De-a lungul intregului Nil se inalta si astazi templele pe care vechii egipteni le-au construit pentru a-si cinsti zeii. Ei au construit si piramide, unde odihnesc mumiile faraonilor. x3v6vt
Vreme de peste 3000 de ani (din 3200 pana in 30 i. Cr.), civilizatia egipteana infloreste intr-un tinut desertic, parjolit de soare. In valea ingusta pe care cresterea apelor Nilului o face foarte manoasa. Orase puternice sunt unite sub autoritatea unui rege, faraonul. Printre numerosii zei carora egiptenii li se inchina figureaza si faraonul, pe care acestia il considera un zeu viu. Preoti aflati in slujba sa se ocupa de zei in fiecare templu. Acestia diriguiesc de asemenea ceremoniile pentru morti, care detin un loc insemnat in religie.
Zeii egipteni
Fiecare regiune, fiecare oras cinsteste zei diferiti. Totusi principalii zei sunt recunoscuti de toti.
Amon-Ra, zeul Soarelui, este unul dintre cei mai importanti zei. Purtand pe cap un disc solar, el se naste in fiecare dimineata si dispare in fiecare seara. Pe tot timpul zilei, navigheaza in barca sa de aur pe oceanul cerului. Osiris este, potrivit legendei, primul rege al Egiptului. Fratele sau, Seth, il asasineaza si ii taie trupul in paisprezece bucati, pe care le imprastie in tot Egiptul. Isis, sotia lui Osiris, gaseste rand pe rand bucatile, reconstituie trupul, il infasoara in fasii de panza si isi invie sotul. Osiris este astfel prima mumie si devine zeul Mortilor. Isis este o vrajitoare, zeita a Vietii si mama ideala. Horus este fiul lui Osiris si al lui Isis. El isi razbuna tatal, smulgandu-i lui Seth tronul Egiptului. El este zeul soim, protector al faraonului. Prin anul 1360 i. Cr., faraonul Amenhotep al IV-lea incearca sa impuna un zeu unic, pe Aton, zeu al Soarelui. El insusi isi schimba numele in Akhenaton (adorator al Soarelui). Dupa moartea sa, se revine la vechea religie, caci egiptenii raman atasati de zeii lor traditionali.
Faraonul
Faraonul, rege al Egiptului, este considerat deopotriva preotul suprem si un zeu viu printre oameni. Din acest motiv, el nu trebuie privit in fata. Egiptenii cred ca el este un urmas al primului rege legendar al Egiptului, Osiris, si reincarnarea lui Horus pe pamant. Dupa moarte, el se va intoarce in lumea zeilor. Faraonul este capetenia religioasa. In principiu, el trebuie sa fie singurul care sa se roage la zei in templu. Insa el ii imputerniceste pe preoti sa faca acest lucru, intrucat nu poate fi prezent zilnic in toate templele din regat.
Templele
Templele sunt locuintele zeilor. Sunt construite la malul Nilului, iar fatada lor este intotdeauna paralela cu fluviul. O lunga alee strajuita de sfincsi duce la intrarea monumentala. In interior se deschide curtea unde poporul are dreptul sa ia loc doar cu ocazia marilor sarbatori. Din fundul curtii, se intra intr-o sala cu coloane unde se ofera sacrificii in timpul ceremoniilor. Intr-o alta sala, se gaseste barca pe care este instalata statuia zeului cu prilejul procesiunilor pe Nil. In fundul templului, intr-o salita splendid decorata, se afla salasul zeului, naosul, in care este inchisa statuia. Numai faraonul si preotii au dreptul sa patrunda aici.
Preotii
In fiecare templu, exista mai multi preoti, condusi de un mare preot. Preotii trebuie sa stie sa citeasca si sa scrie. Functia lor se transmite din tata in fiu. Ei alcatuiesc un grup social bogat si puternic, caci percep birurile cuvenite zeilor. Preotii trebuie sa fie rasi si sa poarte un vesmant lung. Ei au grija de zeul caruia ii este inchinat templul. Intrucat se considera ca zeul salasluieste in statuia care il intruchipeaza, in fiecare dimineata preotii trezesc aceasta statuie. O spala, o inmiresmeaza, o imbraca si o hranesc, dupa care depun ofrandele la picioarele ei.
Viata de dupa moarte
Pentru egipteni, omul continua sa traiasca si dupa moarte. Trecerea din imparatia mortilor este periculoasa si, de aceea, mortii sunt ocrotiti prin tot felul de ritualuri si rugaciuni. Mormintele sunt concepute ca niste adevarate locuinte, in care sunt depozitate toate mobilele si obiectele necesare defunctului in noua sa viata. Insa, inainte, el va trebui sa iasa invingator din incercarea redutabila a judecatii lui Osiris.
Ritualurile funerare
Mortul cunoaste o alta viata in lumea de dincolo, cu conditia ca trupul sau sa fie conservat. In acest scop, trupul trebuie imbalsamat pentru a fi transformat in mumie. O masca pictata dupa chipul mortului ii acopera fata. Mumia este asezata apoi in trei sarcofage care se incastreaza unele in altele. Acestea au forma trupului mortului, iar in ultimul este zugravit dupa chipul sau. Langa sarcofag sunt plasate toate lucrurile trebuincioase vietii cotidiene, indeosebi hrana, obiecte de toaleta, bijuterii si de asemenea arme. Niste statuiete sau ,,shauabtis”, care reprezinta slujitorii, vor munci in locul mortului in lumea de dincolo. Defunctii instariti iau cu ei pana la 365 de sauabtis, astfel incat sa aiba un servitor in fiecare zi a anului.
Mormintele
Pentru a-si proteja trupul si bogatiile pe care le iau cu ei in lumea de dincolo, faraonii pun sa li se cladeasca niste morminte uriase pe malul vestic al Nilului. Acest mal era considerat malul mortilor, fiindca soarele apune pe aceasta parte a fluviului. Mormintele primilor faraoni numite mastaba, sunt niste mari edificii joase si rectangulare. In mastaba se afla un put adanc care duce la incaperea unde odihneste mortul. Deasupra se afla camera ofrandelor. Cand faraonii hotarasc sa-si construiasca piramide, aceste mastaba devin mormintele inaltilor demnitari ai regatului. Piramidele erau initial cu trepte, cum este cea a regelui Djoser de la Saqqarah, simbolizand o scara gigantica pentru a urca in salasul zeilor. Apoi, cele patru pante ale lor devin netede si simbolizeaza o raza de soare, cum sunt cele ale piramidei lui Kheops. In interior o lunga galerie in panta duce la un adevarat apartament alcatuit din mai multe incaperi despartite prin usi sigilate, care inconjoara camera unde se afla sarcofagul si unde se gasesc bogatiile regelui defunct. Un sistem de galerii si de camere goale au rolul de ai pacali pe hoti, insa aproape toate mormintele au fost jefuite pe vremea faraonilor.
Prin anul 1500 i.Cr., faraonii prefera sa puna sa li se sape mormintele (hipogee) in peretii abrupti ai muntilor din fata orasului Teba, in Valea Regilor. Ca si vechile mastaba, hipogeele sunt alcatuite dintr-o incapere de cult care cuprinde mai multe sali foarte mari, ornate cu basoreliefuri sau cu picturi. Un put tainic duce la camera sarcofagului. Mormintele mai modeste sunt niste puturi adanci de 5 m, in fundul carora se afla o incapere strict dimensionata pentru a gazdui sicriul, in care mortul nu este mumificat. Cat despre saraci, acestia sunt infasurati intr-o rogojina si ingropati direct in nisip, cu cateva obiecte familiare.
Judecata lui Osiris
Dupa moarte, defunctul incepe o lunga calatorie pana in imparatia lui Osiris (sau imparatia mortilor), trebuind sa apara in fata unui tribunal. Cartea mortilor, culegere de formule magice care au fost asezate in sarcofag, se presupune ca il poate ajuta pe defunct care trebuie sa raspunda la interogatoriul lui Osiris despre faptele din viata. Apoi sufletul defunctului este cantarit: inima lui este pusa pe unul din talerele balantei, iar pe celalalt se afla o pana. Daca talerele sunt in echilibru, mortul intra in imparatia lui Osiris. In caz contrar, este devorat de un monstru si dispare pentru totdeauna.