Situat la 48° 52' latitudine Nordica si 2° 20' latitudine Sudica, Paris este capitala Frantei si una dintre cele mai mari metropole europene. Orasul a fost infiintat cu peste 2.000 de ani in urma pe o insula de pe fluviul Sena, la cca. 375 km. in amonte de gurile fluviului de la Marea Manecii. Orasul modern s-a extins de pe insula (Ile de la Cité) departe, dincolo de ambele maluri ale Senei. Parisul in sine acopera o suprafata de 105 km.2 ; impreuna cu suburbiile sale se extinde pe o suprafata de 1432 km.2 ; ocupa o pozitie centrala in bogata regiune agricola cunoscuta ca Bazinul Parisului si constituie unul dintre cele opt departamente ale regiunii administrative Ile-de-France. Este de departe centrul cel mai important de comert si cultura. v2m7mk
I. GEOGRAFIA FIZICA SI POPULATIA

Ø Caracterul orasului -; De secole, Parisul este unul dintre cele mai importante si atragatoare orase ale lumii. El este apreciat pentru posibilitatile pe care le ofera pentru afaceri si comert, pentru studiu, pentru cultura si pentru distractii: gastronomia sa, magazinele sale de moda, pictura, literatura si comunitatea sa intelectuala in special se bucura de o reputatie de invidiat, Renumele sau de „Orasul Luminilor”, castigat in timpul Iluminismului, ramane potrivit, caci Parisul si-a pastrat importanta ca centru de educatie si progres intelectual. Amplasamentul Parisului la rascruce de rute fluviale si terestre, semnificative pentru Europa si in mod special pentru Franta, a avut o permanenta influenta asupra dezvoltarii sale. Sub administratia romana in sec. I e.n. aplasamentul initial de pe Ile de le Cité a devenit capitala tribului si teritoriului pariziilor. Regele franc Clovis a cucerit Parisul de la gali pana in 494 e.n. si ulterior si-a stabilit capitala aici. Sub Hugo Capet (care a domnit intre 987-996) si dinastia capetiana, importanta Parisului a crescut si el a devenit trunchiul politic si cultural din care s-a format Franta moderna. Franta este de mult o tara puternic centralizata si Parisul a ajuns sa fie identificat cu un stat central si puternic, care atrage o mare parte a talentelor si vitalitatii provinciilor. Cele trei parti principale ale Parisului istoric sunt definite de Sena. La centrul sau se afla Ile de la Cité, care este sediul autoritatii religioase si temporale (cuvantul cité denota nucleul vechii cetati). Malul stang al Senei (Rive Gauche) a fost in mod traditional sediul vietii intelectuale; iar malul sau drept (Rive Droite) contine inima vietii economice a orasului, dar in ultimile decenii deosebirile s-au estompat. Fuzionarea acestor functii in centrul Frantei si mai tarziu, in centrul unui imperiu, a avut ca rezultat un mediu extraordinar de vital. In acest mediu, totusi, climatul emotional si intelectual creat de puterile in competitie a reprezentat adesea scena unor mari violente atat in domeniul social cat si politic (anii 1358, 1382, 1588, 1648, 1789, 1830, 1848 si 1870 fiind notabili pentru asemenea evenimente). In secolele sale de dezvoltare, Parisul si-a pastrat in cea mai mare parte forma circulara a cetatii timpurii. Granitele sale s-au extins in afara pentru a inghiti orasele inconjuratoare (burguri), de obicei construite in jurul manastirilor sau bisericilor si fiind adesea locul unor piete. De la jumatatea sec. al XIV-lea pana la jumatatea sec. al XVI-lea, orasul s-a dezvoltat in principal catre est iar incepand cu sec. al XVI-lea s-a dezvoltat catre vest. El cuprinde 20 de arondismente (districte municipale), fiecare cu propriul sau primar, propria sa primarie si cu trasaturile sale specifice. Numerotarea incepe din inima Parisului si continua in spirala ca o cochilie de melc, terminandu-se in estul indepartat.

Ø Peisajul -; Amplasamentul orasului -; Parisul si fluviul sau -; Orasul
Paris propriu-zis este mic; nici unul dintre colturi nu este mai departe de 9,6 km. De Catedrala Notre-Dame; ocupa o depresiune facuta de Sena si inaltimile inconjuratoare. Fluviul curge pe o lungime de 12,8 km. Prin centrul orasului si prin 10 dintre cele 20 de arondismente. La nivelul paei, cca. 9,14 m sub nivelul strazilor, fluviul este marginit -; cel putin pe acele portiuni netransformate in autostrazi -; de cheiuri pavate acoperite de copaci si boscheti. De la nivelul strazii, un alt sir de copaci se indreapta catre apa. Intre cele doua niveluri, zidurile de aparare, facute de obicei din blocuri masive de piatra, sunt decorate cu mari inele de fier iar unele dintre sunt strapunse de deschideri lasate de stavilare pentru vechile palate, sau orificii de inspectie pentru metrou, sisteme de canalizare si treceri subterane. Orasul este inconjurat de paduri de stejar si fag; ele sunt denumite „plamanii Parisului” caci ajuta la purificarea aerului din regiunea puternic industrializata. Pozitia Parisului in centrul regiunii Ile-de-France, marginit de fluviile Sena, Oise si Marna, a devenit de mult asezare dominanta.

Ø Clima -; Prin pozitia sa in partea vestica a Europei si intr-o campie relativ apropiata de mare, Parisul beneficiaza de influentele binefacatoare ale Curentului Golfului si are o clima moderat temperata. Vremea poate fi totusi foarte schimbatoare, in special iarna si primavara, cand vantul poate fi ascutit si rece. Temperatura medie anuala este de 12°C; media in iulie este de cca. 19°C iar in ianuarie este de cca. 3°C.

Ø Populatia -; In 1850 Paris avea numai 600.000 de locuitori. Dar de atunci populatia a crescut rapid, pe masura ce expansiunea industriala a atras fluxuri constante de oameni din provincii. Pana in 1870 populatia depasise 1.000.000 locuitori ira pana in 1931 conurbatia continea circa 5.000.000 oameni, mai mult de jumatate din ei locuind in orasul Paris, orasul administrativ aflat intre vechile porti. De la al doilea razboi mondial, aceasta crestere a continuat iar Parisul Mare avea aproape 9.000.000 locuitori pana la sfarsitul anilor '80. Multe familii s-au mutat in locuinte mai noi si mai spatioase in suburbii, lasand orasul Paris cu o populatie pe cale de imbatrinire si care este curios de solitara: aproape jumatate dintre gospodarii constau dintr-o singura persoana. Parizienii nascuti la Paris sunt depasiti ca numar de imigranti care isi pastreaza legaturile provinciale; de aceea multe magazine, restaurante si cartiere au un parfum regional. De exemplu, se spune ca exista mai multi aveyronezi la Paris decat in departamentul Aveyron din centrul Frantei. Majoritatea populatiei este teoretic romano-catolica, desi numai un mic procent participa in mod regulat la slujbe. Elementul strain este in crestere si reprezinta acum aproape o cincime din populatia totala. Majoritatea sunt arabi musulmani din Algeria, Maroc si Tunisia. In general, nord-africanii sunt prost gazduiti in cartierele mai sarace si sunt angajati pentru activitati de intretinere. Populatia considerabila de locuitori de culoare este alcatuita in principal si din imigranti din teritoriile franceze din Caraibe, Martinica si Guadelupa: ei au slujbe si conditii de viata mai bune si sunt mai bine acceptati decat musulmanii. Comunitatea evreiasca, care s-a asezat de mult in Paris, este centrala pe Rue des Rosiers din cartierul Marais, unde exista multe sinagogi, magazine si librarii ebraice. In prima parte a secolului XX, Parisul s-a bucurat de prezenta unor scriitori si artisti expatriati, inclusiv Ernest Hamingway din SUA, James Joyce din Irlanda, Pablo Picasso din Spania si Amadeo Modigliani din Italia. Populatia straina din Europa si America de Nord este acum destul de mica totusi, constand mai ales din oameni de afaceri si personalul agentiilor internationale mari cu sediul la Paris. In anul 1999 populatia Parisului era de 2.115.757 locuitori, iar aglomeratia urbana era in 1994 de 10.257.000 locuitori.

II. ADMINISTRATIA SI CONDITIILE SOCIALE

O distinctie clara este facuta intre administratia orasului si administratia suburbana. Orasul Paris este o singura unitate politica, guvernata de un primar ales si un consiliu. Suburbiile constau din peste 1200 comune separate, mari si mici, care impreuna cu orasul Paris formeaza regiunea administrativa Ile-de- France cu o suprafata de circa 12.000 km2. Se extinde mult dincolo de conurbatia Parisului; este cea mai populata dintre cele 22 de regiuni ale Frantei. Regiunea consta din 8 departamente: Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis, Val-de-Marne, Essonne, Yvelines, Val-d’Oise, Seine-et-Marne si Paris. Orasul Paris in sine are o istorie curioasa a guvernului local. Consiliul Municipal al Parisului este ales de popor la fiecare 6 ani. Intre 1871 si 1977 consiliul nu a avut primar si a fost controlat direct de prefectul departamentului, asa incat orasul avea mai putina autonomie decat orice sat. Guvernul national, deranjat de amintirile miscarilor populare din 1789, 1848 si 1871, dorea sa nu dea acces populatiei Parisului la putere. Totusi un statut adoptat in 1975 a permis consilierilor sa inceapa din nou sa-si aleaga propriul primar. Acum primarul are aceleasi puteri si acelasi statut ca in alte orase franceze. Primele alegeri de primar s-au tinut in 1977.

III. ATRACTII TURISTICE SI VIATA CULTURALA

Ø Cartiere si puncte de atractie -; Multe cladiri vechi, monumente, gradini, piete, bulevarde si poduri ale Parisului alcatuiesc unul dintre cele mai mari peisaje citadine din lume. Un loc impresionant din care se poate vedea orasul este Palatul Chaillot, care se afla pe malul drept al Senei.

ü Palatul Chaillot -; Palatul Chaillot dateaza de la Expozitia
Internationala din 1937. El a inlocuit Palatul Trocadéro, o structura ramasa de la Expozitia Internationala din 1878; este alcatuit din doua pavilioane separate, fiecare dintre ele extinzand o aripa curbata. Musée de l’Homme, Muzeul Naval, Muzeul Monumentelor Franceze si Muzeul Cinematografului SUNT SITUATE AICI. Sub terasa care desparte cele doua sectiuni se afla doua teatre, Teatrul National Chaillot si o mica sala care serveste drept unul dintre cele doua cinematografe ale filmotecii nationale. Terasa care este marginita de statui, ofera o slendida vedere asupra Parisului. Panta descendenta catre fluviu a fost transformata intr-un parc cu terasa, al carui centru este insufletit de fantani, cascade si bazine. Acvariul Trocadéro se afla intr-o grota aflata la cativa pasi de parc.

ü Turnul Eiffel -; A fost construit de catre Gustav Eiffel pentru
Expozitia Internationala din 1889, in ciuda opozitiei sustinute a personalitatilor nationale care il considerau nesigur si urat. Cand concesiunea Expozitiei a expirat in 1909, turnul de 300 m urma sa fie demolat, dar valoarea sa ca antena pentru transmisii radio l-a salvat. Elementele adaugate pentru transmisiile de televiziune i-a suplimentat inaltimea cu 17 m. Din punctul cel mai inalt al celor trei platforme, vederea se intinde pe mai mult de 64 km. De la doi acrii ai turnului, un imens camp, Champ de Mars (Campia lui Marte), se intinde pana la Scoala Militara, care a fost construita intre 1769-1772 si continua sa fie folosita de Colegiul de Razboi. Champ de Mars care a servit initial drept teren de parada al scolii, si a fost scena a doua mari adunari in timpul Revolutiei Franceze: cea a Federatiei (1790) si cea a Fiintei Supreme (1794). In spatele Academiei Militare se afla cartierul general al Organizatiei pentru Educatie, Stiinta si Cultura, ONU, UNESCO. Cladirea inaltata in 1958 a fost proiectata de un trio international de arhitecti si decorata de artisti ai tarilor membre.

ü Les Invalides -; Pe o strada catre nord-est se afla Hotel des
Invalides, infiintat de Ludovic XIV pentru a adaposti 7.000 de veterani in varsta sau invalizi. Enormul corp de cladiri a fost terminat in cinci ani (1671-1676). Domul placat cu aur care se ridica deasupra cladirilor spitalului apartine bisericii Saint Louis. Domul a fost proiectat de Jules Hardouin-Mansart, care a utilizat un stil cunoscut in Franta ca „iezuit” deorece este derivat din prima biserica a iezuitilor din Roma, construita in 1568. Bisericile Academiei Franceze, Spitalul Val de Grace si Sorbona, (toate din sec. XVII) au urmat acest stil. In capelele Sfantului Ludovic se afla mormintele fratilor lui Napoleon, Joseph si Jerome, al fiului sau (al carui trup a fost readus de la Viena in 1940 de Adolf Hitler) si ale maresalilor Frantei. Imediat sub cupola se afla un sarcofag de porfir rosu care acopera sase sicrie, unul in interiorul celuilalt, ce adapostesc ramasitele lui Napoleon, care au fost readuse din insula Sf. Elena in 1840 prin eforturile regelui Louis Philippe. Uniformele, armele personale si patul mortuar ale lui Napoleon sunt expuse in Muzeul Armatei din fata Spitalului Invalizilor. O portiune a acestuia continua inca sa serveasca drept spital militar, dotarile fiind insa modernizate. Marea Esplanada a Spitalului Invalizilor, marginita de copaci, coboara usor catre Quai d’Orsay si Podul Alexandre III. Prima piatra pentru pod care il comemoreaza pe tarul rus Alexandru III, a fost pusa in 1897 de fiul acestuia, tarul Nicolae II. Podul a fost terminat la timp pentru Expozitia Internationala din 1900 si conduce la alte doua amintiri ale targului din acel an, Grand Palais si Petit Palais. Cladirile continua inca sa fie folosite pentru spectacole anuale si pentru mari expozitii de arta.

ü Luvru -; Vikingii au facut tabara pe Malul Drept, vis-a-vis de varful vestic al lui Ile de la Cité, in timpul asediului lor nereusit asupra Parisului din 885, iar in jur de 1200 regele Philippe II a pus sa se construiasca un castel cruciat patrat pe acelasi amplasament, imediat in afara zidului noului oras, pentru a sustine apararea vestica. In timpul secolelor urmatoare s-au facut multe adaugiri si renovari iar din castel s-a transformat intr-unul dintre cele mai mari palate din lume cunoscut sub numele de Cour Carree (Curtea Patrata); doua galerii se prelungesc spre vest pe distanta de 500 m, una de-a lungul fluviului, cealalta de-a lungul strazii Rivoli. In 1871, la numai 19 ani dupa ce s-a terminat constructia fatadei sale vestice, palatul Tuileries inceput in 1563, a fost distrus de insurectionarii Comunei. Doua dintre fatadele Curtii Patrate au avut o puternica influenta asupra arhitecturii franceze. Lierre Lescot si-a inceput fatada interioara a curtii in 1546, adoptand ritmurile si ordinele renascentiste pe care le observase in Italia si adaugand decoratie pur frantuzeasca motivelor clasice. Medicul si arhitectul Claude Perraul a colaborat cu Louis Le Vau, arhitectul regelui, pentru a proiecta fa estica exterioara a palatului in 1673. Muzeul Luvru ocupa patru laturi ale palatului din jurul Curtii Patrate precum si galeria sudica, care se intinde de-a lungul fluviului. Printre comorile muzeului se afla Victoria de la Samothrace, Venus din Milo si Mona Lisa. Uriasele colectii contin lucrari datand din sec. VII I.C. pana la jumatatea sec. XIX, cu o enorma raspandire culturala si geografica. Galeria de nord, de-a lungul strazii Rivoli, adaposteste un muzeu separat, Muzeul Artelor Decorative, precum si Ministerul Finantelor. O remodelare semnificativa a fost intreprinsa in intreg Luvru pentru a mari spatiul pentru lucrarile de arta. Constructia a fost inceputa in anul 1980 pentru a crea o noua intrare si o sala de receptie subterana in vasta Curte a lui Napoleon, intre cele doua galerii; piramida de sticla inalta de 21 m, proiectata de I.M. Pei pentru a acoperi intrarea, a trezit atat o mare sustinere cat si multe critici.

ü Podul Artelor -; „Pont des Artes”, care traverseaza Sena de la Luvru pe Malul Stang, este unul dintre cele mai incantatoare dintre toate podurile pariziene. A fost primul pod construit din fier (1803) si a fost intotdeauna rezervat pentru pietoni; el asigura o vedere intima a Parisului si a Senei insasi.

ü Institutul Francez -; In punctul in care Podul Artelor se
intalneste cu Malul Stang se ridica Institutul Francez, care din 1806 a adapostit cele cinci academii franceze. Locul a fost ocupat initial de Turnul Nesle (Tour de Nesle), o lucrare de aparare pentru punctul terminus de pe Malul Stang al zidului cetatii din 1220. Louis Le Vau a proiectat cladirile suplimentare in 1663 pentru a adaposti Colegiul celor Patru Natiuni (Collegedes Quatre-Nations), platit printr-o mostenire de la Cardinalul Mazarin, ministrul lui Ludovic XIV, care adusese cele patru entitati in cauza -; Piemontul, Alsacia, Artois si Rossillon -; sub coroana franceza. Le Vau si-a bazat proiectele pe modelele italiene. Cele cinci academii contemporane sunt Academia Franceza (Academie Francaise), fondata de Cardinalul de Richelieu in 1635, care editeaza dictionarul francez oficial, atribuie premii literare si cuprinde „40 de nemuritori”; Academia Inscriptiilor si Beletristicii, fondata in 1663 de ministrul de finante al lui Ludovic XIV, Jean Baptiste Colbert; Academia de Arte Frumoase, doua sectiuni formate la momente diferite de Mazarin si Colbert si unite in 1795; Academia de Etica si Stiinta Politica, creata de Conventie (un organism de guvernare din timpul Revolutiei Franceze) in 1795 pentru a studia problemele de filosofie, stiinte economice, politica, drept si istorie. In apropiere se afla Monetaria (Hotel des Monnaies). In aceasta cladire sobra de la sfarsitul sec. al XVIII-lea, vizitatorii pot vedea cum se bat monezi si pot face un tur al muzeului monezilor si medaliilor.

ü Pont-Neuf -; In ciuda numelui sau, Pont-Neuf, care a fost construit intre 1578 si 1604, este cel mai vechi dintre podurile pariziene (altele il preced, dar au fost reconstruite). Robustetea sa a devenit proverbiala: parizienii spun „Solid ca Pont-Neuf”. Podul se sprijina la mijloc pe varful lui Ile de la Cité. Din mijloc pana pe Malul Stang are cinci arce iar pana pe Malul Drept sapte. Consolele parapetilor sunt decorate cu mai mult de 250 masti grotesti diferite. Timp de 200 de ani acest pod a fost strada principala si targul etern al Parisului.

ü Ile de la Cité -; In aval si imediat sub pod se afla varful lui
Ile de la Cité, organizat sub forma unui parc triunghiular cu alei de pietris marginite de boscheti infloriti, cu banci rustice sub arborii antici. Ile de la Cité, in forma de nava, are o lungime de zece strazi si o latime de cinci. Opt poduri o leaga de malurile fluviului iar un al noualea conduce la insula Saint Louis. Palatul primului guvernator roman (acum Palatul de Justitie) a fost reconstruit pe acelasi loc de Ludovic al IX-lea in sec. XIII si marit dupa o suta de ani de Philippe IV cel Frumos, care a adaugat sumbra Conciergerie, cu turle cenusii, cu impresionante camere gotice. Marea sala care pe timpul regilor era locul de intrunire a Parlamentului a fost cunoscuta in intreaga Europa pentru frumusetea sa. Incendiile din 1618 si 1871 au distrus mult din spatiul original iar restul palatului a fost devastat de flacari in 1776. Marea sala serveste acum drept sala de asteptare pentru tribunale. Intr-una din acestea, in anul 1793, Tribunalul Revolutionar a condamnat 2.600 de persoane la ghilotina. In curtile palatului se afla unul dintre marile monumente ale Frantei. Sainte Chapelle (Sfanta Capela) care dateaza din sec. XIII. Construita la indicatia lui Ludovic IX intre 1243-1248, este o capodopera a stilului gotic Rayonnant. Cu mare indrazneala arhitectul a sustinut plafoanele boltite pe un cadru de coloane subtiri, zidurile fiind facute din sticla colorata. Desavarsita capela a fost proiectata sa adaposteasca coroana de Spin , considerata a fi chiar coroana purtata de Iisus la crucificarea sa. Ludovic IX cumparase relicva de la venetieni, care o detineau in amanet de la Baldwin, regele latin al Bizantului. Alte relicve sfinte, cum ar fi cuiele si bucati de lemn din crucea adevarata, au fost adaugate colectiei capelei, resturile lor fiind acum in tezaur la Notre-Dame.

ü Notre-Dame de Paris -; La capatul estic al pietii se afla catedrala Notre-Dame de Paris, care este situata pe un loc pe care parizienii l-au rezervat intotdeauna pentru practicarea ritualurilor religioase. Luntrasii galo-romani din cité si-au inaltat acolo altarul pentru Jupiter (este acum Muzeul Cluny) iar, cand s-a raspandit crestinismul, o biserica a fost construita pe locul templului. Primul episcop al Parisului, St. Denis, a devenit sfantul sau patron. Rosul din culorile Parisului reprezinta sangele acestui martir care, in legenda populara, dupa decapitare, si-a ridicat capul si a mers in picioare. Cand Maurice de Sully a devenit episcop in 1159, el a hotarat sa inlocuiasca catedrala decazuta a lui Saint-Etienne si Notre-Dame din sec. VI cu o biserica in noul stil gotic. Stilul a fost conceput in Franta si un mou element structural, arcul butant, care suplimenta frumusetea exteriorului si permitea coloanelor interioare sa se avante catre noi inaltimi, a fost introdus la constructia bisericii Notre-Dame. Dupa ce a fost deteriorata in timpul Revolutiei Franceze, biserica a fost vanduta la licitatie unui negustor de materiale de constructie. Napoleon a venit la putere la timp pentru a anula vanzarea si a ordonat redecorarea edificiului pentru incoronarea sa ca imparat in 1804. Mai tarziu, Louis-Philippe a initiat restaurarea bisericii neglijate. Arhitectul Eugene Viollet-le-Duc a lucrat intre 1845-1864 pentru a restaura monumentul. Precum toate catedralele din Franta, Notre-Dame este proprietatea statului, desi functionarea sa ca institutie religoasa este lasata pe seama bisericii romano-catolice.

ü Zidurile Cetatii -; Dupa ce orasul roman de pe Malul Stang a fost pustiit in secolul al III-lea e.n. de barbari, pietrele innegrite de fum fiind transportate peste fluviu in Ile de la Cité, unde s-a construit un zid defensiv. Neglijat pe timp de pace, el a fost reconstruit de mai multe ori in decursul secolellor. Cel mai timpuriu dintre podurile care duc pe Malul Stang, Petit Pont (care a fost reconstruit de mai multe ori), era pazit de o poarta fotificata, Petit Chatelet, iar podul ce duce pe Malul Drept, Pont au Change, era pazit de Grand Chatelet, care servea drept fort, inchisoare, camera de tortura si morga pana la demolarea sa in 1801. Intre 1180 si 1225 Philippe II a construit un nou zid care proteja asezarile de pe ambele maluri. Intre anii 1367-1370 incinta de pe Malul Drept a fost largita de Charles V. Cu masiva Bastilie care proteja laturile estice asa cum Luvrul apara partea vestica. In 1670 Ludovic XIV a transformat prelungirile realizate de Charles V in Marile Bulevarde plantate cu copaci, infrumusetate la Poarta Saint-Denis (Porte Sainte-Denis) si la Poarta Saint-Antoine (Porte Sainte-Antoine) cu arcuri de triumf care inca rezista. Dupa un secol s-a inceput un nou zid. Zidul era construit cu 57 de puncte de trecere cu plata pentru a permite „fermierilor generali” (perceptori de impozite) sa adune taxe vamale de pe bunurile care intrau in Paris. Punctele de trecere cu plata mai pot fi vazute inca in Piata Denfert-Rochereau. Ultimul zid, construit de Adolphe Thiers pentru Loius-Philippe, era o instalatie militara originala cu forturi exterioare. La terminarea sa, el includea o serie de catunuri din afara Parisului, printre care: Auteuil, Passy, Montmartre, La Villette si Bellevilee.

ü Bastilia -; Cucerirea Bastiliei la 14 iulie 1789 a reprezentat lovitura simbolica data tiraniei. Inchisoarea, care practic era nefolosita de multi ani si era programata pentru demolare chiar de catre monarhie, adapostea in ziua aceea numai patru falsificatori, doi nebuni si un tanar aristocrat care isi infruntase tatal. Fortareata a fost demolata dupa cucerirea sa.

ü Hotel de Ville -; Trei primarii s-au aflat pe acest amplasament, fiecare mai mare decat predecesoarea sa. Actuala cladire (1874-1882) inlocuieste structura renascentista care a fost in uz din sec. XVI, pana cand a fost incendiata de comunarzii insurectionari in 1871. Prima a fost Casa cu Piloni (Maison aux Piliers), utilizata de municipalitate intre 1357 si 1533. Actuala cladire contine apartamentele oficiale ale primarului Parisului. Masacrul a mii de protestanti in ziua Sf. Bartolomeu -; 12 mai 1588, cand Liga Catolica l-a izgonit pe Henri III din Paris si razboiul civil cunoscut ca Fronda (1648-1653), toate au implicat masele pariziene, dar ele au fost mai curand revolutii de palat decat miscari populare. Cand oamenii s-au ridicat pentru propria lor cauza, accentul actiunii lor cum a fost intr-adevar cazul in 1789, 1830, 1848, 1871 si 1944. In iulie 1789, de exemplu, dupa uciderea supraveghetorului, gloata revolutionara a pus stapanire pe Hotel de Ville asa cum deja pusese stapanire pe Spitalul Invalizilor si Bastilia. Dupa patru ani cladirea este preluata drept cartier general pentru Comuna ce conduce actiunea maselor pentru a controla Conventia. Pe 9 Thermidor, anul II (27 iulie 1794), garzile Conventiei au patruns in Hotel de Ville si i-au arestat pe Robespierre si comunarzii sai; toti au fost executati curand dupa aceea. In august 1830 Louis-Philippe aparea pe balcon si era aclamat de multimea revolutionara. Numele pietei a fost schimbat in Place de l’Hotel de Ville.

ü Strada Rivoli -; Luvrul si gradinile Tuileris ocupa partea de sud a acestei strazi iar pe cealalta parte se intinde o arcada mai lunga de 1,6 km. Opusa mijlocului Luvrului, Palace du Palais-Royal conduce la palatul cardinalului Richelieu, pe care acesta l-a lasat prin testament familiei regale. Haussmann a largit mult Place du Palais-Royal in 1852 si a fost atent sa pastreze palatul cand a trasat Avenue de l’Opéra. In partea de sus a acesteia, unde Marile Bulevarde se incruciseaza cu o enorma piata noua, s-a construit noua opera intre 1825-1898. Opera din Paris, un splendid monument al celui de-al Doilea Imperiu, a fost proiectata in stilul neobaroc de Charles Garnier. Ea este cunoscuta mail ales pentru ornamentele sale decorative, cel mai important fiind Marea Scara. Urmatoarea piata de-a lungul strazii Rivoli este Place des Pyramides. Statuia ecvestra aurita a Ioanei d’Arc se ridica nu departe de locul unde ea a fost ranita la Poarta Saint-Honore (Porte Saint-Honore) in atacul sau nereusit asupra Parisului (detinut in acel moment de englezi), la 8 semptembrie 1429. Mai departe catre Place de la Concorde, strada Castiglone duce catre Place Vendome, o piata octogonala eleganta, prea putin modificata fata de proiectele din 1698 ale lui Jules Hardouin-Mansart. In centru, Coloana Vendome sustine o statuie a lui Napoleon. Ea a fost daramata in timpul Comunei si repusa la loc sub a Treia Republica (1871-1940).

ü „Calea Triumfala” -; De la Arc de Triomphe du Carrousel,
in curtea dintre bratele deschise ale Luvrului, se intinde una dintre cele mai remarcabile persepective vazute in vreun oras modern. Mai este denumita cateodata la Voie Triomphale (Calea Triumfala). De la mijlocul arcadei Caruselului, linia privirii merge de-a lungul Gradinilor Tuileries, care se aflau in fata Palatului Tuileries (pradat si ars in 1871 in timpul Comunei), nu s-au modificat prea mult de cand Andre Le Notre le-a proiectat in 1664. Place de la Concorde a fost proiectata ca un octogon in 1755 de Jacques-Ange Gabriel. Capatul dinspre fluviu a fost lasat deschis iar pe partea continentala s-au planificat doua cladiri. Nivelul inferior a fost construit cu arcade iar fatada a fost adaptata cu stralucire de la coloana Luvrului, toate cu un rafinament tipic epocii. Desi Gabriel a construit opt piedestaluri uriase in jurul periferiei acestei piete, ele au ramas neocupate pana cand Louis-Philippe le-a dat statui reprezentand capitalele provinciale. Privite in sensul orar incepand de la Ministerul Marinei, statuile sunt Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest si Rouen. Louis-Philippe a pus de asemenea sa se instaleze in centru si flancat de doua fantani, Obeliscul de la Luxor, un dar din partea Egiptului. Ulterior, santul a fost umplut cu apa. Ludovic XVI a fost decapitat in apropierea statuii orasului Brest la 21 ianuarie 1793. Patru luni mai tarziu, ghilotina era inaltata in apropierea palatului Tuileries iar executiile au continuat acolo timp de trei ani, acumuland un total de 1343 morti. Intre cladirile gemene de pe partea de nord-est a pietii, larga Rue Royale urca spre Biserica Sainte-Marie-Medeleine, sfintiita in 1842. Biserica are o forma alungita, fiind imprejmuita de coloane inalte de 18 m. Modelul sau, presupus a fi al unui templu grec, este in realitate mai apropiat de modelul roman. De-a lungul primilor 762 m de pe Champs-Elysee, intre Concorde si Rond-Point des Champs-Elysee (un sens giratoriu pentru trafic), destul de putine lucruri s-au schimbat de un secol: calea este marginita de castani, in spatele carora, de ambele parti, se afla gradini, de obicei pline cu copii la joaca. Pavilioanele din gradini sunt folosite ca ceainarii, restaurante si teatre. De la Rond-Point pana la Arc de Triomphe, totusi, calea s-a schimbat odata cu trecerea timpului. Sub al Doilea Imperiu, aceasta era o strada cu case luxoase. Ele erau completate de cafenele, cluburi de noapte, magazine de lux si cinematografe, dar strada isi pastra senzatia de lux iar trotuarele umbrite de copaci (late cat o strada normala) ofereau promenade care reprezentau mandria Parisului. Din anii 1950, totusi, bancile, expozitiile auto, birourile unor linii aeriene si bufete expres au preluat cea mai mare parte a spatiului. In partea de sus de pe Champs-Elysee se afla o piata circulara din care 12 bulevarde impozante radiaza pentru a forma o stea. Ea a fost numita Place de l’Etoile intre 1753 si 1970, cand a primit numele de Place Charles de Gaulle. In centrul pietii se afla Arcul de Triumf, dat in exploatare de Napoleon in 1806. Este de doua ori mai inalt si mai larg decat Arcul lui Constantin din Roma, care l-a inspirat. Jean Chalgrin a fost arhitectul iar Francois Rude a sculptat friza si grupul inflacarat, „Plecarea voluntarilor din 1792” (numit „Marseieza”). In ziua Armistitiului din 1920, Soldatul Necunoscut a fost inmormantat sub centrul arcului si in fiecare seara flacara amintirii este reaprinsa de catre un grup patriotic diferit. In anii 1970 concentrarea cea mai mare de cladiri inalte din Europa se ridica la circa 3 km. dincolo de arc, pe partea indepartata a zonei suburbane de le Neuilly. Locul, denumit Quartier de la Defense, era anterior doar un punct pe drumil adaugat de municipalitatile suburbane din Puteaux, Courbevoie si Nanterre. Astazi, cladiri inalte pentru birouri, reprezinta baza complexului. „Parterul” dintre cladiri este o platforma inaltata rezervata pietonilor, cu drumuri si parcari subterane. Exista magazine, restaurante, cafenele, un centru comercial, hoteluri si locuinte.

ü Muzeul Orsay -; Vechea gara Orsay, nefolosita, din apropierea fluviului a fost renovata si in 1986 a fost redeschisa ca un muzeu al artei si civilizatiei secolului XIX. El contine, printre alte colectii, picturile impresioniste si postimpresioniste -; de Cazanne, Manet, Monet, Renoir, van Gogh si altii -; care se aflau la Jeu de Paume.

ü Cartierul Latin -; La Podul Concorde, incepe bulevardul
Saint-Germain, formand o curba catre est pentru a se alatura din nou fluviului la Podul Sully. Ceva mai putin decat la jumatatea bulevardului se afla biserica pregotica Saint-Germain-des-Pres. Vechea biserica, care a apartinut unei abatii benedectine fondate in sec. VIII, a fost pradata de patru ori de vikingi si a fost recontruita intre 990 si 1201. Parti ale actualei biserici dateaza de atunci. Zona este de multa vreme un loc de adunare pentru practicienii artelor. Racine a murit acolo in 1699, Delacroix si-a avut studioul in Piata Furstemberg, edituri s-au mutat acolo tot timpul secolului XIX, iar principalele cafenele au fost permanent locuri de reuniune pentru artisti, scriitori si editori. Din 1945 pana in jur de 1955 a fost centrul miscarii existentiale si a ramas in continuare un centru activ de intalniri si conversatie pentru artisti.

ü Bulevardul Saint-Michel -; Larg si drept, este principala strada a cartierului studentesc. El este marginit de librarii, cafenele, cofetarii si cinematografe. Cladirile universitatii se gasesc pe strazi mai mici. Universitatea a fost alcatuita din colegii, fiecare fondat si sprijinit de un donator, adesea un prelat sau un ordin religios. In jur de 1257, Robert de Sorbon, capelanul lui Ludovic IX, a infiintat un colegiu, cunoscut ca Sorbona, care in cele din urma a devenit centrul studiului teologic din Franta. Partea cea mai veche a Sorbonei este capele (1635-1642), donata de Richelieu, care este inmormantat aici. Sorbona a servit timp de secole drept sediu administrativ al Universatatii din Paris. Intre anii 1968-1971 Universitatea a fost impartita intr-o serie de universitati total separate iar cladirea propriu-zisa a Sorbonei continua sa serveasca drept incinta pentru unele dintre acestea. Alte facultati, scoli si institute s-au mutat in afara Parisului in localuri mai spatioase, in suburbii, in efortul de a reduce supraaglomerarea mediului studentesc parizian. In varful dealului care se inalta dinspre fluviu, se afla Gradina Luxembourg, ceea ce a mai ramas din parcul Palatului Luxembourg al Mariei de Medici (1616-1621), care acum adaposteste Senatul francez. Gradinile sunt plantate cu castani si puse in evidenta de un elesteu pentru barci cu panze de jucarie, un teatru de marionete si statui. Peste bulevard, la capatul strazii Soufflot, se ridica Pantenonul (1755-1792), proiectat de Jacques-Germain Soufflot. El a fost inaugurat de Ludovic XV, dupa ce s-a refacut dupa o boala, ca o ofranda adusa Sf. Genevieve. Desi conceputa ca principala biserica din Paris, ea a fost rebotezata Pantenon de catre autoritatile revolutionare, care au transformat-o in ultimul loc de odihna pentru eroii Revolutiei. Acoperirea cu ziduri a unora dintre ferestrele sale si inlaturarea multor decoratiuni interioare au inlcuit efectul intentionat de spatiu interior de lumina cu o demnitate sumbra. Printre cei inmormantati sub inscriptia „Aux grands hommes, la Patrie reconniassante” (Marilor oameni, patria le este recunoscatoare) se afla Victor Hugo, Voltaire, Rousseua, Zola si Jean Moulin, seful rezistentei din cel de-al doilea razboi mondial. De la inceputul secolului XIX pana la migratia din anii 1920 catre Montparnasse, Montmartre a fost principala colonie artistica a Parisului. Montmartre este cunoscut pentru cluburile sale de noapte si pentru distractiile oferite . Semnul distinctiv cel mai cunoscut din Montmartre a fost construit abia in 1919: Bazilica Sfintei Inimi (Basilique du Sacre-Coeur), platita prin subscriptie nationala dupa infrangerea francezilor de catre prusaci in 1870. Cimintirul Pere-Lachaise, situat pe solul deluros din arondismentul 20, este locul Zidului Federatiilor (Mur des Federes), la care ultimii dintre luptatorii Comunei au fost impuscati si la care se mai fac inca pelerinaje. Chopin, Maresalul Ney, baronul Haussmann, Alfred de Musset, Balzac, Delacroix, Bizet, Rossini, Sarah Bernhardt, Isadora Duncan, Colette si Edith Piaf se afla printre oamenii cei mai cunoscuti inmormantati aici.

Ø Viata culturala -; De secole Parisul este considerat principalul centru de putere culturala al lumii vestice, un magnet pentru artisti si intelectuali, un loc unde apar noi idei, iar arta este puterea suprema. Desi unii oameni considera ca acum viata sa culturala este mai mult o problema de spectacol si de stralucire decat de adevarata creativitate, viata culturala este inca foarte activa si distinctiva. Parizienii iubesc noutatea, au o mare curiozitate intelectuala, stiu cum sa imbrace evenimentul cultural cel mai simplu cu fler si eleganta si sunt avizi patroni ai artelor, asa ca teatrele si salile de concerte, muzeele, galeriile de arta si cinematografele de arta sunt intotdeauna pline. Principalele teatre de stat sunt Comedia Franceza, Teatrul Odéon si Teatrul National Chaillot, care ofera un repertoriu de clasici francezi sau piese moderne straine. Biletele mai ieftine sunt oferite de multe teatre „de bulevard” particulare, care se lupta sa supravietuiasca. Exista mai mult de 150 de teatre mai mici, multe dintre ele sprijinite de stat, care prezinta un program amestecat de spectacole experimentale, cabaret etc. Pe langa multe cinematografe comerciale cu ecrane multiple, exista zeci de mici cinematografe „de arta” care prezinta o mare varietate de filme. Desi nou remodelatul Luvru este cel mai mare dintre muzeele de arta clasica, Parisul a construit muzee noi si mari in ultimii ani, incluzand Muzeul National de Arta Moderna din Centrul Pompidou, Muzeul Orsay al artei si civilizatiei secolului al XIX-lea, deschis in 1986 si noul muzeu de stiinta de la La Villette. O specialitate a Parisului este punerea in scena a expozitiilor mari si nepretentios montate, de obicei retrospective ale unui artist individual sau ale unei perioade istorice. Principalele festivaluri anuale care pun accentul pe muzica si drama sunt Festivalul Marais, tinut in iunie si iulie si Festivalul de Toamna, care se tine de la jumatatea lui septembrie pana in decembrie. Principalele edituri si librarii sunt situate in Cartierul Latin si Saint-Germain-des-Pres. Toate retelele principale de radio si televiziune nationale franceze isi au centrul la Paris; unele sunt detinute de stat iar altele sunt particulare.

IV. SANATATEA

Spitalele publice si grupurile de spitale din Paris sunt administrate in colaborare, de oras si Ministerul national al Sanatatii si sunt finantate in mare parte de un sistem de ocrotiri sociale. O serie de alte spitale sunt administrate de biserici si de administratii paticulare; de asemenea exista numeroase clinici particulare. Dintre multele organisme de cercetare medicala ale orasului, cel mai bine cunoscut este Institutul Pasteur, fondat in 1887.

V. INVATAMANTUL

Ca si in restul Frantei, scolile se afla in mare masura in mainile statului si sunt de 3 feluri: primare, secundare (colleges) si secundare superioare (lycées). Aproape o cincime dintre toti elevii se afla in scoli particulare, necontrolate de stat, majoritatea administrate de biserica romano-catolica. Parisul este de mult timp un important centru mondial al invatamantului superior. Cladirea cunoscuta ca Sorbona a adapostit facultatile de arte si stiinta ale Universitatii din Paris, una dintre cele mai vechi universitati ale Europei, pana cand a fost impartita in 13 universitati autonome (1968-1971), dintre care unele inca mai ocupa Sorbona.

VI. TRANSPORTUL

Sistemul de transport public din Paris, condus de un organism care este in principal controlat de stat, a fost modernizat extinzandu-se la inceputul anilor '70 iar acum este considerat de multi ca cel mai bun dintre toate orasele lumii. Trenurile de pe cele 16 linii principale ale sistemului Metropolitan (metrou) sunt rapide si dese, Reseau Express Regional (RER), un sistem subteran de expresuri de mare viteza, se extinde departe catre suburbii, iar in unele puncte liniile sale au fost integrate cu principala retea de cai ferate. Centrul sistemului este Chatelet-Les-Halles, care se spune ca este statia de metrou cea mai mare si mai aglomerata din lume. Pana in anii '80, Parisul devenise un oras de navetisti, metroul sau transportand 5.000.000 de pasageri zilnic. Costul metroului este subventionat de guvern: pasagerii nu platesc decat cca. jumatate din pretul real. Sistemul de autobuze al orasului a fost de asemenea modernizat. Orasul Paris este incercuit de o autostrada, bulevardul Peripherique. Autostrada este legata de autostrazi nationale, al carei centru este Parisul. In mod asemanator, marile gari feroviare din Paris deservesc reteaua feroviara franceza , prima conastruita in sec. XIX. Reteaua a fost modernizata si exploateaza trenuri de mare viteza catre Lyon si alte zone. Principalul aeroport este Charles de Gaulle, catre nord-est; mai vechiul aeroport Orly, spre sud, fiind utilizat in principal pentru zboruri interne si charter. Pe fluviul Sena se pot vedea numeroase vaporase turistice; exista porturi comerciale atat in amonte cat si in aval de oras.

VII. ECONOMIA

Parisul nu este numai capitala politica si culturala a Frantei ci si un principal centru financiar si comercial. Chiar daca mari firme franceze isi au uzinele de fabricatie in provincii, aproape toate isi mentin cartierele generale in Paris, suficient de aproape de marile banci si ministerele-cheie. Ca centru industrial regiunea pariziana este mai putin dominanta in Franta decat era in anii sai de glorie din deceniul 4, intrucat de la al doilea razboi mondial majoritatea cresterii industriale s-a manifestat in provincii; totusi ea mai contine inca aproape un sfert din industria franceza. Ca centru financiar, Parisul este baza multor concerne internationale mari in domeniul comercial si bancar. Industrii mai noi si mai mari s-au dezvoltat in suburbiile de nord si vest, in special de-a lungul vaii Senei catre Rouen: acolo se gasesc mai multe uzine mari de automobile si avioane. Catre nord-vest, de-a lungul buclei Senei de la Suresnes la Gennevilliers, se afla fabrici chimice. Parisul s-a dezvoltat mult de la al doilea razboi mondial ca un centru pentru comert international, in special in noul cartier de zgarie-nori La Defense, unde se afla multe companii mari. Orasul este unul dintre cele mai populare centre pentru conferinte internationale de afaceri, adapostind adesea peste 200 pe an. Francezii au fost cei care au inventat magazinul universal modern, odata cu deschiderea lui Bon Marche pe Malul Stang in 1852.