Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 


Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
Obiectul si problematica filosofiei, Relatiile filosofiei cu stiinta, arta, religia, cultura
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

z6f9fy

I.Filosofia este o preocupare constanta, spirituala a omului. Ea a aparut si se mentine din nevoia omului de a gasi si de a formula raspunsuri la o serie de intrebari cum ar fi:
-Ce este omul ?
-Ce rol si ce loc ocupa in lume ?
-Ce este fericirea ?
-Cum poate omul sa devina fericit ?
-Cat de fericit este omul ?
-Ce este libertatea ?
-Poate omul sa fie liber ?
-Cat de liber poate fi ?
-Ce este adevarul ?
-Poate omul sa cunoasca adevarul ?
-Care sunt metodele prin care omul poate sa ajunga la cunoasterea adevarului ?
-Ce este dreptatea ?
-Exista dreptate ?
-Care sunt principalele tipuri de dreptate cunoscute de organizarea politica a societatii ?
-Ce este timpul ?
-In ce raport se afla omul cu timpul ?
-Exista un timp obiectiv ?
-Este timpul o forma a trairii noastre ?
-Ce relatie exista intre timpul obiectiv si timpul subiectiv ?
-Exista Dumnezeu ?
-Cum au conceput diferiti filosofi pe Dumnezeu ?
-Ce este cultura ?
-Ce este civilizatia ?
-Ce este valoarea ?
-Ce raporturi exista intre cultura si civilizatie ?
-Ce este viata ?
-Are viata vreun sens ?
-Merita sa fie traita ? Cum ?
Filosofia creaza posibilitatea omului de a formula noi intrebari, de a crea noi perspective asupra unor probleme fundamentale ale existentei omului in lume.
Filosofia si-a propus si isi propune sa se pronunte asupra salvarii umanitatii, a culturii si a valorilor create de om, asupra salvarii omului in fata agresiunii istoriei, a violentei sale distructive care le ameninta.
Intotdeauna filosofia a provenit din resursele spirituale ale omului de a raspunde pregnant si viabil intrebarilor unui segment al istoriei, al culturii din dorinta permanenta a omului de a imbogati fatedele umaniste ale existentei, de a imbogati si diversifica tezaurul de umanitate al omenirii.
Filosofia si-a propus si isi propune sa reactualizeze memoria axiologica a omenirii, memoria umanitatii sale, sa descopere esenta umana si sa gaseasca o formula convenabila cu privire la conditia omului in lume. Filosofia a dorit si doreste sa modeleze societatea omeneasca in conformitate cu valorile perene ale umanitatii si anume cu valorile de adevar, bine, frumos, dreptate si libertate. Filosofia a fost preocupata de sesizarea acelor elemente ale economicului, socialului si politicului, care se opun manifestarii libertatii de afirmare prin actiune si creatie a omului ca fiinta rationala, superioara, capabila sa se perfectioneze pe sine si intreaga realitate existentiala in care vietuieste. Filosofia a fost si ramane un factor propulsor al progresului umanitatii, al umanizarii societatii, deoarece a promovat si aparat demnitatea omului, maretia lui in lume, capacitatea lui inventiva, creatoare, capabila sa distinga frumosul, adevarul, binele si sa practice dreptatea.
Filosofia reprezinta o nevoie permanenta a omului de a se raporta la valori superioare si de as organiza viata in conformitate cu aceste valori. Ea l-a ajutat pe om sa-si descopere talentul, aptitudinile creatoare, sa se umanizeze pe sine si sa umanizeze mediul in care traieste. A deschis intotdeauna noi perspective stiintelor, a oferit concepte de baza stiintelor si a atras atentia oamenilor de stiinta asupra efectelor negative privind omul si umanitatea, a descoperirilor si realizarilor stiintelor, tehnicii si tehnologiei. A adus in atentia omului de stiinta stiinta umana cu problemele si cu trairile ei. A incercat sa puna intotdeauna stiinta in slujba intereselor omului si umanitatii. A devenit o forta care a generat noi probleme in fata stiintelor ceea ce a stimulat procesul de diversificare, de specializare si de autonomizare a diferitelor stiinte.
In societatea contemporana, filosofia a atras atentia asupra pericolelor grave pe care le are asupra tesutului umanitar al omenirii, criza economica, manifestarea de intoleranta si fanatism, de restrangere a libertatilor oamenilor in conditiile fascismului si stalinismului. Filosofia a atras atentia asupra dezumanizarii ca urmare a aplicarii unor principii distructive si a unor metode violente de rezolvare a unor grave probleme social-economice. A atras atentia ca astfel de politici au ca o consecinta imediata anihilarea esentei umane, afectarea fondului sensibil si rational al fiintei umane, precum si asupra energiilor creative ale omului.
La sfarsitul acestui secol constatam ca filosofia nu a reusit sa rezolve aceste probleme grave, ca nu a gasit intotdeauna solutiile cele mai convenabile pentru umanitate, ca politicul a distorsionat in folos propriu anumite conceptii si anumite idei filosofice, reusind sa compromita doctrine filosofice si sa limiteze cercetarea filosofica la probleme de stricta antologie sau de stricta epistemologie.
Ce este filosofia ? Aceasta intrebare este la fel de veche ca si filosofia. Raspunsurile care sau formulat de-a lungul timpului nu au reusit sa se constituie intr-o definitie unanim acceptata. Neputinta gandirii de a oferi un raspuns satisfacator intrebarii “Ce este filosofia ?” poate conduce la multe presupuneri, la credinta ca filosofia desi este practicata de aproape 2000 ani, nu are un obiect si o problematica suficient conturate sau la parerea ca sunt multe specii de filosofii si ca definitiile formulate au in vedere una din aceste specii sau la concluzia ca sub numele generic de filosofie au fost grupate o serie de discipline foarte diferite care nu pot fi unite si exprimate printr-un concept comun. Noi vom incerca sa raspundem tinand cont de parerea unui filosof german Zeller. In lucrarea sa “Istoria filosofiei” ne atrage atentia ca “numele filosofiei a fost intrebuintat de greci in diferite sensuri, numele filosofiei se fixeaza numai treptat, dar si filosofia apare treptat ca forma particulara a vietii spirituale. Numele ei oscileaza intre o semnificatie mai ingusta si una mai larga, dar in aceeasi masura oscileaza si filosofia intre limitarea ei la un domeniu stiintific determinat si amestecul cu diferite parti componente de natura straina”. Din citat rezulta: a.Filosofia a avut de la inceput mai multe sensuri; b.Filosofia poate fi definita intr-un sens restrans, de exemplu “iubire de intelepciune” sau intr-un sens larg “conceptie generala totalizatoare despre lume si viata”; c.Filosofia nu a aparut de la inceput ca un obiect distinct, bine conturat, ci a aparut cu un obiect sintetic, amestec de mitologie, stiinta, literatura si filosofie.
Filosofii greci au conceput filosofia in moduri foarte diferite. In lucrarea sa “Din viata lui Socrate”, Xenofon sustine ca filosoful cel mai mare al antichitatii, Socrate, deprindea pe prietenii sai cu arta cunoasterii firii fiecarui lucru, adica a obarsiei lui si ca putea sa realizeze acest lucru pentru ca isi tragea judecatile din ideile recunoscute de toti oamenii. Socrate intelegea deci filosofia ca o preocupare pentru descoperirea esentei si genezei lucrurilor. In aceasta preocupare, filosoful se baza pe ideile care erau cunoscute si acceptate de toti oamenii. Filosoful prelucra asadar, cunostintele pe care le aveau oamenii cu privire la ei si la lume intr-un anumit momentdat al evolutiei istoriei omenirii. Filosoful lucra cu materialul clientului.
Pitagora recunoscut ca primul ganditor care a folosit termenul de filosofie, numindu-se pe sine filosof, afirma “Filosofia se numea mai inainte intelepciune si cel care o profesa era numit intelept, pentru a arata ca a ajuns la cel mai inalt grad de perfectiune sufleteasca. Filosoful era insa iubitor de intelepciune”.
Dupa cum relateaza Cicero in lucrarea “Tesculane”, Pitagora i-ar fi raspuns lui Leon, regele Indiei, ca el Pitagora filosoful nu poseda nici o stiinta dar e filosof. Pentru a-i explica ce inseamna filosof, Pitagora a comparat viata omeneasca cu targul unde se desfasoara in toata maretia Jocurile Olimpice si unde se aduna toata Grecia. In acel targ, unii cauta sa castige prin iscusinta lor fizica coroana aducatoare de glorie si renume, altii vin ca vizitatori sau cumparatori impinsi de pofta de castig. Mai este in acelasi timp si o alta categorie de oameni si tocmai cei mai alesi, care nu urmaresc nici aplauze, nici profit, ci vin ca spectatori si examineaza cu luare aminte ce se intampla acolo si cum se petrec lucrurile. Pe acestia care nu urmaresc nici gloria, nici banul, care nu pun pret pe toate celelalte si doresc cu adevarat sa se consacre studiului naturii, pe acestia ii numim iubitori de intelepciune, adica filosofi. Filosoful este deci un cercetator atent al vietii, al oamenilor, un cercetator dezinteresat care nu urmareste obtinerea nici unui avantaj, ci urmareste doar satisfacerea propriei dorinte de cunoastere. Filosoful cunoaste de dragul cunoasterii si nu pentru altceva.
Platon, elevul lui Socrate, socotind ca tentativa de a raspunde “ab initio” (de la inceput) la intrebarea “Ce este filosofia ?”, este riscanta, cere ca inaintea raspunsului sa fie trecut obstacolul semnalat de Socrate in dialogul “Menon”. Vorbind despre preocuparea filosofiei, Socrate ne atrage atentia ca omul nu poate sa caute nici ceea ce stie, nici ceea ce nu stie, nu poate sa caute ceea ce stie pentru ca stie si nimeni nu are nevoie sa caute ceea ce stie, nu poate sa caute nici ceea ce nu stie, fiindca nu stie ce cauta. Deci filosoful nu poate sa caute nici ceea ce stie si nici ceea ce nu stie lumea.
Platon sustine ca filosofia si filosoful trebuie sa caute ceea ce este general, universal in lucru. Obiectul filosofiei este cercetarea universului existent in lucruri, adica a ceea ce e comun, repetabil, esential, relativ stabil, cercetarea a ceea ce face ca lucrurile sa fie ele insele si nu altele, acele trasaturi caracteristice comune care constituie clasele de obiecte.
Aristotel in lucrarea sa “Metafizica” mentiona ca stiinta suprema (filosofia) se indeletniceste cu primele cauze si principii. Filosofia, spunea el, este cunoasterea anumitor cauze si principii. Conceptia asupra filosofiei ne apare evident dupa ce vom analiza care sunt opiniile sale cu privire la filosof.
1.Filosoful pe cat cu putinta stie toate fara insa a poseda si stiinta fiecarui caz particular. Traducandu-l pe Aristotel, filosof este omul care stie totul despre nimic si nu stie nimic despre ceva.
2.Filosoful este in stare sa cunoasca si probleme mai grele care nu sunt pricepute de omul de rand.
3.Filosoful are capacitatea de a-si formula gandurile mai precis si de a le preda altora intr-un mod mai potrivit, de a le face accesibile.
4.Filosofia se deosebeste de celelalte stiinte intrucat este cultivata pentru ea insasi si nu pentru altceva. Este cultivata de dragul cunoasterii, tocmai de aceea filosofia este superioara tuturor celorlalte stiinte care sunt studiate pentru foloasele care decurg din ele, dupa cum astfel e socotit ca avand o valoare mai mare aceea care joaca un rol conducator decat aceea care este in slujba altuia.
Aristotel ajunge la concluzia ca filosoful este cel care trebuie sa comande si nicidecum sa i se comande.
Filosoful este capabil sa cunoasca lucrurile generale, universalul pe care numai cu greu le poate cunoaste omul de rand deoarece sunt mai departe de simturi. Cunoasterea filosofului este o cunoastere teoretica, abstracta, pe cand cunoasterea omului de rand este o cunoastere care se realizeaza la nivelul simturilor. Este deci o cunoastere comuna, neordonata, nesistematizata, o cunoastere care se realizeaza in practica de zi cu zi .

Francis Bacon -; filosof englez, unul dintre fondatorii filosofiei moderne, utilizeaza in locul conceptului de filosofie pe acela de metafizica (de preocupare spirituala, culturala), asupra problemelor care se afla dincolo de fizica (de lumea realitatii sensibile). In conceptia lui, metafizica este stiinta care studiaza legile generale ale naturii bazandu-se pe legile specifice ale diferitelor stiinte particulare.
Pentru descoperirea legiilor generale ale naturii, metafizica utilizeaza 2 cai:
-o cale porneste de la datele simturilor si de la datele particulare si ajunge la propozitiile cele mai generale. Aceasta cale este calea experientei, a rationamentului inductiv care porneste de la faptul complet, obiect al experientei si ajuta la descoperirea trasaturilor generale comune, universale ale obiectelor si fenomenelor. Prin aceasta cale, metafizica stabileste si descopera principii care sunt considerate ca un adevar de nezdruncinat.
-a doua cale, porneste de la propozitiile, de la cunoasterile dobandite prin experienta si se ridica la un grad mai mare de generalitate, ajunge la concluzii cu caracter universal.
Prima cale este calea experientei, a observatiei, iar cea de-a doua este calea generalizarii, abstractizarii cunostintelor rezultate din experienta.
Francis Bacon considera ca metafizica trebuie sa prelucreze, sa generalizeze datele oferite de stiintele experimentale: fizica, biologie, feometrie, astronomie. Filosofia este un fel de stiinta a stiintelor. Filosofia ar urma sa directioneze activitatea de cunoastere a oamenilor de stiinta. Filosofia moderna ii confera filosofiei un rol care depaseste in realitate puterile ei.
Filosoful german, Emanuel Kant, socoteste filosofia ca legislatie a ratiunii care are 2 obiecte: natura si libertatea.
Filosofia cuprinde atat legea naturii cat si legea morala la inceput in 2 sisteme diferite, in filosofia naturii si in filosofia morala, iar apoi intr-un sistem filosofic. Filosofia naturii se raporteaza la tot ceea ce este, iar cea a moravurilor la tot ceea ce trebuie sa fie.
Orice filosofie, spune Kant, este sau o cunoastere din ratiunea pura, sau o cunoastere rationala din principii empirice. Cea dintai se numeste filosofie pura, iar cea de-a doua filosofie empirica.
In viziunea filosofului german, metafizica este si desavarsirea oricarei culturi a ratiunii omenesti si confera rolul de cenzor care asigura ordinea generala si armonia, ba chiar bunastarea comunitatii stiintifice, impiedica ca lucrurile ei fecunde si indraznete sa se abata de la scopul principal, fericirea universului.
Metafizica este dupa parerea lui Kant, produs elevat al culturii unui popor, indeplineste o functie critica, aceea de cenzor, in sensul ca evalueaza rezultatele cunoasterii si le ierarhizeaza dupa principiile armoniei universului. Cunoasterea in general, cea psihologica in special, are un scop practic, acela de a asigura bunastarea si fericirea oamenilor. Filosofia este deci un instrument prin care omul ajunge sa descopere cum poate sa fie fericit. Dupa parerea lui Kant, omul trebuie sa fie demn de fericire. Demnitatea de a fi fericit o are acel om care isi organizeaza viata in conformitate cu cerintele legii morale universale, pe care el o numeste “imperativul categoric”. Aceasta cere omului sa actioneze in asa fel incat sa vada in orice actiune pe care o intreprinde, omul ca scop, ca valoare suprema si niciodata numai ca mijloc. A vedea omul ca scop si nu ca mijloc inseamna ai respecta demnitatea, prestigiul, libertatea de actiune, a nu-l injosi prin nici un mijloc.
Conceptia lui Kant cu privire la om ca valoare suprema sta la baza valorii democratiei europene si si-a gasit expresia in declaratia universala a drepturilor fundamentale ale omului.
In lucrarea “Fenomenologia spiritului”, Hegel, unul dintre cei mai importanti filosofi moderni, atragea atentia asupra unei grave prejudecati, care denatureaza si apatizeaza semnificatia conceptului de filosofie. Astfel, adesea filosofia este redusa la o cunoastere formala, lipsita de continut si neglijeaza exigenta ca in orice cunoastere sau stiinta este adevarat si nu poate purta acest nume decat acel adevar care a fost creat de filosofie.
Prejudecata ca stiintele particulare nu ar putea sa ajunga la adevar fara filosofie, ca nu pot avea viata, spirit si adevar fara filosofie.
Hegel critica pe acei filosofi care confera filosofiei dreptul exclusiv de detinere a adevarului, sustine ca stiintele matematica, fizica, chimia, biologia, istoria pot descoperi adevarul si fara ajutorul filosofiei. Totodata Hegel s-a ridicat impotriva acelora care au crezut ca filosofia este la indemana oricui. El spunea “despre toate stiintele, artele, indemanarile, meseriile, suntem convinsi ca spre a le putea preda este necesara o multipla osteneala. In ce priveste filosofia dimpotriva, pare a domina astazi prejudecata ca in timp ce cineva ce are ochi si degete si primeste piele si o scula nu este inca capabil sa faca o gheata, in schimb oricine se pricepe sa filosofeze si sa judece filosofia, deoarece ar poseda pentru aceasta criteriul in ratiunea sa naturala ca si cum ar purta in piciorul sau masura ghetei.
Se pare ca posedarea filosofiei este situata in lipsa de cunostinte si de studiu si ca filosofia ar inceta acolo unde acestea incep.
Hegel critica prejudecata ca filosofia poate fi orice individ care are suficient bun simt si o oarecare indemanare in rostirea cuvintelor si manuirea rationamentelor. Hegel considera ca filosofia nu poate fi practicata decat de acela ce persevereaza in studiu si care beneficiaza de o anumita dezvoltare a stiintei si societatii. Filosofia incepe numai atunci cand in societate s-a creat un anumit grad de cultura spirituala.
Hegel il critica in acest sens pe Aristotel, care spunea: “numai dupa ce au fost satisfacute nevoile vietii au inceput oamenii sa filosofeze”. Filosofia apare deci atunci cand societatea a atins un anumit moment de cultura si cand isi permite datorita dezvoltarii productiei sa elibereze de grija zilei de maine o anumita parte a societatii pentru a se ocupa de cercetare, de cunoastere. Este necesar asadar ca in societate sa se fi realizat un anumit grad de cultura si un anumit potential economic.
Asa se explica faptul ca filosofiile cele mai dezvoltate, cele mai elaborate, au fost create in societatile cele mai dezvoltate economic si cultural. Filosofia este deci expresia unui anumit grad de cultura si civilizatie la care au ajuns popoarele. Filosofia se dezvolta acolo unde societatea este capabila sa asigure libertatea de gandire si exprimare. Filosofia implica libertatea. Unde este filosofie este libertate de gandire si exprimare.
Filosofia este domeniul in care se poate exprima nestingherita libertatea umana.
Din punct de vedere al filosofului german, filosofia poate fi considerata ca o activitate de lux, una ce implica ocupatii si placeri ce nu apartin necesitatii exterioare ca atare. Din punct de vedere al spiritului, filosofia este lucrul cel mai necesar.
In epoca contemporana, filosofia si-a largit registrul problematic, si-a sporit interesul pentru stiinta si a renuntat la pretentiile ei de a oferi tabloul universului in ansamblul sau. Progresul stiintelor naturii au afectat reprezentarile teoretice privind legile, cauzalitatea, spatiul, timpul, devenirea, relatia dintre constructele teoretice si realitate, au impus o noua viziune asupra relatiilor dintre stiinta si viata sociala.
La mijlocul secolului al XIX-lea s-a afirmat in gandirea filosofica curentul pozitivist. Acest curent considera ca filosofia nu trebuie sa depaseasca datele furnizate de stiintele particulare. Filosofia nu are dreptul sa depaseasca cunostintele ce provin din experienta si se verifica in experienta.
In secolul XX au aparut noi curente de gandire filosofica cum ar fi intuitionismul, structuralismul, fenomenologia, existentialismul.
In viziunea unora dintre aceste curente cum ar fi de exemplu intuitionismul, intemeierea unei filosofii adevarate cere ca spiritul nostru sa urmeze o cale inversa, sa inverseze sensul operatiei prin care omul gandeste in mod obisnuit sa se intoarca sau mai curand sa-si reconstituie parcursul fara incetare si sa-si redefineasca conceptele si categoriile cu ajutorul carora realizeaza cunoasterea.
A filosofa, spun intuitionistii, consta in a inversa directia obisnuita a travaliului gandiri.
Structuralismul sustine ca filosofia, vizand realul in ansamblul sau, este caracterizata in mod necesar prin 2 aspecte ce constituie originalitatea sa.
Primul aspect este acela ca filosofia nu poate disocia problemele deoarece efortul sau specific consta in a imbratisa totul. Efortul filosofiei consta in incercarea de a ne oferi o imagine totalizatoare despre realitatea cosmica umana. Filosofia ar incerca in aceasta viziune sa ne formeze o imagine despre lume ca totalitate, ca infinitate.
Al doilea aspect este acela ca fiind vorba de o coordonare a ansamblului activitatilor umane fiecare atitudine filosofica presupune evaluari si o angajare, fapt care exclude posibilitatea unui acord general al spiritelor, in masura in care valorile in cauza raman inductibile.
Structuralistii sustin asadar, ca exista filosofii si nu filosofie (cate capete atatea idei). Filosofia nu este unitara. Lipsa de unitate a filosofiei este expresia originalitatii filosofiilor. Filosofia ne apare ca o constructie spirituala in care se manifesta originalitatea, creativitatea, personalitatea filosofilor.
Filosofiile releva sistemul de valori culturale, stiintifice la care adera creatorii de sisteme filosofice. In demersurile lor, filosofii valorifica rezultatele cunostintelor stiintifice. Filosofiile ne apar ca sinteze ale cunoasterii la care au ajuns oamenii la un moment dat . Filosofiile pun in evidenta dimensiunea culturala a unor epoci istorice. Ele sunt expresia nivelului cultural existent la un moment dat .
Gandirea filosofica romaneasca a abordat tema obiectului, specificului si problematicii filosofiei si a propus o serie intreaga de definitii. Asa de exemplu, fondatorul invatamantului filosofic romanesc, Titu Maiorescu, definea filosofia ca pe o nazuinta spre intelepciune. In viziunea maioresciana, filosofia avea rolul de calauza a omului in incercarea de transformare sociala si spirituala, de inlocuire a unei culturi vechi cu intreaga ei structura de ierarhii si valori cu o cultura noua, moderna, cu o alta structura de valori si o alta ierarhie.
Ideile filosofice erau concepute ca idei forte, ca energii active in procesul de modernizare sociala si spirituala a societatii romanesti de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX
Filosofia maioresciana era legata de viata, de om, de nevoile si aspiratiile lui spre o alta lume si o alta viata. In lucrarea “Consideratii filosofice”, Maiorescu trasa programul intregii sale gandiri: ”sa nazuim spre o viata noua, plina de prospetime, sa contopim stiinta cu viata reala, sa evadam din celulele inabusite ale speculatiei abstracte. Iata stindardul stiintei actuale, iata vocatia ei sociala”. Dar filosofia, spunea Maiorescu, mai mult decat orice alta indeletnicire are datoria sa tina seama de vocatia sociala.
In conceptia lui Maiorescu, filosofia are o functie activa transformatoare, are un impact militant. Filosofia este angajata in opera de modernizare a societatii; pentru filosoful roman filosofia nu trebuie sa ramana in cercetarea valorilor abstracte incremenite fara legatura cu viata. Filosofia trebuie sa fie om al cetatii si sa se implice in activitatea novatoare pe care epoca a declansat-o.
Petre P. Negulescu definea filosofia ca analiza primelor principii si sinteza ultimelor rezultate ale stiintelor. El sustinea ca activitatea de cercetare stiintifica este inepuizabila si in consecinta filosofia trebuie sa fie supusa unui proces continuu de transformare, de regandire a propriilor concepte si principii. “Ea, filosofia, trebuie sa duca mai departe explicatiile care raman trunchiate, completandu-le prin ipoteze ce trec peste marginile experientei sensibile. Filosofia trebuie sa sintetizeze cunostintele stiintifice, trebuie sa prelucreze rezultatele cunoasterii si sa produca imagini si explicatii mai cuprinzatoare decat cele oferite de stiintele particulare.
Atat stiintele cat si filosofia urmaresc in definitiv unul si acelasi scop sa ne dea intelegerea lumii in care traim. Stiintele si filosofia trebuie sa se ajute reciproc in indeplinirea acestui scop”.
Mircea Florian a acordat o atentie deosebita si un spatiu tipografic mai mare acestei teme. Preocuparile sale nu s-au oprit numai asupra conceptului ca atare, ci s-au indreptat si spre abordarea functiilor, locului si rolului filosofiei in sistemul unei culturi, precizand ca cultura are 2 teme:
-clasifica notiunile fundamentale ca stiinta a principiilor prime prin care totalizam constiinta si fapta;
-ajuta stiintele speciale sa sintetizeze rezultatele cele mai generale.
Intre aceste functii, Mircea Florian enumera:
-functiile integratoare: adica functia de a se instala in intreg sau in totalitate prin forma integratoare. Filosofia respinge subordonarea fata de o anumita stiinta dar si ideea subordonarii.
-filosofia ramane punctul de confluenta, principiul de totalizare a formelor prin care se manifesta cele 2 functii ale culturii: functia de cunoastere si functia de creatie.

Cea de-a doua functie a filosofe spune Mircea Florian este aceea de a fi stiinta fara prejudecati in calitatea ei de disciplina filosofica primordiala, de stiinta a inceputului, deoarece “inceputul este alcatuit din doua teme solitare, de o parte notiunile, conceptele maxime (categoriile), pe de alta parte in prima linie cautarea ca loc al acestora, a unui punct de vedere evident care traieste prin sine printr-o claritate cel face de nezdruncinat, la adapost de indoiala cea mai radicala”.
Filosofia este deci stiinta a inceputului pe care trebuie sa-l prezinte in concepte clare aflate in afara oricarei indoieli. Functia autentica a filosofiei este aceea de a descoperi un inceput, un punct arhimedic de la care poate porni constructia sistemului filosofic. Filosofia are radacini profunde in existenta spirituala a popoarelor, traieste prin individualitatile nationale si prin ganditori care se diferentiaza intre ei valoric, dar nu poate exista o natiune sau individ fara o conceptie fie si rudimentara despre lume si viata. Orice natiune si orice individ isi au propria filosofie. Fara o conceptie generala despre lume si viata, fara filosofie deci, orice individ si orice societate se situeaza dincolo de cultura. Redand aceasta idee, Mircea Florian afirma: “Filosofia este cunoasterea universului si vesnicului ce sustine efemerul individului, iar omul nu vietuieste ca dobitoacele in fragmentar si prezent, ci are nostalgia a totalitatii a perspectivelor ce se largesc treptat, a conexiunilor tot mai cuprinzatoare. Constiinta universului prezent in faptele singulare este specificul filosofic, iar gradele tariei ei ierarhizeaza cultural neamuri si popoare.”
Filosofia are deci o functie axiologica, adica a functiei de evaluare, de validare si de ierarhizare a valorilor. Filosofia indica gradul de dezvoltare culturala a popoarelor. Cu cat cultura unui popor este mai dezvoltata cu atat si filosofia lui este mai elevata. Acolo unde exista cultura exista si filosofie. Filosofia este consecinta fireasca a dezvoltarii culturale a unui popor. Cand spui despre un popor ca nu are filosofie, spui indirect ca este lipsit de cultura.
Un alt punct de vedere in abordarea obiectului problematicii si specificul filosofiei, la formulat filosoful roman Constantin Radulescu Motru. In lucrarea “Rosturile filosofiei” el pune in relatie nemijlocita filosofia cu aspiratiile omului spre ideal, spre unitate. Filosofia izvoraste din nevoia fireasca a omului de a avea un ideal, o tinta spre care tinde sa se realizeze si care ii orienteaza totalitatea eforturilor lui actionare si creative, pentru ca spune Radulescu Motru: “mai totdeauna noi urmarim un ideal, suntem nevoiti sa ne unificam gandurile si faptele”. Aceasta unificare a gandurilor si faptelor il ajuta pe om in preintampinarea dificultatilor care apar in lupta pentru existenta. Filosofia are deci rolul de a spori eficienta activitatii si gandirii umane, deoarece spune Motru: idealul este o busola de orientare, este o functie vitala pentru om. Fara ideal omul este neispravit, nu dispune de constiinta de sine, fara ideal omul nu ar fi om”.
Pentru Lucian Blaga, filosoful este acela care aspira sa devina autor al unei lumi, indeamna totodata sa converteasca un mister in termeni de intelegere umana. Filosofia este deci un proiect constructiv al unei lumi care urmeaza sa fie realizata. Ea cuprinde totalitatea dorintelor si aspiratiilor, a idealurilor urmarite de filosof ca exponent al unei culturi si al unei comunitati. Filosoful isi articuleaza problematica in legatura cu un tot ce depaseste orice limita inerenta experientei atat extensiv cat si vertical, in inalt si in adancime. Filosoful adanceste problematica din campul stiintei. Si Lucian Blaga pune in evidenta atat functia creatoare cat si functia pragmatica a filosofiei si subliniaza totodata originalitatea demersului filosofic.
Dimitrie D. Rosca in lucrarea “Stiinta si filosofie” dezvaluie mai multe sensuri si semnificatii ale conceptului de filosofie. In gandirea filosofului de la Cluj, filosofia este conceptie generala despre lume, doctrina care pretinde sa ne dea o imagine de ansamblu a existentei considerata in realitatea ei, reactie absiologica a omului in fata realitatii, metodologie generala, invatatura despre modul cum concepem si ducem viata, expresie relativa obiectiva a ceea ce este si ceea ce trebuie safie real.
Filosofia se prezinta ca o activitate libera de orice obligatie, creaza interes pentru cunoastere, pentru noi permanente nelinistitoare si tulburatoare intrebari cu privire la lume, la locul si rolul omului in lume, la sensul vietii.
Filosofia pune bazele unui dialog tulburator intre eu si lume, lumineaza labirintul vietii si creèaza totodata mai multe neintelesuri sau cum spune poetul “sporeste a lumii taina”. Este un gen al creatiei spirituale, arta prin care reducem realitatea sensibila la necesitatile personalitatii noastre. Filosofia nu este numai o imagine de ansamblu generalizatoare, totalizatoare si integratoare despre lumi, ci si o luare de atitudine in fata lumii, a vietii.
Potrivit unui proiect al omului ca fiinta rationala, singulara in univers si solitara totodata. Sub impactul filosofiei omul gandeste, simte, iubeste, traieste, crede intr-un anumit sistem de valori pe care-l construieste printr-o selectie si ierarhizare a creatiilor prestigioase ale culturii, potrivit intereselor, nazuintelor si idealurilor proprii. Demersul filosofic nu este numai profund original ci si profund personal. Filosofia asiguraindependenta gandirii, dorinta de a se smulge din starea de neadevar, ofera sansa omului de a deveni un om adevarat, un om intreg, un Om. Chiar daca nu se poate oferi adevarul asa cum spune filosoful Karl Josper, filosofia ni-l poate ilumina, ne poate atrage atentia asupra lui, ni-l poate sugera. Neputinta filosofiei de a ne oferi adevarul rezida in vastitatea domeniului sau, realitatea cosmico-umana pe care o abordeaza cu ajutorul reflexivitatii fundamentata pe bazele stiintelor particulare.

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite