Teoria cunoasterii este o componenta necesara oricarei constructii filosofice
. In cadrul filosofiei , ea reprezinta dezvoltarea unui raspuns la intrebarea
pusa de oameni din vechi timpuri “daca gandirea lor e in stare
sa cunoasca lumea reala . Ea explica ce este si cum se realizeaza cunoasterea
lumii de catre om , posibilitatea cunoasterii , legile , nivelele , formele
si valoarea acesteia .
Problematica teoriei cunoasterii n3n1ng
In abordarea teoretica a problemelor cunoasterii trebuie sa facem distinctia
intre porcesul cunoasterii si teoria cunoasterii .
Procesul cunoasterii e acel proces obiectiv , spontan ce se desfasoara ca urmare
a inzestrarii naturale a omului cu capacitati cognitive , omul nefiind
constient de el , ci numai de rezultatele lui . De aceea , in primele
filosofii problematica gnoseologica lipseste , reflexia filosofica fiind centrata
pe probleme de cosmologie , ontologie , si chiar politica si etica . Aceasta
situatie e remarcata de Petre Negulescu , care , ocupandu-se de geneza
problematicii gnoseologice , arata ca la inceputurile ei , filosofiei
ii era caracteristica o incredere spontana in capacitatea
ratiunii de a cunoaste lumea si a dezvalui adevarul .
Filosoful roman observa , pe buna dreptate ca pentru oamenii primitivi
nu exista nici macar cunoastere , ci numai lucruri cunoscute .
Procesul cunoasterii presupune :
Un obiect (ceea ce e de cunoscut)
Un subiect (cel ce cunoaste , adica omul ca agent cunoscator)
O relatie congnitiva intre obiect si subiect (activitatea de cunoastere
prin care se dobandesc cunostinte)
Un produs , un rezultat (cunostintele)
Teoria filosofica a cunoasterii se constituie tocmai in functie de aceste
elemente ale procesului cunoasterii , aparand in cadrul ei o problematica
ce are in centru relatia gnoseologica dintre obiect si subiect , relatie
inteleasa ca modalitate de raportare a omului la lume , in care
el , ca subiect cunoscator , reproduce lumea in planul gandirii
sale .
Dar problematica cunoasterii nu se reduce numai la problemele ce privesc relatiile
cognitive obiect-subiect , ci cuprinde si probleme ce tin de obiectul cunoasterii
si de subiectul cunoscator .
Problema obiectului cunoasterii
In legatura cu ea s-au conturat inca din antichitate doua linii:
Linia lui Democlid (materialista)
Linia lui Platon (idealista)
Problema subiectului cunoasterii
Din modul in care e conceput subiectul cunoasterii , mai precis posibilitatea
lui de a cunoaste rezulta o alta grupare a conceptiilor filosofice si anume
:
Optimismul gnoselogic
Agnosticismul
Termenul de optimism gnoseologic desemneaza ansamblul conceptiior filosofice
care afirma posibilitatea omului in calitatea sa de subiect cunoscator
de a cunoste realitatea .
Termenul de agnosticism desemneaza ansamblul conceptiilor filosofice care neaga
in principiu posibilitatea omului de a cunoaste realitatea .
O varianta a agnosticismului e scepticismul , care chiar daca in parte , admite
posibilitatea cunoasterii lumii , se indoieste de valoarea cunostintelor
dobandite .
Problema relatiilor cognitive obiect-subiect
In istoria filosofiei mai exista o alta impartire a conceptelor filosofice
despre cunoastere , in functie de rolul pe care il au in cadrul relatiilor
cognitive obiectul si subiectul acesteia . Aceasta impartire se refera
al empirism si rationalism .
Empirismul porneste in argumentarea sa de la cateva supozitii :
Exista o cunoastere nemijlocita
Cunoasterea prin simturi e rezultatul simplei inregistrari a actiunii obiectului
asupra subiectului
Obiectul actioneaza iat subiectul inregistreaza
In procesul cunoasterii , numai obiectul este activ , subiectul fiind
pasiv , receptiv , lipsit de spontaneitate
Empirismul , ca filosofie integrala a cunoasterii , a avut o justificare istorica
, care consta in faptul ca el a fost legat de dezvoltarea stiintelor naturii
.
Rationalismul se opune empirismului prin sublinierea rolului activ al subiectului
in procesul cunoasterii . Acest lucru se exprima prin calitatea creatoare
a ratiunii care produce notiuni , concepte , independente de datele senzoriale
.
Pentru rationalisti subiectul cunoscator e concretizat prin spontaneitate ,
printr-o activitate creatoare productiva .
Leibnitz spunea “mintea noastra e un izvor de cunostinte independente
de datele senzoriale.”
Rationalismul defineste cunoasterea ca act de creatie , ca o constructie a subiectului,
obiectul fiind creat in procesul cunoasterii . Rationalismul ca doctrina
gnoseologica a fost un punct de plecare , si , totodata , o justificare a marilor
constructii speculative de sisteme in epoca moderna.
