De foarte multa vreme in atmosfera exista concentratii naturale de gaze cu
efect de sera, cum ar fi vaporii de apa, gazele carbonice, metanul si oxizii
de azot. Razele cu lungime scurta de unda, numite lumina vizibila a soarelui
pot traversa aceste gaze, incalzind atmosfera, oceanele, suprafata palnetei
si organismele vii. Energia calorica este raspandita in spatiu in forma
de raze infrarosii, adica de unde lungi. Acestea din urma sunt absorbite in
parte de gaze cu efect de sera, pentru a se refelecta inca odata de suprafata
Pamintului. Din cauza acestui fenomen natural, numit “efect de sera”
temperatura medie anuala la suprafata pamintului se mentine la 15° C. Acesta
e ceea ce noi numim un climat normal. z4e8ei
Activitatea umana constituie cauza aruncarii in atmosfera au unei cantitati
mari de gaze cu efect de sera, mai ales a gazului carbonic, a oxizilor de azot,
a metanului si a clorofluorocarbonilor (CFC).
Conform concluziilor numeroaselor comitete internationale de cercetare stiintifica,
sporirea efectului de sera a declansat o noua incalzire planetara de o amploare
nemaintilnita pe parcursul istoriei. Ele descriu si argumenteaza fenomenul noii
incalziri globale, a schimbarii climei, a reincalzirii climatului si a efectului
de sera accelerat.
Gazele cu efect de sera.
Gazul carbonic. (CO2).
Continutul atmosferic de gaz carbonic (gazul cu efect de sera de provenenta
antropica cel mai frecvent,) a crescut pina la 25% de la debutul revolutiei
industriale (pe parcursul a 1700 de ani.) cu o frecventa de 280 parti la milion
pina la 350 parti la milion. Eliminarile de gaz carbonic de origine antropica
au condus la sporirea cu 55% a potentialului efectului de sera. Gazul carbonic
(CO2) este unul din principalele subproducte a arderii tuturor combustibilelor
fosile. Circa 90% a energiei comercializate pe plan mondial este produsa de
catre combustibile carbonice: pacura, carbunele brun, gazul natural si lemnul.
Cu fiecare an zeci de miliarde de tone de CO2 sunt astfel eliminate in atmosfera.
Circa 2 miliarde de tone de gaz carbonic suplimentar este atribuit fenomenului
despaduririi, inclisiv incendierii padurilor. Potrivit raportului dezvoltarii
statului Canada (1991), 108 milioane de tone de carbon sunt eliminate anual
in Canada. Astfel, pentru fiecare canadian revin 4 tone de CO2 eliminat anual
in atmosfera. Potrivit raportului Word Resurse (1992-1993) infiintat de catre
Institutul Word Resurse, Canada nu este intrecuta decit de Statele Unite in
ceea ce priveste producerea de CO2 pe cap de locuitor. Aproape jumatate din
gazul carbonic de origine antropica este absorbit de plantele terestre si fotoplanctonul
oceanic, restul se adauga la cel atmosferic. (Emisiile de CO2 sunt prezentate
in unitati de greutate, in general in tone. Uneori valaorea data corestunde
numai greutatii carbonului, uneori greutatii totale a gazului carbonic, carbonului
si oxigenului continut. De exemplu, 6 miliarde de tone de carbon emis anual
echivaleaza cu 22 miliarde de tone de gaz carbonic. Pentru a transforma carbonul
in CO2 imultiti cu 3,66 si invers).
Metanul.(CH4).
Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la cresterea potentialului efectului
de sera. Metanul este principalul component al gazului natural ars de catre
utilajele de incalzit. El provine de la descompunerea vegetala: cimpurile inundate
de orez, mlastinile, gazele de balta, aparatul digestiv al numeroaselor animale,
in special bovinele si termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetatiei
in lipsa de O2). CH4 provine in egala masura de la scurgerile conductelor de
gaze, de la centrele de tratament, de la instalatiile de stocaj si de la minele
de carbune, de la materiale organice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare
aflate in depozite.) Cercetatorii sunt alarmati, ca o noua incalzire a climei
va antrena eliberare unei parti din CH4 natural acumulat in cantitati mari sub
ghetari si in calotele polare, provocint astfel efectul de retroactiune. Altfel
spus reincalzirea climei va avea un efect de crestere.
Oxidul de azot. (N2O).
N2O este un oxid de azot, provenit de la arderea combustibilului fosil, utilizarea
ingrasamintelor azotate, incinerarea arborilor si reziduurilor de plante. Gazul
contribuie la sporirea efectului de sera cu circa 6%. Acest gaz este la fel
cunoscut sub numele de “gaz inveselitor”. N2O este utilizat deja
si in calitate de anestetic.
Ozonul stratosferic. (O3)
In atmosfera la o inatime foarte inalta ozonul creat natural apara ca un ecran
de protectie impotriva razelor ultraviolete. In troposfera ozonul e un subproduct
al reactiilor poluantelor atmosferice, ale industriilor si ale automobilelor
eliminat in prezenta luminii solare. Ozonul troposferic reactioneaza cu tesuturile
vegetale si animale provocind efectul de sera. Contributia ozonului stratosferic
la sporirea efectului de sera se valoreaza la 8%.
Clorofluorocarbonele (CFC).
Este un produs chimic care rareste stratul de ozon constituind in egala masura
un gaz cu efect de sera in crestere. Savantii nu sunt siguri de efectele reale
produse de CFC asupra schimbarii climatului pentru ca actiunea lor de rarifiere
a stratului de ozon poate sa aduca la o noua racire a planetei. Este posibil
ca reducind emisia de CFC, ceea ce e imperativ, sa protejam starul de ozon,
accelerind o noua incalzire a planetei. Aceasta problema demonstreaza in ce
masura factorii de mediu sunt legati nemijlocit.
O sa gasiti in unele acte comparatii intre potentialul dezvoltarii efectului
de sera a diferitor gaze si a celui prodis de CO2. Raportind molecula la molecula,
potentialul de cresterea a efectului de sera a metanului e de 21 ori mai mare
decit a bioxidului de carbon CO2; a N2O e de 200 ori mai mare decit a CO2; si
a CFC e de 18 mii de ori mai mare decit a CO2.
