994, adaptat
cerintelor economiei de piata. Este preluat din sistemul contabil francez dupa
ce acesta a fost adaptat la realitatile economiei noastre. Pe de alta parte
au fost avute in vedere si prevederile Directivei a IV-a a CEE, care abordeaza
problematica documentelor anuale de sintezasi standardele internationale contabile.
Este un sistem de tranzitie, perfectionarea lui a inceput prin elaborarea unor
documente care realizeaza armonizarea legislatiei contabile romanesti cu cea
internationala.
I.b.Trasaturile sistemului contabil
Actualul sistem contabil se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi care
exprima adaptarea sa la conditiile ecomomiei de piata.
Principalele trasaturi sunt:
1.Reflectarea contabila a operatiilor -; obiect al contabilitatii in concordanta
cu principiile contabile general admise. Din ansamblul principiilor contabile
general admise, regulamentul legii contabilitatii a retinut doar 6 principii: a.Principiul prudentei -; conform caruia nu este admisa supraevaluarea
elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv si a cheltuielilor, tinand seama de deprecierile, riscurile si pierderile
posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.
Prudenta consta in contabilizarea oricarei pierderi posibile si necontabilizarea
profiturilor sperate, chiar daca acestea sunt foarte probabile. Principiul prudentei
este legat de evaluarea patrimoniului si opereazala sfarsitul fiecarui exercitiu,
cand se comparapentru fiecare element patrimonial valoarea contabila cu valoarea
de inventar. Pot aparea situatiile:
- In cazul activelor -; atunci cand valoarea contabila este mai mare decat
valoarea de inventar rezulta un minus de valoare, care se inregistreaza in contabilitate
fie ca amortizare, daca este vorba de o pierdere definitiva (cazul imobilizarilor
corporale), fie ca un provizion, daca este vorba de o depreciere provizorie
reversibila.
- atunci cand valoarea contabila este mai mica decat valoarea de inventar rezulta
un plus de valoare, care pentru elementele de activ nu se contabilizeaza.
- In cazul elementelor din pasiv -; daca valoarea contabila este mai mica
decat valoarea de inventar rezulta un plus de valoare care se poate contabiliza
sub forma provizioanelor.
- daca valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar rezulta un
minus de valoare care pentru elementele de pasiv nu se contabilizeaza.
Obs. Aplicarea principiului prudentei conduce la evidentierea diferita in contabilitate
a elementelor patrimoniale. In contabilitatea curenta, elementele patrimoniale
sunt contabilizate la valoarea contabila. Contabilitatea curenta = conturi.
In bilant, elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea contabilaneta (valoarea
ramasa = valoarea contabila - provizioanele amortizate). b.Principiul permanentei metodelor -; consta in continuitatea aplicarii
regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea
elementelor patrimoniale si a rezultatelor asigurand comparabilitatea in timp
a informatiilor contabile (rezultate). Acest principiu trebuie inteles avand
in vedere flexibilitatea normelor contabile, astfel ca existasituatii obiective:
metodele, regulile aplicate intr-un an pot fi modificate in exercitiul urmator
cu conditia ca aceste modificari sa faca obiectul unei informari intr-o anexa
a bilantului in care sa se explice si consecintele schimbarii metodelor. c.Principiul continuitatii activitatii -; in concordanta cu esenta sa se
presupune ca intreprinderea isi continua in mod normal functionarea intr-un
viitor previzibil fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibilaa
activitatii. Starea de necontinuitate are mai multe consecinte:
-asupra metodelor de evaluare: - in caz de stare de continuitate, evaluarea
patrimoniala si determinarea rezultatelor se fac tinand cont de valoarea actuala.
- in caz de stare de necontinuitate se recurge la alte valori care se numesc
valori de lichidare.
-asupra unor practici contabile (de ex: etalarea unor cheltuieli asupra mai
multor exercitii).
-asupra unor principii, indeosebi asupra principiului permanentei metodelor
si independentei exercitiului. d.Principiul independentei exercitiilor -; presupune delimitarea in timp
a veniturilor si cheltuielilor aferente intreprinderii pe masura angajarii acestora
si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera.
Consecinte:
-practicarea unei contabilitati de angajamente, adica inregistrarea cheltuielilor
si a veniturilor se efectueaza in momentul producerii operatiilor si nu cel
al lichidarilor;
-utilizarea conturilor de regularizare (conturi din grupa 47);
-necesitatea calcularii amortizarii si a provizioanelor la sfarsitul fiecarui
exercitiu financiar;
-mentionarea in anexa bilantului a cheltuielilor si a veniturilor privind exercitiile
viitoare;
-contabilizarea unor evenimente posterioare inchiderii exercitiului, dar anterioare
inchiderii conturilor. e.Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu, care
trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent; presupune
interzicerea imputarii efectelor schimbarilor de metode sau ale corectarii unor
erori asupra capitalurilor proprii cu care intreprinderea isi incepe un nou
exercitiu. f.Principiul necompensarii -; conform caruia elementele de activ si pasiv
trebuie sa fie evaluate si inregistrate in contabilitate in mod separat, nefiind
admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului
(ex: necompensarea creantelor cu datoriile fata de acelasi tert) si intre veniturile
si cheltuielile din contul de regularizare 121 (necompensarea plusurilor de
valoare cu minusurile de valoare provenind din exercitii din diferente de curs
valutar, de conversie.
!!! De completat cu celelalte principii tratate (1*, 2*) din “Contabilitatea
societatilor comerciale” de Ristea
Organizarea contabilitatii in conceptul dualist, adica in dublu circuit, asigurand
transparenta informatiei potrivit destinatiei pentru intreprindere si pentru
intreprindere si terti.
Trasaturile contabilitatii financiare sunt:
-are ca obiect circuitul patrimonial al intreprinderii luat in totalitatea sa
ca entitate gestionara. Scopul sau este acela de a determina periodic, de regula
la inchiderea exercitiului, situatia patrimoniala precum si rezultatul global
al exercitiului bazat pe gruparea cheltuielilor si veniturilor in functie de
natura lor. Ea asigura si gestioneaza informatiile necesare completarii bilantului,
contul de profit si pierdere si anexe la bilant. Informatiile sunt utilizate
atat pentru necesitatile proprii cat si in relatia cu utilizatorii externi (clienti,
furnizori, banci).
-are la baza norme unitare prevazute in legea contabilitatii si regulile ei,
in regulamentul ei care sunt obligatorii si aplicabile intreprinderilor.
Contabilitatea de gestiune se numeste contabilitatea interna, manageriala. Are
ca obiect calcularea costurilor, stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii
productiei, lucrarilor si serviciilor, intocmirea, executarea si controlul executiei
bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati. Scopul sau este
acela de a determina si examina (cunoaste) periodic rezultatele si de a furniza
datele necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea intreprinderii. Informatiile
furnizate sunt utilizate numai in interiorul intreprinderii, au caracter confidential
si tin de strategia si tactica adoptata de intreprindere.
Ca si contabilitatea financiara este obligatorie, dar nu are la baza norme unitare.
Ea se organizeaza de catre fiecare unitate patrimoniala in functie de specificul
activitatii si de necesitatile proprii.
Evaluarea elementelor patrimoniale in concordanta cu principiile si cerintele economieie de piata
Regulamentul Legii contabilitatii prevede ca evaluarea sa se faca la 4 momente
care corespund vietii economice a elementelor patrimoniale.
1.Etapa intrarii in patrimoniu: evaluarea se face la valoarea de intrare (valoarea
contabila) reprezentata de costul de achizitie, costul de productie, valoarea
actuala.
Nota: creantele si datoriile sunt contabilizate la valoarea nominala.
2.Data inventarierii: evaluarea se face la valoarea de inventar (valoarea actuala),
care se stabileste pentru fiecare element in functie de utilitatea sa pentru
intreprindere, de pretul pietei.
Nota: pentru creante si datorii, valoarea de utilitate o reprezintavaloarea
probabila de incasat, respectiv de plata.
3.Inchiderea exercitiului: evaluarea si reflectarea in bilant se efectueaza
la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.
4.Iesirea din gestiune (patrimoniu): evaluarea se face la valoarea de intrare
(contabila).
Obs: exista bunuri pentru care in momentul iesirii din gestiune se cunoaste
valoarea contabila si metodele de evaluare se numesc metoda identificarii specifice.
Exista bunuri fungibile pentru care la iesire nu se mai poate stabili valoarea
exacta cu care au intrat in gestiune.
I.c.Structura sistemului de contabilitate
Latura aplicativa cuprinde instrumentele: planul de conturi general, normele
de utilizare a conturilor registre contabile, bilantul contabil.
Planul de conturi general este destinat tuturor unitatilor care desfasoara activitati
economice, cuprinde lista de conturi si normele de utilizare. Simbolizarea conturilor
este facuta dupa sistemul zecimal.
Observatie:
-conturile din clasele 1-7 sunt obligatorii. Cele din clasele 8-9 precum si
dezvoltarea in analitic a conturilor sintetice sunt adaptate si completate de
fiecare intreprindere in functie de specificul activitatii;
-conturile din clasele 1-8 apartin contabilitatii financiare, cele din clasa
9 contabilitatii de gestiune;
-terminatia sibolizarii conturilor are o anumitasemnificatie. In toate cazurile
terminatia 0-8 indica functia conturilor de activ sau de pasiv; terminatia 9
indicaopusul functiei conturilor de la 0-8;
-s-au stabilit anumite corelatii:
60-65 -> activitate de exploatare
70-75 -> activitate de exploatare
66/76 -> cheltuieli/venituri financiare
68/78 -> cheltuieli/venituri exceptionale
Regulamentul legii contabilitatii prevede obligativitatea intocmirii registrelor:
jurnal, inventar, “Cartea Mare”, la care se adauga formulare comune
privind activitatea financiar-contabila. *** Vezi sistemul contabil al agentilor
economici.
I.d.Modalitati de organizare si conducere a contabilitatii
Exista un set de criterii si anume:
1.Dupa modul de reflectare in contabilitate a operatiunilor economice contabile
poate fi organizata si condusa:
-in partida dubla;
-in partida simpla.
|inerea contabilitatii in partida dubla este obligatorie si reprezinta regula
in activitatea financiar-contabila. Contabilitatea in practica simpla poate
fi tinuta la Consiliile locale comunale, unitatile de cult si asociatiile familiale.
Esenta ei -; inregistrarea operatiunilor in conturi fara a se utiliza conturi
corespondente. Nu au obligatia sa intocmeasca bilant.
2.Dupa gradul de detaliere a informatiei, contabilitatea poate fi tinuta in
2 variante:
-varianta simplificata (intreprinderi mici si mijlocii care utilizeaza conturi
sintetice de gradul I, intocmesc bilant elementar de sinteza folosind un numar
redus de indicatori;
-varianta de baza.
3.Dupa marimea si gradul de dispersare a unitatilor economice, contabilitatea
poate fi tinuta:
-centralizat -; toate operatiile economico-financiare sunt contabilizate
la sediul intreprinderii, indiferent de subunitatile din subordine;
-descentralizat -; subunitatile care nu au personalitate juridica tin contabilitate
proprie pana la nivelul balantei de verificare care sunt trimise unitatii economice,
sunt centralizate si pe baza ei se intocmeste bilantul contabil.
I.eFormele de inregistrare contabil aformele de inregistrare contabila sunt determinate de modul de prelucrare a
datelor si de registrele utilizate pentru atingerea obiectivelor contabilitatii.
Sunt prevazute urmatoarele forme de inregistrare pe: jurnale, jurnalul Cartea
Mare, jurnalul Maestru Sah.
II.Functia financiar-contabila a intreprinderii si structura organizatorica
In esenta, functia financiar-contabila integreaza activitati prin care se asigura:
-obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor financiare necesare desfasurarii
activitatii de ansamblu a intreprinderi;
-evidenta in expresie baneasca a fenomenelor economico-financiare din intreprindere,
precum si urmarirea modului de realizare a rezultatelor economice.
Din punct de vedere organizatoric, functia financiar-contabila se realizeaza
in functie de marimea si specificul prin compartimente separate denumite servici,
birouri. La intreprinderile mari, servicii financiare sau birouri, serviciu
contabilitate.
De citit: normalizarea contabila; raportul dintre contabilitate si fiscalitate;
cererea si oferta de informatii contabile.
Bibliografie de baza:
-Nicolae Feleaga, I. Ionescu: “Tratat de contabilitate financiara”
vol I si II, Ed. Economica, Bucuresti 1998
-Mihai Ristea: “Contabilitatea societatii comerciala”, Ed. Cecar,
Bucuresti 1995
-M. Ristea si colectiv: “Contabilitatea si fiscalitatea intreprinderii”,
Ed. Economica 1995
“Sistemul contabil al agentilor economici”, Ed. Economica 1994
-“Legislatia economico-financiara” , Tribuna econocima, Gestiunea
si contabilitatea firmei, Revista generala de contabilitate si expertiza, Capital,
Adevarul economic.
