s4b2bc




1.1 COMENZI PENTRU SETAREA MEDIULUI DE LUCRU






In AutoCAD, utilizatorul lucreaza si chiar modeleaza mediul de proiectare cu ajutorul comenzilor si variabilelor de sistem. Comenzile sunt date de la tastatura, ca siruri de caractere grafice care lanseaza, de fapt, anumite rutine, apelate intern cu respectivle nume. Varibilele de sistem sunt nume pe care AutoCAD le recunoaste ca moduri de lucru, marimi sau limite. Exista variabile pe care utilizatorul le poate accesa si modifica valoarea si exista variabile a caror valoare poate fi numai citita, nu si modificata, asa numitele read only system variables. Cu comanda SETVAR, se listeaza toate variabilele sistem, sau se modifica setarile unora dintre ele.
Prima abordare, in orice utilitar grafic sau editor de text, se refera la setarea mediului de lucru. In AutoCAD, spatiul virtual care este pus la dispozitie este tridimensional, nelimitat. Apare ca evidenta necesitatea de a separa din acest spatiu o mica zona, numita spatiu alocat, pe care sa se desfasoare sesiunea de lucru. Fie ca este vorba de desene bidimensionale, fie ca este vorba de modele solide, este bine sa fie delimitata o “foaie de hartie” pe care sa desenam. Prima comanda utilizata in
AutoCAD este comanda LIMITS, care realizeaza aceste setari. De asemeni, este util sa avem acces la setari referitoare la sensul de masurare a unghiurilor, la precizia de afisare a coordonatelor si valorilor numerice, in general. Prin urmare, urmatoarea comanda primara de setare va fi UNITS.
Odata spatiul de lucru formatat, urmeaza stabilirea uneltelor de lucru. Cand desenam, uneori s-ar putea sa avem nevoie de o “foaie liniata”, sau un transperant, care sa ne ghideze. C u GRID, se poate accesa o astfel de grila, transparenta. De asemeni, s-ar putea sa avem nevoie sa ne pozitionam cu maxima precizie pe anumite puncte. Cu salturi controlate SNAP, sunt vizate chiar punctele cheie ale anumitor obiecte cu ajutorul modului OBJECTSNAP (capete de linie, centre de cerc, tangente, perpendicularitati, intersectii, etc.). Daca este necesar sa desenam numai linii perpendiculare unele pe altele, pralele cu axele sistemului de coordonate, alegem modul ORTHO. Aceste setari au butoane corespondente pe linia de status.
Obiectele care se deseneaza pot avea diferite culori, tip de linie sau grosime.
Daca un desen este prea incarcat cu detalii si se doreste accesarea exclusiva a anumitor obiecte -; de exemplu numai reprezentarea formei unei piese, fara, cote, tolerante, textul notelor, intuim ca ar fi utila o organizare pe grupe de obiecte, care sa aiba anumite proprietati in comun si care sa poata fi indepartate de pe desen, fara a fi sterse, apoi readuse, la comanda. Aceste structuri in “straturi” transparente se numesc layere si sunt accesate cu comanda LAYER. Setarile referitoare la proprietatile obiectelor au corespondenti in butoanele de pe linia de status a proprietatilor.
Cum se lucreaza cu layerele ? In primul rand, trebuie retinut faptul ca
Layerele sunt structuri menite sa ajute utilizatorul sa-si organizeze munca. De aceea, obiectele grupate intr-un layer vor avea proprietati uniforme: “stratul” in care toate obiectele sunt verzi, “stratul” in care sunt grupate cotele, toate desenate cu un anumit

tip de linie si culoare, layerul in care sunt generate textele, etc. Aceste straturi trebuie imaginate ca foliile transparente pe care se deseneaza obiecte si care, suprapuse, ofera imaginea desenului de ansamblu, fara a distinge care obiect carei folii ii apartine. Anumite detalii pot fi indepartate din desen prin simpla indepartare a foliei pe care acestea au fost desenate. Utilizatorul poate hotari daca pe o anumita folie se mai fac modificari sau nu, sau, daca obiectele respective isi schimba, toate, culoarea, de exemplu. Din cele expuse, apare evident ca nu se vor grupa intr-un layer obiecte care sa aiba proprietati diferite: culori, tipuri de linii, grosimi. Acest lucru este posibil, dar nu este recomandat.
In fereastra de control a layerelor, se pot accesa urmatoarele campuri:
- NAME -; numele layerului, care poate contine litere, cifre, blancuri, anumite caractere speciale;
- COLOR -; afiseaza o lista cu culori ce pot fi asociate unui layer;
- LINEWEIGHT -; afiseaza o lista cu grosimi de linii active, predefinite, care pot fi asociate layerului;
- LINETYPE (fig. 1.4) -; afiseaza o caseta de control a tipurilor de linii disponibile in acel desen;
- PLOT STYLE -; afiseaza o lista de stiluri de plotare disponibile. Daca se lucreaza in modul de plotare dependent de culoare, nu se poate modifica acest stil;
- OFF -; face ca layerul selectat sa devina invizibil pentru afisare sau plotare. Obiectele dintr-un layer “ridicat” de pe desen se regenereaza
impreuna cu celelalte, dar nu sunt afisate. Cand layerul este facut vizibil cu optiunea ON, obiectele grafice pe care le contine sunt doar redesenate. Este metoda de lucru recomandata atunci cand se comuta des vizibilitatea unor layere.
- LOCK -; face ca obiectele din layerul selectat sa ramana vizibile, fara a le putea edita. Un layer blocat pentru editare poate fi facut curent si i se pot adauga noi obiecte grafice. Aceasta optiune se acceseaza cand se doreste ca obiectele dintr-un anumit layer sa ramana nemodificate intr-o sesiune de editare a desenului;
- DO NOT PLOT -; face ca layerul selectat (daca este vizibil), sa nu fie plotat;
- FREEZE/ THAW -; ingheata/ dezgheata layerele. Obiectele dintr-un layer
inghetat nu sunt vizibile, nu se regenereaza si nu sunt plotate. Aceasta facilitate este folosita cand se doreste ca obiectele dintr-un anumit layer sa ramana invizibile pentru mult timp si pentru reducerea timpului necesar regenerarilor (la ZOOM si PAN, mai ales). La dezghetarea unui layer, obiectele grafice continute de acesta sunt regenerate. Exista mai multe optiuni de inghtare a layerelor: freeze in all view ports -; layerul este inghetat in toate ferestrele flotante, freeze in current viewport -; layerul este inghetat numai in fereastra curenta, freeze in all new viewports -; layerul va fi inghetat numai pentru ferestrele flotante create incepand cu acel moment.
- NEW -; permite crearea unui nou layer, cu proprietatile implicite acelui desen;
- CURRENT -; face ca layerul selectat sa devina cel activ, in care vor fi desenate toate obiectele, incepand din acel moment si pana la o noua setare;
- DELETE -; sterge layerul din lista afisata. Pot fi sterse numai layere fara referinta. Nu pot fi sterse layerele 0, DEFPOINTS, layerele care contin obiecte, sau care sunt atasate prin referinte ex terne. Layerele care nu contin obiecte, nu sunt atasate pot fi eliminate din desen si cu comanda PURGE.

- INVERT FILTER -; afiseaza layerele care au proprietati inverse celor selectate printr-un criteriu de filtrare.
- APPLY TO OBJECT PROPERTIES TOOLBARR -; face ca layerele care
indeplinesc anumite criterii grupate intr-un filtru sa fie listate de butonul specific din caseta cu proprietatile obiectelor.
Sa propunem o tema incare se utilizeaza aceste setari primare. Vom formata un fisier prototip, care sa poata sta la baza altor desen si care sa contina setari ce nu vor mai fi repetate la fiecare desen. Pe masura ce sunt asimilate si alte comenzi, este bine ca utilizatorul sa-si imbogateasca cu noi elemente* desenul prototip, economisind astfel timp.


TEMA 1.1: Sa se formateze un fisier prototip “A4.dwg”, utilizand caracteristicile dimensionale si de reprezentare standardizate.
Rezolvare:
1. Se initializeaza sesiunea de lucru in AutoCAD, alegand op tiunea “Use a wizard”.
In fiecare dintre casetele de dialog aparute, se completeaza valorile corespunzatoare. In linia de comanda, aceasta este echivalent cu a scrie:
Command:> LIMITS + lower left corner: 0,0 + upper right corner: @210,297 +
Command:> UNITS +
In dialogul acestei comenzi se vor alege : ex primarea zecimala (decimal), cu doua pozitii zecimale dupa virgula, originea de masura a unghiurilor (degrees) in pozitia orizontala, dreapta (three o’clock), sensul pozitiv fiind cel trigonometric. doua axe, de valoare 10 unitati. Combinatia de taste cu rol de comutare ON/OFF este CTRL G.













2. Se seteaza grila ajutatoare cu comanda GRID, alegand intervale egale pe cele
Fig. 1.1

3. Se seteaza saltul elementar pe cele doua directii principale, la o valoare cu utilitate practica pentru inginerul mecanic: 0,25, sau 0,5 unitati. Combinatia de taste cu rol de comutare ON/OFF este CTRL B.
4. Spatiul alocat cu comanda LIMITS se va aduce pe ecran in intregime cu comanda ZOOM (sau Z), optiunea All (apasand numai tasta A).

* elementele care pot fi introduse intr-un fisier prototip sunt: setari ale spatiului de lucru si pentru proprietatile obiectelor, obiecte grafice, stiluri de text, stiluri de cotare, meniuri p ersonalizate.

Acum este momentul sa se faca asimilarea notiunilor de SPATIU ALOCAT,
EFECTIV SI AFISAT. Cu optiunea D (Dynamic) a comenzii ZOOM, pe ecran apar dreptunghiuri care circumscriu cele trei spatii, ca in figura 1.3:
Sunt vizibile spatiul alocat, si doua obiecte grafice desenate, spatiile afisate pentru ecranul curent si cel viitor. Culorile dreptunghiurilor de incadrare nu au nici o conexiune cu culorile setate de utilizator in layere.
5. Cu comanda LAYER (sau, apasand butonul corespunzator pentru controlul layerelor, care deschide caseta de dialog corspunzatoare, fig. 1.4) se creaza doua layere noi, AXE -; culoare galbena, tip de linie “CENTER” si COTE, culoare verde, tip de linie “CONTINUOUS”. In caseta de dialog se apasa butonul
“NEW”, dupa care, cu double click al butonului din stanga al mouse-lui, pe campul de linie, respectiv, culoare, se fac setarile de mai sus.

Pentru a incarca si alte tipuri de linie decat linia continua, implicit prezenta in acad.dwg, se apasa butonul LOAD, care are ca efect deschiderea unei liste de tipuri de linie. Tipurile selectate vor fi incarcate in fisierul prototip A4.dwg. Aceste trei layere vor fi utile, mai departe, cand vor fi necesare grupari ale tipurilor de obiecte, dupa culoare, tip de linie, etc. Numarul layerelor din fisierul prototip trebuie sa reflecte utilitatea imediata a acestuia.




6. Acest fisier, care contine toate setarile facute, va fi salvat in directorul de lucru; el va fi completat pe parcursul derularii orelor de aplicatii practice cu alte setari utile, privind stilurile de text, cotare, tipuri de linii, etc (fig. 1.5).

In acest mod, oricare dintre formatele standardizate poate fi declarat ca fisier prototip si imbogatit cu elementele grafice specifice standardului romanesc. Fisierul obtinut poate fi salvat in forma specifica de prototip, oferita de AutoCAD si anume formatul *.dwt. In acest mod, fisierul A4.dwt va fi salvat automat in folderul cu prototipuri …/TEMPLATE si va fi prezentat in lista deschisa la initierea sesiunii de lucru.
Optiunea “USE A TEMPLATE” din meniul de initiere a sesiunii de lucru ofera posibilitatea incarcarii unui fisier prototip (template) dintr-o lista data. Utilizatorului
ii este prezentat spatiul de lucru, simultan cu chenarul , indicatorul specifice formatului si standardului alese. Acest mod de lucru, avand acces atat la spatiul model cat si la obiectele din spatiul hartie este numit -; cu ferestre flotante. Inca de la primii pasi, utilizatorul este familiarizat cu doua notiuni fondamentale in AutoCAD: spatiul Model (model space) si spatiul Hartie (paper space).
Spatiul model este un spatiu virtual tridimensional in care obiectele pot fi generate si editate, vizualizate din orice punct, beneficiind de toate avantajele spatialitatii.

Spatiul hartie este un spatiu exclusiv bidimensional, care poate contine documentatia scrisa legata de entitatile create ca modele. Desi si in spatiul hartie sunt active majoritatea comenzilor de desenare si editare, acesta a fost conceput ca suport pentru proiectiile plane ale obiectelor tridimensionale, pentru texte, cote, elemtente bidimensionale care sunt greu de controlat alaturi de un model spatial in spatiul model. Spatiul hartie este locul unde se face efectiv desenarea vederilor, sectiunilor, devenind oglinda viitoarei bucati de hartie pe care se vor imprima toate elementele grafice specifice. Se pot obtine imagini imprimate ale unui obiect 3D si direct din spatiul model, insa numai dintr-un singur punct de privire. Spatiul hartie permite aranjarea mai multor imagini ale aceluiasi model tridimensional, pe aceeasi “bucata de hartie” si imprimarea lor ca atare.
Obiectele din spatiul hartie (linii, cote, texte, etc.) sunt complet independente de cele din spatiul model. Pentru a vedea, insa, cum sunt aranjate acestea fata de proiectiile in sine, exista in AutoCAD posibilitatea aplicarii unei “transparente” in anumite zone ale spatiului hartie, numite ferestre flotante. Obiectele din spatiul model pot fi editate in mod obisnuit, avand totodata pe ecran si obiectele din spatiul hartie, care nu vor fi afectate, in acest mod de lucru.
De exemplu, o marire pe spatiul model, in modul in care acesta este flotant pe spatiul hartie, nu va afecta obiectele din acest spatiu. Aceste obiecte vor fi marite, numai daca este activ spatiul hartie. Variabila de sistem care controleaza trecerea de la un spatiu la altul si comportarea viewporturilor (ferestrelor) este TILEMODE:
TILEMODE 0 Activeaza spatiul hartie si obiectele ferestre (utilizeaza
MVIEW). AutoCAD sterge zona de desenare si cere creerea uneia sau mai multor ferestre.
TILEMODE 1 AutoCAD revine la modul de lucru cu ecranul impartit
in ferestre , restaurand cea mai recenta configuratie a acestora. Obiectele din spatiul hartie, inclusiv obiectele-ferestre, nu sunt afisate, iar comenzile
MVIEW, MSPACE, PSPACE, VPLAYER sunt inactive.
Despre modul de lucru efectiv cu ferestre flotante in spatiul hartie, se va vorbi
intr-un capitol special dedicat.

Lucrul cu precizie in AutoCAD implica accesarea unor puncte speciale din desen: capete de linie, vertexuri, puncte singulare, puncte de intersectie si tangenta.
Evident ca, de cele mai multe ori, utilizatorul nu va putea identifica si fixa aceste puncte. Modul de lucru OBJECT SNAP (OSNAP -; salt la obiect) permite aceste salturi in puncte cheie (fig. 1.7). Acronimele prezentate in tabelul 1 din ANEXA functioneaza ca si cuvinte cheie pentru aceste salturi.
Punctele de salt pot fi determinate de-a lungul unor directii date pe baza altor puncte osnap. Detectarea acestor puncte functioneaza daca Object Snap Tracking
(fig. 1.6) este setat On, in caseta OSNAP (fig. 1.8).
Din modulul AutoTrak , alaturi de modurile OSNAP, face parte si modul polar de detectare. AutoTrack ofera posibilitatea de a desena obiecte la anumite unghiuri, in anumite relatii cu alte obiecte. Directiile temporare create cand
AutoTrack e ON sunt afisate impreuna cu coordonatele curente ale punctului de pe aceasta directie, fata de punctul ultim dat. In figura 1.7 este reprezentat modul in care sunt masurate unghiurile, in conformitate cu setarile din UNITS.

















1.2 COMENZI PRIMARE DE DESENARE SI EDITARE

In fereastra grafica se pot desena si se pot modifica obiecte. Paralel cu acest aspect foarte “palpabil”, cu rezultate concrete imediate, exista si comenzi destinate sa organizeze spatiul de lucru. Aceste comenzi nu au, in mod necesar, ca rezultat modificari ale obiectelor grafice.
Pentru desenare, editare, este nevoie de comenzi. Acestea pot fi enuntate la tastatura, in linia de comanda, sau, pot fi lansate apasand icon-uri (zone de ecran cu imagini sugestive, care simuleaza apasarea unui buton) corespunzatoare. Aceste butoane sunt grupate sugestiv, dupa functiile pe care le au, in casete: pentru desenare, pentru modificare, pentru cotare, etc. Din meniul View/ Toolbars se pot selecta casetele cu butoane vizibile, sau se pot crea noi casete, cu optiunea New. Acestea vor fi completate cu butoane cu optiunea Customize a acestui meniu. Prin simpla selectare a butonului care “personifica” comanda si operatia “drag and drop”

(butonul stang al mouse-ului ramane apasat pe butonul selectat iar mouse-ul executa o miscare de translatie, cu imaginea butonului cu tot, pana in interiorul casetei nou definite.) casetele pot fi completate cu butoanele alese de utilizator.

1.1.1 COMENZI DE SELECTARE SI STERGERE




Foarte multe comenzi de desenare si modificare (editare) implica alegerea obiectelor grafice din spatiul de lucru. De aceea, una dintre cele mai des utilizate comenzi este comanda de selectare, SELECT. Succesiunea de dialog corespunzatoare selectarilor este inculsa in marea majoritate a comenzilor. De aceea, vom incepe prin a prezenta modul in care se fac selectiile in AutoCAD, chiar daca nu se va folosi explicit aceasta comanda.
SELECT: plaseaza obiectele selectata intr-un set ce poate fi ulterior apelat ca
“anterior”, (Previous). Modurile de selectie sunt:
AUto Realizeaza selectii automate. Auto si Add sunt modurile implicite. In aceste moduri, a indica un obiect cu digitizorul
(mouse), echivaleaza cu selectia acelui obiect. Indicand un punct intr-o zona nedesenata, sau in exteriorul unui obiect, se creaza primul colt al unui dreptunghi definit prin metoda BOX
(cutie, in engleza).
Add Comuta in modul de aditie. In acest mod, obiectele selectate sunt adaugate unui set de selectie utilizand oricare dintre celelalte moduri.
ALL Selecteaza toate obiectele din layerele active (dezghetate -
Thawed).
BOX Selecteaza toate obiectele din , sau care traverseaza un dreptunghi specificate prin doua puncte. Daca punctele sunt specificate de la dreapta spre stanga, BOX este echivalent cu
CROSSING, altfel BOX este echivalent cu Windows.
Crossing Selecteaza obiectele din si care traverseaza aria definita de doua puncte, ca si colturi ale unui dreptunghi, de la dreapta spre stanga. Obiectele selectate sunt afisate punctat, pentru a le distinge de obiecte selectate printr-o fereastra (windows).
Cpolygon Selecteaza obiectele din si care traverseaza un poligon definit prin specificare unor puncte in jurul obiectelor. Poligonul poate avea orice forma, dar nu se poate intersecta pe sine.
AutoCAD-ul schiteaza ultimul segment, astfel incat acesta sa ramana inchis tot timpul. Cpolygon nu este afectat de variabila sistem PICKADD.
Fence Selecteaza toate obiectele care traverseaza un front de selectie.
Este similara cu Cpolygon, doar ca AutoCAD-ul nu inchide ultimul vector al frontului, iar frontul se poate intersecta pe sine. Nici acest mod de selectie nu e afectat de PICKADD.
Group Selecteaza toate obiectele dintr-un grup specificat.
Last Selecteaza cel mai recent obiect vizibil creat.
Multiple Permite specificare unor puncte multiple, fara a schimba aparenta obiectului, accelerand procesul de selectie a obiectelor complexe.

Previous Selecteaza cel mai recent set de selectie. Aces set este anulat de operatiile de stergere a obiectelor de pe desen. AutoCAD memoreaza daca selectiile au fost facut in spatiul model sau spatiul hartie, si sunt ignorate, corespunzator daca se comuta imediat lucrul in alt spatiu.
Remove Obiectele pot fi indepartate din setul curent de selectie apasand
R, in cursul procesului de selectie.
Single Selecteaza primul obiect sau set de obiecte desemnate, nemai continuand dialogul de selectie.
Undo Anuleaza selectia obiectului cel mai recent adaugat la lista de selectie.
Window Selecteaza toate obiectele din interiorul unui dreptunghi definit prin doua puncte specificate de la stanga la dreapta.
Wpolygon Selecteaza obiectele dintr-un poligon definit de puncte date in jurul obiectului de selectat. Poligonul poate avea orice forma, dar nu se poate intersecta pe sine. AutoCAD-ul schiteaza ultimul segment, astfel incat acesta sa ramana inchis tot timpul. Cpolygon nu este afectat de variabila sistem

PICKADD.
Orice utilizator poate gresi. Poate incerca mai multe cai si doreste sa poata reveni la o anumita stare, anterioara unor actiuni. De aceea, inainte de a prezenta comenzile de desenare, prezentam cele mai utilizate comenzi de editare: comanda de stergere si de anulare.
ERASE : indeparteaza obiecte din desen prin selectarea acestora cu una din metodele de selectare.
OOPS: restaureaza obiectele imediat anterior sterse.
Observatie: variabile de sistem DELOBJ controleaza daca obiectele sursa, utilizate pentru crearea altor obiecte (de exemplu, prin oglindire, copiere, etc.) sunt pastrate
(valoare 0), sau sterse (valoare 1).
U: anuleaza efectul comenzii imediat anterioare.
REDO: face reversibila efectul comenzii anulate cu o comanda U sau Undo imediat anterioara.
UNDO: anuleaza efectul comenzilor.
Number Anuleaza numarul specificat de operatii precedente. Efectul este acelasi ca la introducerea de acel numar de ori a comenzii
U.
Auto Anuleaza o selectie din meniu (comanda ramficata) ca si cum ar fi o singura comanda. Auto insereaza un UNDO Begin la
inceputul fiecarei entitati din meniu, daca o entitate din acel meniu nu este, deja, actica si insereaza cate un UNDO End la iesirea din fiecare entitate-meniu.
Control Limiteaza sau inactiveaza comanda UNDO.

All Activeaza intreaga paleta a comenzii UNDO.
None Dezactiveaza comenzile U si UNDO si anuleaza orice informatie UNDO salvata anterior in sesiunea de editare. Orice
incercare de a folosi UNDO in timp ce este activa optiunea
UNDO are ca efect aparitia optiunilor specifice modului
Control.
One Limiteaza UNDO la o singura operatie. Optiunile Auto, Begin si Mark nu sunt disponibile cand modurile None sau One sunt

activate. Prompterul va arata ca doar optiunea Control, sau un singur pas UNDO sunt valabile cand modul One este activ.
Begin si End Optiunea Begin grupeaza o secventa de operatii. Toate operatiile urmatoare vor deveni parte a grupului pana cand
End inchide gruparea. Undo si U trateaza operatiile grupate ca fiind una singura. Daca se alege din nou Begin, in timpul unui Undo Begin curent, gruparea curenta de operatii este
incheiata si se incepe o noua grupare. Daca se omite
incheierea selectarii de operatii cu UNDO End, aceasta grupare se va incheia candva, fara insa ca grupul astfel creat safie tratat ca o singura operatie, ci numai un numar specificat dintre ele.
Mark si Back Optiunea Mark plaseaza un “semn de carte” in informatia specifica UNDO. Optiunea Back anuleaza toate operatiile facute, pana cand, in istoricul sesiunii de lucru intalneste acest semn. Se pot plasa oricate astfel de semne. Cu Back, se merge inapoi pe firul comenzilor, pe rand, pana la fiecare
Mark intalnit. Daca Back nu intalneste niciun Mark, utilizatorul este anuntat ca acesata optiune va anula totul, ceea ce echivaleaza cu anularea intregii sesiuni de lucru, de cand s-a inceput sesiunea de lucru in AutoCAD.



1.1.2 COMENZI PENTRU AFISARE


Cand sunt selectate puncte pe ecran, raman cruciulite, numite blips. Ele nu sunt obiecte grafice ci numai “semne” afiste pe display care ajuta la localizarea punctelor date cu digitizorul. Daca aceste semne sunt numeroase, prezenta lor devine suparatoare. Cu variabila de sistem BLIPMODE, se poate controla vizibilitatea acestor “accesorii”: 0 (nu sunt vizibile), 1 (blips-urile sunt vizibile). Comanda
REDRAW reface ecranul curent, indepartand aceste semne. O alta comanda de reafisare, mai complexa ca mecanism este REGEN. Aceasta comanda regenereaza desenul si aduce la zi setarile din Viewportul curent. Recalculeaza coordonatele ecranului si rezolutia pentru toate obiectele, reindex eaza baza de date a desenelor pentru afisare si paramentrii de selectie optime. Este o operatie care poate consuma destul de mult timp, cand desenele sunt ample. Comenzi precum ZOOM au rutine automate de regenerare incluse.
Obiectele grafice pot fi vizualizate la diferite scale. Posibilitatile de marire si micsorare a entitatilor de pe ecran sunt practic nelimitate in AutoCAD. Comanda care controleaza marimea acestora relativ la ecran este:
ZOOM : mareste sau micsoreaza marimea aparenta a obiectelor in fereastra curenta.
Scale (X/XP) Modifica imaginea afisata cu un factor specificat de scalare. Valoarea data este relativa la limitele desenului
Daca este data o valoare urmata de x, se considera scala relativ la imaginea curenta pe ecran. De exemplu, cu 2x , se dubleaza marimea aparenta a obiectelor, cu .5x se micsoreaza de 2 ori. Daca valoarea data este urmata de xp, scalarea se face relativ la unitatile corespunzatoare spatiului hartie.

All Modifica imaginea afisata astfel incat intregul spatiu alocat sa fie cuprins pe ecran. Aceasta optiune nu este transparenta deoarece, intotdeauna necesita o regenerare.
Center Modifica imaginea afisata astfel incat sa fie efisata o fereastra, dand centru acesteia si un factor de marire sau inaltime. O valoare mai mica pentru inaltime
inseamna cresterea maririi.
Dynamic Modifica imaginea afisata pentru a prezenta portiunea generata a desenului cu un dreptunghi. Acest dreptunghi reprezinta fereastra curenta, care poate fi marita sau micsorata, deplasata pe desen.
Extents Modifica imaginea afisata astfel incat pe ecran sa fie prezentat spatiul efectiv ( numai zona desenata).
Left Modifica imaginea afisata utilizand coltul din stanga jos al ferestrei afisate, apoi o marire sau inaltime. O valoare mai mica pentru inaltime creste marirea.
Vmax Mareste imaginea cat de mult posibil, fara a fi fortata o regenerare. Aceasta optiune a comenzii nu poate fi data din PAPER SPACE.
Window Afiseaza o suprafata rectangulara specificata prin doua colturi diagonale.
Realtime Modifica interactiv imaginea, dupa logica de deplasare a cursorului. Este echivalenta cu apasarea butonului
….. Daca, in acest mod, se apasa butonul drept al mouse-ului, se activeaza un meniu pop-up, care ofera acces si la alte moduri ZOOM, precum si la PAN.
Pentru deplasari in spatiul de lucru, fara modificari ale maririi, se utilizeaza comanda
PAN, incepand de la versiunea 14, si in varianta interactiva cu deplasarea cursorului pe ecran.


Obiective: Notiunile legate de setarile primare ale mediului de lucru, de comenzile primare de selectie si editare trebuie cunoscute integral, cunoasterea lor conditionand promovarea examenului.
Intrebari legate de comenzile primare de setare-editare:
• Cum se seteaza directia de masurare a unghiurilor?
• Afisati pe ecran spatiul efectiv (sau alocat).
• Daca, la cererea de selectie a obiectelor, utilizatorul raspunde cu “l”( sau “p” sau “all” ) ce entitati vor fi selectate?
• Care este semnificatia optiunii Begin (sau Mark sau Control etc.) a comenzii
UNDO?
• Care este semnificatia optiunii Dynamic(sau Center etc)a c-zii Z ?
• Care este mecanismul comenzilor REGEN sau REDRAW?
• Cand pot fi apelate comenzile LIMITS si UNITS in sesiunea de lucru?
• Generati un template cu anumite setari date .
• Ce se intampla cu un layer inghetat (blocat, off etc.)?
• Care dintre urmatoarele mecanisme este vizat, atunci cand se ingheata un layer: redesenare, regenerarea, reprezentarea in mod ORTHO etc?

1.1.3 COMENZI PENTRU DESENAREA ENTITATILOR SIMPLE: LINII,
CERCURI, ARCE, ELIPSE, POLIGOANE



Primele comenzi integrate de desenare sunt comenzile care au ca rezultat trasarea entitatilor elementare: linii, cercuri si arce. Atat liniile cat si cercurile sunt abstractiuni matematice. Ele nu ocupa loc in spatiu, prin urmare se face o conventie privind reprezentarea lor: entitatile fara grosime vor fi desenate cu linii subtiri, indiferent de marirea desenului, entitatilor cu grosime, a caror linii pot avea diferite grosimi, afectate de marire, fiindu-le alocate comenzi speciale.
Entitatilor fara grosime le sunt alocate urmatoarele comenzi:
POINT - genereaza puncte; modul in care aceste puncte sunt reprezentate, dat fiind ca ele “nu ocupa loc in spatiu” , este setat din meniul Format-Point Style.
Alegerea unei forme si dimensiuni pentru punct echivaleaza cu alocarea anumitor valori pentru variabilele de sistem, respectiv, PDMODE si PDSIZE.
Punctele sunt recunoscute prin coordonatele x, y, z, separate prin virgula, separatorul zecimal fiind, exclusiv, punctul, indiferent de setarile regionale facute in sistemul de operare. Exemplu:
0,0,0 este punctul de origine al sistemului universal intern;
1,2.5,30 este un punct aflat la 1 unitate pe axa x, 2,5 unitati pe axa y si la cota
30.
Acest mod de enuntare a coordonatelor se numeste in coordonate absolute.
Punctele pot fi date si cu referinta la ultimul punct trasat. Acest mod de lucru se numeste in coordonate relative si este marcat prin semnul @ inainte de coordonate.
Daca se lucreaza cu referinte relative, coordonatele se vor calcula pornind de la ultimul punct dat. Fie punctul 3,3,0 ultimul punct validat. Enuntand @1,1,0, ne referim la un punct ale carui coordonate absolute (fata de originea sistemului universal intern) sunt 4,4,0. Acest mod de enuntare se numeste in coordonate relative carteziene. Forma polara a coordonatelor relative implica indicarea distantei cu care se deplaseaza noul punct fata de punctul ultim validat, si unghiul pe care-l face aceasta directie cu axa x, separate prin semnul <. Fiind dat ultimul punct 1,1,0, un punct enuntat @ 5<45 indica un punct deplasat cu 5 unitati, la 45 ° fata de punctul anterior.
Impreuna cu modurile OSNAP si filtre, acestea sunt toate posibilitatile de indicare a punctelor in AutoCAD.

LINE (sau L)- deseneaza segmente de linii si linii frante.

Command: LINE +
From point: indicati un punct de plecare
Specify next point or a Undoi: indicati al doilea capat al segmentului sau tastati U, daca doriti sa anulati actiunea anterioara.
Specify next point or aUndo/ Closei: indicati capatul urmatorului segment sau c,daca doriti sa inchideti un contur.

CIRCLE deseneaza cercuri
Command: CIRCLE (sau C) +
Specify center point for circle or a3P/2P/Ttr (tan tan radius)i: este cerut centrul cercului sau un alt mod de a construi un cerc:
3P: cercul este construit prin trei puncte;

ELLIPSE deseneaza elipse.
Command: ELLIPSE +
Optiunile disponibile sunt:
Axis Endpoint deseneaza o elipsa pornind de la extremitatile unei axe:
Specify other endpoint of axis: Dati un punct
Specify distance to other axis or aRotationi : Dati un punct sau “r”. Optiunea
Rotation asteapta valori intre 0 si 89,4 si semnifica un raport intre axa mare si cea mica a elipsei obtinut prin rotirea unui cerc in jurul primei axe. Valoarea 0 conduce la desenarea unui cerc.
Arc creaza un arc de elipsa
Center creaza o elipsa pornind de la centrul ei si capatul uneia dintre axe.
Isocircle deseneaza un cerc izometric in planul de izometrie indicat.
Indicarea punctelor in AutoCAD
Entitatile cu grosime sunt reprezentate pe ecran prin linii alcatuite din mai multe randuri de pixeli activati. De aceea, regenerarea acestor entitati poate consuma mult timp. Cu comanda FILL, se poate comuta reprezentarea acestor entitati ca fiind
“pline” (cu toti pixelii aprinsi), sau “vide” (marcate numai de linii paralele pe contur, fara pixeli activi intre ele). Urmatoarele comenzi genereaza entitati cu grosime:
PLINE (PL)genereaza succesiuni de linii si arce considerate ca o singura entitate.
SPLINE genereaza curbe cubice sau cuadratice spline interpolate
(aproximate) prin puncte date succesiv de utilizator.
DONUT genereaza cercuri cu grosime; sunt cerute diametrul interior, cel exterior si centrul cercului. Se vor insera atatea cercuri pana este oprita comanda.
RECTANG genereaza dreptunghiuri, considerate polilinii inchise.
POLYGON genereaza poligoane regulate, ca polilinii inchise. Sunt cerute numarul de laturi (intre 3 si 1024), cercul circumscris sau cel inscris in viitorul poligon, sau latura (cu optiunea Edge), prin doua puncte.
TRACE genereaza linii speciale, cu grosime, inchise de capete normale pe directia liniei. Sunt cerute, pe rand capetele segmentelor.
SOLID genereaza suprafete plane “pline”, triunghiulare sau rectangulare.
Sunt cerute, pe rand, trei sau patru puncte, varfurile poligonului.
TEMA 1.2: Sa se deseneze capatul de arbore, respectand indicatiile din figura
A1 din Anexa (Comenzile PLINE, LTSCALE ).

REZOLVARE:

1. Se incarca fisierul prototip A4;
2. Se verifica structura layerelor in acest fisier. Daca este necesar, se creaza, pe langa layerul implicit, 0, urmatoarele layere:
AXE -; cu linie de centru (center line), culoare galben (yellow); in acest layer se vor trasa liniile pentru axele de simetrie;

2P cercul este construit prin doua puncte diametral opuse
Ttr: sunt cerut doua puncte de tangenta ale viitorului cerc, cu doua obiecte din desen; este necesara apoi, specificarea razei cercului tangent.
ARC deseneaza arce de cerc.
Command: ARC (sau A) +
Specify start point of arc or aCEnteri:
Aceasta comanda contine sectiuni de dialog care ghideaza utilizatorul pentru desenarea unui arc. Sunt cerute elemente precum centrul arcului, raza, capetele arcului, lungimea si/ sau directia corzii, unghiul deschis de arc.

COTE -; linie continua (continuous), culoare verde (green); in acest layer se vor trasa cotele.
3. Se seteaza ca fiind curent layerul AXE. In acest layer se traseaza un segment de linie cu ajutorul comenzii LINE. Daca axa de simetrie nu are aparenta grafica necesara, aparand linie continua, desi in linia de status, fereastra de control a liniei curente afiseaza CENTER, inseamna ca linia nu este scalata, corespunzator maririi curente de lucru. Pentru aceasta, cu comanda LTSCALE (linetype scale) , se alege o astfel de valoare, care sa corespunda formatului de desen utilizat:
Command: LTSCALE +
New value for LTSCALE <1>: 8 +
4. In layerul 0, se traseaza capatul de arbore cu comanda PLINE. Pentru realizarea tesiturii se pot folosi coordonatele relative polare: de exemplu, pentru segment care pleaca din stanga desenului @1,5<-45; pentru intersectii cu linia de axe se folosesc modurile SNAP NEA (near to) si PER (perpendicular to).
5. La o unitate distanta de profilul capatuluide arbore, se traseaza linia care
6. Cu ZOOM Extents, se aduce zona desenata pe ecran.

marcheaza tratamentul termic, cu polilinie in layerul AXE.
TEMA 1.3: Sa se traseze axele de simetrie ale unui cerc, ale unui dreptunghi, utilizand comenzile LINE, PLINE, CIRCLE, RECTANG, si modurile de salt in punctele cheie ale obiectelor (OBJECT SNAP), ca in figura 1.7

REZOLVARE:

1. Se initializeaza sesiunea de lucru in AutoCAD, incarcand fisierul prototip A4.
2. Daca este necesar, se aduce intreg spatiul alocat pe display, cu optiunea ALL a comenzii ZOOM.
3. Se traseaza un cerc si doua dreptunghiuri concentrice, ca in figura . Pentru aceasta se vor folosi comenzile CIRCLE, respectiv LINE, PLINE, sau
RECTANG, dupa cum urmeaza:
Command:> CIRCLE + (cercul)
Center point: alegeti un punct in spatiul alocat +
Radius: 30 +
Command:> RECTANG + (dreptunghiul exterior) first corner: alegeti un punct in spatiul alocat, exterior cercului + second corner: @100,40 +
Command:> + (dreptunghiul interior) first corner: @-4,4 + second corner: @-92,-32 +
4. Se seteaza ca fiind curent layerul AXE, de alta culoare decat alb, cu linie
CENTER;
5. Se traseaza axele de simetrie, pornind de la punctele cheie de cuadratura, capete si mijloace de laturi, observand indicatiile de pe desen. Aceste linii se vor extinde peste limitele cercului, respectiv, ale dreptunghiului, folosind modul GRIP. GRIP
-;urile (gheare, in limba engleza), sunt puncte cheie ale obiectelor, care functioneaza ca niste manere, din punct de vedere al utilizatorului. Selectia unui obiect in AutoCAD se face cu patratelul selector, in sau in afara unei comenzi care impune selectare. Daca se selecteaza un obiect grafic, in afara unei comenzi, acest obiect va fi inconjurat de patratele diferit colorate (albastre, implicit), dispuse in capete de linii, quadraturi, centre, puncte de insertie, etc. Un grip poate

fi selectat, schimbandu-si culoarea. Prin plimbarea cursorului grafic, avand butonul de selectie al digitizorului apasat, se pot aduce modificari de pozitie
(obiectele pot fi mutate), sau de aparenta (obiectele pot fi editate -; intinse, in limba engleza ,STRETCHED). Daca se alege drept mod de lucru, modul
ORTHO, adica, toate liniile desenate vor fi paralele cu axele de coordonate,
“apucand” un grip, si cu o miscare de dragare (drag and drop) se poate modifica pozitia unui capat de linie, sau, raza unui cerc, de exemplu. Pe parcursul miscarii, apare o imagine dinamica a obiectului editat, care sugereaza forma corespunzatoare cu pozitia curenta a gripului. Aceasta imagine se numeste
PHANTOM, prezenta ei pe ecran putand fi comutata cu variabila de sistem
DRAGMODE .
Observatii:
1. Grip-urile, privite ca “manere”, nu se vor confunda cu HANDLE (maner,
in limba engleza), care reprezinta un numar hexa pe care AutoCAD-ul il ataseaza fiecarui obiect desenat si care poate fi accesat ca fiind neschimbat, in orice sesiune de desenare. Acest HANDLE este afisat in fereastra text, odata cu alte informatii asupra entitatii, cu comanda LIST.
El este destinat manipularii entitatilor cu ajutorul rutinelor AutoLISP.
2. Aparenta grip-urilor poate fi modificata accesand urmatoarele variabile de sistem:
GRIPBLOCK -; Controleaza cum sunt atasate grip-urile unui bloc : 0-acestea vor fi atasate numai punctului de insertie, 1 -; grip-urile vor fi atasate obiectelor care alcatuiesc blocul.
GRIPCOLOR -; controleaza culoarea grip-urilor neselectate. Poate lua valori
intre 1-255.
GRIPHOT - controleaza culoarea grip-urilor selectate. Poate lua valori intre 1 255.
GRIPS -; comutator 0/ 1 care permite utilizarea seturilor de selectii cu grip pentru Stretch, Rotate, Move, Scale si Mirror.
GRIPSIZE -; regleaza marimea patratelului care eprezinta grip-ul, in pixeli.
Poate lua valori intre 1-255.

6. Dintr-un punct oarecare, se traseaza cu LINE o linie tangenta la cerc:
Command: line + from point: dati punctul printr-o metoda oarecare; to point: tan + tan to: (selectati cercul) + to point: +
7. Se curata desenul de blips-uri cu REDRAW (R), se aduce, daca este necesar, spatiul efectiv pe display cu Zoom Extents.


1.2. 4 LINII SPECIALE


In AutoCAD exista posibilitatea trasarii unor directii, linii imaginare, reprezentate pe ecran numai pentru ghidare, pentru raportare prin modurile snap.
Directiile nu sunt afectate de zoom. Aceste linii sunt:
XLINE -; ax e infinite ce pot fi trasate in raporturi geometrice fata de alte obiecte: paralelism, perpendicularitate, bisectoare, printr-un punct, etc.
RAY -;semiaxe reprezentate printr-o sageata, avand un punct de origine determinat.

Cateodata sunt necesare curbe de forma aleatoare, care sa poata fi trasate urmand miscarile unui digitizor. Aceste linii de “schita” sunt accesibile cu comanda SKETCH:
Command: SKETCH +
Record increment <current>: este ceruta lungimea segmentului de linie care va sta la baza curbei de aproximatie; cu cat acest segment este mai mic, cu atat aparenta de curba a liniei va fi mai reala. Linia trasata va fi perceputa ca o succesiune de segmente de linie, dar setand variabila de sistem SKPOLY la o valoaea nenula, linia de sketch trasata va considerata ca o polilinie.
Sketch. Pen eXit Quit Record Erase C onnect.
Aceste optiuni se refera, pe rand, la urmatoarele:
Pen -; ridica si pune “creionul” pe “hartie”, adica activeaza sau dezactiveaza miscarile digitizoruuli ca si miscari valabile pentru desenare. eXit -; inregistreaza liniile trasate si raporteaza numarul de segmente trasate, apoi paraseste comanda.
Quit -; paraseste comanda fara a inregistra liniile temporare trasate
Record -; inregistreaza liniitele temporare, fara a schimba pozitia digitizorului in acel moment.
Erase -; sterge portiuni din liniile temporare si ridica “creionul” daca acesta este pe “hartie”.
Connect -; Coboara “creionul” pentru a continua don ultimul punct de sketch.
. (punct) -; pune “creionul” pe “hartie” si traseaza o linie din capatul ultimului segment de sketch trasat pana in punctul curent al digitizorului.
Liniile paralele ale unui contur pot fi obtinute cu comanda OFFSET. Iata
insa, o comanda care permite desenarea grupurilor complexe de linii paralele -; comanda MLINE -; multilinia.
Multilinia este de fapt un grup de maxim 16 linii paralele. Proprietatile liniilor componente, numite elemente, distanta dintre ele, precum si modul de
inchidere si de intersectie a liniei pot fi reglate cu ajutorul comenzii MLSTYLE.
Editarea multiliniei se poate face cu comanda MLEDIT.
In figura 1.9 este prezentata caseta de setare a stilului de multilinie. A fost creata o linie cu trei elemente, dintre care cel din mijloc avand un stil diferit de linie, cu capetele inchise si conexiunile marcate. Rezultatul acestor setari este prezentat in figura 1.10.
Fig. 1.9

Fig. 1.10
TEMA 1.4: Fiind date 7 puncte reprezentand rezultate experimentale intr un sistem bidimensional, sa se traseze curbele care aproximeaza evolutia starilor in acel sistem (figura A2). (Comenzile POINT, PLINE, SPLINE,
PEDIT).

REZOLVARE:

1. Se incarca unul dintre fisierele prototip si se salveaza cu numele “grafic.dwg”
in directorul de lucru.
2. Se traseaza cu PLINE (polilinie) doua drepte perpendiculare, care vor reprezenta sistemul de coordonate. Grosimea acestor polilinii se va seta cu optiunea Width a comenzii, la 1 unitate.
3. Cu optiunea FORMAT din meniu, se alege POINT STYLE…, pentru a seta formatul grafic al punctelor din lista afisata.
4. Se deseneaza 7 puncte - POINT, dispuse aproximativ ca in figura (daca exista date reale, acestea se transforma in coordonatele punctelor, tinand seama de pozitia originii axelor de coordonate).
5. Cu PLINE si modul snap Node se traseaza o linie de grosime 0,5 unitati intre puncte. Reamintim ca, inainte de a de al doilea punct al poliliniei, trebuie setata cu W grosimea acesteia, pe intreg parcursul. Este trasata linia prin puncte, care sugereaza evolutia experimentului. Deoarece sunt rare cazurile in care sistemele de orice fel evolueaza liniar, fara puncte de inflexiune, datele experimentale punctuale sunt considerate ca fiind afectate de o anumita eroare. Pentru a trasa alte curbe, se poate folosi, in lipsa unui utilitar matematic, comanda PEDIT (Polyline edit -; modificari aduse poliliniilor).
In plus, daca se aduc modificari coordonatelor unui punct din campul de date, cu aceeasi comanda, optiunea Edit vertex, se pot deplasa punctele -; noduri, ceea ce conduce la modificarea simultana a curbei (fig. A3 III).
6. Cu PEDIT se selecteaza polilinia trasata, se alege optiunea Fit, ceea ce va avea ca efect generarea unei curbe realizata din arce de cerc, curba care traverseaza toate cele 7 puncte (fig. A3 II). Cu Decurve, aceasta curba este readusa la forma liniara pentru fiecare vertex . Daca se doresc curbe care sa realizeze o interpolare Bezier cubica sau cuadratica, din lista comenzii
PEDIT, se alege acum optiunea Spline, ceea ce face ca noua curba sa devina continua, neteda (in accept matematic), dar sa nu treaca prin punctele date
(fig. A3 I). Variabilele de sistem care pot fi accesate referitor la aceasta comanda sunt (fig. 1.11):
- SPLINETYPE: controleaza interpolarea cuadratica (5) cau cubica
(6);
- SPLFRAME: controleaza remanenta fostelor linii intre punctele curbei spline 0-segmentele nu apar, 1- acestea apar;
- SPLINESEGS controleaza “finetea” liniei, adica numarul de segmente care aproximeaza curbele spline.

Pentru a fixa facilitatile comenzii PEDIT, iata optiunile pe care aceasta le ofera:

PEDIT: editeaza poliliniile si retelele poligonale tridimensionale.
Close Creaza segmentul de inchidere intre capetele unei polilinii.
AutoCAD considera polilinia deschisa daca aceasta nu este
inchisa cu optiunea Close.
Open Indeparteza segmentul de inchidere a l unei polilinii.
AutoCAD considera polilinia inchisa, daca aceasta nu este deschisa cu optiunea Open.
Join Adauga linii, arce, sau polilinii capatului unei polilinii deschise si indeparteaza curbura obtinuta prin Fit a unei poliliniii. Pentru ca obiectele sa fie adaugate unei polilinii, capetele lor trebuie sa fie coincidente.
Width Specifica o grosime uniforma noua pentru intraga polilinie.
Edit vertex AutoCAD marcheaza primul vertex al poliliniei, desenand un
X pe ecran. Daca este specificata o directie tangenta pentru acest vertex, este desenata si o sageata in acea directie.
Submeniul corespunzator acestei optiuni este:
• Next Muta markerul X la urmatorul vertex.
• Previous Muta markerul la vertexul anterior.
• Break Memoreaza pozitia vertexului marcat. Markerul poate fi deplasat in oricare alt vertex cu Next. Daca este fixat pe unul si se alege din dialogul acestei suboptiuni Go,
AutoCAD desparte polilinia in doua parti in vertexul, sau vertexurile corespunzatoare. Orice segment si vertexuri intre vertexurile marcate este sters. Daca macar unul din vertexurile alese este un capat de linie, modul Break nu poate fi utilizat.

Ca o alternativa pentru trasarea directa curbelor netede cu o anumita toleranta
intre puncte este comanda SPLINE. Cu optiunea Object, se poate edita orice curba spline existenta, in maniera cunoscuta. Daca se traseaza o curba noua, de indata ce s a dat primul punct al curbei se poate seta cu Fit tolerance distanta dintre curba si punct. Aceasta poate lua valori nule (curba trece prin puncte), pozitive sau negative.
Daca se specifica o linie de tangenta pentru capetele curbei, dand un al treilea punct cu modurile SNAP TAN sau PER, se poate construi curba spline tangenta sau normala altor obiecte grafice.



Obiective: Comenzile elementare de desenare , setarile legate de acestea, c da PEDIT, trebuie cunoscute integral pentru promovarea examenului.

Intrebari
Raspunsuri, comenzi si variabile vizate
Trasati un segment de linie aflat in pozitia ceruta fata de un punct dat (atentie- coordonate absolute si relative)

Enumerati 3 entitati cu grosime.
Cu PL se pot desena arce de cerc?
Se pot seta grosimi diferite segmentelor diferite de polilinie?

Desenati un cerc tangent la 2 obiecte date.
Construiti mediatoarea unui segment dat.
Cu setarile curente (vizibile pe object properties sau status toolbar) se pot executa anumite operatii (de exemplu, trasa linii exact din punctele cheie ale obiectelor)?

Desenati o elipsa tangenta la 2 obiecte.
Desenati un arc de elipsa care
indeplineste conditiile date (trece prin 3 sau 2 puncte, are anumiti parametri unghiulari etc.)

Formatati un nou tip de multilinie conform unor parametri ceruti.

Incarcati in desen un nou tip de linie.
Scalati-l.

Verificati daca o polilinie este inchisa/ deschisa.

Generati o noua polilinie din segmente date. Setati parametrii ceruti.

Interpolati o curba spline prin anumite vertexuri. Afisati poligonul de control.

Schimbati formatul punctelor, ca obiecte grafice. Scalati dimensiunea lor de afisare.

Modificati incrementul liniei SKETCH.
Trasati o linie SKETCH in anumite conditii cerute.

1. 3 COMENZI COMPLEXE DE EDITARE



TEMA 1.5 (Comenzile FILLET, ARRAY, OFFSET)
Sa se reprezinte piesele triunghiulare din f igura A3.

REZOLVARE:

Aceste piese turnate pot fi reprezentate in doua moduri: Fie folosind comanda
PLINE, cu optiunile Line si Arc pentru portiunile corespunzatoare, cu facilitatile oferite de coordonatele relative carteziene si polare, fie, utilizand un poligon regulat triunghi echilateral ale carui colturi vor fi racordate corespunzator.
Se va aborda mai intai piesa turnata la care gaurile sunt concentrice cu racordarile .
VARIANTA I
Lucrul cu coordonatele absolute si relative, implica, de obicei, o cotare explicita, calculul cotelor rezultante sau de inchidere putand conduce la valori inexacte, din punct de vedere al preciziei AutoCAD.
1. Se incarca fisierul prototip A4 si se salveaza cu numele “triunghi.dwg” in directorul de lucru;
2. Cu PLINE, dintr-un punct oarecare, se traseaza un segment de dreapta:
Command: PLINE +
Start point: indicati un punct cu digitizorul to point: @65.36,0 + to point: a + (indicati ca urmatorul vertex al poliliniei va fi un arc de cerc)
Angle/Center/Close/Direction/Halfwidth/Line/ Radius /Second point/Undo/Width/<Endpoint of arc>:CE + (in acest punct sunt prezentate toate optiunile posibile la desenarea unui arc; cu CE, se indica centrul viitorului arc)
Center point: @0,10 + (este dat punctul central in coordonate relative, fata de ultimul punct al segmentului de dreapta)
Angle/ Length/ <Endpoint>: a +
Included angle: 120 (unghiul este masurat in sens trigonometric, cu axa corespunzatoare unghiului 0 orizontala, 0° fiind pozitionat in dreapta, ca cifra 3 pe cadranul ceasornicului -; revedeti setarile corespunzatoare comenzii UNITS)
Angle/Center/Close/Direction/Halfwidth/Line/ Radius /Second point/Undo/Width/<Endpoint of arc>:l +(se revine la trasarea unor segmente de dreapta)
In acest moment, segmentul obtinut arata ca in figura 1.12:


Fig. 1.12 Fig. 1.13

Dupa cum se observa, urmatoarea pereghe segment-arc, se va desena dupa acelasi algoritm, fara a intrerupe comanda PLINE:
Endpoint of line: @65.36<120 (coordonate relative polare)

Endpoint of line: a +
Angle/Center/Close/Direction/Halfwidth/Line/ Radius /Second point/Undo/Width/<Endpoint of arc>:R +
Radius: 10 +
Angle/End point: A +
Included angle: 120 +
Direction of chord: 180 +
Astfel, s-au creat doua din cele trei perechi segment-arc de cerc (fig. 1.13).
Pentru a inchide forma triunghiulara racordata, se procedeaza ca si pana acum, utilizand, la alegere, alte metode de constructie a arcului. Lasam aceasta ultima parte cititorului, ca exercitiu.
3. Cercurile ce desemneaza gaurile se vor construi cu comanda CIRCLE. Este suficient sa construim un singur cerc, pe care apoi il vom “aranja” intr-un tablou circular cu comanda ARRAY:
Command: circle +
Center point: indicati coordonatele punctului respectiv central, prin una din metodele deja asimilate;
Radius: 5 +
Command: ARRAY +
Select objects: selectati cercul tocmai construit
Rectangular or Polar Array (<R>/P): P +
Base/ Specify center point of array: indicati punctul central al cercului ce trece prin centrle gaurilor; acest punct se poate obtine construind linii ajutatoare ce pornesc din doua varfuri si sunt perpendiculare pe laturile opuse; utilizati modurile OSNAP pentru aceste constructii auxiliare, care vor fi ulterior sterse.
Number of items: 3 + (numarul de obiecte regasite in tabloul circular)
Angle to fill <360>: +(unghiul pe care sa fie distribuite egal obiectele)
Rotate objects as they are copied ?<Y>: + (rotirea obiectelor la copierea in tablou este redundanta in acest caz, oricum ea este lasata la alegerea utilizatorului)
S-au obtinut astfel cele trei gauri ale piesei turnate.
VARIANTA II
Se porneste de la observatia ca centrele gaurilor alcatuiesc un triunghi asemenea cu triunghiul de baza al formei piesei.
Command: POLYGON +
Number of sides: 3 +
Edge/ Center of polygon : E +
First endpoint of edge: indicati un punct
Second endpoint of edge: @65.36,0 +
Odata acest triunghi obtinut, el va fi “copiat” cu ajutorul comenzii OFFSET,
intr-un triunghi asemenea:
Command: OFFSE T +
Offset distance or through: 10 +
Select object to offset: Selectati triunghiul
Side to offset: indicati cu mouse-ul un punct in exteriorul triunghiului. Pe ecran va apare un triunghi asemenea, mai mare, aflat la distanta de 10 de triunghiul initial.
Select object to offset: +
Acest triunghi va fi racordat cu comanda FILLET, care racordeaza linii, polilinii,
inchise sau deschise:
Command: FILLET +

Polyline/ Trim/ Radius/ Select first object: R + (intai se va seta raza de racordare)
Enter Fillet radius: 10 +
Command: +
Polyline/ Trim/ Radius/ Select first object: P +
Select 2D polyline: selectati triunghiul nou creat; poligonul, ca linie inchisa, a fost racordat. Mai departe, generarea gaurilor se va face ca in varianta I.
Piesa din figura b. se construieste asemanator ca in varianta I pentru cazul a. De asta data, gaurile nu mai formeaza un triunghi asemenea cu triunghiul de baza. Se poate construi acest triunghi ajutator, pentru a putea cunoaste centrul tabloului polar, sau se genereaza prin oglindire cate doua din aceste cercuri. Propunem acest exercitiu cititorului.
Modul in care comanda FILLET recunoaste liniile si poliliniile inchise este ilustrat in exemplul din figura 1.14. De asemeni, o utilizare inedita a acestei comenzi este aceea de a prelungi pana la intersectie doua drepte neparalele, setand raza de racordare 0 (figura 1.15).

Fig. 1.14

Fig. 1.15
Comanda FILLET are ca rezultat crearea unor arce de cerc intre obiecte de tip arc, linie, cerc, polilinie, poligon, respectiv unor suprafete cilindrice in locul muchiilor unor obiecte 3D. Modul de racordare a liniilor si poliliniilor a fost deja prezentat, de aceea vom prezenta in cele ce urmeaza restul posibilitatilor 2D ale acestei comenzi. Dialogul care apare in urma lansarii acestei comenzi este:
Polyline/Radius/Trim/<Select first object>:
Selectarea unui obiect implica definirea unui racord 2D sau generarea unui racord
3D. Daca sunt selectate linii sau arce, acestea sunt extinse pana cand se intersecteaza.
Intre arce si cercuri exista mai multe posibilitati de racordare, in functie de pozitia patratelului selector fata de capete la selectare. Optiunea Trim controleaza daca muchiile racordate raman vizibile si dupa racordare, sau nu (ofera acces la variabila de sistem TRIMMODE -vezi figura 1.16).

Fig. 1.16

Comanda ARRAY are ca efect multiplicarea si aranjarea obiectelor in tablouri rectangulare sau polare. Pentru tablouri polare s-a exmplificat aplicatia de fata. O observatie este necesara, legata de pozitia obiectelor fata de centrul “copiere”.
Obiectele pot fi rotite, sau nu, cu un unghi corespunzator partitiei. In figura 1.17 este exemplificata dispunerea obiectelor, in ambele cazuri. Pentru tablouri rectangulare, vom prezenta exemplul din figura 1.18 .





























Pornind de la un dreptunghi creat cu RECTANG, si de la o prima entitate patrata creata cu POLYGON si OFFSET (stanga jos), aranjamentul rectangular se creaza cu:

Command: ARRAY +
Rectangular or Polar (R/P): R +
Select objects: selectati cele doua patrate concentrice
Number of rows: 2 (introduceti astfel numarul de linii ale “matricii”) +
Number of columns: 4 (introduceti astfel numarul de coloane ale “matricii”) +
Enter distance between rows: 130 (distanta intre linii) +
Enter distance between columns: 140 (distanta intre coloane) +
Cateodata este mai usor sa lucram in unghiuri absolute. De exemplu, cand se aliniaza doua obiecte ale caror unghiuri de orientare, absolute, sunt cunoscute, se utilizeaza unghiul obiectului de rotit ca unghi de referinta iar unghiul celuilalt obiect, ca unghiul nou de pozitionare.
Pentru a roti un aranjament rectangular, se seteaza din submeniul Drawing
Aids, unghiul de salt (snap angle) la valoarea care va este necesara. Apoi, se creaza cu comanda ARRAY, tabloul rectangular, asa cum s-a aratat in exemplele anerioare.

TEMA 1.6: Sa se reprezinte piesa din figura A4 (Comenzile COPY, MOVE,
ROTATE).

REZOLVARE:

Aceasta piesa poate fi considerata ca o aplicatie pentru comenzile simple de desenare si editare.
1. Se incarca desenul prototip A4 si se salveaza cu numele “piesa.dwg” in folderul de lucru.
2. Dintr-un punct corespunzator ales, se traseaza o polilinie cu succesiunea:
Command: PLINE +
From point: punct pe ecran
Endpoint of line:@150,0 +
Endpoint of line:@0,60 +
Endpoint of line:@-50,0 +
Endpoint of line:@0,25 +
Endpoint of line:@-100,0 +
Endpoint of line:@c +
3. Constructia cercului. Coordonatele centrului pot fi date usor, pornind de la un colt al conturului. Daca acest colt este marcat cu un punct cu comanda POINT, acesta va fi ultimul punct introdus pe desen, prin urmare, fata de el, cu coordonate relative, se vor putea declara alte puncte. De exemplu, marcand coltul din dreapta jos:
Command: POINT + insert point: indicati cu mouse-ul punctul pe ecran (folosind modurile OSNAP)
Command: CIRCLE +
Center point:@-30,30 +
Radius:15 +

capete.
Command: PLINE +
From point: indicati punctul de inceput al uneia dintre linii, printr-o metoda cunoscuta
Endpoint of line:@60,0 +
Command: OFFSE T
Offset distance or through: 10 +
Select object: selectati segmentul creat
Side to offset: selectati partea in care va fi construit al doilea segment
Select object: +
Command: FILLET +
Polyline/Trim/ Radius/<Select first object>: r +
Radius:5 +
Command: +
Polyline/Trim/ Radius/<Select first object>: Selectati capatul din stanga al unui segment
Select second object: Selectati capatul din stanga al celuilalt segment
Repetati racordarea si pentru cealalta extremitate a canalului. In urma acestor operatii, canalul frezat este construit. El poate fi copiat, pentru a economisi timp, pe pozitia celui de-al doilea canal:
Command: COPY +
Select objects: Selectati intr-o fereastra canalul.
<Base point or diplacement>/Multiple: cen of …indicati unul din arcele de cerc + (Daca am fi dorit copiere multipla, am fi ales optiunea M, urmata apoi de acelas dialog)
Second point of displacement: indicati punctul corespunzator centrului arcului pentru al doilea canal (@0,45).
Canalele au fost create.
Pentru finalizarea piesei, cu comanda FILLET se racordeaza polilinia inchisa a conturului , selectand optinea P si raza de racordare 10.

Pentru a incheia setul de comenzi de editare primara a obiectelor vom prezenta aici comanda MOVE care realizeaza translatii in plan ale obiectelor, fara rotirea lor si comanda ROTATE, care realizeaza rotatii ale obiectelor.