Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
INVESTITII INTERNATIONALE
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

INVESTITIA. DEFINITIE
Ne referim la investiţii în legătură cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani în vederea obţinerii unor profituri viitoare. In sens larg investiţia reprezintă sacrificiul unei părţi din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil şi incert.
Sacrificiul are loc în prezent şi e sigur. Recompensa pentru el vine mai târziu, dacă vine, şi oricum mărimea ei este incertă. In unele cazuri elementul care predomină este timpul (exemplu: investiţia în bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul dominant ( investiţia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achiziţionarea acţiunilor întreprinderilor care se privatizează).
Trebuie avută în vedere şi relaţia distinctă dintre investiţie şi economisire. Economisirea poate fi definită mai curând ca un simplu consum amânat, în timp ce, în timp ce investiţia reprezintă de fapt un consum sacrificat în prezent în intenţia obţinerii unui consum viitor mai mare. Investiţia mai are în plus şi un caracter real, în sensul că ea poate determina creşterea în viitor a producţiei naţionale.

Tipuri de investiţii
În economie există mai multe tipuri de investiţii. Unele dintre acestea presupun tranzacţii financiare între agenţii economice, altele presupun implicarea în tranzacţii şi a unor bunuri materiale cum ar fi clădirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. În primul caz, investitorul intră în posesia unor active specifice: acţiuni, obligaţiuni, certificate de depozit sau bouri de tezaur. În al doilea caz activele rezultate au cu totul altă natură: fab



rici, companii de transport, hoteluri sau magazine. În primul caz este vorba despre investiţii financiare, iar în al doilea caz de investiţii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisă, deoarece cele două tipuri coexistă.
Trebuie de reţinut că în perioadele precapitaliste majoritatea investiţiilor reale nu implicau nici un fel de tranzacţii financiare.
În societatea modernă, aproape orice investiţie reală are şi o importantă latură financiară. De la cel mai mic magazin până la marile corporaţii internaţionale, activitatea de investiţii se sprijină pe credit, acţiuni, obligaţiuni etc.

TIPURI DE INVESTITORI
Termenul "speculaţie" este folosit de multe ori în sens peiorativ. Nu există vreo diferenţă de esenţă între ce le două concepte: cel de investitor şi cel de speculator.
Speculatorul reprezintă un tip aparte de investitor, care se individualizează printr-un comportament specific:
- speculatorul are o atitudine diferită faţă de risc, în comparaţie cu investitorul obişnuit : primul este atras puternic de investiţiile cu risc deosebit e mare, cel de-al doilea preferă un risc cât mai scăzut;
- decurgând din această atitudine, speculatorul mizează pe un profit anormal de mare corespunzător cu riscul pe care şi-l asumă, în timp ce investitorul obişnuit contează pe un câştig normal de mare;
- speculatorul acţionează mai mult pe termen scurt, în timp ce pentru o investiţie obişnuită orizontul de timp este relativ mai mare;
- în timp ce majoritatea agenţilor economici consideră că informaţiile şi semnalele furnizate de piaţă sunt corect interpretate de către toţi, speculatorul crede că are un avantaj informaţional faţa de ceilalţi, anticipând o evoluţie pe care alţi nu o întrevăd.
Contrar aparenţelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pieţei, ci dimpotrivă, un puternic factor de echilibru. Dacă nu ar exista agenţii economici care să preia riscul pe care alţi îl evită, mecanismele economice ar avea tendinţă de blocare. Prin speculaţie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

ROLUL INVESTITIEI
Înainte de a defini investiţiile internaţionale, este necesară cunoaşterea rolului economic al investiţiei la nivelul economiei naţionale. Această chestiune de maximă importanţă a ocupat un loc central în toate curentele de gândire economică.
Investiţiile în model clasic
Economiştii clasici şi mai târziu cei neoclasici, au constatat că "oferta îşi creează propria-i cerere". Astfel s-a creat şi dezvoltat suportul teoretic al rolului statului în economie. Aceştia susţin că:
- procesele şi fenomenele economice se autoreglează. Pe termen lung, economia îşi găseşte mereu poziţia de echilibru. În poziţia e echilibru, oferta îşi găseşte întotdeauna propria ei cerere şi, în consecinţă, folosirea deplină a forţei de muncă este asigurată;
- investiţiile au forme contrarii la scara întregii economii. Economisirea înseamnă retragerea din circulaţie a unei puteri de cumpărare egală cu sumele economisite. Efectul este resimţit de cererea agregată care se diminuează. Are loc astfel contracţia activităţii la scara întregii economii, fenomen denumit în mod uzual recesiune;
- investiţiile joacă un rol economic expansionist. A investii înseamnă a cumpăra bunuri şi servicii, întreţinând şi extinzând activitatea altor agenţi economici, efect reflectat în creşterea outputului economic total, adică a PNB sau PIB;
- deoarece intre momentul efectuării investiţie şi momentul în care se fac simţite efectele sale există un interval mai scurt sau mai lung, are loc apariţia unei cereri suplimentare care nu are încă corespondent în bunuri şi servicii;
- deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele economisite vor fi perfect compensate de către sumele investite. Pe termen scurt, pot exista neconcordanţe. Sumele economisite pot depăşi uneori sumele investite şi invers.
Creşterea sumelor economisite va duce la creşterea ofertei de depuneri la vedere sau la termen. În consecinţă, rata dobânzii se va reduce, încurajând investiţiile şi descurajând depunerile. În cele din urmă echilibrul se va restabili.
Creşterea nivelului activităţilor investiţionale peste nivelul economiilor existente va duce la creşterea cererii de capital de împrumut. Nivelul dobânzii va cunoaşte o tendinţă ascendentă, descurajând investiţiile şi încurajând depunerile.
După cum se observă, în cadrul modelului clasic elementul primordial care determină nivelul activităţii investiţionale dintr-o economie este rata dobânzii.
Multiplicatorul investiţiilor
M=
Unde M = multiplicatorul investiţiilor;
b = înclinaţia marginală spre consum (procentul pe care un agent economic îl cheltuieşte pentru consum).
Chiar dacă în prezent intervenţia statului în economie e din ce în ce mai mult criticată ca principiu, politica în domeniu investiţiilor internaţionale continuă să fie o realitate. Ea nu reprezintă doar apanajul guvernelor ci şi al marilor corporaţii transnaţionale.



INVESTITIA INTERNATIONALA SI FORMELE EI
Formele investiţiilor internaţională reprezintă modalităţile concrete prin care un agent economic realizează o investiţie internaţională, adică ori de câte ori:
- cumpără acţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă din altă ţară;
- cumpără obligaţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă străină;
- construieşte "pe loc gol" o societate nouă sau deschide o filială în altă ţară;
- acordă un credit financiar unui agent economic dintr-o altă ţară sau unui agent economic străin ce operează în propria ţară;
- preia (achiziţionează) o firmă străină sau fuzionează cu o firmă străină;
- participă cu capital investiţional la construirea de societăţi mixte;
- încheie contracte internaţionale de leasing sau franchising.
Din cele prezentate se poate deduce şi definiţia termenului de investiţie internaţională, care este acea investiţie care încorporează un element de extraneitate.

TIPOLOGIA INVESTITIILOR INTERNATIONALE
Investiţia internaţională presupune existenţa a cel puţin doi agenţi economici: agentul economic emitent şi agentul economic receptor al investiţie. Ca atare , există două tipuri de investiţii internaţionale - directe şi de portofoliu - care se referă la raportul ce se stabileşte între emitent şi receptor.
Atunci când investiţia presupune transferarea către agentul emitent a posibilităţii de control şi decizie asupra activităţii agentului receptor este vorba despre o investiţie directă. În restul cazurilor, când investiţia nu presupune stabilirea unu asemenea raport, este vorba despre o investiţie de portofoliu.
Investiţia de portofoliu reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar, o investiţie pur financiară. Investiţia directă îmbină însă într-un m
od mult mai complex plasamentul financiar cu investiţia reală. Atunci când agentul emitent ajunge să controleze agentul receptor, pe lângă fluxul financiar iniţia apar şi alte fluxuri, multe dintre ele având o consistenţă reală: fluxul de tehnologie, fluxuri de forţă de muncă, fluxuri manageriale şi chiar fluxuri de bunuri şi servicii.
De multe ori, încadrarea unei investiţii internaţionale în unul din cele două tipuri este foarte dificilă. Intre investiţia directă şi cea de portofoliu există o zonă "gri", în care cu greu se poate desluşi frontiera. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie achiziţionarea de acţiuni pe piaţa financiară internaţională. Deoarece pachetul de control al acţiunilor nu reprezintă un anumit procent fix în totalul acţiunilor, ci variază de la caz la caz, investiţia, la rândul ei, se va încadra în unul sau altul din tipurile menţionate.
În mod cu totul convenţional, reglementările şi statisticile din SUA cuprind în categoria investiţiilor directe toate tranzacţiile care trec dintr-un patrimoniu în altul mai mult de 10% din acţiunile emise de către o firmă. În Franţa procentul este de 20%, iar în Germania de 25%. În general, mărimea pachetului de control al acţiunilor variază invers proporţional cu dimensiunea firmei şi numărul de acţiuni emise de ea.

CORPORATIA TRANSNATIONALA - principalul operator cu investiţiile internaţionale

A. De la comerţ internaţional la investiţiile internaţionale
Cel mai vechi flux economic internaţional este fără îndoială comerţul internaţional. Cunoscut încă din antichitate, acesta a evoluat relativ liniar o lungă perioadă de timp.
Capitalismul influenţează relaţiile economice internaţionale datorită a cel puţin două procese pe care le provoacă:
- dislocarea economiei naturale de autoconsum şi înlocuirea ei cu economia de piaţă;
- apariţia unui nou tip de agent economic ; întreprinderea capitalistă.
B. Proprietatea capitalistă şi funcţiile acţiunilor
Există investiţiile economia de piaţă două mari tipuri de proprietate privată: proprietatea privată individuală şi proprietatea privată colectivă.
Întreprinderea individuală prezintă următoarele caracteristici :
- se constituie relativ rapid şi cu cheltuieli minime;
- nu plăteşte taxă pe venitul corporaţiei, veniturile sunt impozitate ca şi când ar fi vorba de veniturile unei persoane fizice;
- transferul proprietăţii către alţi investitori se face intr-un mod relativ greoi şi foarte complicat;
- răspunderea proprietarului pentru debitele întreprinderii este solidară şi nelimitată;
- durata de viaţă a întreprinderii e limitată de durata de viţă a proprietarului acesteia;
- accesul la capitalul de împrumut este relativ limitat.
Ca urmare aceste întreprinderi au dimensiuni relativ reduse şi se ocupă de activităţi care nu necesită capitaluri mari şi tehnologii sofisticate. Deşi foarte numeroase ponderea lor în fluxurile internaţionale ne este mare.
Întreprinderile care au la bază proprietatea privată colectivă sunt reprezentate , în principal, de societăţile pe acţiuni. Principalele lor trăsături economice sunt:
- înfiinţarea întreprinderii este un proces complex şi destul de costisitor, necesitând un minim de capital şi de personal;
- datorită existenţei acţiunilor, transferul proprietăţii se face rapid şi cu cheltuieli minime;
- răspunderea este limitată în raport cu mărimea participării la capital;
- durata de viaţă a întreprinderii este relativ mare;
- veniturile obţinute ă urma desfăşurării activităţii economice sunt taxate dublu; odată ca venituri ale întreprinderii şi odată ca venit al acţionarilor.

C. Structura organizatorico - funcţională a firmei capitaliste moderne
Structura organizatorico - funcţională a întreprinderilor capitaliste din zilele noastre se constituie din următoarele componente de bază:
(1) Acţionarii reprezintă proprietarii şi pretendenţii reziduali (în ultimă instanţă) ai firmei. Ei au dreptul de revendicare a oricărui câştig obţinut de firmă dar si obligaţia de a suporta riscurile la care se expune firma.
(2) Deţinătorii de obligaţiuni sunt creditorii firmei. Câştigul lor este mai puţin riscant decât cel al acţionarilor, el reprezentând plata la dată fixă a unei sume fixe.
(3) Consiliul de administraţie(CA) - exercită funcţia de control asupra managementului de vârf al firmei. CA acţionează ca un agent al acţionarilor.
(4) Autorii şi revizorii contabili neutrii (nu sunt angajaţi ai firmei). Ei exercită controlul direct asupra managementului de vârf al firmei.
(5) Managerii (de vârf) ai firmei exercită conducerea executivă în condiţiile funcţionării corespunzătoare a CA şi a revizorilor.

D. Operatorii internaţionali şi operatorii transnaţionali
Operatorii economici internaţionali sunt întreprinderile naţionale care desfăşoară în mod sistematic operaţiuni de export - import , activităţi care ocupă o pondere semnificativă în ansamblul activităţilor întreprinderii. Cu toate că se manifestă în spaţiul economic internaţional, operatorii internaţionali sunt circumscrişi spaţiului economic naţional şi continuă să aibă un puternic specific naţional.
Operatorii multinaţionali sau transnaţionali încetează de a mai fi circumscrişi unui anumit spaţiu naţional şi îşi pierd specificitatea naţională. Cel mai semnificativ tip de operator transnaţional este corporaţia transnaţională.
Activitatea operatorilor transnaţionali nu duce la substituirea activităţii operatorilor internaţionali. Dimpotrivă, ca urmare a investiţiilor internaţionale, celelalte fluxuri economice, în primul rând , comerţul internaţional dobândeşte o dinamică specifică. Fără agenţi economici internaţionali şi naţionali, corporaţiile transnaţionale nici nu ar putea exista.

D. Definiţia corporaţiei transnaţionale (CTN)
Nu există o definiţie a CTN concisă şi general acceptată, ci mai multe puncte de vedere cu privire la acestea:
- unele definiţii pun accentul pe caracteristicile structurale ale firmelor respective, cum ar fi: numărul de ţări în care operează firma, naţionalitatea acţionarilor, compoziţia multinaţională a managementului de la vârful ierarhic;
- altele pun accentul pe caracteristicile de performanţă ala firmei, cum ar fi: volumul absolut sau ponderea relativă a veniturilor, vânzărilor, activelor sau angajaţilor provenind din/sau implicaţi în operaţiunilor la scară internaţională ale firmei respective;
- unele se bazează pe caracteristicile comportamentele ale conducerii de vârf a firmei, cum ar fi aceea de a gândi ă mod global.
Ca atare, prin corporaţie transnaţională înţelegem un mănunchi de corporaţii controlate de la un sediu central şi care îşi desfăşoară activitatea în mai multe ţări.








Colt dreapta
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta