Antoine Henri Becquerel , fizician francez , familiarizat cu lucrarile lui Rantgen , a ales sa studieze fenomenele legate de fluorescenta si fosforecenta . In martie 1896 , a facut o descoperiere remarcabila . n2t18tp
Becquerel a gasit ca fenomenele de fluorescenta si de fosforecenta prezinta multe similitudini , dar si deosebiri . In timp ce fluorescenta si radiatiile X dispar cand sursa de energie care le initializeaza este deconectata , fosforecenta continua inca un timp dupa deconectarea sursei de energie . Totusi energia era obtinuta de la o sursa externa .
In februarie 1896 , pe o vreme mohorata , Becquerel nu a putut folosi Soarele drept sursa de energie pentru experimentele sale . A pus placile fotografice intr-un sertar intunecat , alaturi de cateva cristale care contineau uraniu . Spre mare sa surpriza a gasit placile fotografice impresionante . Singura explicatie a fost ca , in timpul depozitarii , radiatii (invizibile ) provenite de la uraniu au patruns pana in placi . Becquerel a reluat experimentul si s-a convins ca impresionarea placilor fotografice , izolate de lumina prin hartie neagra era datorata unor radiatii provenite de la uraniu . Sarurile de uraniu emit conform observatiilor lui Becquerel radiatii care impresioneaza placile fotosensibile . Emisia de radiatii nu depinde de combinatia chimica ce contine uraniul si nu necesita alte surse de energie.
Becquerel a anuntat urmatorul adevar fundemental :
„ Emiterea de raze este o proprietate a atomilor , independente de combinatia chimica a elementului uraniu . ”
La sfarsitul anului 1897 , lucrand in laboratorul lui Becquerel , Marie si Pierre Curie au inceput un studiu asupra radioactivitatii.
Becquerel observase deja ca emanatiile de uraniu pot determina aparitia unui curent electric intr-un conductor .
Folosind instrumente sensibile , inventate de Pierre si fratele acestuia , sotii Curie au masurat capacitate de a determina apritia unui curent electric a radiatiilor provenite de la de la diferite elmente .
In 17 februiarie 1898 , sotii Curie , realizand teste cu pechblenda (minereu ce contine uraniu) , au constat ca aceasta produce un curent de 300 de ori mai mare decat cel produs de uraniu pur . Au persupus atunci ca alaturi de uraniu trebuie sa existe in pechblenda o subsatanta activa . In titlul unnei lucrari care descria acest ipotetic element ( numit Poloniu , dupa Polonia natala a Mariei ) , au introdus noul termen : „ radioactiv ” .
Dupa o munca miguloasa , sotii Curie au reusit sa extraga suficient poloniu , precum si un alt element , de asemenea radiactiv ( radiu ) , pentru a putea determina proprietatile fizice ale acestor elemente . Cei doi au stabilit primele standarte cantitative prin care poate fi masurata si comparata rata emisie radioactive de particule incarcate , provnind din elemente chimice . Mai mult , ei gasise ca exista o descrestere in timp a ratei emisiei radioactive si ca aceasta descrestere poate fi calculata si prezisa .
In 1911 , Rutherford conducea o serie de experimente in care bombarda o foita de aur cu particule incarcate electric cu sarcini pozitive ( alfa ) , particule emise de un material radioactiv . Cele mai multe particule strabateau nedeviate foita ,sugerand ca in interiorul foitei exista suficiente spatii goale si nu o patura continua de atomi . Totusi , unele particule se intorceau , indicand prezenta unei materii solide . Lucrarile lui Rutherford au aratat ca atomii constau din spatii goale care inconjurau un nucleu .

Invelis de electroni

Nucleu

Tot in acest an a conceput „modelul planetar” pentru structura atomului .
Licrarile lui Becquarel , sotii Curie si Ratherford si ale altora au facut stiinta moderna , cercetarea stiintifica si aplicatiile acestora in toate domeniile .