PIATA EUROPEANA
Uniunea Europeana (UE) este rezultatul unui process de cooperere si integrare care a inceput in 1951 intre 6 tari ( Germania, Belgia Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa 50 de ani si patru valuri de aderare ( 1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981: Grecia,; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia) , azi UE are 15 state membre si se pregateste pentru a 5-a alargire, catre Europa Centrala si de Est.
Misiunea Uniunii Europene este sa organizeze relatiile intre statele membre si popoarele lor in mod coerent si pe baza de solidaritate.
Obiectivele UE include promovarea procesului economic si social, definirea identitatii UE pe scena internationala, introducerea cetateniei europene, dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie, precum si mentinerea si dezvoltarea legislatiei UE.
Comunitatea Economica Europeana ( infiintata in 1957 prin tratatul de la Roma) a avut ca principal obiectiv infiintatea unei Piete Comune, cu eliminarea gradate a bariereleo comerciale intre statele membere.
Trataul de la Maansttricht (1991) , care infiinteaza Uniunea Europeana, introduce conceptul de Piata Unica Europeana (care intra in vigoare in 1993): “ O zona fara frontiere interne, in care este asigurata libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului”.
Conceptul de Piata Unica Europeana implica:
- uniunea vamala: eliminarea taxelor vamale intre statele membre si stabilirea unor tarife externe commune
- piata interna: desfiintarea, intre statele membre, a obstacolelor fata de cele patru libertati fundamantale ( libera circulatie a bunurilor, serviciilor si capitalului).
- libera concurenta: asigurarea nedistorsionarii concurentei in piata interna
- politica comerciala comuna : cea mai importanata diferenta intre conceptul de piata comuna si zona de comert liber.
Piata unica este componenta esentiala a integrarii economice internationale si, totodata, mijlocul principal de realizare a scopurilor commune tarilor care o compun.Avantajele economice care justifica existenta unei piete unice: stimuleaza cresterea productivitatii si a nivelului general de viata; concurenta fiind mai intensa, consumatorii beneficiaza de preturi mai scazute, precum si de o mai mare varietate de bunuri, de calitate superioara ; permite o productie de serie mare, ceea ce duce la scaderea costurilor de productie ; poate contribui la optimizarea investitiilor de capital ; permite folosirea mai rationala si eficienta a fortei de munca. De aceea, atat CEE cat si celelalte organizatii economice integrationiste, de pe alte continente au pus in centrul preocuparilor si actiunilor lor piata unica, pe care o considera principalul element unificator, de progres.
FIRMELE ROMANESTI
PE PIATA UNICA EUROPEANA
IN PREZENT SI PERSPECTIVA
Introducere
Prabusirea monopolului de stat din comertul exterior românesc în 1990 a condus la o schimbare aproape naturala a fluxurilor de export si import.
A încetat rolul planului care impunea unde, când si la ce pret sa se vânda sau sa se cumpere. Firmele de comert exterior îndeplineau mai mult functia de servicii de desfacere planificata a ofertei românesti. Cel mult 25-33% se vindea liber, dar si vânzarile libere erau sub imperiul unor contracte/aranjamente la nivelul conducerii superioare.
Din acest motiv, comertul exterior nu reflecta nici calitativ, nici cantitativ, nici geografic cerintele pietei internationale, ci ale planului si ale dictatului politic.
Europa occidentala — un miraj
Dupa revolutie, fara sa se emita o reglementare, oamenii de comert exterior au simtit aerul libertatii si unde sa-si îndrepte afacerile, pe baza regulilor economiei de piata.
Asa a aparut ca un miraj — Occidentul, care a dus la rasturnarea structurii geografice a relatiilor comerciale externe ale României.
In anul 2006 ponderea Uniunii Europene în exportul României a fost de 67,1% fata de 33,9% în anul 2004 , adica o crestere a ponderii de aproape 2 ori.
In aceeasi perioada, ponderea importurilor din Uniunea Europeana în totalul importurilor României a crescut de aproape 3 ori, de la 21,8% în 2004, la 58,4% în 2006 .
Cresterea cu 8093,8 mil USD a exportului României în 2006 fata de 2004 se regaseste în proportie de 90,7% (7343,4 mil USD) în zona Uniunii Europene, zona care a preluat si scaderile importante înregistrate în aceeasi perioada pe celelalte piete traditionale .
Sigur, aceasta noua evolutie a relatiilor comerciale ale României a avut o serie de efecte pozitive, cum ar fi:
- siguranta livrarilor si platilor
- lansarea într-o piata concurentiala, de înalt nivel tehnologic
- atragerea de investitii
Trebuie sa observam însa ca o concentrare pe vest a avut si efecte negative cu urmari vizibile în prezent:
- abandonarea unor piete traditionale, în special din est;
- cresterea soldului negativ al balantei comerciale ; soldul cu Uniunea Europeana a crescut în ultimii 12 ani de circa 7 ori;
- degradarea calitativa a ofertei, întrucat nu s-a putut tine pasul tehnologic cu concurenta occidentala; a scazut ponderea produselor prelucrate exportate în Uniunea Europeana de la 32,6% în 2004 la 10,1% în 2006 .
- cresterea exporturilor în Uniunea Europeana în perioada 2004-2006 s-a concentrat în principal în doua ramuri: industria textila, unde volumul a crescut de 16 ori si industria de încaltaminte, unde cresterea a fost de 27de ori fata de cresterea medie a exporturilor în Uniunea Europeana de circa 6 ori . Peste 95% din aceste exporturi provin din operatiuni de tip Lohn.
- extinderea permanenta a operatiunilor de tip Lohn. De remarcat ca operatiunile de tip Lohn nu se regasesc numai la produsele textile si de încaltaminte. Peste 70% din totalul exporturilor românesti catre Uniunea Europeana proveneau în anul 2005 din astfel de operatiuni .
Operatiunile de Lohn sunt o solutie de etapa, de conjunctura (forta de munca ieftina, cheltuieli de productie reduse), cu unele efecte pozitive (educarea fortei de munca, schimbarea mentalitatii, adaptarea la standardele UE). In momentul în care conjunctura se schimba, exportul românesc poate înregistra o cadere deosebit de grava.
Viitorul României pe Piata unica europeana
Uniunea Europeana reprezinta în continuare, o piata extrem de importanta pentru exporturile si importurile românesti. Potentialul pietelor Uniunii Europene altele decât Italia si Germania (care concentreaza 60,5% din totalul exporturilor românesti în UE în 2006) este înca insuficient exploatat . Pentru marea majoritate a produselor pozitia României în cadrul importurilor si exporturilor extracomunitare ale Uniunii Europene este înca nesemnificativa.
Prima preocupare:
sa mentinem ponderea în Uniunea Europeana si, în paralel,
sa îmbunatatim calitativ structura de export si repartitia geografica în cadrul UE.
Cum ?
a) sa promovam creatia proprie, nu “mestesugarii Europei”;
b) sa identificam segmentele de oportunitati si sa stimulam dezvoltarea acelor sectoare cu sanse, nu prin masuri administrative ci prin crearea unui mediu economic favorabil;
c) sa atragem investitiile straine din Uniunea Europeana, valorificând avantajele de care vom mai beneficia o buna perioada de timp;
d) sa stimulam crearea de societati mixte ca o principala cale de crestere a competitivitatii exportului românesc ;
e) sa identificam sectoarele de colaborare în productie si sa incurajam sistemul de subcontractare pe piete din lumea a III-a, alaturi de firmele din Uniunea Europeana, mai ales în zona balcanica, dar si în alte zone extraeuropene
Cheia de bolta a cresterii competitivitatii exportului românesc în UE:
relansarea procesului investitional
Privatizarile de pâna acum , care sunt spre final în sectorul productiei, n-au adus nici o schimbare semnificativa în oferta de export, din contra - o degradare a sa, marea majoritate a achizitiilor facându-se pentru acapararea pietei interne. Acelasi lucru se poate spune si despre investitiile straine. De ce ? Din doua motive majore:
a) lipsa de stabilitate legislativa, plus birocratia organelor avizatoare si în general birocratia de sistem;
b) insuficienta avantajelor, a stimulentelor pentru investitorii straini într-o piata est-europeana concurenta.
Cu alte cuvinte, cheia reusitei în materie de export consta în investitii masive în domenii de interes pentru piata europeana si în modernizarea capacitatilor actuale.
