r4i4in

Riul Zarnestilor despica in flancul nord-estic al muntilor Piatra Craiului chei adinci si intortocheate, prin care patrunde un drum forestier de interes turistic deosebit.
De la cabana Gura Riului drumul, pina aici modernizat, continua cu drumul forestier si patrunde pe valea tot mai ingusta a Riului Zarnestilor avind in dreapta pantele impadurite ale masivului Piatra Mica si in stinga pe cele ale Magurii Mici. Soseaua serpuieste pe linga piriul tulbure. De la cariera de piatra de calcar din versantul muntelui Magura Mica, unde se termina forfota camioanelor, apa Zarnestilor ramine limpede. Dupa 30' de la plecare trecem prin locul de unde izbucul Fintinii lui Botorog tisneste cu putere si se varsa in albia bolovanoasa a riului. De aici in sus, pe valea principala, patul lui este sec. Pe masura ce patrundem in inima muntilor, valea devine tot mai strimta, intunecoasa si intortocheata. Lasam in urma casa paznicului de la captari si ceva mai departe sosim in dreptul Podului Magurii, unde drumul forestier desprinde o ramura spre stinga, catre satul montan Magura. In vecinatate, pe dreapta drumului principal de pe vale, acolo unde se deschide valea Padina lui Danisor, se zareste poteca si marcajul traseului in urcus spre cabana Curmatura, pe o ruta mai scurta, care evita cheile. Noi raminem, insa, pe valea Riului Zarnestilor (Prapastiilor), mergind mereu in amonte. Curind valea capata aspect de cheie si din frunzisul des al padurii apar pereti albi, inalti, care se ridica impetuos chiar din marginea drumului forestier, silindu-l sa se alipeasca de firul sec si bolovanos. Si talvegul este incorsetat de celalalt versant care devine stincos. Intram, astfel, in Prapastiile Zarnestilor, vestitele chei, lungi de cca 3,5 km, cu numeroase coturi si locuri inguste. Trecem pe linga despicaturile ripelor, pe linga bolte invaluite in liniste deplina. Vintul si izvoarele, care in alte locuri insufletesc natura, ocolesc aceste vagauni aspre, dar pline de frumusete...
Traseul ales de noi spre cabana Curmatura, mai lung si mai ocolit, este mai frumos si mai atractiv decit urcusul prin poiana Zanoaga!
Dupa 2 km de la intrarea in chei peretii se dau putin in laturi spre Zanoaga pe dreapta si Toanches pe stinga si lasa loc la gura vaii Vladusca unei confluente importante. Peretii sint parca sprijiniti pe tapsane inclinate, pe polita carora pilcuri de molizi si faget se agata cu indaratnicie. La marginea drumului forestier se afla o veche cabana forestiera, acum in paragina. In aceasta lume cufundata in umbre, soseaua se mladiaza discret si se desface in doua fire: o ramura porneste pe valea Vladusca, insotita de marcajul cruce rosie, o alta porneste pe valea Riului Zarnestilor, cu acelasi marcaj de pina acum, banda albastra.
Dupa un scurt ragaz pornim in continuare pe valea Zarnestilor, printr-un sector de cheie ingusta, la inceputul caruia se deschid gurile a doua grote pe versantul din stinga. Dupa o curba „in loc" se vede, pe stinga, jghiabul prin care patrunde in chei valea Curmaturii, bolovanoasa si accidentata. Dupa o alta curba pronuntata, soseaua forestiera trece peste firul sec al vaii si se avinta pe serpentine spre culmea Martoiului. De curind s-a construit un drum de tractor, care urca din sosea pina aproape de cabana Curmatura. Traseul marcat cu banda albastra nu atinge insa nici culmea Martoiului, nici drumul de tractor!
Inainte de curba mare a drumului forestier se observa pe dreapta pilonul cu sageata si firul unei poteci taiata cutezator pe povirnisul mare, pe sub Coltul Mare; acesta este chiar traseul nostru spre cabana Curmatura! Urcam deci, din greu, pe poteca ingusta, asezata pe brina presarata cu grohotisuri. Ceva mai sus evitam o poteca ce ramine pe curba de nivel si urcam pe ramura care taie pe sub peretii de calcar ajungind deasupra Coltului Mare (Coltul Scris), punct dominant la gura vaii Curmatura. De aici, de sus, se deschide o foarte frumoasa priveliste asupra Prapastiilor.
Imediat mai sus de Coltul Mare, poteca urca in serpentine prin padure, instalindu-se pe muchie. Dupa un mic urcus, patrundem intr-o poenita deschisa in plina panta, de unde putem admira din nou zig-zag-ul Prapastiilor. Din poenita, poteca descrie o bucla, strecurindu-se printre tufe de ienupar si molidis si revine mult mai sus pe muchia cu padure. Urcam prelung. Dupa 10' panta se domoleste si culmea se asterne inainte, usor valurita. Poteca serpuieste printre trunchiuri de fagi batrini si razbate intr-un luminis cu privelisti frumoase atit spre caciula alba a Pietrei Mari, cit si spre Turnul Pietrei Craiului, adevarate „fortarete" pe creasta principala. Poteci ademenitoare se indreapta spre flancurile muntelui, fiecare coltisor din braniste fiind brazdat de hatasele facute de vitele zarnestenilor. Continuam urcusul domol pe muchia tot mai deschisa, trecem pe linga o Ciuca cu molizi pe virf, Ciuca ce ramine m dreapta, si coborim putin intr-o sa la o intretaiere de poteci: poteca noastra intilneste aici briul care incinge muntele de la Curmatura la Martoiul. Ceva mai departe, in stinga, se afla stina veche pe linga care se astern traseele turistice spre Grind si Folea. Din sa coborim putin in dreapta, traversam mocirla de la izvorul Curmaturii (1 360 m) si apoi prin braniste urcam la stinga in lungul unui piriias. Locurile frumoase, in care tufe razlete impestriteaza poienile, se tin lant pina la nivelul potecii marcate cu triunghi albastru. Ne aflam la liziera padurii, la cca 1 460 m. Din punctul de intersectie mergem la dreapta, urcind comod printre cioate, trunchiuri razlete si bolovanisuri pina la nivelul cabanei. Timpul de mers de la cabana Gura Riului pina la cabana Curmatura este de cca 3½ ore. Traseul este usor accesibil vara si greu accesibil iarna.