Localizare: Coordonate geografice: - 37'43''46 latitudine Nordica - 15'00''17 longitudine Estica Situat în Italia, pe coasta de est a insulei Sicilia, în apropiere de Mesina şi Catania este cel mai mai înalt vulcan din Europa avand înălţimea de 3340 m. Înăţimea sa este controversată datorită distrugerii parţiale a conului vulcanic prin erupţiile sale, formându-se până la 400 de cratere secundare. Aria de acţiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafaţă de 1250 km², fiind cel mai inalt si cel mai activ vulcan din Europa.

Numele vulcanului provine de la cuvântul grecesc "Aitne", care înseamnă "a arde". Cea mai mare înălţime este de aproape 3.350 metri, depinzând de efectele ultimei erupţii.

Mai mult de 135 de erupţii au fost înregistrate de când scriitorii antici menţionau erupţia din anul 800 Î. Cr. În anul 1169 D.

Cr. 15.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în oraşul Catania, care se afla la baza vulcanului.

În anul 1669 20.000 de oameni au fost omorâţi. Erupe in medie a treia luna trimestrial, fiind in aceasta perioada a anului mai activ decat in restul timpului.

In medie, la fiecare 150 de ani, distruge o localitate, din cauza eruptiilor vilolente. Cu toate acestea poalele vulcanului este dens populat, aceasta se explică prin fertilitatea deosebită a solului cauzată de lava vulcanică, (adecvat pentru cultivarea viţei de vie, pomilor fructiferi şi măslinilor) din această regiune. Baza vulcanului este foarte populată.

Pământul foarte fertil, format de lavă veche a atras fermierii. Vulcanul este alcătuit din 3 zone: prima, care este populată şi cultivată, şi care se află la altitudinea de 900 de metri. Aici se află cultivate legume, măslini, vii şi pomi fructiferi.

Următoarea regiune împădurită este alcătuită dintr-o pădure de castani, stejari, pini şi fagi. La altitudinea de 1.980 metri se află o jalnică risipă de lavă neagră şi cenuşă, care este acoperită de zăpadă în timpul ierni.

Vulcanul Etna este în activitate aproape permanent, dar nu este considerat foarte periculos, iar pe versantii sai au fost construite ferme si plantatii de vita de vie, care exploateaza solul vulcanic, extrem de fertil. Activitatea vulcanului: Unul din cei mai activi vulcani din lume ramane vulcanul Etna din Sicilia, urmat de Stromboli si Vezuviu (Italia). Etna este activ de 2,5 milioane de ani.

A avut cel puţin două centre principale active. Ultima eruptie majorã a avut loc în anul 2002. Poate fi scurgerea lavei oprita sau deviata ? Interventiile de a schimba cursul scurgerii lavei pe versantii vulcanului Etna, au o traditie indelungata.

In octombrie 2002, vulcanul a erupt, fiind dupa cum spuneau specialisti, cea mai mare eruptie din Europa din ultimii 100 de ani, fiind mai mare chiar decat eruptia vulcanului Vezuviu din 1944. Eruptia a fost una speciala deoarece a inclus ambele flancuri ale vulcanului, cel nordic si cel sudic care traverseaza axa Bocca Nuova, axa de cratere care traverseaza vulcanul de la nord la sud. Pe versantul Nordic, fisura provocata de eruptie a fost de 3 km lungime, avand craterul principal situat la 2500 m, iar cel mai jos si activ lant de cratere find la 2000 m.

Luna iulie 2001, Etna erupe, iar dupa o serie de cutremure violente ce au urmat zilei de 13 iulie, acestea au facut ca pe versantii vulcanului sa se formeze cateva fisuri, care au dus la dislocarea unuor cantitati uriase de scoarta. Pe versantul sudic, eruptiile au fost mai spectaculoase decat in primele sase luni ale anului 2000, desi mai putin intense dar de durata mai lunga si constante in spatiu. In intrevalul julie-august 2001 eruptia care a avut loc pe versantul de sud a provocat trei fisuri care au generat scurgeri masive de lava care au amenintat Rifugio Sapienza.

Eruptiile violente sau incheiat in timpul lunii mai, in aceasta perioada vulcanul stabilizandu-se. În anul 1983 o erupţie a durat aproape patru luni. Autorităţile au folosit dinamită pentru a schimba direcţia lavei.

În anul 1669 erupţia a durat din 11 martie până la 15 iulie. Lava scursă a distrus mai multe sate şi a acoperit patrea de vest a Cataniei. Muncitorii au încearcat să înlăture scurgerile de lavă săpând nişte diguri mai sus de sat.

Această este recunoscută ca fiind prima încercare din istorie de a schimba scurgerile de lavă. Din descrierea acestei manevre in sursele istorice apare ca fiind o metoda incununata de succes, cel putin din punct de vedere tehnic, dar efectul devierii lavei il constituia apoi amenintarea altui oras numit Paterno, ai carui locuitori au anuntat muncitori care au creat santurile ca mentinera lor reprezinta un pericol pt orasul Paterno. Astfel nu am mai fost sapate santuri iar lava a continuat sa inainteze catre Catania, cauzand orasului numeroase pagube.

Masuri mai putin cunoscute luate pentru a opri raspandirea lavei in interiorul orasului in timpul eruptiei din 1669 au fost constuirea de bariere peste principalele strazi din centrul orasului. Devierea lavei in anul 1669 a dus la crearea unei legislatii speciale care a interzis devierea lavei pe vulcanul Etna, lege care a fost valabila pana ina anul 1983. In 14 mai 1983 a avut loc o eruptie care a dus la o fisura pe versantul sudic la altitudinea de 2300m, fapt care a condus la avansarea lavei spre orasele Belpasso and Nicolosi.

A fost o polemica controversata daca sa se apeleze la metoda devierii lavei sau nu, in cele din urma s-au folosit explozivi pentru aruncarea in aer a canalului principal de scurgere. Aceasta operatiune a fost descrisa ca fiind un partial succes, problemele tehnice in timpul pregatirilor au facut ca distrugerea peretilor canalului de scurgere sa nu fie totala astfel doar o mica parte din lava a fost deviata de la cursul sau natural. Noua ani mai tarziu o noua scurgere de lava provenita dintr-o mare fisura de pe versantul de sud-vest pe valea Bove, a tot inaintat gradual spre orasul Zafferana, si iarasi o serie de masuri protective au fost luate pentru a incetini scurgerea lavei.

Morfologia vulcanului Etna: Contrar spuselor, vulcanul Etna nu e un simplu vulcan sau o simpla aglomerare de roci vulcanice. Forma si structura lui sunt extrem de asimetrica si complexa iar clasificarea vulcanului pe o baza morfologica este aproape imposibila. Motivul acestei complexitati consta in faptul ca Etna nu a crescut ca un singur con larg, ci ca o succesiune de cratere vulcanice multe dintre ele prabusindu-se cel putin odata in decursul activitatii lor vulcanice, si al caror centru de activitate deplasandu-se dintr-o parte in alta in perimetrul intregului vulcan.

Cateva cazane (cazane - roca vulcanica formata prin prabusirea vulcanului sub propriai greutate) pot fi totusi incadrade morfologic, cel mai impresionant fiind Valea Oxenului (Valle del Bove) pe partea de est a vulcanului a carui cea mai recenta prabusire avand loc acum cateva sute de ani in urma. Morfologia vulcanului Etna este mai complicata prin prezenta zonelor cu frecventa activitate vulcanica, ca riftul de nord care formeaza o creasta distincta cu multe conuri vulcanice care erup, si numeroase fisuri. Sute de mici conuri vulcanice sunt raspandite peste toate flancurile muntelui vulcanic, unele par a fi mici vulcani in sinea lor, cu inaltimi de cateva sute de metrii, in timp ce altii mult mai mici, cu inaltimi doar de cativa zeci de metri.

Acestea sunt produse de eruptiile de pe flancuri ale vulcanului, fiind cele mai periculoase, si probrabil cele mai bine documentate din istoria recenta a eruptiilor. In varful vulcanului se afla un mare con care este format din patru mari cratere. Aceasta familie speciala de cratere, care sunt cumva conectate dar arata un grad mare de independenta unul fata de celalat, este o caracteristica relativ recenta.

Cu o suta de ani in urma, pana in 1911, a fost un singur con larg in varful vulcanului, care a fost trunchiat de catre un crater central de 500 m diametru. Doua noi cratere cel de nord si cel de sud formate in 1911 si respectiv 1971 si de atunci si-au format propriile conuri care rivalizeaza cu conul central ca dimensiune si inaltime. In ultimii ani craterul de sud a fost cel mai activ iar cresterea conului a facut din el un reper proeminent al varfului vulcanului.

Vazut din sud sau sud-est pare mai inalt decat conul central, dar acest efect este dat doar de perspectiva din care este vazut. In prezent varful conului de sud-est este cu aproximativ 20 m mai mic decat cel mai inalt punct al vulcanului. Cati oameni au fost omorati de eruptiile vulcanului ? Etna nu este un vulcan "ucigas", foarte putini oameni au murit din cauza eruptiilor.

Un studiu detaliat al tuturor documentelor oficiale descrise in cartea "Etna si omul" a dezvaluit ca de-a lungul timpului, pana in anul 1500, au fost confirmate 77 de decese care pot fi direct atrbuite eruptiilor vulcanului. Acest numar mic al deceselor se explica cel mai mult prin faptul ca eruptiile vulcanului sunt foarte rar violent explozive, iar curgerea lavei este lenta permitand oamenilor sa isi paraseasca casele cu mult inainte ca lava sa ajuga la ele. Aproape toate accidentele inregistrate au avut loc din cauza oamenilor care se aflau in locuri nepermise atunci cand se stia clar ca vulcanul va erupe.

Cel mai serios incident s-a intamplat in timpul eruptiei pe flancul vestic in anul 1943 cand 60 de muncitori forestieri au fost omorati langa Bronte intr-o explozie violenta care a cauzat o curgere rapida a lavei, care ajunsa la un rezervor de apa a provocat explozia acestuia, si emanatii instantanee de gaze toxice. Din 1980, doi oameni au fost omorati de activitatea vulcanica, dar din 1995, cel putin 5 oameni au murit din cauza trasnetelor sau din alte cauze. Acest fenomen pare sa se accentueze pe an ce trece tot mai multi oameni fiind raniti de trasnete; singura solutie pentru evitarea unor astfel de fenomene fiind interzicerea accesului pe versanti vulcanului.

Eruptiile Etnei produc mari cantitati de lava incandescenta, care se revarsa pe versantii vulcanului pe distante de zeci de kilometri. Lava acestui vulcan este mult mai vascoasa decat cea a vulcanilului Hawaian, sau a vulcanului Piton de la Fournaise de pe insula, Reunion din oceanul Indian. Este periculos sa locuiesti in apropiere de Etna ? Nu este absolut nici un pericol din punct de vedere al sanatatii sau al vietii in a locui langa Etna, chiar in cazul in care o explozie masiva ar avea loc.

In cel mai rau caz ar putea fi o mare explozie care ar genera praf si particule mici de scrum, si mici fragmente de scorie care ar intrerupe traficul si ar lasa un covor murdar pe drumuri, cladiri, si alte suprafete. In ultima decada, cele mai departate locuri afectate de eruptia vulcanului Etna sunt orasul Siracusa undeva la 80 km la sud de Etna, in August 1979, sudul insulelor Aeolians, undeva la 100 km la nord de Etna, in ianuarie 1990, si coasta de nord a Africii in Iulie 2001. Cele mai importante caderi de cenusa si praf generate de eruptia vulcanului au fost in perioada eruptiilor din Iulie-August 2001, in Catania, perioada in care aeroportul a fost inchis.

Dar cel mai primejdios fenomen eruptiv, cel care produce cele mai mari daune, este lava. Curgerea lavei in timpul eruptiilor a provocat in trecut numeroase distrugeri acoprind locuinte si distrugand pamantul cultivat. Personalul militar care traieste in orasele cele mai aproapiate de vulcan,in cazuri extreme, pot fi afectati de scurgerea lavei, dar aceasta scurgere pe panta vulcanului este atat de lenta incat, lasa destul timp locuitorilor pentru a-si parasi casele avand chiar timp chiar si pentru a-si salva bunurile.

Scurgerea lavei rareori a omorat oameni, singurul incident fiind cand cativa oameni au murit langa lava in anul 1843 in apropierea orasului Bronte; acest lucru a fost cauzat de o explozie brusca a unui front de lava, cel mai probabil o acumulare de apa a fost prinsa sub valul de lava iar evaporarea rapida a acesteia a dus la explozia care a omorat 59 de oameni care urmareau prea aproape scurgera lavei. In cazul unei eruptii iminente exista o seismicitate prevestitoare, sau alte fenomene prin care putem recunoaste locatia eruptiei, epicentrul principal. Din moment ce un eveniment este previzibil autortatile vor lua masurile necesare pentru evacuarea populatiei din zona amenintata, doar daca acest lucru este necesar.