La mijlocul anilor a70 a aparut o noua tehnologie: miniprocesorul. Acesta
folosea multe tranzistoare conectate pe o pastila de siliciu pentru a realiza
un dispozitiv de calcul. d4f9fd
Primele microprocesoare au fost, dupa standardele actuale, destul de simple.
Primul microprocesor, devine cunoscut ca 4004, a fost proiectat pe patru biti
de catre inginerul Marcian E. „Ted” Hoff de la Intel, in anul
1969. Clientul care i-a comandat lui Intel microprocesorul a fost o firma japoneza,
care a dat faliment in 1970; dupa aceasta Intel nu se putea hotari
daca sa lanseze sau nu circuitul pe piata. L-au lansat, si in 1974 existau
mai mult de 19 tipuri de microprocesoare pe piata, inclusiv Intel 8088, cel
care va deveni trambulina actualelor calculatoare personale.
Microprocesoarele au fost initial folosite drept controler - dispozitive de
control -; pentru masini de spalat vesela si frigidere. Producatorii si
proiectantii de calculatoare nu au pierdut ocazia data de potential acestor
dispozitive de a fi folosite drept calculatoare.
8080, Z80, CP/M
Primele succese ale pietei au fost microprocesorul Intel 8080 si noul sistem
de operare numit CP/M-80 scris pentru acest cercuit. CP/M-80 a fost creat in
1975 de Gary Kildall, fondatorul si presedintele companiei Digital Research
-; primul producator al unui sistem de operare pentru microcalculatoare.
Astazi, compania este o divizie a lui Novell Inc. -; cea mai mare companie
in domeniul sistemelor de operare in retea.
CP/M este prescurtat de la Controlul Programului/Microcalculatorului -;
cel mai sugestiv nume de produs, daca mai existase unul, de pana atunci.
Acest sistem de operare a fost, la acea data, extraordinar. Daca aveai un sistem
8080 sau Z80, cu sistem de operare CP/M, cu 64 kilobiti de RAM si o pereche
de unitati de disc flexsibil de 8", aveai „ultimul strigat”
al modei calculatoarelor si il faceai verde de invidie pe orice pasionat.
Un singur lucru le putea depasi invidia si cistiga ura: sa ai un disc
si o imprimata; ambele necesitau o cheltuiala exorbitanta.
Discurile acelor timpuri merita putina atentie. Primul tip larg raspandit
impreuna cu microcalculatoarele aveau discuri de 14" (comparati-le
cu cele de 3,5" disponibile astazi) si un timp de acces suficient pentru
o pauza de cafea.
Biti Apple
Apple Computer, binecunoscuta ca avandu-si inceputurile intr-un
garaj, a aparut in 1976. Apple a fost fondata de legendarii Steve Jobs
si Steve Wozniack, si este recunoscut drept compania care a pus bazele industriei
calculatoarelor personale. Desi povestea lui Visilac si a calculatorului Apple
II este bine cunoscuta, merita sa o spunem inca o data, pentru ca arata
motivele care au generat revolutia calculatoarelor personale.
La mijlocul anilor `70, daca doreai sa faci incercari de genul „si
daca” calculand pe mainframe, trebuia sa scrii un program, sa-l
depanezi, sa incerci un set de date, sa verifici rezultatele, sa incerci
un set de date mai complex s.a.m.d. Era un procedeu cel putin laborios si nu
foarte practic, cu exceptia cazului in care priviziunele aveau importanta
pentru corporatie si aveai suficient timp la dispozitie. Aceasta situatie a
motivat doi studenti de la Harvard Business School sa faca primul program de
calcul tabelar: Visicalc.
Apple II avea la baza un procesor Motorola 6502 (proiectat pe 8 biti), pana
la 128 kilobiti de RAM si utiliza un casetofon pentru a stoca date si programe.
Apple a incheiat o intelegere cu realizatorii lui Visicalc pentru
a obtine exclusivitatea programului pe Apple II. Acestui program i se acorda
meritul de a fi catapultat Apple de la un venit de 800.000 de dolari in
1977 la putin sub 48 de milioane in 1979.
Utilizatorii cumparau Apple II doar pentru a rula Visicalc, si o data cu el
un raft intreg de aplicatii, care ofereau utilizatorilor, pentru prima
data la un pret rezonabil, putere de calcul accesibila si dedicata.
