h1d6dy
Einstein a devenit un simbol al stiintei moderne, o figura care a rasturnat toate tiparele definitiei americane a eroului. Einstein a fost primul superstar intelectual si si-a castigat popularitatea in singurul fel pe care il puteau accepta americanii -; printr-o inteligenta intuitiva neacademica, aplicand descoperirile mintii sale geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele si bomba atomica.
Pe Einstein la ajutata enorm faptul ca nu era asociat cu nici o institutie de invatamant universitar cu renume si ca statutul sau nu depindea de o creditare oficiala -; lucruri fata de care americanii au o atitudine duala: insista asupra lor si, pe de alta parte, nu au incredere in ele. Dimpotriva, Einstein a fost savantul care a castigat simpatia multimilor, a oamenilor obisnuiti, cu toate ca vorbea limba obscura a matematicilor.
Albert Einstein s-a nascut pe 14 martie 1879 la Ulm, un oras modest din Germania, intr-o familie de evrei. Tatal sau, Hermann Einstein, era electrician si avea veleitati de inventator. Mama sa, Pauline Koch, avea o fire serioasa si inclinatii muzicale, interpretand foarte bine la pian sonatele lui Beethoven -; de la ea va mosteni Albert Einstein pasiunea pentru muzica clasica. Fratele mamei sale, Caesar Koch, inginer de profesie, care locuia impreuna cu familia, a avut o influenta foarte mare asupra copilului, mai ales in ceea ce priveste stiintele exacte. Unchiul sau i-a relevat lui Einstein latura pasionanta a matematicii: „Este o stiinta amuzanta. Cand alergam dupa un animal si nu putem sa-l prindem, il denumim pentru moment x si continuam sa-l urmarim pana cand il varam in sac”.
Cand micul Albert avea 5 ani, tatal sau i-a aratat o busola de buzunar -; un obiect care l-a fascinat realmente. Proprietatea misterioasa a acului busolei de a reveni la aceeasi pozitie, indiferent de orientarea cadrului, l-a impresionat pe copil. Un an mai tarziu, parintii i-au luat un profesor de vioara, dar muzica l-a lasat aproape indiferent pe copil pana in ziua cand a descoperit sonatele lui Mozart. Din acest moment, cantatul la vioara a devenit una dintre pasiunile viitorului savant. Copilul Albert Einstein era timid si singuratic si ii placea sa se joace singur in parcuri si in padure.
Elev la scoala primara a parohiei din care facea parte familia lui, Einstein isi intrecea cu mult colegii de clasa la matematici, dar avea rezultate proaste la celelalte materii.
Einstein incepuse sa vorbeasca tarziu, spre exasperarea familiei sale, si pana la 9 ani a avut dificultati de exprimare. Acest lucru, precum si faptul ca era un scolar meditativ si retras, il facea sa para in ochii profesorilor sai un elev mediocru, un copil nu prea inzestrat intelectual.
La 10 ani, Einstein a intrat la gimnaziul Luitpold din Munchen. La sfarsitul secolului al XIX-lea, sistemul de invatamant din gimnazii era foarte rigid, elevii primind o educatie care aducea cu disciplina militara. Mai tarziu, Einstein avea sa marturiseasca faptul ca, in scoala generala, profesorii sai i se pareau a fi niste serpi, iar mai tarziu, cei din gimnaziu se purtau precum niste locotenenti.
Colegiul a fost o experienta dureroasa pentru Enstein. Era dezgustat de felul cum se predau in scoala strategiile militare. Profesorii lui Einstein erau nemultumit de el si ii spuneau ca n-o sa se aleaga nimic de el niciodata.
La 12 ani, tanarul Einstein a primit o carticica despre geometria euclidiana. Mai tarziu, marturiseste: „O asemenea claritate si siguranta au exercitat o atractie indescriptibila asupra mea”.
La colegiul Luitpold, care mai tarziu va purta numele lui, Einstein l-a intalnit pe Max Talmud, student la medicina, care il va indemna sa citeasca lucrarile de vulgarizare stiintifica ale lui Bernstein, cartea Forta si Materie a lui Buchner si Critica ratiunii pure a lui Kant. Intre Talmud si adolescentul Einstein s-a legat o prietenie stransa, bazata pe interesul lor comun pentru stiinta si filozofie. In anul 1890, Einstein a aprofundat studiul matematicilor superioare, in special calculul diferential si integrat.
Dar aceasta perioada a luat sfarsit, pentru ca mica intreprindere de dezvoltare a inventiilor electrice pe care o deschisese tatal sau cunostea esec dupa esec. Parintii l-au sfatuit sa lase deoparte „prostiile filosofice” si sa se intoarca la „viata reala” pentru a-si castiga existenta. Dar tanarul nu se vedea practicand meseria tatalui sau si nici acceptand o cariera de functionar intr-un birou. Singura sa dorinta era de a descoperi cateva dintre misterioasele legi ale lumii fizice.
Einstein a incercat sa intre la ETH, Institutul Federal de Tehnologie Elvetiana, dar a picat la examenul de admitere; pe tot parcursul studiilor sale, fusese un elev supradotat la matematici, dar lipsit de orice inclinatie spre disciplinele biologiei si ale stiintelor umane. Totusi, directorul Politehnicii, frapat de cunostintele de fizica si matematica ale lui Einstein, l-a indemnat sa obtina diploma de absolvire a studiilor dintr-o scoala elvetiana: scoala cantonala din oraselul Aarau.
In 1896, Einstein obtine un certificat care atesta faptul ca nu este cetatean german. Va ramane apatrid in urmatorii cinci ani. Dupa ce a obtinut diploma la scoala din Arrau, Einstein a reusit sa intre, fara examen, la ETH. Pe 29 noiembrie s-a mutat la Zurich. Printre colegii sai de studentie se aflau Marcel Grossmann, cu care Einstein va lega o prietenie durabila, si Mileva Maric, o studenta de origine sarba care va deveni prima sotie a lui Einstein.
In 1899, Einstein cere in mod oficial cetatenia elvetiana. Un an mai tarziu, obtine diploma ETH si incearca sa ocupe un post de asistent acolo, dar fara nici un rezultat. Este anul in care trimite primul sau articol la prestigioasa revista stiintifica Annalen der Phzsik.
Incercand in zadar sa obtina un post conform specialitatii sale, Einstein trebuie sa se multumeasca cu un post obscur de agent intr-un birou de brevetare a inventiilor din Berna, sarcina sa fiind sa faca o prima examinare a inventiilor care se prezentau biroului.
Stabilit la Berna, Einstein se casatoreste cu Mileva Maric, prietena sa din studentie, in ciuda impotrivirii familiei sale. Cu cativa ani mai mare decat Einstein, Mileva era o femeie cu idei foarte progresiste, precum majoritatea studentilor sarbi. Mileva si Albert au avut doi fii, dintre care celui mare i s-a dat numele tatalui sau.
In 1905 Einstein avea 26 de ani. La aceasta varsta si-a publicat prima data rezultatul cercetarilor sale de pana atunci, trei articole despre: miscarea Browniana, efectul fotoelectric si teoria relativitatii. A fost un eveniment care li s-a parut fizicienilor universitari de neinteles: un obscur functionar la un birou de brevete, la numai 26 de ani, facea dovada unei minti geniale. I s-a propus sa predea la Universitatea din Zurich in 1909 ca profesor „extraordinar”.
La inceputul secolului XX, stiinta fizicii traversa o criza profunda. Cele doua teorii care permiteau explicarea fenomenelor fizice pareau incompatibile. Mecanica, stiinta miscarii, are drept fundament principiul relativitatii, enuntat de Galileo Galilei: nimic nu este absolut imobil: totul depinde de punctul de referinta. Dar teoria electromagnetismului elaborata de Maxwell in anii 1850, confirmata de rezultate experimentale, descrie lumina ca pe o unda propagandu-se in eter. Dar eterul nu si-a putut afla nici o descriere fizica, singura certitudine fiind aceea ca este de o imobilitate absoluta, ceea ce vine in contradictie cu principiul relativitatii. O alta contradictie devenise un adevarat cosmar pentru fizicieni: materia este constituita din atomi, deci este discontinua. Dar un filament incalzit emite lumina, care, dupa Maxwell, era un fenomen continuu. Cum ar putea ceva discontinuu sa produca un fenomen continuu? Nici unul dintre fizicienii acelei vremi nu putuse afla raspunsul acestei dileme, iar stiinta fizicii, la data cand Einstein si-a publicat descoperirile, era intr-un impas ce parea fara iesire. Einstein a publicat in Annale der Phzsik doua articole care s-au dovedit a fi revolutionare. Primul, aparut in martie 1905, descria transformarea energiei unui corp incalzit in energie luminoasa. Aceasta transformare nu este posibila decat considerand lumina ca fiind formata din particule, pe care Einstein le-a numit cuanta de lumina (fotoni). Einstein considera ca lumina poate fi privita ca o suma de particule in anumite conditii si pe langa aceasta emitea ipoteza ca energia purtata de orice particula luminoasa, numita foton, este proportionala cu frecventa radiatiei. Formula care exprima aceasta este E=hn, unde E este energia radiatiei si h este o constanta universala cunoscuta sub denumirea de constanta lui Planck si n este frecventa radiatiei. Lumina, afirma Einstein, nu este nici continua, nici discontinua, ci amandoua in acelasi timp. Fara sa stie inca exact cum este posibil ca lumina sa aiba in acelasi timp doua proprietati opuse, Einstein intuise un adevar fundamental al fizicii, pe care cercetarile ulterioare il vor confirma. Al doilea articol isi propune sa rezolve problema eterului.
Singura data care permite descrierea luminii este viteza sa c, constanta oricare ar fi viteza observatorului. In acest articol Einstein a enuntat teoria relativitatii care unifica teoriile materiei si ale luminii. Materia, ca si lumina, se supun principiului relativitatii, iar simultaneitatea a doua evenimente devine dependenta de observator. Timpul nu mai este un concept invariant, ci este relativ.
Teoria sa se baza pe urmatoarele postulate:
1) viteza absoluta a unui obiect nu poate fi masurata; putem masura doar viteza sa relativa fata de un alt obiect;
2) valoarea vitezei luminii in vid este intotdeauna aceeasi, indiferent de viteza cu care se deplaseaza observatorul si indiferent de sursa de lumina;
3) viteza maxima care poate fi atinsa in Univers este viteza luminii.
In septembrie 1905, Einstein adauga un post-scriptum la acest articol si demonstreaza celebra formula E=mc2, inducand echivalenta intre materie si energie. Aceasta explica ca o masa (m) data este asociata cu o cantitate de energie (E) egala cu masa inmultita cu patratul vitezei luminii (c). O cantitate mica de materie este echivalentul unei vaste cantitati de energie. De exemplu, 1 kg de materie transformata complet in energie ar fi echivalent cu energia eliberata de explozia a 22 megatone de TNT.
Formula aceasta va sta la baza dezvoltarii utilizarii energiei nucleare in scopuri civile sau militare. Einstein incepe sa se gandeasca la teoria relativitatii generale pentru a explica fenomenul caderii corpurilor. Dar savantul a realizat ca pentru a ajunge la un rezultat stiintific in aceasta privinta, avea nevoie de cunostinte mai aprofundate in matematicile moderne. Einstein solicita si obtine un post de profesor universitar mai intai la Berna, apoi la Praga. In 1912, a devenit profesor la Scoala Politehnica din Zurich, unde regaseste un vechi camarad din studentie, Marcel Grossmann. Cu ajutorul acestuia, care avea cunostintele necesare in matematici, incepe sa lucreze la elaborarea teoriei sale. O eroare il duce intr-un impas si pierde trei ani din aceasta cauza. La sfarsitul anului 1915, teoria relativitatii este definita, si o data cu ea o noua interpretare a caderii corpurilor.
Forta de atractie a lui Newton este inlocuita in teoria relativitatii cu o deformare a spatiului in jurul corpurilor. Asa cum o minge deformeaza o panza intinsa, formand o adancitura, un corp modifica spatiul din jurul lui. Aceasta proprietate explica de ce corpurile, oricare ar fi masa lor, cad toate cu aceeasi acceleratie. Mai mult, Einstein enunta faptul ca timpul si spatiul nu pot exista in absenta materiei. Verificarea simpla a acestei teorii: daca un corp deformeaza spatiul din jur, atunci razele unei stele situate in spatele Soarelui vor fi deviate, iar imaginea nu va mai aparea acolo unde trebuie sa apara.
Observatiile efectuate de un astronom britanic, sir Arthur Eddington, in timpul unei eclipse, vor confirma matematic rezultatele teoriei lui Einstein. Foarte mediatizata la acea data, teoria lui Einstein a devenit un simbol al pacii si al reconcilierii: un englez a confirmat teoria unui german! Dar cursul pe care l-au luat evenimentele mai apoi a dezmintit aceasta iluzie. Popularitatea pe care a castigat-o Einstein i-a permis sa-si reia activitatea politica si sa-si promoveze idealurile pacifiste. Einstein apara cauza poporului evreu si militeaza in favoarea construirii unei Universitati in Palestina. Un turneu in SUA, in 1921, ii ofera fondurile necesare. Ascensiunea rapida a lui Hitler la putere face din Germania o tara potrivnica marelui savant. Evreu, pacifist si deschis contactelor nationale, Einstein nu mai putea ramane in tara sa natala fara sa-si puna familia si pe sine in pericol. Einstein devenise deja celebru si aceasta perioada a fost inceputul gloriei sale si inceputul unei cariere stralucita de om de stiinta. Viata sa personala, insa, si relatia sa cu Mileva Maric devenisera din ce in ce mai dificile.
Mileva a fost prima iubire a lui Einstein. In ianuarie 1902 s-a nascut in Ungaria Lieserl, fiica lui Einstein si a Milevei. Mai tarziu, legatura dintre Mileva si Einstein a inceput sa se deterioreze. Mileva s-a indepartat de Einstein, absorbit cu totul de munca sa si a carei faima crestea tot mai mult.
Cand Einstein a acceptat, in 1914, oferta de a conduce Institutul de Fizica Kaiser Wilhelm, Mileva a acceptat sa-si urmeze sotul in Berlin, dar impotriva vointei sale. Atmosfera din Berlin i s-a parut insuportabila si in acelasi an s-a intors in Zurich impreuna cu cei doi fii ai sai. Cum nici Einstein nu mai tinea la aceasta casnicie, au divortat in 1919. Din 1917 savantul se imbolnavise si aceasta stare a durat trei ani, timp in care a fost ingrijit cu devotament si afectiune de verisoara sa Elsa Lowenthal. Elsa si Einstein s-au indragostit unul de altul si in 1919 s-au casatorit. Au avut doua fiice Elsa si Margott.
Einstein a primit premiul Nobel pe 1921 pentru studiul sau din 1905 asupra efectului fotoelectric. De fapt, Einstein nu a fost prezent la decernarea premiilor in decembrie 1922, fiind plecat intr-o calatorie in Japonia. Dupa ce realizase in 1924 ultima sa descoperire stiintifica importanta, a vizitat in mai multe randuri America de Sud. Einstein dusese pana atunci o viata foarte agitata si a platit un pret mare in 1928, facand o depresie nervoasa pricinuita de surmenarea intelectuala.
Einstein a riscat sa-si atraga furia lui Hitler cand a semnat, impreuna cu alti trei savanti germani, o petitie prin care cerea incetarea razboiului. Si totusi, in mod paradoxal a contribuit la construirea girocompasului pentru submarinele germane. In afara de nazisti, Einstein si-a atras si ostilitatea stalinistilor, pentru care teoria relativitatii simboliza individualismul capitalist agresiv.
In 1944 a transcris de mana continutul articolului care l-a facut celebru in 1905 si a scos manuscrisul la licitatie. Dupa o competitie extrem de stransa, o universitate americana a reusit sa castige manuscrisul, pe care l-a platit cu sase milioane de dolari!
In 1933 incepe sa predea la Universitate Princeton.
Va dobandi cetatenia americana in 1940. Isi continua acolo activitatea politica si il convinge pe presedintele Theodore Roosvelt, in 1939, sa dezvolte programul bombei nucleare, construita din folosirea reactiile inlantuite atomice in uraniu, inainte ca Germania sa reuseasca sa faca acest lucru. Mai tarziu, Einstein va regreta foarte mare acest pas, si din 1945 pana la moartea sa va sustine actiunile Comitetului de Urgenta al Savantilor atomisti, al carui scop este acela de a limita amestecul Statului in cercetarea stiintifica.
El refuza presedentia statului Israel cand i s-a oferit in 1952 de liderii de stat.
Elementul einsteinium, descoperit in 1952, a fost numit in onoarea lui Albert Einstein.
Einstein a fost foarte respectat, dar la sfarsitul vietii a intrat in conflict cu tanara generatie de fizicieni: Heisenberg, Pauli si mai ales Bohr. De fapt Einstein a creat bazele unei noi teorii, teoria cuantica, pe care el nu a acceptat-o. Teoria cuantica interzice orice reprezentare reala a obiectelor fizice elementare precum electronii, protonii, etc. care nu pot fii descrisi decat in termeni d e probabilitate -; probabilitatea sa aiba o anumita viteza, sa aiba o anumita pozitie sau sa urmeze o anumita traiectorie. Dar Einstein nu adera la aceasta ipoteza probabilista a realitatii. „Dumnezeu nu joaca zaruri” a spus Einstein, refuzand sa creada ca rezultatul unui experiment nu este unic. Credea ca mecanica cuantica este, daca nu inexacta, ce putin incompleta. Acest lucru face din Einstein unul dintre ultimii clasici ai stiintei fizicii.
Desi Einstein s-a dedicat mult cauzelor politice si sociale, stiinta a fost intotdeauna pe planul intai, pentru ca, spunea el adesea, numai descoperirea naturii universului ar avea un inteles de durata. Scrierile sale includ: “Relativitatea: teoria speciala si generalizata”(1916), “Despre sionism”(1931), “Constructori ai universului”(1932), “De ce razboi?”(scrisa impreuna cu Sigmund Freud), “Lumea asa cum o vad eu”(1934), “Evolutia fizicii”(1938), si “Din ultimii mei ani”(1950). Documentele adunate ale lui Einstein sunt publicate intr-o opera de mai multe volume incepand din 1987.
In 1950 si-a facut testamentul, iar cinci ani mai tarziu, a fost transportat la spitalul din Princeton, cu dureri abdominale atroce. Diagnosticul a fost ruptura de anevrism a aortei, ceea ce i-a provocat moartea, pe 18 aprilie 1955.