Scepticii sint intotdeauna rau vazuþi cind e vorba la o adica de o construcþie, fie ca-i vorba de o casa, fie ca-i vorba de ceva ºi mai ideal sau doar mai impalpabil. Nici la construcþia unei instituþii ei nu sint mai bine primiþi. Asta din cauza defetismului pe care-l induc, dar mai ales din cauza ca sint prea mulþi. Mai cu seama printre romani ei s-au inmulþit vertiginos, crescuþi dintr-un acut sentiment al neincrederii ºi neputinþei. Daca n-a fost, naþia romaneasca a devenit una sceptica. Ce-i drept, e ºi de bonton; e un semn de distincþie, daca nu chiar o garanþie de intelectualitate sa fii, cit de cit, sceptic. Romania plinge azi dupa entuziaºti, dupa paºoptiºti, complacindu-se, insa, in cinism. Totuºi, rolul scepticului nu e mereu ingrat. La romani, cel puþin, marile construcþii culturale (sau macar unele din ele) se datoreaza unor sceptici. Maiorescu ºi Lovinescu, de pilda, erau structuri sceptice, dar au ºtiut sa puna o tenacitate mai constructiva in proiectele lor decit ar fi fost entuziasmul. Entuziaºtii incep, dar de regula ce incep ei trebuie continuat de sceptici. E oarecum normal, pentru ca entuziasmul e combustiv, devastator ºi oboseºte repede. Scepticul e umbra entuziastului. Peste inflacarari, peste excese el rastoarna mereu cite-o galeata de apa rece, pentru a astimpara, pentru a domestici impetuozitatea proiectelor. Scepticul e trebuitor la construcþie pentru ca e conºtiinþa dilematica, problematica a proiectului. Neputindu-se imbata de sine ºi de idee, el e un girant al dimensiunii minimale a proiectului, privind cu indoiala aventura sa maximala. Nu vreau sa fac aici (neaparat) o pledoarie pentru scepticism, dar el nu strica. f2q13qz
Provincia , intrata in al doilea an, se redefineºte din mers. Atit din progresia ideii (ideilor) in sine, cit ºi din motive de reacþie a pieþii intelectuale, din motive de feed-back, cum ar veni. Acesta e atit de incurajator incit l-a indemnat pe Molnar Gusztav de-a dreptul la optimism in editorialul Noi, ardelenii... din nr. 1-2/2001. N-aº vrea sa trag in jos acest optimism, fiind convins de tonicitatea lui. Dar nici n-aº vrea sa ma ameþesc de alcoolul lui prea volatil. Provincia e viteaza, e temerara uneori. Ma tem insa sa nu fie o vitejie de utopiºti ºi o temeritate de vizionari care nu mai simt greutatea pamintului de sub picioare. Cite-o verificare in oglinda devine nu doar necesara, dar ºi obligatorie. Nu voi invoca aici nici una din reflectarile deformate, nici din cele deformate de rea-voinþa, nici din cele deformate de (prea multa) empatie. Voi porni de la cazul unui cititor de buna credinþa, dar care da o grava rezoluþie de gratuitate. In nr. 9/2001 al revistei Philosophy & Stuff (consacrat universitaþii ca instituþie), un colaborator-corespondent destul de exasperat ºi de "sceptic", dl. Szilard Demeter, zice la un moment dat: "Ba, Duþi, in interviul pe care l-am facut in revista Korunk, ai fost in totalitate impotriva folosirii termenului de agora. Abia dupa discuþia noastra mi s-a intarit convingerea ca folosirea acestui cuvint - care este "esenþial grec" - este perfect legitima. Tocmai pentru ca nu exista nici un fel de agora. Exista incercari interesante, cum ar fi, de exemplu, Provincia (in redactarea lui Gabriel Andreescu ºi Gusztav Molnar), sau manifestaþiile organizate de Apostrof ºi Korunk - ma indoiesc ca toate acestea ar avea vreun efect, ar avea ceva de zis intregii Romanii, intregii societaþi romaneºti. Eu le-aº numi poveºti clujene. Regatul ºi Secuimea nu dau doi bani pe ele". Aºadar, "poveºti clujene", poveºti de catun. Provincia ca un fel de poveste din "catunul de linga Dikanka". Nu-i o solida baza de optimism, dar sa zicem ca scepticismul dlui Szilard e in exces. (Dar daca are dreptate - nu se prabuºesc toate zmeiele ridicate prea sus de Provincia? Poate ca nu, þinind cont de faptul ca, cu cit sint mai sus, cu atit sint mai vizibile. Iar "vizibilitatea" e o premisa a reacþiei, a efectului.)
Cel mai cutezator s-a avintat zmeul "partidului trans-etnic". O parte (partea buna) din colegii mei crede ca realitatea da argumente favorabile, ba chiar se straduieºte sa creeze condiþii propice pentru trecerea acestei idei din cabinet pe teren. Ideea in sine e prea seducatoare. E irezistibil de seducatoare. E o femeie fatala. Nu poþi sa nu-i cazi victima. Un partid trans-etnic in Romania, ce-ar putea fi mai flatant ca proba de europenitate? Toate complexele, toate idiosincraziile, toate resentimentele de natura etnica, tezaurizate cu sirg de istorie ºi folosite ca armament demagogic greu de politicieni, vindecate dintr-o lovitura ºi sublimate in ceva ce ar muta Romania in avangarda Europei! Parca ºi vad dezvoltindu-se in Romania un manos "turism politic", toþi politicienii, politologii ºi cercetatorii din Occident dind buzna sa vada minunea! (Se-nþelege ca e uºor sa-mpingi in caricatura un proiect, dar caricatura nu þine de argument. Eu sper doar ca argumentele colegilor mei sint mai consistente ºi mai eficiente decit acest argument de sceptic.)
Minimalismul pe care-l susþin nu e nici el o aventura chiar deplorabila. Ceea ce Provincia chiar ar putea face ar fi o restaurare ºi, concomitent, o resemantizare a ardelenismului. Aceasta e o operaþie de recuperare culturala, facuta insa nu doar cu scrupule muzeale, ci cu conºtiinþa unui efectiv aggiornamento, a unei efective actualizari ºi redimensionari. O mica pata de ardelenism in peisajul cultural al Europei n-ar fi de colea. ªi nu e vorba de acel ardelenism agresiv, mohorit, de strict resentiment faþa de Mitica. Mitica e azi caz banal ºi in Ardeal. El bate Corso-ul clujean cu nonºalanþa cu care bate Calea Victoriei. Poate la densitate sa stam mai rau, dar sporul de natalitate al tipologiei nu e in primejdie. Provincia poate face o operaþie de identificare a valorilor transilvane (culturale, religioase, istorice, sociale, politice chiar), ca pregatire pentru relansarea lor intr-un model actual (de comportament, de societate, de organizare). E vorba, fireºte, de un inventar al valorilor active, nu al valorilor anacronice, al valorilor care sa dea provincialismului vocaþie transprovinciala.