Ce este filosofia in general, sau care este specificul filosofiei? Pentru Aristotel,
filosofia era cunoasterea primelor principii si cauze - acele principii supreme
care explica intreaga existenta. (Coltescu, 2002, p.160) Pentru Kant, filosofia
era cunoastere prin concepte; sau cercetarea limitelor capacitatilor noastre
cognitive. Hegel considera ca, filosofia este cunoastere rationala a absolutului.
Wittgenstein considera ca, filosofia este o activitate de clarificare a gandurilor.
Filosofii analitici considera ca, filosofia este analiza limbajului stiintific
sau comun. Pentru Heidegger, filosofia este analitica existentiala, adica investigarea
acelor modalitati de existenta ce sunt proprii existentului uman (Dasein). Pentru
reprezentantii scolii de la Frankfurt (Marcuse), filosofia este teorie critica
a societatii moderne si a acelor forme de reificare si alienare umana ce stau
la baza aceasta societate. Coltescu a considerat ca, "In esenta ei, filosofia
este aceasta reflectie, aceasata meditatie prin care vrem sa intelegem, sa distingem
sensul lumii si al propriei noastre existente---si intelegand, sa ne eliberam,
sa ne cucerim autonomia spirituala".(Coltescu 2002, p.21). Cei mai multi
filosofi au considerat ca, filosofia este cunoastere, diferentele apar fie privind
obiectul ei (primele principii, absolutul, universalul etc.) sau metoda ei (ex.,
prin concepte, fenomenologie etc.) sau facultatea ei (ratiunea, simturile etc.).
Dar, sa fie filosofia limitata doar la o forma de cunoastere contemplativa dezinteresata
dintr-un punct de vedere practic sau aplicativ? Tudosescu considera ca:
...numai in masura in care conditioneaza reedifacari valorice la nivelul altor
forme de constiinta sociala si, respectiv, modificari in strauctura tablelor
de valorilor culturale, astfel ca acestea sa stimuleze schimbari cu caracter
adanc in structura si dinamica civilizatiilor, putem spune ca filosofia are
un caracter aplicativ. (Tudosescu 1997, p.169).
Unii filosofi au subliniat propensiunea inspre universalitate, tendinta de
a acoperi intreaga realitate: filosofia este o conceptie generala despre lume;
ea incearca sa discearna cele mai generale determinatii ale realitatii, adica
a naturii, societatii, si gandirii. Determinatiile realitatii cele mai generale
privesc fie nivelul fundamental necesar al realitatii, substanta, ce poate apartine
nivelului micrifizic, sau unele caracteristici ale universului ca intreg, ca
originea, evolutia sau devenirea cosmica, si finalitatea lui. Sau, sa considerat
ca filosofia studiaza existenta in totalitatea ei. Dar Beaufret scria despre
Wolf:
...isi propune sa faca recesamantul essentialia-lor, adica a tot ce poate fi
spus despre fiinta ca fiinta. Aceasta stiinta este, prin urmare, stiinta fiintei
ca posibilitate....Se poate vorbi despre fiinta fara a spune un cuvant despre
existenta sa. Aceasta din urma nu constituie decat un ,, complementum possibilitatii”.
(Beaufret, 1999, p.11)
Si, exista filosofii speciale, ca etica sau filosofia etica, care sunt quasi-dezintersate
despre anumite aspecte ontice sau ontologice. Exista o anumita autonomie intre
unele discipline filosofice, asa cum exista o anumita liberate in viata umana.
Este morala o determinatie generala a societatii? Ar trebui sa fie. Trebuie
impusa o anumita morala? Legile naturii nu pot fi incalcate, dar legile morale
pot fi incalcate. O caracterizare alternativa a filosofiei priveste scopurile
ei. Astfel, pentru Rescher scopurile caracteristice ale filosofiei sunt:
"(i) Provide answers to those domain definitive questions, that is, propound and comunicate information that conveys these answers . (We want answers.) (ii) Seek for cogency,
that is, fit those answers out with a rationale that attains cogency and conviction
by way of evidentiation, substantiation, and demonstration. (We want not just answers
but answers r5f10fn
worthy of acceptance.) (iii) Strive for rational economy, pursuing the tasks
at issue in points (i) and (ii) in a way that is rationally satisfacatory, that is, in an
efficient, effective, economical ..."(Rescher, 2002).
Problema caracterizarii generale a filosofiei relativ la domeniile ei particulare,
sau relativ la alte forme culturale---arta, religia, stiinta---este una metafilosofica.
Dar, cum poate fi justificata aceasta diversitate de opinii despre esenta filosofiei?
Coltescu a considerat ca:"Cele doua nivele ale filosofiei, afilosofia de
ordin prim si metafilosofiai sunt in interactiune, sunt situate intr-un raport
de circularitate, optiunile ganditorilor in planul filosofiei proprii avand
efecte asupra conceptiilor lor metafilosofice si, convers, conceptiile lor metafilosofice
influentand investigatiile lor in planul filosofiei proprii".(Coltescu,
2002, p.18-19)
Odata cu propensiunea originara a filosofiei spre determinatiile cele mai adanci
sau fundamentale ea tinde sa se extinda si orizontal. Intensiunea determina
extensiunea. Intensiunea cea mai generala determina extensiunea cea mai larga.
Filosofia a incercat initial sa acopere intreaga natura cautand principii-elemente
fundamentale ale realitatii din care emerg obiectele compuse ale universului.
Universalul lui Democrit se situa la nivelul microcosmosului. Ulterior reflectia
filosofica a putut fi extins analog la alte subregiuni sau supranivele ierarhice
ale realitatii. Totusi, filosofia inseamna iubire de intelepciune, deci nu se
reduce la cunoasterea dezinteresata a unor determinatii generale, ci mai presupune
creatie si valorizare a realitatii.
