p9h18hk
Vulcan activ in insula italiana cu acelasi nume, din arhiperagul Lipare, situata in sudul Marii Tireniene, avand suprafata de 30 km . Este formata din trei conuri vulcanice cel mai inalt avand 499 m. Craterul sau are un diametru de 1000 m si o adancime de 200 .In urma eruptiei din anul 200 i.e.n. s-a format un nou con numit Vulcanello, unde este concentrata astazi activitatea vulcanica.
Pliniu cel Batran aminteste ca in urma eruptiei, apele au fost infectate, incat populatia care s-a hranit cu pestele din apele marii
inconjuratoare si-a pierdut viata.
In anul 1727, profesorul olandez Orville a descris vulcanul, care avea 2 cratere. Din craterul situat spre sudul insulei, iesea fum , iar pe fundul lui era o mica colina.
Craterul situat spre nord, era caracterizat prin eruptii frecvente si puternice.
Mai tirziu naturalistul francez Guillaume de Luc, a patruns in crater printr-o fisura ingusta, dar a ramas acolo foarte putin timp din cauza fumului foarte dens.
Cercetari au fost facute si de naturalistul italian Lazzaro Spallanzani care a coborat in crater.

El a notat ca peretii erau brazdati de apele provenite din ploi, iar terenul era foarte fierbinte. Zgomotul din crater era de 100 de ori mai puternic decit in afara lui.
Pina in anul 1600 au avut loc 10 eruptii puternice. In martie 1786, eruptia a durat 15 zile si a produs modificari in interiorul vulcanului, prin aparitia unor fisuri. In timpul eruptiei din anul 1888 au fost eliminate mari cantitati de cenusa si aruncate stanci in greutate de citeva tone. Unele au cazut la 1,5 km departare si erau atat de fierbinti ca au ars barcile care se aflau in golful Porto-di-Levante.
Au fost eliminate mari cantitati de lava si bombe vulcanice. Una dintre acestea avea un volum de 38 mc si o greutate de 100 t. Eruptia a durat 19 luni . Ultima eruptie a avut loc in anul 1906.

Bibliografie:Vulcanii Terrei dupa Ion Manta