In teoria si practica monetara evolutia semnelor monetare reprezinta o parte importanta a esentei stiintelor economice si constituie o cheie de referinta in interpretarea fenomenelor vietii economice in ansamblul ei. p9j7jv
Banii care circula astazi in lume sunt cunoscuti sub denumirea de moneda.
Moneda este ceva care poate fi schimbat pe bunuri si servicii si care este acceptat pentru plata datoriilor.
Moneda centrala este definita ca fiind suma numerarului in circulatie si a depozitelor (activelor) bancilor la Banca Centrala, adica ansamblul format din lichiditatile inscrise in pasivul Bancii Centrale. Moneda apare deci ca un activ care poate fi detinut, schimbat, imprumutat, conservat.
Masa monetara reprezinta suma monedei posibila a fi utilizata in economie ca mijloc de plata pentru efectuarea tranzactiilor si pentru investitii.
Clasificarea monetara: a) Dupa circulatia efectiva:
-moneda materiala: - de metal (monedele);
- de hartie (bancnotele);
-moneda scripturala sub infatisarea depozitelor bancare. b) Dupa unitatea emitenta:
-moneda creata de agentii economici;
-moneda creata de guvern;
-moneda creata de banci: - bilete de banca;
- moneda scripturala; c) Dupa valoarea intrinseca:
-moneda cu valoare integrala;
-moneda-semn d) Dupa obligatia ce si-o asuma unitatea emitenta:

-moneda convertibila;
-moneda neconvertibila; e) Dupa capacitatea liberatorie:
-moneda legala cu capacitate liberatorie nelimitata, atribuita monedei nationale;
-moneda facultativa (moneda straina);
-moneda fractionara cu capacitate liberatorie limitata, atribuita monedei de argint si monedei divizionare.
La inceput, „monedele-semn” puteau fi convertite in aur, fiind considerate reprezentante fidele ai banilor real. Cu timpul, sistemul convertibilitatii acestora in aur nu a putut rezista. Potrivit celor scrise de Thomas Greshame (1519-;1579), „moneda rea alunga pe cea buna” , s-a trecut de la banii din aur la cei din argint, iar de aici, la monede confectionate din diferite aliaje si la hartia moneda (bancnote).
Moneda reflecta starea economiei reale, dar o si influenteaza in mod nemijlocit. Ca atare, moneda este cautata, ceruta si dorita de catre agentii economici, atat pentru exercitarea functiilor sale, cat si pentru siguranta si posibilitatile de castig pe care i le poate oferi detinatorului. In functie de interesul mai mare sau mai mic pe care agentii economici il acorda monedei, cererea de moneda creste sau scade, ceea ce determina evolutia in sens contrar a cererii de bunuri economice, fapt ce influenteaza evolutia de ansamblu a economiei.
Un element caracteristic al monedei este functia de mijloc de plata, insa, indeplineste si o serie de functii de baza: unitate de evaluare, depozitara de valoare si mijloc de schimb si prin aceasta, este in masura sa indeplineasca pe a patra functie, de mijloc de plata.

1.1. Structura numerarului

Banii reprezinta valori materiale si active care sunt recunoscute de societate in exercitarea functiei ca mijloc de plata pe piata schimbului de bunuri si servicii, precum si pentru stingerea creantelor.
Numerarul este format din bancnote si monede aflate in circulatie, acestea fiind o modalitate simpla de a face plati, fiind rapida si care nu antreneaza documente pentru identificarea detinatorului. In cazul tranzactiilor de valori mari care necesita sume mari, voluminoase si greu de transportat, cu riscul deteriorarii si furtului, intervine sistemul bancar, cu mijloacele sale moderne: cecul, ordinul de plata sau biletul la ordin, depozitele bancare, etc.
Numerarul aflat in casieriile bancilor se evalueaza si raporteaza separat in practica bancara.
Banca Nationala a Romaniei este unica institutie autorizata sa emita insemne monetare, sub forma de bancnote si monede metalice, ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei.

Structura emisiunilor banesti pe cupiuri:
Tabel nr.1
Metal Bancnote Total mld.lei % mld.lei % mld.lei %
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999 1,7
2,1
4,2
11,2
20,0
28,6
42,0
45,3
46,6
47,2
93,3 2,3
2,0
2,2
2,4
1,8
1,2
1,1
0,8
0,5
0,4
0,5 73,5
96,0
190,3
450,5
1105,8
2370,6
3910,7
5860,4
9583,9
12258,8
18583,1 97,7
98,0
97,8
97,6
98,2
98,8
98,9
99,2
99,5
99,6
99,5 75,2
98,1
194,5
461,7
1125,8
2399,2
3952,7
5905,7
9630,5
12306,0
18676,4 100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0

Sursa: Raportul anual BNR 1999

Bancnotele

Bancnotele sau biletele de banca sunt titluri de credit emise de bancile centrale, prin care acestea se obliga sa restituie la prezentare valoarea nominala a acestora.
Bancnotele au avut o evolutie istorica bogata in cursul careia, la inceput, restituirea se facea sub forma convertibilitatii in aur sau devize.
Astazi, bancnota este o moneda de hartie fiduciara care circula si indeplineste functia de moneda, bazandu-se pe increderea pe care intreaga comunitate de plata o are in Banca de Emisiune si implicit in intregul sistem social-economic, in care se deruleaza procesele economice respective.
Nimeni nu mai recurge la restituire, cu toate ca bancnota a ramas un titlu de credit. Bancnota este folosita ca un echivalent valoric in oricare din functiile monetare posibile. Ea trece din mana in mana, ca un titlu de credit. Orice participant la circuitele valorice este sigur ca va beneficia de valoarea bancnotei respective prin cumpararea unei marfi, plata unei datorii, depunerea la banca.
Biletele de banca au suferit o evolutie marcata de trei etape: a) Biletul de banca drept reprezentant al metalelor pretioase. La origine acesta era un certificat de aur prin care se atesta detinerea unei anumite cantitati de aur intr-o banca, in acest caz biletul fiind total acoperit de valoarea in aur a depozitului din banca; b) Biletul de banca convertibil sau moneda fiduciara a fost inventat de suedezul Palmstruck, in 1956, prin combinatia a doua operatiuni distincte pana atunci:
-emisiunea de certificate de aur;
-scontarea efectelor de comert.
Biletul de banca convertibil a oferit, la inceput, posibilitatea remiterii de catre banca ce sconta cambia, nu numai a monedei lichide, ci si a biletelor care comportau angajamentul de a rambursa, purtatorului biletului, suma inscrisa pe bilet;

c) Biletul de banca neconvertibil sau moneda de hartie. Pentru a evita posibilitatea ca in cazul unor conjuncturi politice grave, detinatorii de bilete de banca sa solicite rambursarea metalului pretios, in conditiile in care valoarea biletelor puse in circulatie era mult mai mare decat valoarea stocului de metal, banca de emisie a decis cursul fortat al biletelor, ceea ce inseamna ca bancile nu mai sunt obligate sa schimbe biletele in metale pretioase, detinatorii fiind obligati sa accepte biletele de banca avand aceeasi calitate ca moneda metalica (curs legal).
In acest fel s-a ajuns ca biletul sa fie acceptat de catre toti subiectii economici ca mijloc de plata, devenind moneda-hartie.
Trasaturile caracteristice ale biletului de banca:
-ca si moneda, este transmisibil la purtator;
-este rambursabil la vedere;
-este intotdeauna exigibil;
-are o valoare rotunda;
-este emis de o banca cunoscuta.
Biletul de banca poate aduce detinatorului un profit, in situatia in care este depus spre fructificare la banca.
Bancnotele aflate in circulatie prezinta urmatoarele date (inscrisuri) comune pe fata bancnotei:
-denumirea BNR;
-sigla BNR;
-valoarea bancnotei in cifre si litere;

-stema Romaniei;
-semnatura guvernatorului BNR;
-semnatura casierului central;
-firul de siguranta;
-desenul (cadrul format din elemente numeroase si variate care include figura unor personalitati).
Pe verso sunt inscrise:
-denumirea BNR;
-sigla BNR;
-numarul de serie;

-numarul de ordine;
-valoarea nominala cu cifre si litere;
-sintagma: „falsificarea acestor bilete se pedepseste conform legii”;
-desenul respectiv.
Tipuri de bancnote in circulatie in prezent in Romania: 500 000, 100 000, 50 000, 10 000, 5 000, 2 000, 1 000.
Structura pe cupiuri trebuie sa corespunda cerintelor desfasurarii circulatiei monetare dintr-o tara in functie de:
-puterea de cumparare a unitatii monetare;
-sfera traditionala de utilizare a monedei efective si platile fara numerar, potrivit preferintelor populatiei.
Confectionarea bancnotelor in perioada actuala este reorientata in toata lumea, avand in vedere posibilitatile sporite ale tehnologiei moderne de reproducere. Tehnica inalta a fotocopiatoarelor in culori face sa creasca facilitatea realizarii si introducerii in circulatie a falsurilor.
Straduintele bancilor se indreapta catre realizarea unor semne monetare care sa permita pentru utilizator recunoasterea rapida si fara efort deosebit a autenticitatii biletelor.
Tehnologiile moderne de utilizare a bancnotelor promoveaza pe scara larga:
-filigranul, desen ce se imprima in corpul hartiei utilizate si care se poate observa prin transparenta;
-firul de securitate simplu sau codat introdus in masa biletului dupa diferite tehnologii;
-„efectul de bascula” realizat cu ajutorul unei cernele speciale care modifica perceptia culorilor in functie de unghiul sub care se priveste biletul.
Tiparirea in relief, microliteratia si flourescenta sunt de asemeni mijloace importante de evitare a falsurilor.
Introducerea tehnologiilor bancare moderne, respectiv a distribuitoarelor automate de numerar a ridicat si alte cerinte privind rezistenta biletelor la prelucrarea prin automate. Rezistenta redusa a culorii in cadrul operatiunilor

mecanice de prelucrare conduce la dificultati in functionarea automatelor si cere o curatire frecventa a suprafetelor elementelor de distribuitoare.
Toate aceste cerinte trebuie satisfacute la costuri relativ reduse intrucat cerintele de reinnoire a cupiurilor in circulatie comporta costuri importante.
Potrivit menirii sale Banca de Emisiune este interesata in asigurarea securitatii circulatiei numerarului in toate fazele desfasurarii sale. Impiedicarea insusirii valorilor monetare pe cale ilicita reprezinta o cale de asigurare si intarire a increderii in moneda nationala.
Moneda insusita ilicit trebuie sa fie considerata sub doua aspecte:
-ca valoare apartinand unui detinator, agent economic sau persoana, asupra careia aceasta are abilitatea de a decide si de a raspunde;
-ca parte a monedei nationale, in raport de care orice utilizare necorespunzatoare afecteaza sistemul monetar in ansamblul sau si prestigiul national.
Dezvoltarea bancilor, in principal ca banci de depozit, a marit gama instrumentelor de credit, prin documente legate de operarea sumelor in conturile bancare. Titularii conturilor deschise la banci isi exercita dreptul de proprietate prin dispozitii de retragere a sumelor sau de plata in favoarea altor agenti economici.
Astfel au luat nastere instrumente specifice cu caracteristici proprii, definite diferit in fiecare tara. Apar denumiri ca ordine de plata, ordine de virament, virament sau aviz de plata, dispozitie de plata. Toate aceste inscrisuri sunt instrumente de credit, prin faptul ca sunt legate de relatia de credit decurgand din constituirea si utilizarea depozitelor la banci.

Monedele

Monedele sunt piese de metal de forma circulara, mai precis discuri plate stantate cu modele in relief specifice, ce se utilizeaza din cele mai vechi timpuri ca echivalent al valorii.
In trecut piesele monetare erau confectionate din metale pretioase, aur si argint, formand asa-zisa moneda cu valoare intrinseca.
In zilele noastre monedele sunt confectionate din aliaje comune, de regula neferoase si servesc in cel mai multe cazuri ca moneda divizionara, asigurand expresia monedei pentru valorile fractionare ale unitatilor monetare sau ca reprezentante ale spetelor monetare de valori mici.
Moneda ca notiune implica, initial, o similitudine intre forma de existenta, moneda, si expresia abstracta de purtator de valoare. Aceste notiuni prin amplificare si sofisticarea celei din urma s-au diferentiat sensibil si ca urmare trebuie sa deosebim sensul din contextul in care acestea sunt folosite datorita faptului ca notiunile similare au ramas.

Caracteristicile numerarului

Instrumentul de plata initial, care are si astazi un rol important in economia tarilor dezvoltate este numerarul (sub forma de bancnote sau monede metalice).
Numerarul joaca un rol important prin faptul ca este folosit pe scara larga in calitate de instrument de plata pentru reglarea numeroaselor acte economice desfasurate si pentru satisfacerea unor mase largi ale populatiei.

Numerarul are anumite caracteristici care il situeaza pe plan superior fata de alte instrumente de plata:
? Numerarul este un mijloc de plata nedeterminat, respectiv efectuarea platii nu este conditionata de nimic. Suma ce revine beneficiarului ii este remisa fara a fi gravata de nici o alta obligatie.
? Numerarul este un mijloc de plata general, valabil pentru intreaga comunitate de plati si deci accesibil si acceptabil pentru oricare din membrii comunitatii.
Datorita faptului ca este acceptat de oricare din membrii comunitatii, determina ca la randul sau primitorul sa beneficieze de receptivitatea celui in raport de care se foloseste mijlocul de plata respectiv.
Acceptarea de catre fiecare creeaza premisa acceptarii generale a acestui mijloc de plata si prin aceasta, conditia functionalitatii lui generale.
? Remiterea numerarului catre beneficiar are drept urmare stingerea definitiva a obligatiei care a determinat plata.

Circulatia numerarului este reglementata prin lege in majoritatea tarilor. Astfel, legea care garanteaza si autorizeaza desfasurarea circulatiei numerarului, atribuie bancnotelor si monedelor calitatea de a avea curs legal si respectiv asigura valabilitatea tuturor caracteristicilor examinate anterior.
Tot prin lege se stabileste diferentiat puterea liberatorie pentru diferitele forme monetare, pentru a se ingradi astfel eventualele abuzuri ale partilor fata de beneficiarii platilor.

1.2. Aspecte economice ale utilizarii numerarului

Firmele si persoanele sunt deosebit de interesate de a avea lichiditate. A avea lichiditate inseamna a avea abilitatea de a-ti plati obligatiile financiare la scadenta.
Plata datoriilor la scadenta reprezinta starea de normalitate a firmei sau familiei, conditia de a dainui, de a avea in continuare credibilitate si consideratie in afaceri, sau in alte activitati din partea semenilor, de a nu fi stanjenit de protestele si solicitarile creditorilor, de a avea independenta economica si, deci, sociala.
De aici interesul deosebit manifestat de firme si persoane in a avea permanent, si deci a-si mentine in mod continuu, o dimensiune confortabila a lichiditatii.
Rezervele de numerar reprezinta o cale importanta de a avea posibilitati de plata in orice moment si de a satisface cerintele de lichiditate.
Detinerea rezervelor de numerar conduce la posibilitatea de a plati imediat, fara efort si fara costuri suplimentare. Dar concomitent a detine numerar inseamna:
-a exclude posibilitatea de valorificare a disponibilitatilor monetare, intrucat banii pastrati sub forma de numerar nu aduc venituri;
-a se expune unor primejdii din partea unor raufacatori.
De aceea este pe larg utilizata solutia depozitelor bancare care in anumite conditii pot aduce deponentilor venituri. Veniturile sunt mai mari pentru

depunerile la termen, care insa limiteaza posibilitatea de a dispune de banii aflati in depozite si deci exclude lichiditatea.
Astfel ca depozitele conditionate nu asigura o lichiditate deplina pentru detinatorii de capital. Iata deci ca apare o contradictie intre posibilitatea de a avea venituri din disponibilitati si calitatea acestora de a fi lichide.
Alte forme in care firmele si familiile isi pastreaza rezervele posibile a fi utilizate pentru eventuale nevoi exceptionale de lichiditate sunt activele financiare (obligatiuni, actiuni si alte valori). Dar aceste active financiare, care in fapt aduc venituri mai mari, prezinta mai multe dificultati in procesul transformarii lor in bani intrucat:
-necesita timp pentru vanzarea lor la bursa, ceea ce inseamna intarzieri in transformare;
-necesita cheltuieli efective decurgand din:
? diferentele intre cursul de cumparare si cursul de vanzare, cu atat mai mari cu cat momentul declansarii operatiunii este nefavorabil la bursa de valori;
? comisioane, taxe si impozite aferente efectuarii tranzactiei.
Iata ca si in acest caz in transformarea plasamentelor in lichiditati apar costurile de tranzactie pe care doritorul de lichiditati trebuie sa le suporte.
Din cele prezentate anterior rezulta ca in alegerea formelor in care trebuie sa-si pastreze rezervele destinate asigurarii lichiditatii titularul trebuie sa cumpaneasca intre:
-veniturile posibile a fi realizate pe timpul plasamentului in forma data;
-costurile de tranzactie ce trebuie suportate de titular in momentul in care devine necesara transformarea rezervelor respective in lichiditati.
In stabilirea unor solutii optime este posibil ca raspunsul sa nu fie unitar, deci nu este obligatorie o solutie unica. S-ar putea formula solutii pe segmente, in functie de structura obligatiilor posibile:
-pentru obligatiile evidente, numerar si depozite;
-pentru obligatiile cu probabilitate mai redusa, active financiare usor lichidabile.