1. Magnetic Resonance Imaging (MRI), sau reprezentarea imaginilor prin rezonanta magnetica este un domeniu relativ nou prin care se face diagnosticul arterei aorte si a sistemului vascular periferic. Aceasta tehnica de evaluare a aparut din nevoia existentei unei metode alternative care sa asigure atat informatii anatomice cat si functionale despre circulatia coronariana. Analizarea prin intermediu razelor X furnizeaza informatii limitate referitoare la fluxul sanguin din artera, si nu evidentiaza leziunile aparute. Razele X sunt asociate cu o expunere la radiatii si un risc (1,7%) al aparitiei unor complicatii grave. Reprezentarea imaginilor prin rezonanta magnetica are si puterea de a evidentia fluxul sanguin si retinerea fluxului si poate fi aplicata pentru reprezentarea imaginilor ventriculelor stang si drept. o1o10op
Una din firmele producatoare ale unor astfel de aparate este PHILIPS, care isi prezinta produsul astfel: « Diagnosticarea si tratamentul cardiac este unul dintre cele mai scumpe zone din domeniul sanatatii. Inlocuind mai multe proceduri cu una singura, examenul medical cardiac prin rezonanta magnetica, permite pacientilor sa primeasca tratament mai repede, si la un pret mai mic si poate reduce substantial cheltuielile asociate diagnosticarii fata de metodele diagnosticarii clasice. Intr-un singur examen puteti: Prezenta morfologia cardiaca, analiza functiile cardiace, vizaliza si cuantifica fluxul sanguin, determina functiile ventriculare si ale inimii atat la odihna cat si la stres, determina viabilitatea sistemului miocardic, vizualiza principalele artere coronariene, efectua o imagine vasculara a intregului corp ». MRI are aplicabilitate si in neurologie, morfologie, angiografie, studierea muschilor si a scheletului.

Pe 3 Iulie 1977 a avut loc un eveniment care va schimba definitiv peisajul medicinei moderne. In afara comunitatii de cercetare medicala, acest eveniment nici nu a fost sesizat. Acest eveniment a fost primul examen MRI facut vreodata pe o fiinta umana. A durat aproape cinci ore pentru a produce o singura imagine. Aceste imagini reau, dupa standardele actuale, chiar urate.
Un aparat MRI este in general un tub orizontal care se misca printr-un magnet. Pacientul, care sta intins pe spate aluneca in interiorul tubului cu ajutorul unei mese speciale. Tipul examenului care urmeaza a fi efectuat determina daca pacientul intra cu picioarele sau cu capul inainte, sau cat de mult se va deplasa prin fata magnetului.
In colaborare cu undele sonore, scanerul MRI poate alege un punct foarte mic in interiorul corpului unui pacient si il poate intreba, in mare ce fel de tesut este. Punctul poate fi un cub cu latura de jumatate de milimetru. Sistemul MRI trece prin corpul pacientului punct cu punct, construind o harta 2D sau 3D a tipurilor de tesut. Apoi uneste aceste informatii pentru a crea imagini 2D sau modele 3D.

2. Inregistrarea magnetica este o tehnologie derivata a erei electronice. Este o cale fundamentala de a stoca permanent informatie.
· In domeniul audio, caseta magnetica este o cale foarte populara de a distribui muzica.
· In domeniul video, casetele sunt folosite la scara larga in industria TV.
· In domeniul calculatoarelor, inregistrarea magnetica este folosita la dischete, hard-disk-uri si benzi magnetice, ca metode principale de stocare a datelor.

Banda in sine este foarte simpla. Este formata dintr-un material foarte subtire pe baza de plastic tratat cu o pudra de oxid feric. Oxidul este in mod normal amestecat cu un adeziv pentru a se atasa la plastic, si contine si un fel de lubrifiant pentru a evita uzura aparatului care inregistreaza. Majoritatea benzilor au culoare rosiatica datorita oxidului de fier (FeO) sau a oxidului feric (Fe2O3). Daca acest material este expus unui camp magnetic, devine magnetizat permanent. Aceasta abilitate confera benzii magnetice doua dintre cele mai importante proprietati: 1) Poti sa inregistrezi ce vrei imediat si banda isi va aminti oricand ce-ai inregistrat ; 2) Poti sa stergi caseta si sa inregistrezi altceva. Aceste doua proprietati au facut casetele si discurile atat de populare.
Ideea de baza a inregistrarii implica un electromagnet care aplica un flux magnetic oxidului de pe banda. Oxidul isi aminteste permanent campul cu care a fost magnetizat. Capul de inregistrare a unui casetofon este un electromagnet foarte mic, circular, cu o mica gaura in el. Acesta este format dintr-un miez de fier, infasurat cu fire (bobinat). In timpul inregistrarii, semnalul audio este trimis prin firele bobinei pentru a crea campul magnetic in miezul de fier. La capatul miezului fluxul magnetic invaluie banda, si magnetizeaza la randul lui oxidul.

3. Busola. Oriunde v-ati afla, pe Pamant, puteti tine un compas in mana si acesta va indica polul nord. Imaginati-va ca sunteti in mijlocul oceanului, va uitati in toate directiile, si tot ce vedeti este apa, este innorat, si nu puteti vedea soarele. Cum ati putea sti incotro sa va indreptati daca nu ati avea o busola ? Cum mult inaintea aparitiei satelitilor GPS, si a altor echipamente de navigare de ultima generatie, busola le-a dat oamenilor o modalitate usoara si ieftina de a se orienta.
Un compas este un echipament destul de simplu, format dintr-un magnet mic, foarte usor, balansat intr-un ax aproape fara frecare. Magnetul este in mod normal numit « ac ». Un capat al acestui ac este de obicei marcat cu N, de la Nord, sau colorat intr-un fel pentu a sugera ca indica catre nord.

4. Propulsia electromagnetica. Electromagnetii sunt asemanatori cu magnetii obisnuiti, pentru ca atrag sau resping obiectele metalice, dar aceasta miscare este temporara. Diferenta intre un tren maglev (levitatie magnetica) si un tren obisnuit este aceea ca trenurile maglev nu au locomotiva (cel putin nu genul de locomotiva care sa traga vagoanele dupa ea pe calea ferata). In loc sa foloseasca combustibili fosili (petrol, carbune, etc), campul magnetic creat de bobinele de pe peretii verticali ai pistei este folosit pentru a propulsa trenul.


Bobinele magnetizate din partea de jos a pistei, resping magnetii care se afla sub tren, permitandu-i acestuia sa leviteze intre 1 si 10 cm deasupra pistei. Odata ce trenul este in levitatie, se alimenteaza spirele din interiorul peretilor verticali, pentru a crea un sistem unic de campuri magnetice care trag si imping trenul. Curentul electric furnizat bobinelor alterneaza constant pentru a schimba polaritatea spirelor magnetizate. Aceasta schimbare de polaritate determina campul magnetic aflat in fata trenului sa traga vehiculul inainte, in timp ce campul magnetic din spate adauga o forta suplimentara in aceeasi directie.
Trenurile maglev plutesc pe o perna de aer, eliminand forta de frecare. Aceasta lipsa de frictiune si designul aerodinamic al trenului, permit acestuia sa atinga viteze de transportare la sol fara precedent, de 500 km/h. Pentru comparatie, un avion comercial Boeing-777 folosit pentru zboruri pe distante lungi poate atinge viteza maxima de 789 km/h. In momentul in care producatorii vor putea dovedi ca trenurile maglev pot transporta pasageri in siguranta la asemenea viteze, aceste trenuri vor deveni o alternativa ideala a avioanelor. Dezvoltatorii acestei idei sustin ca este posibil sa faca legaturi intre orase aflate la 1600 de km distanta. La o viteza de 500km/h, am putea calatori de la Paris la Roma in aproape 2 ore.

Desi transportarea maglev a fost propusa acum mai mult de un secol, primul test al unui tren comercial maglev a fost facut in Shanghai, China in 2002, folosind un tren conceput de o companie germana, Transrapid International. Atat Germania cat si Japonia cerceteaza tehnologia trenurilor maglev, si amandoua testeaza prototipuri ale acestora
Diferentele dintre cei doi producatori constau in metoda folosita pentru levitatie. Germanii au dezvoltat EMS (electromagnetic suspension) -; suspensie electromagnetica, si fac trenul sa stea la 1 cm deasupra pistei. Japonezii folosesc EDS (electrodynamic suspension) -; suspensie electrodinamica, care foloseste electromagneti superconductori. Acest tip de electromagneti pot conduce electricitate chiar dupa ce alimentarea cu energie a fost oprita.