DATE ISTORICE
Primele dovezi arheologice care atesta existenta vietii omului pe aceste meleaguri
dateaza inca din paleolitic si in continuare pana in epoca fierului. Existenta
asezarilor dacice si ale populatiei daco-romane este atestata prin descoperirile din zonele Bartolomeu, Schei, de pe dealul
Sprenghi si de sub Tampa. Din tre monumentele antichitatii, cel mai spectaculos este desigur Sanctuarul Dacic
de la Racos, din pacate greu accesibil pentru turistii curiosi sa-l viziteze. La fel si castrul roman
de la Rasnov, marturie a frontierei de nord-est a Imperiului Roman care
trecea, in veacul al II-lea dupa Cristos, in apropierea municipiului
z7e18eq
Brasov. Inscriptia de piatra pomeneste numele dacic stravechi al localitatii,
Cumidava, si faptul ca romanii nu I-au dat o alta denumire este sugestiv pentru reconstituirea modului in
care, din romani si daci s-au pla madit poporul roman, primii locuitori din era crestina ai acestor locuri.
Municipiul Brasov este atestat documentar la 1234 sub numele de Corona, la 1252
sub cel de Bara su, in 1288 sub denumirea de Braso si in 1294 sub cea de Brasov.
Asezarea centrala a tarii intre cele trei principate romane, precum
si privilegiile succesive acordate de catre domnitori, au facut ca orasul sa
fie centrul legaturilor umane, culturale si economice intre cele trei
provincii, loc de refugiu pentru multe familii de domnitori, carturari si revolutionari.
Brasovul si imprejurimile sale, intinsa Tara a Barsei cum
se numeste zona depresionara, aveau in e- vul mediu trei puncte strategice
conferindu-le un rol economic, militar si politic de prim ordin. Primul este
Cetatea Fagarasului de unde, spune legenda, a plecat Negru Voda sa intemeieze
Valahia, tara romaneasca de la sud de Carpatii Meridionali. Cetatea si
tinutul cunoscut sub numele de Tara Fagarasului au fost, timp indelungat,
un spatiu de continuitate al administratiei romanesti dupa obiceiul vechi
al pamantului si un punct de sprijin in Transilvania al voievozilor
valahi. Al doilea punct este Castelul Bran, strja a trecatorii prin care circulau
marfurile pe un circuit ce-si avea terminalele vestice in Flandra si Germania,
iar in sud si est, Turcia si Orientul Apropiat. In fine, al treilea
punct este Brasovul, cel mai important oras al Transilva niei in evul mediu, dominand viata economica in secolele XIV
-; XVI. Era o adevarata placa turnanta a ta rilor romane (Transilvania, Valahia, Moldova), bucurandu-se de importante
privilegii comerciale. Pozitia geografica privilegiata il situa inaintea
Sibiului, Bistritei, Clujului, Sighisoarei si a altor orase din Transil vania vremii. Bresle puternice, intre care se aflau in frunte aurarii,
tesatorii, armurierii, au facut ca Braso vul sa nu ramana doar un punct al comertului de tranzit, ci si un infloritor
centru mestesugaresc. Locuitorii, harnici si cu simt practic, l-au inzestrat cu echipamente caracteristice
oraselor medievale europene: ziduri de cetate si bastioane, turnuri exterioare de supraveghere si paza, depozite
si piete, ateliere si pravalii, ha nuri, biserici si spitale.
Arheologia confirma vatra de altadata a scheienilor, la Pietrele lui Solomon.
Pelerinajul annual al junilor si numeroase legende atesta concluzii ale asezarii si ale obiceiurilor
tribale ale locuitorilor.
Incendiul devastator din 1689, cand cea mai mare parte a cladirilor cu
etaj din lemn au fost distruse, a lasat in picioare doar putine din constructiile anterioare ale secolului
al XVII-lea. Altele au fost demolate din considerente politico-strategice (Cetatea de pe Tampa) sau din ratiuni
de dezvoltare edilitara (zidurile din partea de nord a orasului). Cu toate acestea, Brasovul pastreaza si azi
un patrimoniu arhitectural vechi care a rezistat in timp.
