e8f20fd
Aplicatii
Notiuni generale:
Campul electromagnetic: este ansamblul campurilor electrice si magnetice, care
oscileaza si se genereaza reciproc.
Unde electromagnetice: este un camp electromagnetic care se propaga.
Undele (radiatiile) electromagnetice pot fi grupate dupa fenomenul care sta
la baza producerii lor. Astfel, radiatiile numite hertziene se datoresc oscilatiei
electronilor in circuitele oscilante LC sau in circuitele electronice speciale.
Prin transformarea energiei interne a oricarui corp in energie electromagnetica
rezulta radiatiile termice. Radiatiile electromagnetice, numite radiatiile de
franare, apar la franarea brusca a electronilor in campul nucleului atomic.
Radiatiile sincrotron (denumirea se datoreaza faptului ca acest fenomen a fost
pus in evidenta la o instalatie de accelerare a electronilor in camp magnetic,
numit sincrotron) si au originea in miscarea electronilor intr-un camp magnetic.
Acestor grupe de radiatii le corespund anumite domenii de frecventa.
Cea mai uzuala impartire a radiatiilor electromagnetice se face insa dupa frecventa
si lungimea sa de unde in vid.
Aceasta cuprinde urmatoarele grupe:
1.Undele radio. Domeniul de frecventa a acestor unde este cuprins intre zeci
de hertzi pana la un gigahertz (1GHz= 109Hz), adica au lungimea de unda cuprinsa
intre cativa km pana la 30 cm. Se utilizeaza in special in transmisiile radio
si TV. Dupa lungimea de unda se subimpart in unde lungi (2 km- 600 m), unde
medii (600- 100 m), unde scurte (100- 1 cm).
2. Microundele. Sunt generate ca si undele radio de instalatii electronice.
Lungimea de unda este cuprinsa intre 30 cm si 1 mm. In mod corespunzator frecventa
variaza intre 109- 3 . 1011 Hz. Se folosesc in sistemele de telecomunicatii,
in radar si in cercetarea stiintifica la studiul proprietatilor atomilor, moleculelor
si gazelor ionizate. Se subimpart in unde decimetrice, centrimetrice si milimetrice.
Se mai folosesc si in domeniu casnic.
3. Radiatia infrarosie. Cuprinde domeniul de lungimi de unda situata intre
10-3 si 7,8. 10-7 m (3 . 1011- 4 . 1014 Hz). In general sunt produse de corpurile
incalzite. In ultimul timp s-au realizat instalatii electronice care emit unde
infrarosii cu lungime de unda submilimetrica.
4. Radiatia vizibila. Este radiatia cu lungimea de unda cuprinsa intre aproximativ
7,6 . 10-7 m si 4 . 1014 m.
5. Radiatia ultravioleta. Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa
in domeniul 3,8 . 10-7 m si 6 . 10-10 m. Este generata de catre moleculele si
atomii dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele este o sursa puternica
de radiatii ultraviolete.
6. Radiatia X (sau Rongen). Aceste radiatii au fost descoperite in 1895 de
fizicianul german W. Rongen. Ele sunt produse in tuburi speciale in care un
fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul
zecilor de mii de voli, bombardeaza un electrod.
7. Raditia. Contituie regiunea superioara (3 . 1018- 3 . 1022 Hz) in clasificarea
undelor electromagnetice in raport cu frecventa lor. Sunt produse de catre nucleele
atomilor.
Principiul de functionare: Radiolocatia cu unde magnetice inseamna determinarea
existentei si pozitiei a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electromagnetice.
Instalatia de radiolocatie se compune, in esenta, dintr-un emitator, un receptor
si un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale
pozitiei obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai
inguste. Pentru aceasta, antena radiolocatorului se aseaza in focarul unei oglinzi
metalice concave, care reflecta undele intr-o singura directie. Emitatorul emite
trenuri de unde separate prin pauze, functionand prin impulsuri. In timpul pauzelor
de emisie, prin intermediul receptorului antena receptioneaza undele reflectate.
Receptionarea semnalului se masoara cu oscilograful catodic.
Receptorul cuprinde un oscilograf electronic drept indicator al existentei si
pozitiei obiectului.
Utilizari: - in radiolocatie: este folosita in navigare. Avioanele si vapoarele
sunt dotate cu radiolocatoare, ca si aeroporturile care sunt prevazute cu acest
echipament pentru a dirija traficul aerian, aterizarile si decolarile avioanelor
de asemenea. Radiolocatia poate fi activa sau pasiva.
- in natura: orientarea, liliecilor spre exemplu, se bazeaza pe faptul ca acestia
emit semnale ultrasonore scurte de frecvente intre 30- 60 kHz. Liliacul in zbor
emite in medie cca. 30 de semnale pe secunda. O parte dintre acestea sunt receptionate
de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou, dupa un timp cu atat
mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Pe masura apropierii de obstacol
liliacul emite din ce in ce mai multe semnale intr-o secunda ajungand ca de
exemplu la un metru de obstacol sa emita pana la 60 semnale pe secunda. Aceasta
permite liliacului sa simta precis pozitia sa fata de obstacole.