Majoritatea organizatiilor din ziua de azi guvernamentale, economice si majoritatea intreprinderilor mari si mici recunosc rolul central pe care aplicatiile software il au in cadrul lor, aplicatiile avand rolul reducerii costurilor si imbunatatirii serviciilor fata de competitie.
Aceasta dezvoltare si necesitatea utilizarii pe o arie mare a unor date de interes comun au dus la aparitia, utilizarea si proiectarea modelului Client-Server, care ofera date distribuite portabilitate intre platforme si un acces standardizat la resurse.
Termenul de Client-Server provine de la metoda traditionala de accesare a unui computer central numit server de catre computere aflate la distante sau clienti intro infrastructura de retea. Serverele utilizeaza baze de date relationale in stocarea si intretinerea datelor intre care exista referinte. Aceste referinte sunt mentionate printr-o tehnologie denumita integritate referentiala (referential integrity) care ofera mecanisme care actioneaza asupra datelor si proceduri de stocare.
Acest model este o combinatie a trei tehnologii: sistemul relational de management al bazelor de date (DBMS), reteaua si interfata client (bazata pe GUI/PC). Fiecare element contribuie in functionarea platformei avand rolul sau, dar independent in executia functiilor sale.
Foarte multa lume considera clientul si serverul ca fiind doua entitati hardware, dar de fapt sunt entitati software. Modelul Clinent-Server implica o entitate software (clientul) care efectueaza cereri, acestea fiind indeplinite de o alta entitate software (serverul). Clientul este cel ce transmite o cerere server-ului, acesta o interpreteaza si apoi o efectueaza. Pentru a putea indeplini cererea serverul poate referi o sursa de informatie (baze de date), sa efectueze procesari asupra datelor, sa controleze periferice sau sa efectueze cereri adtionale al
tor servere. In foarte multe arhitrecturi, un client poate face cereri la multiple servere si un server poate deserve mai multi clienti.
Relatia intre client si server este una de comanda-control, clientul initiaza cererea si serverul este cel ce o indeplineste transmitand rezultatul clientului, aplicatia fiind procesata prin divizarea ei intre cele doua entitati, iar transferal de date este bidirectional. Un server nu ionitializeaza niciodata un dialog cu clientii. Clientul poate function ape un server harware si sa efectueze cereri de la un server care ruleaza pe un alt server hardware sau pe un PC sau clintul si serverul pot function ape acelasi computer.
Spre deseobire de un system file-server in care datele sunt aduse de pe file-server pentru a fi procesate pe o masina locala in acest system comenzile sunt transmise asupra bazelor de date localizate pe server, rezultatul fiind transmis inapoi clientului pentru a fi vizualizat.
Arhitectura efectueaza toate aspectele software, ea trebuie sa ia in considerare compplexitatea aplicatiei, nivelul de integrare si interfatare cerut, numarul utilizatorilor, raspandirea lor geografica, natura retelelor si toate tipurile de tranzactii necesare unainte de a decide tipul arhitecturii.
De asemenea alegerea arhitecturii afecteaza timpul de dezvoltare, flexibilitatea precum si intretinerea aplicatiei. La majoritatea aplicatilor end-user se urmareste: prezentare, procesare si date. Arhitecturile Client-Server definesc cum aceste trei componente sunt impartite intre entitatile software si distribuite in retea, exista o varietate de moduri cum pot fi divizate si implementate, utilizarea unor astfel de arhitacturi putand aduce multe beneficii in viitor companiei permitand adaptarea la diferite standarde si tehnologii. Cateva din caracteristicile acestei arhitecturi sunt:
Centralizare informatiei-intr-un astfel de mediu, datele sunt stocate pe un server central si exista un singur punct de control care administreaza cererile aplicatilor so platformelor. Aceste servere de baze de date utilizeaza un sistem de management al bazelor de date (DBMS) pentru a defini, stoca si manipula date. Serverul este generic; programatorii neavand nevoie sa cunoasca un limbaj anume pentru a accesa date. Utilizand tehnicile de identificare o organizatie poate crea magazii de date de la diferite servere distribuite in diferite zone geografice. Aceasta tehnica maximizeaza performantele fara a compromite modelul centralizat si reduce probabilitatea existentei de date redundante in aplicatii.
Severul processor central- preluand acest avantaj, organizatiile pot reduce procesarea redundanta prin utilizarea procedurilor trigger si de stocare. Serverul este orientat in procese standard ca : mentinerea unor reguli, validari si referinte de integritate iar prin intermediul functiilor de stocare pe un server comun datele pot fi manipulate correct din punct de vedere logic si viabile pentru o varietate de limbaje si unelte ale lor.
Performante - serverul este un computer deddicat sa proceseze un set limitat de cereri de la clienti. Singuara sa functie este sa proceseze cererile asupra bazelor sale de date. SQL ofera facilitate eficiente de utilizare a traficului in retea deoarece doar subseturi ale datelor sunt transmise in retea, in plus serverele si DBMS sunt desemnate sa gestineze base de date massive fara o degradare simtitoare a performantelor.
Securitate \\ serverele ce lucreaza pe platforme ca Windows NT, Unix sau OS/2 pot aferi o mare securitate pentru managmentul bazelor de date in comparative ci file serverele standard. Mecanismele de dupleximg, mirroring si copiere premise administratorilor asigura evitarea dezastrelor, de asemenea ceste baze de date permit definirea de utilizatori si parole care permit evitarea accesului unor personae neautorizate.
Referitor la costuril;e unor astfel de arhitecturi, serverele sunt cele ce necesita procesoare rapide, memorie, hard discuri mari si un system de operare, clientii care le acceseaza. Licentierea, instalarea si intretinerea unor sisteme ca Oracle, Sybase sau Informix neceseta sute de mii de dolari, iar dezvoltarea unor aplicatii necesita memorie, masini noi si noi sisteme de operare. Din acest motiv un present multe organizatii care au utilizat mainframe-uri sau acomodat foarte usor acestui mediu Client-Server care ofera o excelenta infrastructura pentru a asigura informatie organizatiei asigurand integritate, viteza si securitate. Cele mai populare tipuri de arhitecturi sunt cu doua entitati (two-tier) si cu trei (three-tier).

Arhitectura two-tier. In aceasta implementare cele trei componente ale unei aplicatii (prezentare, procesare si date ) sunt divizate in doua entitati (tiers): codul aplicatiei si baza de date server. O aplicatie client deezvolta un limbaj si un mechanism de interschimb pentru a transmite cerea serverului. Prezentarea este detinuta in exclusivitate de client, procesarea este impartita intre client si server si datele sunt stocate si accesate de pe server. PC-ul client isi asuma intreaga responsabilitate a functionarii logice a aplicatiei, timp in care motorul bazei de date verifica integritatea. Intr-o astfel de topologie motorul datelor este cel ce proceseaza cererile clientului, limbajul utilizat fiind o forma a SQL, trasnsmitearea unei cereri presupune ca aplicatia client sa cunoasca sintaxa serverul sau aceasta sa fie trdusa printr-o aplicatie (API), totodata sa se cunoasca serverul cum sunt organizate datele si denumirtea lor. Datele transmise clientul;ui pot fi manipulate de acesta cum doreste, datele de pe server fiind centralizate. Aceste medii detin o varietate de structuri de date, aplicatia client detinand controlul aricarei modificari care apare in cadrul unui system ducand doar la modificarea aplicatiei client.
Sistemul de securitate intr-un astfel de mediu este coplicat deoarece un user trebuie sa detina parole pentru fiecare server SQL iar creterea utilizatorilor poate duce la compromiterea securitatii bazelor de date aflate pe server. In prezent majoritatea aplicatiilor Client-Server sunt proiectate sa lucreze cu produse middleware car e duc la cresterea securitatii, ele detinand unelte de acces la date.