Odata ce noi, oamenii, am aflat ca informatia cu privire la caracteristicile fizice si psihice ale organismului se gasesc stocate in interiorul corpului, intr-o celula numita ADN, si mai mult, ca aceste insusiri se mostenesc de la parinti, s-a nascut si intrebarea daca ele pot fi cumva influentate. Cu alte cuvinte, se pune problema daca acea combinatie hazardica a genelor parintilor poate fi dictata, sau macar influentata, astfel incat sa se obtina o combinatie fericita a celor cu efecte pozitive. Raspunsul inca nu se stie cu exactitate, exista dovezi pro si contra. Cea mai mare problema in acest caz se refera la faptul ca a fost deocamdata imposibil sa se identifice exact vreo legatura cauzala de forma: gena X determina caracteristica Y.

Totusi, cativa oameni de stiinta au pornit tocmai in cautarea genei care determina inteligenta, adica IQ-ul noului nascut. Cercetarile s-au desfasurat in paralel in SUA si in Anglia, si s-au efectuat asupra cromozomului 6, unul dintre cei mai bine cunoscuti de catre specialisti. Dar nu va speriati, cunostintele mele de medicina nu sunt atat de vaste, asa ca nu va voi plictisi cu termeni strict stiintifici. Mai intai s-a pus problema daca inteligenta se mosteneste sau nu. Cercetatorii au incercat, statistic, sa descopere o legatura intre inteligenta parintilor si cea a copiilor. Aceasta abordare nu a adus rezultatul "dorit". Ar fi fost prea frumos, zic eu, ca printr-o simpla corelatie statistica sa se explice un lucru atat de complex. Mai departe s-a efectuat un studiu mai atent asupra unor copii de varste mici, mai precis de gradinita, pentru a se incerca descoperirea unor "aptitudini" ce se manifesta chiar de la inceput. Relevanta testului este cu atat mai mare cu cat nu s-au mai folosit teste "clasice" pentru determinarea IQ-ului (de genul celor care se folosesc pentru recruti in armata). Copiii au fost lasati sa se joace cu jucarii special selectate. Diferentele au fost intr-adevar uimitoare. Pe cand un copil s-a dovedit deosebit de pasionat de dinozauri, memorand numele acestora (extrem de lungi si dificil de tinut minte), altul nu s-a dezlipit de jucariile gen lego. Exemplele numeroase si suficient de diverse pe care documentarul le-a oferit m-au convins si pe mine. Explicatia stiintifica (apartinand acelorasi specialisti) este urmatoarea: genele parintilor se combina absolut intamplator in timpul reproducerii, iar ceea ce rezulta este mai mult sau mai putin o surpiza. Desi ceea ce am invatat la scoala era oarecum clar (exista gene dominante; gene care se pot mosteni doar de la mama, altele doar de la tata), acest studiu spune altceva. Genele se pot asemana cu un pachet de carti de joc pe care le amesteci. Apoi le imparti in doua si rezulta doua combinatii diferite. Poti avea intr-o parte doar asii, iar in cealalta numai carti mici; sau poti avea doua combinatii echilibrate. La fel si cu copii: aceeasi familie poate avea doi copii cu trasaturi asemanatoare, dar poate avea si un "geniu" alaturi de un copil mai putin inteligent. Gemenii confirma acest fapt. Cei asa-zisi identici (usor de recunoscut dupa infatisare) impart acelasi ADN, deci au aproape aceleasi aptitudini intelectuale, pe cand cei neidentici pot sa aiba aptitudini fizice si intelectuale net diferite. Chiar daca aceste afirmatii sunt destul de categorice, nu va entuziasmati asa cum am facut eu. Se pare ca studiul a mai dezvaluit un adevar: mediul in care copii cresc isi pune amprenta categoric asupra aptitudinilor la maturitate. De exemplu, un copil care se naste cu aptitudini intelectuale bune (identificate cu ajutorul testelor mult controversate) pot sa piarda acest avantaj daca nu sunt stimulati sa-l foloseasca. E lesne de inteles ca este valabil, in linii mari, si invers. Cu alte cuvinte parintii au un rol determinant in viitorul unui copil, dar nu doar prin insusirile ce i le transmit prin intermediul genelor, ci si prin educatia "primara" pe care o ofera acestora. Un exemplu mai usor de inteles este rezultatul unui studiu care a gasit o relatie de genul: copii ce provin din familii destramate, vor avea si ei dificultati in a intemeia o familie sanatoasa.

Ce implicatii are acest lucru? Pai ia sa ne gandim: discriminarea. Nu vreau sa par paranoic sau pesimist, dar asa dupa cum unii oameni sunt marginalizati datorita infatisarii, e foarte probabil ca ei sa fie exclusi datorita informatiei pe care aceasta gena o ofera. Iar in conditiile in care ADN-ul este continut chiar si in firul de par, nu va fi dificil pentru cei din jur, intr-un viitor probabil, sa afle continutul genetic al persoanei cu care au de-a face. Eu spun ca in aceasta situatie, oricat de stiintifice ar fi datele, judecarea unei persoane in acest fel este subiectiva. Documentarul de pe Discovery mi-a dat chiar dovada. S-a observat ca studiile, pe care eu le-am numit clasice, pentru determinarea coeficientului de inteligenta nu sunt exhaustive. Persoane cu rezultate superioare la aceste studii au dificultati in a dovedi practic aptitudinile superioare, pe cand altii au rezultate mult mai bune in viata de zi cu zi decat le-au fost diagnosticat prin testare. Chiar daca in SUA este "la moda" sa platesti pentru a fi testat cu diferite astfel de teste (in speranta obtinerii unei slujbe bine platite rezultatele se includ in CV), ele nu ofera garantia valabilitatii practice. Un reprezentant al armatei sustine ca de fapt testele, asa cum sugereaza si cercetatorii, releva doar potentialul unei persoane, iar pe ei asta ii intereseaza. Ne este oferit ca exemplu un recrut care nu avea prea multa pregatire scolara, dar care a obtinut un punctaj mare la test, iar acum se ocupa de cea mai sofisticata aparatura de lupta. Un alt reprezentant avizat, de data aceasta al sistemului educational din SUA, sustine ca testele sunt necesare la copii pentru a-i trata diferentiat si a le oferi sansa sa se manifeste in concordanta cu potentialul lor, insa psihologii nu sunt deloc de acord cu acest lucru. Ei aduc in vedere faptul ca un "geniu" intr-o clasa de elevi are rolul de a-i incuraja pe ceilalti sa-si imbunatateasca aptitudinile, fiind in acest fel un factor pozitiv. Copii care sunt declarati inferiori din acest punct de vedere nu mai au sansa sa recupereze presupusa diferenta. Pe de alta parte copii considerati super dotati sustin faptul ca ei sunt fortati tot timpul sa fie in frunte. Odata ce li se atribuie aceasta eticheta de "geniu", ei trebuie mereu sa fie mai buni decat ceilalti. Acest lucru duce la oboseala intelectuala, stres si chiar la marginalizare sociala. Dupa cum vedeti, problema nu e atat de simpla pe cat se credea: se descopera gena cu pricina, gata, avem un etalon infailibil.

Un ultim exemplu pe care vi-l mai dau, prezentat si in cadrul documentarului, este acela al "talentului" muzical. Profesorii de muzica sustin faptul ca aproape oricine poate obtine performante bune in muzica, atata timp cat doreste cu adevarat acest lucru si exerseaza foarte mult. Mai pe scurt: e nevoie de 1% talent si 99% munca. Desigur ca exista persoane care nu au nici macar cele mai elementare aptitudini catre acest domeniu, dar se sustine faptul ca majoritatea (cel putin 80%) ar fi capabili de performante de apreciat. Chiar daca nu va veti apuca de cantat, ganditi-va la faptul ca puteti avea aptitudini nebanuite care nu le-ati descoperit, probabil fiindca inca nu ati avut ocazia sa le folositi. Cine stie, poate in voi zace un mare campion sportiv, sau un mare artist, sau... q9u21ut