o3b11bs
(Judetele Prahova si Brasov)

Muntii Ciucas constituie una din cele mai interesante si complexe regiuni montane din Carpati de Curbura. Desi nu au inaltimi mari, care sa permita evidentierea unui etaj alpin, peisajele sale imbina calmul si netezimea culmilor, caracteristice .muntilor scunzi, cu spectaculosul si ineditul intilnite pe cele mai salbatice creste carpatice. Daca prima trasatura este legata de altitudinile de 1200 —1650 m, prezente aproape pretutindeni, si de bazinetele depresionare dezvoltate periferic, cea de a doua este impusa de roca. Conglomeratele din care este plamadita cea mai mare parte a sa au o grosime ce depaseste 600 m. Ele sint alcatuite din pietrisuri si uneori blocuri de calcar si roci cristaline provenite din muntii ce se nasteau cu aproape 100 milioane de ani. In urma si care au fost rotunjite de apele riurilor ce le-au carat si de valurile marilor in care s-au acumulat. Alcatuirea eterogena a acestei roci face ca rezistenta la atacul agentilor modelatori sa fie extrem de diferita si ca urmare sa rezulte un ansamblu de forme de relief cu infatisare bizara, lucru care a impins uneori la interpretari din cele mai variate.
Privite de la distanta, creasta Zaganu-Gropsoarele, grupul de virfuri Ciucas-Tigaile Mari-Tigaile Mici sau creasta din vestul culmilor Ciucas si Coltii Nitrii dau impresia unor metereze de cetate. Pe masura apropierii de ele, se contureaza tot mai precis imaginea unor ansambluri de turnuri, stinci, ciuperci de piatra, uriase in dimensiuni, inconjurate la poale de ghirlande de grohotisuri. Ele alcatuiesc un relief ruiniform la a carui aparitie inghetul si dezghetul, apa de ploaie, dizolvarea si vintul au avut un rol deosebit. Examinarea atenta a lor permite observarea unor goluri emisterice rezultate din desprinderea din ciment a unor blocuri, prezenta unor polite pe fisiile din ciment mai omogen si mai compact, a crapaturilor ce pregatesc viitoare prabusiri de blocuri etc. Toate acestea confera stincilor si virfurilor infatisari din cele mai variate: „ciuperci", „turnuri", „sfincsi" etc. Ele sint numai rezultatul unei indelungate ciopliri si slefuiri a stincilor, peretilor si virfurilor realizate de catre cel mai mare sculptor — natura. Relieful ruiniform de acest tip, desi apare si in alte masive carpatice, alcatuite din alte roci, ramine, prin spectaculos si complexitate, caracteristic muntilor formati din conglomerate. Iata unul din motivele care determina pe tot mai multi turisti sa strabata potecile Ciucasului. Desi in acesti munti exista numeroase puncte de atractie si interes stiintific, citeva reprezinta locurile cele mai cautate de turisti.
Datorita valorii distincte a peisajului pe care-l degaja aceste locuri, cit si prin raritatea elementelor de relief si vegetatie, ele alcatuiesc rezervatii naturale,

Tigaile Mari — Virful Tiucas

Se afla in centrul masivului si inglobeaza citeva din virfurile cu inaltimile cele mai mari (vf. Ciucas, 1957 m, vf. Tigaile Mari, 1862 m) si concentreaza grupuri de turnuri, ciuperci, abrupturi si stinci cu dimensi-uni uriase si forme complexe.
Ceea ce se impune de la prima vedere este ansamblul de turnuri tuguiate sau rotunjite, cind insirate, cind grupate in manunchiuri cu Jnaltimi diferite, apoi abrupturile de peste 30 m. Ramin in memorie „Babele la sfat", „Ciupercile", „Turnul lui Goliat", „Mina Dracului", „Tigaile Mari". De sub acestea pornesc radiar numeroase vai adinci cu versanti prapastiosi, acoperiti la poale de grohotisuri si o patura subtire de sol pe care s-a dezvoltat o bogata vegetatie de pajisti si tufarisuri de ericaceac, indeosebi cu afin, , smirdar si ienupar. Dintre asociatiile de pajisti studiate amintim: asociatia din cretisoara si paiusul rosu, din care fac parte o serie de grarninee: paiusul rosu, finita, iarba cimpului,teposica, vitelarul, insotite trifoiul, alb si de alte specii, precum: cretisoara, cujda, stevia, toporasi, clopotei, sopirlita alba, cimbrisorul, ghintura, troscotul, sinziene s. a.
Pe coasta muntelui Ciucas, deasupra cabanei Chirusca, la altitudinea de 1650 m, A. Pauca si colab. (1959)este descrisa asociatia cu teposica, din care fac parte o serie de grarninee: iarba cimpului, vitelarul , paiusul, firuta , insotite de cinci degete, , clopoteii, cretisoara, toporasii, cimbrisorul, troscotul, parpianul, vulturica, silurul, galbenelele, afinul , merisorul. Pe mai multe portiuni din abrupturile stincoase s-au instalat lichenii, iar pe polite si brine si peste tot unde s-a putut acumula putina materie organica .s-au. infiripat plante de stincarie, cu adaptari pentru supravietuire pe un spatiu restrins, bintuit de vint. Pe stincarie s-a dezvoltat o bogata flora calcicola si termofila, cu graminee. Pe versantii Tigailor, sint descrise amintim: horsti, cimbrisor, argintiei . piciorul cocosului de munte , ochii soricelului, turta , stinjenel de munte , sinziene , cupe, muscata dracului, cinci degete, luntricica, ochelarita, iarba osului , cornut s. a.
Pina nu de mult, era destul de frecventa in zona Tigailor Mari floarea de colt , insa datorita culesului abuziv, numarul exemplarelor s-a imputinat, astazi ea putind fi zarita in timpul verii doar pe politele mai inalte, acolo unde miinile turistului sau ciobanului nu ajung.