Sa revenim la spatiul carpato-dunarean. Aici sursele arheologice si documentare ne revela, venita probabil deja din al doilea sau chiar al treilea mileniu inaintea erei noastre, prezenta unei ramuri indo-europene. Pe reprezentantii ei unii i-au numit daci (in special in Transilvania), altii i-au numit geti (in Muntenia, Dobrogea si pana in Basarabia).

Iar la sud de ei se gaseau tracii. Multi istorici cred, pe baza unei singure propozitii a istoricului grec Herodot (sec. V i.Cr.), ca si geto-dacii erau o ramura a tracilor. Astazi se pare ca nu e chiar asa. Ar fi fost rude apropiate ale tracilor, dar limbile (putinul cat a mai ramas din aces¬te limbi) nu se potrivesc suta la suta, nu avem la geto-daci aceleasi nume de localitati, nu avem aceleasi nume de regi ca la traci si, mai cu seama, la traci se cunosc numele a zeci de zeitati, daca nu chiar sute, pe cand geto-dacii par a nu fi avut decat o singura zeitate principala: Zalmoxis. Un neam erau deci acesti geto-daci, alt neam, mai la sud, erau tracii, unde sunt Bulgaria si Turcia de azi, si altii ilirii, mai la vest, unde e Albania, si unde a fost Iugoslavia. f6g5gk

in secolul I i.Cr., aceste triburi geto-dace se unesc sub un singur rege, pe care-l cheama Burebista. E prima data cand stramosii nostri apar in istorie uniti si avand un rege care indrazneste sa se lupte cu Roma. Stapanirea lui Burebista se intindea si peste multe alte triburi, de dincolo de Nistru si pana in Panonia — dar el moare asasinat, in acelasi an cu Cezar (44 i. Cr.)!