Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Referat filosofie contemporana - Problema vederii la M. Merleau-Ponty
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Desi miza cartii lui M . Merleau-Ponty , Ochiul si spiritul , ar putea fi o cu totul alta decat cea pe care o vom sugera in prezentele pagini , datorita faptului ca ultimul eseu al autorului inclina spre o cheie-directie estetica si estetizanta , destinat totodata unui prim numar din Art de France , avem convingerea ca o astfel de vulgarizare ( prin delegarea ei in domeniul criticii de arta ) de sorginte mai degraba academica , nu are esential nimic de a face cu spiritul si intentia lucrarii , ea avandu-si originea poate doar intr-o identitate a subiectului care ofera prilejul meditatiei , reflexiei , scheletul comun pe care se grefeaza cele doua universuri de discurs - pictura . o9c19cd
Aceasta devine prin noi si prin Merleau-Ponty o reglare de conturi cu o directie a filosofiei stiintei ( care ar putea fi la fel de bine numita pozitivista ) ce propovaduieste un constructivism teoretic autonom cu mari pretentii explicative , mulabil pe orice domeniu al cunoasterii , si deci aplicabil in cele mai diverse sectoare ale spatiilor/preocuparilor umane : ”Niciodata stiinta nu a fost intr-atat de sensibila la modele intelectuale ca in zilele noastre . Cand un model are succes intr-o categorie de probleme , ea il probeaza pretutindeni” , dupa cum spune autorul . Poate ca nici nu ar trebui tratate ca antagonice , concluziile fiind greu de tras dintr-o singura sursa ; in ceea ce ne priveste , lucrarea de fata va fi doar rodul unui efort personal de intelegere si nimic mai mult .
Revenim . Nu inseamna insa ca ne vom distanta de arte si nici de stiinte , considerandu-le doar un prilej pentru un discurs care nu va avea nimic de a face cu acestea ; filosoful francez se va situa in ele la modul absolut . Citind cartea avem impresia ca discursul vine din chiar interiorul lor , oferind o modalitate esentiala de abordare a artei si stiintei - aceea de a fi in ele .
Este insa la fel de adevarat ca aceasta critica nu este defel noua , dupa cum este la fel de adevarat ca amintitele tendinte si preocupari pe care Merleau-Ponty le vizeaza , sanctionandu-le , si-au creat propriile mecanisme de aparare ( si deci adaptative ) , in care ambiguitatea , recunoasterea ipocrita a neajunsurilor , modestia impusa de pretentia la stiintific , precum si varietatea pozitiilor , inclinatiilor , divagatiilor interne ale unei paradigme si atat de vitale ei ( sa spunem un proces de individuare intrinsec acesteia , ce contravine ideii incetatenite de paradigma ) , si multe alte asemenea mici obstacole contrafacute care stau in calea mult temutei absolutizari , joaca un rol cu adevarat validator , intemeietor , argumentativ chiar , pentru acea filosofie a stiintei despre care vorbeste Merleau-Ponty . Insa , evident , acestea nu vor oculta paradigma fiind doar microcomponente cu rol de liant ale acesteia ; nu ne asumam nici un risc spunand chiar ca sunt chiar conditii de posibilitate ale organicitatii unei paradigme : ”Sau , bunaoara , este ramura firava pe care se vor produce cristalizari imprevizibile” . Se poate afirma ca nu am depasit cu adevarat unele elemente clasice , ci doar le numim altfel , ba chiar le sanctionam fara insa a le sesiza prezenta …
O mostenire a psihologismului intelectualist cartezian ? Fara indoiala . Ne este sugerata o distantare imperioasa de perioada moderna si teoriile acesteia , propunandu-ni-se o experienta husserliana a naturii , privata insa de acceptiunea pe care Husserl o dadea intentionalitatii ; totodata se practica si o apropiere ( apropriere ? ) a unor idei heideggeriene cum ar fi aruncarea in lume a Dasein-ului , facticitatea eului , sau kantiene prin recursul la estetica , la o analitica transcedentala . Toate aceste artificii vizeaza de fapt nu simpla lor preluare sau prelungire , ci suprimarea unei sciziuni dihotomice , interne , unei idei/concept atat de indelung profesate de catre Merleau-Ponty , data de cuplurile vizibil-invizibil , in sine-pentru sine si de legatura lor cu fiinta , dupa cum vom vedea .
Modernitatea stiintifica a dobandit numai o mai mare libertate de operare si nu libertatea de sesiza de ce instrumentul folosit cu rezultate excelente intr-un spatiu si un moment al travaliului stiintific isi pierde puterea lui explicativa fabuloasa . Iar acest instrument nu reprezinta un apanaj oarecare al unei stiinte , ci chiar paradigma stiintifica a contemporaneitatii . O eliberare de acest mod de a gandi prin care omul devine un manipulandum , deoarece se crede unul , iar lumea un obiectum al cercetarilor-operatiilor savante , deoarece ea a fost si este perpetuu prelucrata , ”de ca si cum tot ceea ce a fost sau este n-ar fi fost vreodata decat pentru a intra in laborator” , este ceea ce propune de fapt Merleau-Ponty si mai putin o critica a artei picturale , chiar daca va aduce un elogiu acesteia sub influenta preferintelor personale si a dorintei de a produce o scriitura de un farmec aparte , cerut insa si de spatiul in care isi va desfasura cercetarile .
Aceste din urma motive surprind insa doar componenta stilistica a scriiturii , neacoperind insa si motivul ivirii ei in ansamblul operei autorului . Eseul asupra caruia ne aplecam intr-un efort de asumare a raspunderii pe care o avem fata de o istorie a erorilor minim perfectibile , de o istorie a simulacrului de gandire a simulacrului , ne trimite la “ceea ce stim prin contact si prin situare” , la o reasezare a gandirii stiintei “intr-un <este> prealabil , in locul , pe solul lumii sensibile si al lumii fabricate asa cum sunt ele in viata noastra , pentru trupul nostru , nu acel trup posibil despre care este ingaduit sa se spuna ca e o masina inzestrata cu informatie , ci acest trup pe care il numesc al meu , santinela care tace in spatele cuvintelor si actelor mele . Trebuie ca odata cu trupul meu sa se trezeasca <trupurile asociate> , <ceilalti> , care nu sunt congenerii mei , cum spune zoologia , ci care ma bantuie , pe care ii bantui , impreuna cu care bantuim o singura Fiinta actuala , prezenta , asa cum niciodata vreun un animal nu le-a bantuit pe cele din specia , teritoriul sau mediul sau ” . Astfel arta si in special pictura , ar putea fi posesoarea unei cu totul altfel de cunoasteri a lumii , cheia unui contact intim cu Fiinta si cu ocurentele ei totodata , esential prin privarea lui de orice alta tehnica exceptand-o pe cea a trupului . Doar pictorului ii este permis sa priveasca mundaneitatea fara a fi nevoit sa devina estimativ , dupa cum muzicianul se situeaza prin arta sa intr-un dincoace figurand “epure ale Fiintei , fluxul si refluxul acesteia , cresterea , explozia si valtoarea sa” . Producatorul de scriitura nu se bucura intru-totul de aceleasi privilegii , fiind mai degraba nevoit sa incerce a ocupa o pozitie si de a o mentine ( este vorba aici despre luarea unei pozitii , despre imposibilitatea de a fi nesituat in spatiul culturii ) .
Pentru Merleau-Ponty vazul devine un simt privilegiat datorita felului intim in care autorul presupune ca acesta intemeiaza si scormoneste lumea . Un simplu contact vizual aduce cu el evidenta apodictica a obiectului vazut , precum si o baza pentru viitoarele actiuni in care acesta ar putea fi implicat , el devenind deja stiut intr-un anumit sens : “ Tot ceea ce vad imi este din principiu accesibil , sau cel putin este accesibil privirii mele , inscris pe harta lui < eu pot > .“ ; insa aceasta vedere depinde si de miscare chiar daca ne gandim doar la miscarile intraoculare , la ceea ce numim atintire , focalizare si urmarire a unui obiect in miscare . Aceasta s-ar putea traduce prin precederea vederii in ea insasi , o locuire reciproca a vazutului si a vazatorului a unuia in celalalt si deja cu atat mai mult introducerea trupului . Cele doua , vazul si miscarea , alcatuiesc singure o lume si un trup . S-ar putea crede ca avem de-a face cu un dans in ceea ce tine de miscare , cu o miscare in tandem intre ceea ce se misca si ceea ce remarca miscarea , insa cum nu ne mai aflam in modernitate , ci pe taramurile fenomenologiei , ganditorul francez ne arata foarte clar ca de fapt trupul este cel care se misca ; si singurul totodata . Este consecinta si devenirea faptului de a vedea .
Cum se face insa ca nu numai ca vedem , ci suntem si vizibili ? Vedem , insa ne vedem si pe noi , parca facticizati , cu adevarat existand intr-o lume a lucrurilor si locuind aceasta lume , locuind-o intr-o ordine a precederii si a imanentei simtului in ceea ce este simtit . O evidenta apodictica , in cea mai pura traditie husserliana , a trupului se manifesta in orice clipa a fiintarii noastre , nepermitand nici o rupere de fiinta , ci din contra impunand o identitate , iar lucrul particular este parca doar o extensie a trupului in sensul ca acesta se face dinspre el ( lucrul , mai bine spus , devine lucru si construindu-se dinspre el inspre noi , escaladand simturile , avand un statut de natura personala , care desi este a mea si pare a fi instituita doar de mine , poseda un magnetism obiectual , ce vine dinspre obiect , dat de apodicticitatea lui ) .
Insa aceasta teza a interioritatii lucrului nu presupune ca sensibilitatea provine din existenta corpului ca materialitate care experimenteaza dinspre ea , privata de o organicitate ( absurd ) ; aceasta organicitate nu este o suma a diferitelor componente din care este alcatuit trupul , dupa cum nu este nici o inlantuire sau o coexistenta a diferitelor evenimente si efecte fiziologice , nici intrupare a unui suflet/spirit intr-un ceva strain lui , intr-un recipient gol care gazduieste . Nu este materie in sens cartezian . Aceasta , in acceptiunea lui Merleau-Ponty , revine la a spune revine la a spune ca prezenta se face la incrucisarea dintre “ cel-care-vede si vizibil , intre cel-care-atinge si ceea ce este atins , intre un ochi si celalalt , intre mana si mana “ , foc ce va arde “ pana cand un anumit accident al trupului va narui ceea ce nici un accident n-ar fi putut sa zideasca …”
Intr-un cuvant spatiul lumesc si cel corporal devine deslusit prin insasi faptul de a simti/te simti-lumea/in lume .
Pictura pare sa cunoasca adevarurile paradoxale ale trupului si ale lumii ( lumea ca prelungire a trupului ,ca fiind alcatuita din acelasi material ) , precum si rolul manifest sau abscons pentru noi , insa vesnic prezent al vederii ca modalitate de a fi patruns de lume . Cuvantul inspiratie este unul cum nu se poate mai nimerit pentru a numi momentul in care artistul produce o opera de calitate lasandu-se patruns de lume si devenind ecoul ei , caci dupa cum spune autorul in sanul fiintei se petrec fenomene de inspiratie si expiratie de care trebuie sa profitam .
Insa cum vom aborda problema spatialitatii ca adancime si a adaincimii ca o a treia dimensiune , chestiuni care la o “privire” atenta ridica infinite probleme celor spuse anterior ? Ce sa mai vorbim despre figurarea adancimii , a diferitelor perspective in pictura , sculptura si arhitectura , in absenta lor de facto . Merleau-;Ponty pare sa se salveze si in acest moment al discursului , insa trebuie spus ca , spre exemplu un basorelief de cea mai proasta factura pune la indoiala demersul lui …
Perspectiva este data de faptul ca lucrurile se oculteaza unele pe altele , situandu-se intr-un ascuns care isi are originea in primul plan vizual , celelalte obiecte din planurile mai indepartate fiind ascunse asadar de cele mai apropiate noua . Aceasta revine la a spune ca acest invizibil alterat ( deoarece vedem totusi anumite portiuni din ascuns ) nu poate naste perspectiva , caci atunci obiectele ar deveni un conglomerat plan , aparand ca iesind unele din altele . Totusi insa Merleau-Ponty pastreaza aceasta anomalie , traducand-o in termenii fie de nimic , fie de participare la fiinta , “ si in primul rand la fiinta spatiului dincolo de orice punct de vedere “. “Lucrurile interactioneaza unele cu celelalte pentru ca ele sunt in afara unul de celalalt “ . Ca argument suntem trimisi la adancimea pe care o vedem intr-un spatiu pictural , desi , fizic , evident el nu exista . Spatiul este in sine insusi , putand fi explicat doar ca evidenta a unei locatii , a unei situari , a unui unde .
Deci este posibil ca o a treia dimensiune a spatiului sa nu existe . Din acest motiv Merleau-Ponty sanctioneaza arta care functioneaza prin practicarea unei spatialitati fizicalist-empiriste , validand paradigma artelor antice in care sfericul si unghiularul impregneaza artisticul , creand cu adevarat spatialitatea . Se refera probabil la renumitele corectii optice practicate cu precadere in arhitectura , unde totul era rotunjit , insa creea impresia de unghiular .
Psihologic adancimea nu ridica reale probleme , ea avand urmatoarele baze : a) Intervalul aparent descrescand dintre cupluri de obiecte ( egal departate ) care se distanteaza de privitor . Echivaleaza cu aparenta intalnire a unor drepte paralele la nivelul liniei de orizont , aceasta generand linile de perspectiva . b) Punctul de fuga interior sau exterior al unei imagini . Echivaleaza cu convergenta liniilor de perspectiva . c) Fluctuatia crescatoare sau descrescatoare a luminuozitatii pe masura indepartarii . d) Unghiul diferit sub care este vazuta imaginea , dat de pozitia globilor oculari fiecare percepand imaginea sub un alt unghi . e) Un degrade al culorilor inspre cenusiu . f) Escamotarea obiectelor de catre cele situate in planuri mai apropiate de privitor . g) Un corp comun al mai multor elemente motorii , de postura , de chinestezie oculara , linii si limite de activitate preponderenta , deprinderi adaptative la mediul inconjurator etc.
Problema este a legaturilor dintre ele si in special dintre punctele a) si f) . Suntem trimisi la o rivalitate a lucrurilor , o lupta pentru suprematie in fata noastra : “ E exterioritatea lor cunoscuta in cuprinsul lor si dependenta lor reciproca in autonomia lor . Astfel inteleasa , nu se mai poate spune despre adincime ca este o <a treia dimensiune> .“
In concluzie simturile noastre nu sunt instrumente de investigare a unui spatiu obiectiv , empiric cu un subiect intr-un punct zero al situarii spatiale , incepand de la care se iveste spatiul . Traim in respectivul spatiu , la urma urmei , nu in afara lui pentru a ne putea permite sa consideram obiectul pur exterior , astfel de dihotomii subiect-obiect suprimand modul esential in care ar trebui sa fim in lume , caci de raportare la ea nu mai poate fi vorba .Vizibilul se topeste in invizibil , facandu-si loc in acesta si avand nevoie de el pentru a apare si chiar pentru a avea un rost . Lumina nu mai este un accident care permite vederea , ci ceea ce poarta vizibilul si departarea una in cealalta , un agent , “ e regasita ca actiune la distanta “ .
Fundamental pentru vedere este faptul ca are o functie de manifestare , nu de sondare si explicitare ; vorbim aici de o extindere nepermisa a gandirii in cele ale vederii . Iar adancimea si culoarea sunt iradieri ale lucrului , care demasca esenta lui si care legitimeaza participarea vederii la Fiinta .







Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta